EL are puterea si intelepciunea

Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa,
păsările cerului, şi îţi vor spune;

vorbeşte pământului, şi te va învăţa;
şi peştii mării îţi vor povesti.

 Cine nu vede în toate acestea
dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?

El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte,
suflarea oricărui trup omenesc.

Nu deosebeşte urechea cuvintele,
cum gustă cerul gurii mâncărurile?

La bătrâni se găseşte înţelepciunea,
şi într-o viaţă lungă e priceperea.

 La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea;
sfatul şi priceperea ale Lui sunt.

Ce dărâmă El, nu va fi zidit din nou;
pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa.

El opreşte apele şi totul se usucă;
El le dă drumul, şi pustiesc pământul.

El are puterea şi înţelepciunea;
El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.

 El ia robi pe sfetnici
şi tulbură mintea judecătorilor.

El dezleagă legătura împăraţilor
şi le pune o frânghie în jurul coapselor.

El ia robi pe preoţi;
El răstoarnă pe cei puternici.

 El taie vorba celor meşteri la vorbă;
El ia mintea celor bătrâni.

El varsă dispreţul asupra celor mari;
El dezleagă brâul celor tari.

 El descoperă ce este ascuns în întuneric,
El aduce la lumină umbra morţii.

El face pe neamuri să crească şi El le nimiceşte; El le întinde până departe şi El le aduce înapoi în hotarele lor.

 El ia mintea căpeteniilor poporului,
El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,

 unde bâjbâie prin întuneric şi nu văd desluşit;
El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.

IOV 12:7-25

Isaia 54:10

• ¹⁰ Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.
• Ps 46.2; Isa 51.6; Mat 5.18; Ps 89.33-34;

Apa vietii

• ^{Ioan 4:}
• 
  
• ⁶ Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
• ⁷ A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.
• ⁸ Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
• ⁹ Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. –
• 2Imp 17.24; Luc 9.52-53; Fapt 10.28;
• ¹⁰ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”
• Isa 12.3; Isa 44.3; Ier 2.13; Zah 13.1; Zah 14.8;
• ¹¹ „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?
• ¹² Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”
• ¹³ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
• ¹⁴ Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.”
• Ioan 6.35-58; Ioan 7.38;
• ¹⁵ „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”
• Ioan 6.34; Ioan 17.2-3; Rom 6.23; 1Ioan 5.20;

Un singur Dumnezeu

Asa vorbeste Domnul, Imparatul lui Israel si Rascumparatorul lui, Domnul ostirilor: "Eu sunt Cel dintai si Cel de pe Urma, si afara de Mine, nu este alt Dumnezeu.

Cine a facut prorocii ca Mine (sa spuna si sa-Mi dovedeasca!), de cand am facut pe oameni din vremurile stravechi? Sa vesteasca viitorul si ce are sa se intample!

 Nu va temeti si nu tremurati; caci nu ti-am vestit si nu ti-am spus Eu demult lucrul acesta? Voi Imi sunteti martori! Este oare un alt Dumnezeu afara de Mine? Nu este alta Stanca, nu cunosc alta!"

      . . . . . .

Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul tau, Cel ce te-a intocmit din pantecele mamei tale: "Eu, Domnul, am facut toate aceste lucruri, Eu singur am desfasurat cerurile, Eu am intins pamantul. Cine era cu Mine? ( Isaia 44 )

Ieremia 29:11

Căci Eu ştiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.

 Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.

