Până unde crezi că poţi să Îl urmezi pe Hristos? [ external source ]

Jurăminte de fidelitate, dedicări şi rededicări, declaraţii religioase frumoase, atitudini emoţionale şi multe alte forme de manifestare a ataşamentului nostru faţă de Hristos poate face un credincios, când lucrurile sunt frumoase şi liniştite, când cerul e senin.

Ce se întampla însă când cerul se întunecă şi vine furtuna?
Ce se întamplă când “nevoia” te împinge să mai cobori ştacheta?
Ce se întamplă când oferta lumii şi a celui rău devine tentantă?
Ce se întamplă când preţul urmării lui Hristos ţi se pare cam prea mare?

Până unde crezi că poţi să Îl urmezi pe Hristos?
Cam care este nivelul ofertei ca ea sa devină atât de tentantă încât să îi întorci spatele lui Isus?
Care este “călcâiul lui Ahile” al tău unde ştie diavolul că poate lovi letal?
Indiferent că e frica, ruşinea, mândria, respectabilitatea, comoditatea sau relativismul, aici va ataca inamicul. Şi bazat pe fortele tale nu poţi rezista.

Dacă ar trebui să îţi fie frica de ceva sau de cineva, ar trebui sa îţi fie frică de tine. Tu îţi eşti cel mai mare duşman.
De aceea nu trebuie să ai încredere în tine şi să te bizuieşti pe forţele tale.
De aceea ai nevoie disperata de Isus.
Şi într-adevăr, numai în El biruinţa e garantată.

cuvinteinspirate.blogspot.com

Armonia dintre Vechiul Testament si Noul Testament confirmata prin Isus Hristos [ O viata de biruinta ]

In Matei 3:1-17 ni se arata plastic importanta deosebita a istoriei mantuirii raului Iordan: Ioan Botezatorul, cel mai mare om nascut din femeie, a stat in Iordan si a botezat pe Israel spre pocainta, spre a-l pregati in vederea venirii lui Mesia, cel asteptat de 2000 de ani, a Fiului lui Dumnezeu.

Prin aceasta Dumnezeu i-a cerut lui Ioan Botezatorul lucruri nemaiauzite: tot Israelul trebuia sa fie botezat de el spre iertarea pacatelor. Pana atunci au fost botezati numai paganii trecuti la iudaism, asa-numitii prozeliti. Acum, insa, trebuia ca fiecare iudeu, fiecare israelit, oricine apartinea poporului lui Dumnezeu sa-si recunoasca pacatele si sa fie botezat de Ioan Botezatorul. Prin aceasta este introdusa o perioada a mantuirii cu totul noua: perioada mantuirii Noului Testament. Iordanul a fost iarasi- ca in Iosua cap. 3 si 4 - raul mortii, raul despartitor. Prin botezul lui Ioan Botezatorul poporul Israel a trebuit sa " traverseze " acest rau al mortii. Pe aceasta cale incepea un capitol nou al istoriei mantuirii poporului lui Dumnezeu: intrarea in timpul mesianic al mantuirii prin Fiul lui Dumnezeu. Punctul culminant a fost insa atins cand i s-a descoperit lui Ioan Botezatorul ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Sub influenta deosebita a descoperirii dumnezeiesti, aratand spre Domnul, el a strigat cu glas tare: " Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii ! " ( Ioan 1:29 ). Pacatul recunoscut de Israel in fata lui Ioan, in Iordan, trebuia sa fie ridicat ( adica dus la cruce ) de Mielul lui Dumnezeu si curatat prin sangele Sau. Pentru oricare israelit prezent la acest eveniment deosebit, care cunostea nenumaratele jertfe ( de sange ) de animale aduse la templu, a fost foarte clar la ce se referea Ioan atunci cand a proclamat : " Iata Mielul lui Dumnezeu..! "

In timp ce avea loc aceasta descoperire a lui Hristos, Mesia, facuta prin Ioan, s-a intamplat un lucru de neinteles: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, absolut curat si fara pacat, S-a coborat in Iordan ca sa fie botezat de Ioan ( Mat. 3:17 ). In Iordan, acolo unde, in timpul lui Iosua, s-au oprit odata preotii cu chivotul legamantului, ( Ios. cap. 3 si 4 ), a stat Cel curat si Cel sfant. A vrut sa vada implinita orice neprihanire luand asupra Sa pacatele tuturor pacatosilor; Cel care era fara pacat S-a lasat tratat ca un pacatos, acceptand sa fie botezat, caci El era adevarata jertfa de ispasire ( Rom. 3:25 ) si scaunul harului ( Evr. 4:16 ) Noului Testament. Acum, El Insusi, adevarata jerfa de ispasire, sta in Iordan si deschidea o noua perioada a mantuirii, timpul harului. Cat de deosebita a fost lucrarea mantuirii lui Dumnezeu ! Cat de minunat a implinit Dumnezeu profetia din Iosua cap. 3 si 4 ! Ce minunat a fost descoperit Domnul Isus Hristos ca Mielul lui Dumnezeu ( Mat. 3:16,17 ) ! Si ce importanta adanca are prin aceasta Cuvantul lui Dumnezeu si pentru noi cei care credem in Domnul Isus Hristos, care a devenit centrul vietii noastre !

J.L, Evangeliums Mission

Tot mai aproape de sanul Tau

Vreau si la bine sa fiu, si la rau.

Bratul Tau este scut pazitor,

Oh, Tu al nostru bland Mantuitor !

Tot mai aproape vreau orisicand

Jertfa-nchinata sa-Ti fiu pe pamant.

Cand al meu cuget e-mpovorat,

Ti-l aduc Tie spre-a-l face curat.

Tot mai aproape, vreau ca sa fiu

De azi mai zelos pentru Tine, mai viu;

Dar pentru lume-n veci rastignit,

Cum pentru mine si Tu ai murit.

Tot mai aproape, vreau s-oglindesc

Prin a mea viata al Tau chip ceresc;

Pan-ce cu totul eu voi muri;

Tu, dimpotriva, atunci totu-mi vei fi  ( PDC 169 )

Omul matur in credinta traieste in toata plinatatea credintei lui Hristos [ O viata de biruinta ]

 Aceasta caracteristica a unui credincios " adult " este exprimata clar in fragmentul din Efeseni 4.12-6. Versetul 12 vorbeste de " desavarsirea sfintilor ", versetul 13 de " inaltimea staturii plinatatii lui Hristos ", versetul 15 spune ca noi " crestem in toate privintele, ca sa ajungem la Cel care este Capul, Hristos " si versetul 16 vorbeste de unitatea Trupului prin crestere si zidire proprie. Expresia " pana vom ajunge " ( versetul 13 ) ne arata tinta procesului de crestere: noi trebuie sa crestem- din starea de nou-nascuti, copilasi si copii in credinta- pana vom ajunge la omul matur, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos ". Dupa cum un nou-nascut, in viata pamanteasca, este la inceput mic si neajutorat, dar de-a lungul anilor creste pana la omul vrednic si puternic, tot asa este si in viata duhovniceasca a copiilor lui Dumnezeu: copilasii si minorii in credinta devin oameni puternici si desavarsiti in credinta. Cercul curat si alb din inma credinciosilor este inca mic, dar apoi creste, prin avansarea in credinta, in timp ce pata neagra, pacatoasa din inima este treptat biruita. La aceasta s-a referit Ioan cand a proclamat: " Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez ! " ( Ioan 3:30 ).

Conform Romani 6:1-14, cu cat exersam si " tinem in moarte " vechiul Adam, cu atat mai mult va creste in noi viata noua in Hristos. Astfel vom creste treptat spre omul matur in credinta si vom trai in statura plinatatii lui Hristos. Acest proces de maturizare are loc prin experienta lunga in viata de credinta si de adunare, prin ramanerea permanenta in Domnul si Cuvantul Sau, printr-o intemeiere adanca in Hristos si printr-o viata normala de rugaciune. Asadar, cine ramane in Hristos si in harul lui Dumnezeu, dupa nasterea din nou, cine se preda prin credinta Domnului zi de zi, traieste in Cuvantul lui Dumnezeu si nu ingaduie nici un pacat in viata sa, acela va si ajunge la omul matur in credinta.