Zaharia 9

• Neamurile biruite. Ierusalimul izbăvit.
• ¹ Iată prorocia, cuvântul Domnului despre ţara Hadrac; şi va începe din Damasc. Căci Domnul are ochiul îndreptat asupra oamenilor şi peste toate seminţiile lui Israel.
• Ier 23.33; Amos 1.3; 2Cron 20.12; Ps 145.15;
• ² El se opreşte şi peste Hamat, care se mărgineşte cu Damascul, peste Tir şi Sidon, cu toată înţelepciunea lor!
• Ier 49.23; Isa 23; Ezec 26; Ezec 27; Ezec 28; Amos 1.9; 1Imp 17.9; Ezec 28.21; Ezec 28.3;
• ³ Tirul şi-a zidit o întăritură; a îngrămădit argint ca pulberea şi aur ca noroiul de pe uliţe.
• Iov 27.16; Ezec 28.4-5;
• ⁴ Iată că Domnul va pune mâna pe el, îi va năpusti puterea în mare, şi el însuşi va fi ars cu foc.
• Isa 23.1; Ezec 26.17;
• ⁵ Ascalonul va vedea lucrul acesta, şi se va teme; Gaza, de asemenea, şi o va apuca un puternic cutremur; Ecronul, de asemenea, căci nădejdea lui va fi dată de ruşine; va pieri împăratul din Gaza, şi Ascalonul nu va mai fi locuit.
• Ier 47.1-5; Tef 2.4;
• ⁶ „Străinul se va aşeza în Asdod, şi voi frânge mândria filistenilor.
• Amos 1.8;
• ⁷ Îi voi scoate sângele din gură şi urâciunile idoleşti dintre dinţi, ca să fie şi el o rămăşiţă pentru Dumnezeul nostru şi să fie ca o căpetenie din Iuda, şi Ecronul, ca iebusiţii.
• ⁸ Voi tăbărî în jurul Casei Mele ca s-o apăr împotriva unei oştiri, împotriva celor ce se duc şi vin, şi nu va mai trece asupritorul peste ei, căci acum Mă uit cu ochii Mei.
• Ps 34.7; Zah 2.5; Isa 60.18; Ezec 28.24; Ex 3.7;
• ⁹ Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.
• Isa 62.11; Zah 2.10; Mat 21.5; Ioan 12.15; Ier 23.5; Ier 30.9; Luc 19.38; Ioan 1.49;
• ¹⁰ Voi nimici carele de război din Efraim şi caii din Ierusalim, şi arcurile de război vor fi nimicite. El va vesti neamurilor pacea şi va stăpâni de la o mare la cealaltă şi de la Râu până la marginile pământului.
• Osea 1.7; Osea 2.18; Mic 5.10; Hag 2.22; Efes 2.14-17; Ps 72.8;
• ¹¹ Însă cât pentru tine, Sioane, din pricina legământului tău pecetluit cu sânge, voi scoate pe prinşii tăi de război din groapa în care nu este apă.
• Isa 42.7; Isa 51.14; Isa 61.1;
• ¹² Întoarceţi-vă la cetăţuie, prinşi de război plini de nădejde! O spun şi astăzi că îţi voi întoarce îndoit!
• Isa 49.9; Isa 61.7;
• ¹³ Căci Îmi încordez pe Iuda ca arc şi iau pe Efraim ca săgeată, şi voi scula pe copiii tăi, Sioane, împotriva copiilor tăi, Grecio! Te voi face ca sabia unui viteaz!”
• ¹⁴ Dar Domnul Se va arăta deasupra lor, şi săgeata Lui va porni ca fulgerul; Domnul Dumnezeu va suna din trâmbiţă şi va înainta în vijelia de la miazăzi.
• Ps 18.14; Ps 77.17; Ps 144.6; Isa 21.1;
• ¹⁵ Domnul oştirilor îi va ocroti şi vor mânca, şi vor zdrobi pietrele de praştie, vor bea, vor face gălăgie ca ameţiţi de vin, vor fi plini ca un pahar de jertfă, ca şi colţurile altarului.
• Lev 4.18-25; Deut 12.27;
• ¹⁶ Domnul Dumnezeul lor îi va scăpa în ziua aceea ca pe turma poporului Său; căci ei sunt pietrele cununii împărăteşti care vor străluci în ţara Sa!
• Isa 62.3; Mal 3.17; Isa 11.12;
• ¹⁷ O! cât sunt de înfloritori! Cât sunt de frumoşi! Grâul va înveseli pe tineri, şi mustul, pe fete.
• Ps 31.19; Ioel 3.18; Amos 9.14;

Psalmul 1

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori!

Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui!

El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui si ale carui frunze nu se vestejesc: tot ce incepe, duce la bun sfarsit.

Nu tot asa este cu cei rai: ci ei sunt ca pleava pe care o spulbera vantul.

De aceea cei rai nu pot tine capul sus in ziua judecatii, nici pacatosii in adunarea celor neprihaniti.

Caci Domnul cunoaste calea celor neprihaniti, dar calea pacatosilor duce la pieire.