Un om matur in credinta este adanc si strans unit cu Capul, Isus Hristos

Scopul propriu-zis al cresterii in credinta este ca noi sa ne asemanam cat mai mult cu Hristos si sa fim transformati in chipul Sau ( Rom. 8:29 ). Hristos trebuie sa ia chip in noi ( Gal. 4:19 ). El trebuie sa creasca in noi, iar noi, adica eul nostru vechi, trebuie sa scadem complet ( vezi Ioan 3:30 ). Toate acestea rezulta si din contextul din Efeseni 4:12-16: " ... sa crestem in toate privintele ca sa ajungem la Cel ce este Capul, Hristos ! " ( Efes. 4:15 ). Omul matur in credinta creste spre a ajunge la Hristos, Capul. Viata sa proprie, eul sau, omul sau vechi, moare " treptat ". In el este slavit numai Hristos ( Ioan 17:10 ).

J.L, Evangeliums Mission

" Socotiti-va ..." [ O viata de biruinta ]

In clipa pocaintei si a nasterii noastre din nou prin Duhul Sfant " am fost botezati in moartea Lui " ( Rom. 6:2,3 ) si am fost facuti " una cu El printr-o moarte asemanatoare cu a Lui " ( Rom. 6:5 ). Aceasta inseamna ca de acum incolo noi suntem morti fata de pacat, pentru ca " omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El " ( Rom 6:6 ). Numai prin aceasta este invins pentru totdeauna pacatul in noi. Aceasta este mareata realitate a mantuirii de la Golgota !
 Pe de alta parte noi suntem botezati in trupul lui Hristos ( 1 Cor. 12:13 ) si am devenit astfel una in invierea Lui. In starea noua a acestei vieti trebuie sa traim de acum incolo pentru Dumnezeu ( Rom 6:4 ). Realitatea mantuirii, biruinta lui Isus Hristos, a avut loc in noi- indiferent daca noi stim lucrul acesta sau nu! Ea trebuie traita in umblarea zilnica, spre slava Domnului, caci Mantuitorul ne-a facut raspunzatori de biruinta Sa. Iar pentru ca noi suntem creati dupa chipul lui Dumnezeu si avem o vointa libera, suntem in stare sa traim zilnic aceasta biruinta deosebita de la Gologota. Dumnezeu vrea ca noi sa ne socotim morti fata de pacat, de buna voie si cu toata predarea ( Rom. 6:11 ). Textul original grecesc foloseste in acest loc cuvantul " loghitesthe ". Tradus inseamna " sa va asteptati ". Noi trebuie deci sa ne asteptam la aceea ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu Hristos si, de aceea, noi am murit fata de pacat. Prin acest " sa va asteptati " si socotiti-va " primim, prin credinta, biruinta lui Isus asupra pacatului care locuieste in noi, iar aceasta biruinta se manifesta in noi. Numai pe aceasta cale biruinta Sa devine si biruinta noastra, iar puterea pacatului este infranta in noi! Noi capatam biruinta asupra oricarui pacat si traim liberi de puterea pacatului.
 Dar cum se intampla lucrul acesta practic ? Foarte simplu: prin aceea ca-I multumim ( in rugaciune ), Il onoram pe Domnul Isus pentru ca El a realizat biruinta pentru noi. Iar apoi beneficiem, prin credinta, in mod personal, de aceasta biruinta. Prin aceasta noi spunem un Nu decisiv pacatului si ne despartit de el. In acelasi timp condamnam pacatul care este in noi si ne rusinam de pacatele pe care le facem mereu. Astfel ne smerim inaintea Domnului in rugaciune, iar prin smerenie primim harul Sau ( 1 Pet. 5:5 ). Harul acesta ne da biruinta asupra pacatului !

J.L. , Evangeliums Mission

FLASHBACK 2.0.1.0 [ part. 3 ]

O viaţă de biruinţă

Scapa de idoli | Turn off your idol

Hear the Voice

“Clouds and Darkness”

Faith is the substance

CUVÂNTUL VORBIT ESTE SĂMÂNŢA ORIGINALĂ Part.1

Have You Ever Been Alone with God?

CUVÂNTUL VORBIT ESTE SĂMÂNŢA ORIGINALĂ Part.2

În Numele Domnului Isus

The Opened Sight

How Can I Overcome?

Stiinta o nebunie? Stephen Hawking: Nu Dumnezeu a creat Universul

THE FOLLY OF BEING UNPREPARED

O cerere dupa voia Lui..

Nothing of the Old Life!

A Quiet Time

The Source of Faith

The Lottery Ticket

Craciunul [ Documentatie]

Ziua victoriei finale

The Bible Code [ Science Fail ]

Schimbari

The Bible Prophecy - Final Signs

The Bible Prophecy - World Polarized

Originea pomului de crăciun

Credinta în Creator (mărturisiri de credintă ale unor mari oameni de stiintă)

MANIFEST PENTRU CREDINTA

Paganizarea crestinismului apostolic

Related Content:  

                           FLASHBACK 2.0.1.0 [ part. 1 ]

                           FLASHBACK 2.0.1.0 [ part. 2 ]

 © Wild-Voice. 2010 .All rights reserved

Realitatea firii pamantesti [ O viata de biruinta ]

Credinciosul trebuie sa recunoasca mai intai, in mod deosebit, ca firea veche, omul vechi, este exact tot asa in el, ca si inainte de pocainta si nasterea sa din nou. Lucrul acesta ni-l spune atat de clar epistola catre romani ( vezi Rom. 6:1-7,7:25 ). Vechiul Adam, eul din credinciosi este radacina oricarui gand firesc, caci, prin nasterea din nou, credinciosul nu devine fara pacat, ci el primeste un duh nascut din nou, intr-un trup (inca) nemantuit. De aceea se spune in Romani 8:23: "suspinam in noi si asteptam infierea, adica rascumpararea trupului nostru". Prin aceasta este clar ca trupul nu este deloc eliberat; lucrul acesta se va intampla definitiv la venireal Domnului pentru ai Sai.

Prin nasterea din nou credinciosul primeste Duhul Sfant , care adevereste impreuna cu duhul nostru "ca noi suntem copii ai lui Dumnezeu" ( Rom. 8:14-16). Dar totul se petrece in trupul nostru nemantuit, care, prin aceasta, devine "un templu al Duhului Sfant" ( 1 Cor. 6:19,20 ), dar nicidecum fara pacat. Conform Romani 8:10, trupul este (si ramane) mort din pricina pacatului, adica moartea este in trupul nostru, in carnea si sangele nostru, iar in acest trup de moarte (vezi Rom 7:24) lucreaza vechiul Adam, "legea pacatului", vechea fire a credinciosului. In Duhul credinciosului nascut din nou, dimpotriva, pacatul nu poate lucra, caci tot ceea ce este nascut din Dumnezeu nu poate pacatui (1 Ioan 3:9). Omul cel vechi, vechiul Adam din noi, pacatuieste insa ca si mai inainte ( vezi Rom. 7:14-25 ), caci omul vechi, vechiul eu, este izvorul tuturor gandurilor firesti si pe deplin una cu pacatul si cu diavolul. Dar, deoarece pacatul este fiinta diavolului, pacatul din noi inseamna intotdeauna a fi structural una cu diavolul si, prin aceasta, a fi despartit complet de Dumnezeu.
Prin nasterea din nou insa, credinciosul este pe deplin una cu Dumnezeu, prin Isus Hristos, care este Mijlocitorul permanent si Mare Preot pentru noi (1 Ioan 2:1,2; Evr. 7:25,26). Asadar, diavolul nu mai poate sa foloseasca niciodata duhul nostru nascut din nou impotriva lui Dumnezeu, ci el amageste pe copiii lui Dumnezeu in gandurile firesti, in umblarea dupa lucrurile firii. Deoarece Satan un ucigas si un mincinos de la inceput ( Ioan 8:44 ) si a adus moartea in lume prin pacat, "umblarea dupa lucrurile firii pamantesti nu poate produce decat pacat si moarte!", declara limpede Romani 8:6. Cu privire la pozitia sa in fata lui Dumnezeu, credinciosul este un copil al lui Dumnezeu nascut din nou si, prin aceasta, un cetatean al cerului, dar in starea sa are, ca si mai inainte, poftele si indemnurile firii pamantesti. Conform Romani 6:1-8,8:16 si Galateni 5:1-6, 6:14 un credincios nascut din nou si rascumparat prin sangele lui Isus trebuie sa recunoasca pe deplin lucrul acesta si sa se comporte ca atare.