" Istoricitatea lui Isus " | interviu cu Darrel Bock

Ruben Ologeanu: Dr. Darrel Bock cum puteţi aborda o persoană sceptică în ceea ce priveşte veridicitatea documentelor Noului Testament?

Darrel Bock: Ei bine, veridicitatea textelor, în sensul înţelegerii faptului că textul care a fost scris, este textul pe care îl avem astăzi, este să putem să vorbim prin intermediul evidenţelor din manuscrisele pe care le avem. Avem atâtea manuscrise ale Scripturii, care arată ce înseamnă cuvintele din cadrul lor, încât sunt foarte sigure în ceea ce priveşte conţinutul lor, asta a fost ceea ce s-a scris. Însă veridicitatea nu se referă doar la a şti că ceea ce s-a scris atunci este ceea ce avem noi astăzi, şi asta pentru că veridicitatea are de a face şi cu conţinutul, ceea ce se află în documente. Aceasta este o discuţie total diferită şi cel mai bun mod de a o avea este să arăţi în ce fel ceea ce a spus şi a făcut Isus se relaţionează contextului în care a trăit în primul secol. În unele cazuri poţi vorbi despre (cel puţin în termenii existenţei) documente care au fost scrise de către istorici necreştini ce fac referire la Isus Hristos. Aceştia au afirmat că a existat, că a fost crucificat în timpul lui Pilat, că a fost crucificat pentru că liderii evrei au lucrat cu Pilat în scopul acelei crucificări. Josephus, un istoric evreu din primul secol, este unul dintre cei care afirmă astfel lucruri. Creştinismul şi mişcarea creştină au venit din timpul şi lucrarea lui.

Cel puţin, astfel de aspecte pot fi dovedite fără ca măcar să deschizi cărţile Bibliei, şi acesta formează cadrul pentru restul discuţiei. Mare parte a problemelor pe care oamenii le au cu privire la veridicitatea Scripturii trebuie să aibă de a face cu întrebarea dacă Dumnezeu poate face sau nu miracole. Acesta e un lucru care nu poate fi dovedit. Nu pot lua un reportofon sau o cameră de luat vederi, să mă duc înapoi în acele timpuri antice şi să caut acel material care să dovedească asta. Trebuie să fii deschis pentru a accepta ceea ce spune Scriptura despre Isus. Totuşi, poţi atrage atenţia asupra faptului că oameni precum Pavel, care nu a crezut, trăind în perioada aceea, s-a convins că Isus a făcut lucrurile cu care era asociat numele Său. Acesta e cel mai bun lucru pe care îl poţi face, să scoţi în evidenţă că au existat atunci oameni care la început nu au crezut, dar au devenit credincioşi, oameni care erau prezenţi sau participau la o scenă şi care au înţeles că Isus era cel care pretindea că este.

Ruben O: Există dovezi exterioare care să susţină istoricitatea lui Isus?

Darrel B: Da, dovezile exterioare pe care le avem, în afara Bibliei, sunt câţiva istorici pe care i-am citit. Josephus, istoricul evreu din primul secol. Opera sa, Antichităţi iudaice, volumul 18.63 şi 64, conţine un paragraf scurt care descrie cine este Isus. Istoricii recunosc că în urma analizei modului de exprimare din manuscrisele pe care le avem, nu tot ce scrie datează din timpul lui Josephus, întrucât textul spune că El era Mesia, ori Josephus nu credea în Isus. Totuşi, sunt anumite lucruri pe care acesta le-a spus şi despre care mulţi cărturari sunt convinşi că Josephus le-a scris, şi anume că Isus a făcut lucruri neobişnuite, că a fost crucificat sub domnia lui Pilat prin instigarea unor anumiţi lideri evrei, iar creştinismul şi mişcarea creştină au apărut în timpul slujirii sale. De asemenea, alţi doi istorici evrei, de la începutul celui de-al doilea secol, fac referire la Isus, la viaţa şi slujirea Sa. Unul dintre aceştia menţionează execuţia din timpul lui Pilat.

Aşadar, dacă nu am fi avut Biblia, tot am fi ştiut că Isus ar fi existat ca şi personaj istoric, însă poate nu am fi ştiut prea mult despre învăţăturile Sale.

Ruben O: A fost Isus un reformator teologic al timpului Său?

Darrel B: Cred că mai corect ar fi să spunem că a fost un reformator teologic în sensul că a aranjat lucrurile din Vechiul Testament într-un mod în care oamenii nu l-au făcut până atunci şi a arătat cum anumite lucruri s-au concretizat în lucrarea pe care El a avut-o de făcut. Printre iudei existau diverse păreri şi aşteptări despre cum va fi vremea sfârşitului, cum va fi Salvarea, cum va arăta Mesia, şi, în cele mai multe cazuri , acestea se încadrau în mai multe imagini diferite. Avem imaginea robului suferind, cel care suferă din cauza oamenilor, avem imaginea unui Mesia care este un lider puternic, avem un Mesia care este Fiul Omului, o figură transcedentală ce apare la sfârşit ca să aducă eliberare. În Iudea exista probabil tendinţa ca aceste profile să fie concepute diferit, nu puteau fi asociate. Însă Isus Hristos este cel care a pus toate acestea împreună, într-o singură persoană, în El Însuşi. Iată o inovaţie în gândirea iudaică, deoarece ei obişnuiau să ţină aceste categorii separat. Un al doilea sens prin care Isus a fost considerat, într-un fel, un refomator teologic, a fost că a accentuat adevăratul scop al legii. El scoate în evidenţă faptul că nu este de-ajuns doar să luăm în considerare ce spune legea, „Să nu ucizi”, ci trebuie să descoperim şi ce conduce la crimă, şi anume, MÂNIA. Astfel, El aprofundează principiile legii, pentru a descoperi motivaţia interioară, fără a spune doar: „Oare am încălcat, sau nu, legea?” Printr-o astfel de abordare El caută o neprihănire care era mai măreaţă decât o citire superficială a legii. Asta a fost o altă reformă majoră pe care El a făcut-o.Ruben O.: O altă întrebare ar fi legată de cărturarul şi istoricul Bart Ehrman, bine cunoscut printre criticii contemporani ai Noului Testament, are el dreptate când spune că textele Noului Testament au fost redactate cu mult timp după ce evenimentele au avut loc?

Darrel B: Poate să aibă dreptate, dar în sensul distanţei. Eu tind să datez textele manuscriselor Noului Testament cu vreo 15-20 de ani mai devreme decât o face el, mai ales Evangheliile. Tind să datez, cel puțin trei dintre Evanghelii: Matei, Marcu şi Luca, înainte de anul 60 AD, iar Evanghelia după Ioan, în anul 90 AD.

Cred că el datează Evanghelia după Matei şi cea după Luca puţin mai târziu, aproximativ prin anii 80 – 90 AD, iar Evanghelia după Marcu la sfârşitul anului 60-începutul anului 70, pe când eu aş spune că a fost realizat cu 10 ani înainte. Dar, să presupunem că are dreptate, că aceasta a fost scrisă mai târziu, dată în sine la care a fost scrisă Evanghelia nu afectează cu nimic veridicitatea materialului scris. Ceea ce determină veridicitatea materialului este calitatea tradiţiei care a fost înregistrată în el, iar asta nu are de a face cu data la care a fost scris. Astfel, dacă o scriere a fost realizată mai târziu, acest lucru nu diminuează neapărat veridicitatea acesteia. Asta e o greşeală pe care unii oameni o fac atunci când se gândesc că, dacă un text este scris mai târziu, atunci timpul va schimba mesajul sau va altera textul original, sau pot apărea născociri pe parcurs. Există oameni care cred că Noul Testament conţine şi povestiri inventate, însă eu nu cred asta. De fapt, calitatea tradiţiei este destul de bună, există o conexiune a tradiţiei apostolice care se potriveşte contextului. Acest lucru vorbeşte despre calitatea materialului nu despre data la care Evangheliile au fost scrise. Motivul pentru care Evangheliile au fost scrise atât de târziu este pentru că, atâta timp cât a răsunat vocea oamenilor care l-au văzut pe Isus, acest lucru a avut mai mult impact decât să se fi scris pe o bucată de hârtie. În lumea antică, vocea orală, vocea vie a unui martor, era mult mai preţuită decât o mărturie scrisă. Acest lucru este neobişnuit pentru perioada noastră. Astfel, în momentul în care apostolii au început să moară, au scris pe papirusuri ceea ce credeau şi îi învăţau pe alţii. Prin urmare, Marcu este asociat în mod tradiţional cu Petru, Luca este în mod tradiţional asociat cu Pavel, apoi îi avem pe Matei şi Ioan, care au rădăcini apostolice.