Multi credinciosi cred in mod cresit ca, prin nasterea din nou, ei ar deveni fara pacat. Ei sunt de parere ca ar ajunge automat in cer, fara lupta si incercare, ca pe o scara rulanta de aur. Dar nu este asa. Dimpotriva, tocmai cel nascut din nou este incercat de Satana prin "carnea", "firescul", vechiul Adam, eul care tot se mai afla in el. Tocmai de lucrul acesta trebuie sa tina seama consecvent credinciosul, sa nimiceasca lucrarile firii din el !

Das Leben im Sieg - J.L., Evangeliums Mission

O viata de biruinta [ sinteza ]

Infrangerea firii pamantesti

Biruinta asupra firii pamantesti se afla numai si numai la Golgota. Dumnezeu a dat insa biruinta Fiului Sau in raspunderea noastra! Iar lucrul acesta inseamna ca noi putem sa traim, printr-o decizie libera, biruinta lui Isus Hristos asupra indemnurilor firii noastre pamantesti. Epistola catre galateni explica lucrul acesta prin cuvintele: " Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei " ( Gal. 5:24 ). Credinciosul poate, el trebuie sa aiba biruinta asupra oricarui pacat si asupra oricarei porniri firesti, altfel degeaba a murit Mantuitorul la cruce. Conform Romani 8:13, noi trebuie saomoram prin Duhul "faptele trupului". Conf. Romani 6:14, pacatul nu poate stapani asupra noastra pentru ca noi nu suntem sub Lege, ci sub har. Biruinta de la Golgota este har ! Dumnezeu vrea ca noi sa traim aceasta biruinta de pe crucea de la Golgota in noi, sa folosim aceasta biruinta asupra firii noastre pamantesti si sa nimicim, prin sangele si crucea lui Hristos, faptele trupului ( vezi Gal. 5:19-21 ). Despre unii ca acestia se spune in Apocalipsa 12:11: " Ei l-au biruit (pe diavolul) prin sangele Mielului ".

Acceptarea biruintei de la Golgota asupra firii pamantesti , vechi, are loc printr-o dezicere totala de diavolul si de lucrarile lui, de pacat si de puterea lui, de firea pamanteasca si de poftele ei, de lume si de amagirea ei si de propriul eu mincinos ! Apoi cel credincios, ca "rastignit impreuna cu Hristos", se preda total si fara rezerve Mantuitorului Sau Isus Hristos. Numai pe aceasta cale el "moare treptat" fata de firea pamanteasca si de pacatul care mai locuieste in el si capata progresiv biruinta asupra fiintei sale firesti si asupra vechiului sau Adam.

Cuvinte-indemn:

1.  Nu vreau sa ma justific.

2. Vreau sa raman mai mult in simplitate.

3. Vreau sa tac mai mult, dar sa si vorbesc la timpul potrivit.

4. Vreau sa iubesc mai mult.

5. Vreau sa lupt impotriva propriei mele fiinte.

6.  As vrea sa traiesc ca si cum as avea de-a face numai cu Dumnezeu.

7. In nimic nu vreau sa ma evidentiez, ci numai onoarea Domnului; eu vreau sa fiu smerit.

8. Vreau sa invat mai mult din rabdare si suferinta.

9. Nu vreau sa-mi pierd increderea.

10. Toate gandurile inalte despre mine vreau sa le consider complet desarte.

11. Mai bine sa mor sperand, decat sa pier necredincios.

12. Vreau ca fiecare zi pe care o mai traiesc s-o consider ultima.

13. Vreau sa devin si mai cumpatat.

14. Vreau sa invat sa fac totul cu Isus.

15. Vreau sa spun si mai mult adevarul.

16. As vrea sa traiesc ca si cum as fi cel mai neinsemnat om.

17. De acum incolo vreau sa condamn numai atunci cand este nevoie.

18.  Vreau sa ma pazesc de atitudinea nervoasa in vorbire si in indemnare.

19. Cu privire la lucrurile pamantesti, vreau sa ma vad numai ca un administrator.

20. Vreau sa ma limitez si mai mult in viata [ sa nu am pretentii mari ].

21. In masura in care este posibil, nu vreau sa las sa treaca nici o zi in care sa nu fac cuiva o bucurie.

22. Vreau sa invat si mai mult sa fiu cel mai mic.

23. Vreau sa accept desconsiderarea din partea celorlalti.

24.  Nu vreau sa vorbesc despre ceea ce ma inalta pe mine si nici ceea ce injoseste pe altul.

25. Vreau sa am astfel de pareri despre fiecare, incat sa nu fiu nevoit sa ma rusinez cand il voi intalni in vesnicie.

26. Vrea sa citesc numai spre zidirea mea si a celorlalti.

27.  Nu vreau sa am nici o pretentie la prietenia sau favorurile altora, ci eu insumi sa slujesc altora cu bucurie.

28. Nu vreau sa am mereu dreptate si, de aceea, vreau sa corectez un lucru numai atunci cand este strict necesar.

29. Vreau sa fiu intotdeauna cinstit.

30. Vreau sa fiu numai robul Domnului.

DOAMNE AJUTA-MI ! FIECARE ZI NOUA ESTE A TA !

Jakobs Engels

" Am zis poftei, maniei, invidiei, avaritiei: pentru voi a murit Domnul pe cruce ! " - Nikolaus Ludwig Graf von Zinzendorf

© Wild-Voice. 2011

Ziua victoriei finale [external source]

© Tinere voci

tinerevoci.blogspot.com

How Can I Overcome?

" How Can I Overcome? " by W.M. Branham

[...] Just think of it just a moment before we start our lesson. That's where you're headed. What are you struggling for? So you can live. What are you living for? So you can die. Wouldn't it be most foolish if we didn't accept God's provision for Eternal Life? What could we think about? What--what could be on our mind that would attract our attention from--to anything? What if you owned a hundred million dollars, and you owned the state of--of Indiana, or any other state, or even the nation, or as far as that's concerned, the entire world? You live long enough, you've got to come to that too. See? And constantly, day by day, every time your heart beats, you're going right straight to that. See, you--there's no winning for you. You're on the losing side, and you--you've got to lose. But remember the promise said, "He that'll lose his life for My sake shall find it." Now, what would be any more of a treasure to find than Life? Even though you found the whole world to be yours, but if you--if you find Life, you've found the greatest thing that could be found.

 I want to look to my lesson. Saw again just now another trophy of the grace of the Lord. About a few weeks ago I was called to the phone, and a lovely member of this church, or this body... I don't want to call this so much as a church; I--I want to call this that... Like I was talking to some people they said, "Well, what church you belong to?"
I said, "I don't belong."
"What denomination do you belong to?"
I said, "None."
Said, "Well, what do you belong to?"
I said, "A Kingdom, a Kingdom." And by one Spirit we are baptized into that Kingdom, by one Spirit, all into this Kingdom. Jesus said, "Pray: Thy Kingdom come, Thine will be done on earth as it is in heaven." Now, and He stood one day before Mount Transfiguration; He said, "Verily, I say to you that some stand here shall not taste death until they see the Kingdom come in power." And it was foreshowed as we've been through it, Mount Transfiguration. And the Bible said, "The Kingdom of God is within you." So this is a Kingdom people that professes that this is not their home. This is not our home. We are looking for the coming of the King to set up the Kingdom. [...]


[...] And now, let's turn to Revelations the 3rd chapter at the church ages, repeating a church age. But now, we are--we... There--there... I could take this one text, and with the Holy Spirit, preach on it a hundred years and never get what's in it out, because in this one text, like all other texts of the Bible, it's all tied together. And I want to take my subject this morning of this, "How Can I Overcome?"
Now, I chose this, because that I think that it's a time that we should never let the Spirit of revival die. We've got to keep in revival, constantly revive every day. Paul said he had to die daily that Christ could live. And we must never let that revival die within us.
Now, Revelations the 3rd chapter and beginning with the 21st verse we read this:
To him that overcometh will I grant to set with me in my throne, even as I... overcome, and am set down with my Father in his throne.
He that has an ear, let him hear what the Spirit saith unto the churches.