Ruben O: Citând un autor binecunoscut care a făcut vâlvă acum câțiva ani, vreau să vă întreb dacă istoria este scrisă de către învingători?

Darrel B: Istoria este adesea scrisă de cei învingători în sensul că, atunci când cineva câştigă o confruntare istorică antică, documentele şi reproducerea istorică a acestuia sunt cele care rămân înregistrate. Una dintre problemele pe care le avem cu istoria antică este că deţinem doar părţi ale materialului în care s-au consemnat evenimentele care au avut loc la timpul respectiv, multe dintre ele fiind pierdute. În unele cazuri, documentele altora au fost omise în a fi luate în considerare, pentru că cele învingătoare le-au înlăturat.

Cauza pentru care această expresie este populară în discuţiile teologice este aceea că, uneori, se afirmă faptul că motivul pentru care avem aceeaşi expunere a istoriei antice ca şi cea a bisericii este acela potrivit căruia înregistrările învingătorilor teologici au fost păstrate, în timp ce vocile celor care au vorbit şi care au avut o teologie puţin diferită au fost pierdute. Există o fărâmă de adevăr în această afirmaţie. Atunci când biserica a ajuns să-şi adopte doctrina , deseori a cerut ca scrierile oponenţilor să fie arse şi să sfârşească cu acele lucruri. Am găsit acele scrieri. Acum ştim ce presupun celelalte teologii, şi cel mai important lucru – ceva ce majoritatea nu ştiu – este faptul că atunci când am găsit aceste scrieri recent, în anii ’40 în Egipt, unde multe din aceste Evanghelii apocrife au fost găsite, când am început să citim istorisirile care erau scrise în acele documente, ne-am dat seama că părinţii bisericii, care au scris despre ele în secolul 2, de fapt, ne-au spus cu acurateţe acele istorisiri, cel puţin în cazul lui Irineu. Aşadar, ceea ce pare o scriere descoperită, nouă, a unui învins, a fost, de fapt, înregistrată de câştigător în procesul încercării de a dezbate ceea ce credea.

Astfel, este posibil ca istoria să fie scrisă de către învingători, dar, în unele cazuri, învingătorii merită să câştige , deoarece sursa a ceea ce au afirmat are o mai bună descendenţă, care se întoarce la mişcarea autentică, decât scrierile unora a căror teologie a fost respinsă.

Ruben O: Aţi menţionat mai devreme despre scrierile apocrife. Ce rol au acestea în istoria bisericii şi în istoria dezvoltării doctrinelor?

Darrel B: Valoarea Evangheliilor apocrife nu stă în faptul că ele sunt adevărate din punct de vedere teologic sau că sunt precise, ci stă în faptul că ele ne oferă o fereastră spre ceea ce unii oameni care foloseau simbolismul creştin, în special în secolul doi şi trei, credeau despre Isus şi modul în care convingerile lor erau diferite de ceea ce am ajuns să vedem în biserică. Este folositor să poţi auzi întreaga conversaţie dintr-o perspectivă istorică, şi chiar teologică, pentru că nu auzi doar vocea celor care critică aceste lucrări , ci ajungi să cunoşti propriu-zis aceste lucrări şi modul în care construiesc argumentarea pentru ceea ce prezintă şi cred. Acest lucru este util pentru a aprecia istoria bisericii şi cum s-a dezvoltat aceasta.

Ruben O: Într-un fel, ele ne ajută să vedem imaginea în ansamblu a acelei perioade.

Darrel B: Exact!

Ruben O: O ultimă întrebare. Personală de data aceasta: care sunt celelalte proiecte în care sunteţi implicat?

Darrel B: Momentan lucrez la o carte binecunoscută despre istoricitatea lui Isus, care rezumă în 200 de pagini un proiect de 800 de pagini a mai multor cărturari cărora le-a luat cam un deceniu să îl termine. Partea tehnică a fost publicată în Germania, sub formă de serie, iar acum este publicată şi în S.U.A. Versiunea aceasta nouă va fi şi ea publicată în America, aşa că lucrez la ea. Lucrez la o teologie biblică a Faptelor Apostolilor scrisă de Luca. Tocmai am terminat nişte însemnări pentru un studiu biblic tot pentru Faptele Apostolilor şi o carte scurtă despre dragoste şi creştinismul timpuriu pentru o editură. Aşadar, acestea sunt proiectele la care lucrez.

Vă mulțumesc!

Traducere Cristina Bucurâ

Autor: Ruben Ologeanu 

Sursa: Revista Creştinul Azi

stiricrestine.ro

Pe crestin nimic nu-l poate desparti de dragostea lui Dumnezeu

Romani 8:29-39
De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.
    ²⁹Căci pe aceia, pe cari i -a cunoscut mai dinainte, i -a şi hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi.
    ³⁰Şi pe aceia pe cari i -a hotărît mai dinainte, i -a şi chemat; şi pe aceia pe cari i -a chemat, i -a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i -a socotit neprihăniţi, i -a şi proslăvit.
    ³¹Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
    ³²El, care n'a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L -a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
    ³³Cine va ridica pîră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care -i socoteşte neprihăniţi!
    ³⁴Cine -i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!
    ³⁵Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?
    ³⁶După cum este scris: ,,Din pricina Ta sîntem daţi morţii toată ziua; sîntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.``
    ³⁷Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne -a iubit.
    ³⁸Căci sînt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
    ³⁹nici înălţimea, nici adîncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Harul lui Dumnezeu

Ioan.3:16 – Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.

Ioan 1:17 – caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos.

Efes. 2:8 –  Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

Rom. 3:24 – Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.

Evr.2:9 – Dar pe Acela care a fost facut “pentru putina vreme mai prejos decat ingerii”, adica pe Isus, Il vedem “incununat cu slava si cu cinste” din pricina mortii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti.

Tit.3:7 – pentru ca, odata socotiti neprihaniti prin harul Lui, sa ne facem, in nadejde, mostenitori ai vietii vesnice.

Harul este iubirea şi mila veşnică, nemeritată a lui Dumnezeu cu care S-a întors către omenirea căzută în păcat, hotărând, pregătind şi desăvârşind prin Isus Hristos salvarea omenirii. Legământul este o înţelegere intervenită între două părţi care prevede condiţiile şi îndatoririle fiecăruia ce decurg din legământ.

Definitia harului in Vechiul Testament este ,,a se inclina catre un inferior” iar in Noul Testament ,,favoare de bunavoie, fara interese personale”, dispozitie favorabila si plina de bunatate fata de pacatos.

Iacov 4:6; Daniel 1:9 – favoare, instrument  ,,Dar, in schimb, ne da un har si mai mare. De aceea zice Scriptura: “Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar da har celor smeriti.” ,,Dumnezeu a facut ca Daniel sa capete bunavointa si trecere inaintea capeteniei famenilor dregatori.

Efeseni 4:7 – putere ,,Dar fiecaruia din noi harul i-a fost dat dupa masura darului lui Hristos”.

Romani 1:5 – lucrare ,,Astfel, in ce ma priveste pe mine, am o vie dorinta sa va vestesc Evanghelia voua, celor din Roma”.

2 Cor. 12:9 – tarie ,,Si El mi-a zis: “Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita.” Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine.

1. Dumnezeu a aratat Har in gradina Edenului – le-a dat o noua oportunitate lui Adam si Evei. Le-a pregatit haine.

2. Dumnezeu Si-a aratat Harul in viata lui Avraam fiind indreptatit prin credinta.

3. Dumnezeu Si-a aratat Harul in viata lui Iosif – Gen. 39:21.

4. Dumnezeu Si-a aratat Harul in viata lui Noe. Fusesera anuntati despre potop si Dumnezeu le-a pregatit arca.

5. Dumnezeu Si-a aratat Harul prin faptul ca Israel a fost iubit – Osea 14:4.

6. Dumnezeu i-a aratat Harul Sau hotului de pe cruce. Hristos i-a promis un loc in paradis.

DIFERITELE FATETE ALE HARULUI LUI DUMNEZEU

1. Dumnezeu Si-a manifestat Harul – Tit 2:11

2  Harul a fost manifestat prin mantuire – Rom. 3:24

3. Harul lui Dumnezeu ne aduce la un nou statut inaintea lui Dumnezeu – Rom. 6:4

4. Harul lui Dumnezeu furnizeaza pentru toate nevoile zilnice ale crestinului – Evrei 4:16.

Astazi noi traim sub legamantul Harului, acest sistem frumos pe care Dumnezeu l-a pregatit dinainte pentru noi cei care credem in Hristos. Fara indoiala, predicarea Evangheliei Harului nu a venit fara dificultati. Da, deoarece aceasta este Evanghelia „Harului lui Dumnezeu”. Pentru a putea intelege ce este Harul, trebuie sa incepem vorbind despre ceea ce nu este Harul. Cel mai bine este sa vorbim despre legamantul legii pentru a intelege conceptul.