Did you notice the--the arrangements of that? See? "Set with Me in My throne," not "on My throne," "in My throne." That's in His domain. See? And now, as--as Christ is the Ruler, throne Ruler at this time of the complete domain of God, so will the Church be with Him, the Bride be with Him in His throne in the entire domain. See? Not "on My throne," but "in My throne" (See?) where His domain reaches. A throne is over a domain. And--and a domain reaches just as far as its boundaries does, and this is from eternity to eternity. Just think of it.. [...]

[...] And now, we're speaking on this overcoming. The word "overcome," of course, you know what it means. You've got to have something to overcome. And this church age that the Holy Spirit was speaking about here at the Laodicea church age (as we have just been through it) needed a rebuking. Laodicea had to be rebuked, because of its--its difference towards Christ, it had put Christ outside in the day--in their age; and Christ was on the outside trying to get back on the inside. That's love. After He had been put out of His own house, was trying to come back in, and said, "He that'll open the door, I'll come in to him." See?
The church itself in whole had put Him out. But now notice, His call here is not to just the church: "He that overcometh. See? Not the church, that'd be she (See?) the church body, but it's he that overcometh, the individual that will overcome. Now, and Laodicea had it coming to her.

Now, we see then, knowing that this is the Laodicea age, and knowing that this age needs a sharp rebuke from God... It needs a sharp rebuke. And when our--our clergy get so soft and doty, like some aged grandfather to his grandchildren, ever what they do is perfect and they're... [...]

> Read entire sermon <

> Listen to this sermon [MP3] < 

The sermon MP3 (as linked above) is supplied by David Mamalis.

The text was provided by Brother Neil Halava.

nathan.co.za 

O viaţă de biruinţă

Rut 1:20 Ea le-a zis: "Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara (Amărăciune); căci cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune. 
Naomi înseamnă plăcută. Un nume frumos, pe care fiecare femeie ar trebui să-l scrie în dreptul ei. Dacă urmărim viaţa acestei femei, vedem că a ajuns la un moment dat, să vrea ca în dreptul ei să fie schimbat numele cu care este descrisă, din plăcută în amărăciune. 

Fiecare trecem prin momente grele, care ne marchează viaţa, dar nu trebuie să ne pierdem identitatea. Trebuie să rezistăm în faţa amărăciunii, să nu ne îmbrăcăm în această haină a durerii şi să uităm cine suntem.  În momentele dificile din viaţa noastră suntem tentaţi să spunem aceste vorbe; 


Rut 1:21 La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m-a întristat?" 

Să nu dăm vina pe Dumnezeu pentru eşecurile noastre. Să nu cădem în deznădejde crezând că Domnului nu-i pasă, că Domnul a vrea ca noi să suferim.
Înfrângerea, frustrările, speranţele înşelate nu trebuie să ne copleşească. Naomi, s-a bazat mult pe familia ei, pe soţul şi copii ei. Când toate acestea nu au mai fost, ea a căzut în disperare. Câţi nu ne bazăm pe alţii, pe familiile noastre şi nu pe Dumnezeu? 

Dumnezeu, este în controlul vieţii noastre, pe El trebuie să ne bazăm. Domnul nostru nu ne uită, nu ne părăseşte niciodată.
Din viaţa lui Naomi, putem învăţa astăzi că Dumnezeu nu ne părăseşte. Nu trebuie să rămânem trişti prea multă vreme,când situaţiile din viaţa noastră sunt grele. Domnul a dat biruinţă lui Naomi, a trăit şi s-a bucurat de binecuvântările pe care Domnul le-a pus în viaţa ei. Cei care o cunoşteau s-au bucurat şi au adus laudă lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut în viaţa ei. 

Să nu lăsăm numele "Mara (Amărăciune)" să rămână scris în dreptul nostru.

http://ovisatoarecurajoasa-noemy.blogspot.com/