1. Legea – Inainte sa vina Harul, a existat Legea. Legea era un legamant bazat pe fapte. Biblia spune ca sub legamantul Legii, iertarea si mantuirea se obtineau prin intermediul faptelor, desi acest lucru era imposibil. Fara harul lui Dumnezeu, chiar fiind sub Lege, nimeni nu ar fi putut fi mantuit. Legea spunea: daca ascultai, primeai recompensa (binecuvantare), dar daca nu ascultai, primeai pedeapsa (blestem). Asa ca, din moment ce nimeni nu putea tine Legea, toti se aflau sub blestem. Nimeni nu putea sa traiasca sub Lege pentru ca nimeni nu putea sa pazeasca sau sa asculte Legea in intregime. Daca tineai toata Legea, dar o incalcai intr-un singur lucru, te faceai vinovat de toata Legea. In contrast, harul nu este un legamant bazat pe fapte, ci pe credinta, asa cum vom vedea mai departe.

Limitele Legii - Nu poate indreptati – Galateni 2:16; 3:11;  – Nu poate da viata – Galateni 3:21;  - Nu poate da Duhul Sfant – Galateni 3:2,14; – Nu poate da spiritualitatea – Galateni 3:21; 5:5; Romani 8:3;  - Nu poate desavarsi sau sa lupte in mod permanent cu pacatul Evrei 7:19.

Ce poate face Legea:

a. Aduce blestem – Galateni 3:10-12

b. Aduce moarte, omoara – 2 Corinteni 3:6,7; Romani 7:9,10

c. Aduce condamnare – 2 Corinteni 3:9

d. Face ca pacatul sa fie revelat – Romani 7:7-13

e. Declara omul vinovat – Romani 3:19

f. Mentine omul legat de pacat si moarte (Galateni 4:3-5,9,24; Romani 7:10-14;)

Romani 3:23 – omul in pacat nu poate implini toata legea deoarece aceasta il condamna.

Scopul legii: a. Sa furnizeze un model de dreptate si corectitudine – Deut. 4:8; Psalm 19:7-9

b. Sa descopere sfintenia si bunatatea lui Dumnezeu – Deut. 4:8; Rom. 7:12-14

c. Sa identifice pacatul si sa-i descopere omului pozitia sa – Rom. 1:9+; 7:7-8; 5:20; Gal. 3:19

d. Sa ne aduca la Hristos – Gal. 3:24

Putem defini harul ca fiind actul plin de indurare al lui Dumnezeu prin care ofera mantuire si viata vesnica tuturor pacatosilor care isi pun increderea in Hristos pentru a fi mantuiti. Cred ca cel mai bine putem vedea mesajul Harului lui Dumnezeu in cuvintele lui Isus:„Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe singurl Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.” Ioan 3:16


In Efeseni 2, apostolul Pavel ne vorbeste desprea acest Har atat de puternic pe care l-a primit din partea lui Dumnezeu si care ne aduce mantuirea: „Caci prin har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni.” Efeseni 2:8,9


Cand citim versetele anterioare, putem sa intelegem ca Harul este etalarea Dragostei, a Milei si a Iertarii lui Dumnezeu fata de o umanitate care nu merita. Dumnezeu Si-a oferit Harul Sau „pe cand eram morti in greselile si in pacatele noastre” Efeseni 2:1,5.

Mesajul clar este ca: a. Dumnezeu iubeste lumea pacatoasa.

b. Dumnezeu ofera o modalitate de Mantuire (Isus) – toti oamenii – Tit 2:11

c. Pacatosul crede – Ioan 3:16; Romani 10:10

d. Primeste mantuirea – viata vesnica – Ioan 3:16

andrerox.wordpress.com