Showing posts with label viata. Show all posts
Showing posts with label viata. Show all posts
Thursday, 15 December 2016
Sunday, 31 May 2015
Fii ceea ce esti- Lectii de viata
sa fii ceea ce esti... Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa fii tu insuti, intr-o lume care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba, pentru ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.
trecutul.. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul. frica sa nu gresesti... Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut, decat pe cele pe care le-ai facut.probleme... Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi, fara sa greseasca, toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam pe loc, toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai acesta este intregul scop al vietii – sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Acesta este, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.a minti.... Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine insuti. Vietile ni se imbunatatesc, numai atunci cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.
nevoile proprii... Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine insuti ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e cel de acum.
esti pregatit... Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit, atunci cand apare o noua sansa. Asta, pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?
relatii din motive gresite... Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur, decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.
relatii noi ... Vei invata ca, in viata, oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important este ca, vor fi si cativa care vor scoate la iveala, tot ce-i mai bun din tine.
a concura cu toti ceilalti din jurul tau... Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati zilnic, propriile recorduri. Succesul este, pana la urma, o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.
invidios pe ceilalti... Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu.Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?".mustra pentru greselile vechi... Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru ceea ce am gresit, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.sa iti cumperi fericirea... Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia... Completati voi lista mai departe.
asteptarea fericirii de la ceilalti... Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatia cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata, inainte de a o impartasi cu altcineva.
a trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te... Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie, caci vei crea probleme care nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct!Ca sa marchezi un gol, trebuie ca, intai, sa dai drumul la minge.
a-ti plange de mila... Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa-ti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta, in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate ca iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca, zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel, chiar vei fi.
a-ti plange de mila... Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa-ti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta, in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate ca iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca, zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel, chiar vei fi.
a tine suparare... Nu-ti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine, decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna "Ceea ce mi-ai facut este in regula", ci iertarea inseamna " Nu o sa te las sa-mi strici fericirea, pentru totdeauna". Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu e numai pentru alte persoane, ea este si pentru tine. Atunci cand e nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine, data viitoare.
nivelul ... Refuza sa-ti cobori standardele, doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.
explicatii si scuze la nesfarsit, pentru greseli... Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.
frumusetea bucuriilor marunte... Bucura-te de lucrurile marunte, pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau, de fapt, lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.
frumusetea bucuriilor marunte... Bucura-te de lucrurile marunte, pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau, de fapt, lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.
sa faci lucrurile perfect... Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.
calea usoara... Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara, care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.
lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt... Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti – plangi, daca simti nevoia –este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.a-i invinui pe altii pentru necazurile tale... Iti vei realiza visele, in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta.Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.
griji... Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.
concentrare pe ce NU vrei sa se intample... Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.
a fi nerecunoscator. Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora.
Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te straduiesti prea mult sa il capeti. Nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai.
eulinterior.blogspot.ro
Etichete:
inspirational,
life,
motivational,
quotes,
viata,
wisdom
Friday, 13 March 2015
The Giver ( Darul lui Jonas )
În viitor, oamenii au hotărât că dacă vor să obțină o pace durabilă, trebuie să existe egalitatea perfectă. Și singurul mod de a o realiza a fost perfecțioarea unui vaccin care îi face imuni la sentimente. Nu au devenit niște roboței, încă pot simți lucruri, însă nu în mod profund. Ura, gelozia, acestea sunt doar cuvinte care și-au pierdut orice înțeles. La fel sunt și fericirea și iubirea.
În ziua în care tuturor tinerilor de vârsta lui li se repartizează slujbele, Jonas e lăsat la urmă, deoarece el va deveni noul Păstrător al Memoriei. Sub îndrumarea Păstrătorului dinaintea sa, Jonas o să descopere tot ceea ce umanitatea a pierdut, începând de la sentimente și până la culori. Apoi, va desoperi toate motivele pentru care omenirea a ales să renunțe la sentimente în favoarea unei lumi în care războaiele nu mai există.
Totuși, lumea lui Jonas nu e Paradisul care credea el că e pentru că războaiele au fost înlocuite cu ceva mult mai rău. Și Jonas e cel care trebuie să decidă dacă lumea va rămâne așa cum e sau dacă oamenii au nevoie de sentimente.
Ce te face uman?
Imaginează-ți o lume uniformizată în care toți suntem îmbrăcați în același fel, locuim în case identice, avem aceeași zi de naștere, mâncăm la aceeași oră, ne trezim în același timp și totul se desfășoară după un program clar.
În acest caz, tot ceea ce ne mai face umani sunt emoțiile. Dar dacă și ele sunt scoase din joc?
În lumea distopică prezentată de filmul The Giver – Darul lui Jonas (2014) oamenii au parte de o fercire aparentă și gri – la propriu – în care nu cunosc intimitatea sau sentimentele puternice. Cu toții apar pe lume la Născătoare, sunt repartizați unei familii și trec prin diverse praguri spre maturizare, urmând ca în adolescență să fie inițiați în meseria ce li se potrivește, căci întreaga societate este un imens Big Brother care te urmărește și analizează abilitățile tale și la ce ar putea fi folosite.
The Giver este ecranizarea romanului omonim al autoarei americane Lois Lowry, tradus în limba română la editura Arthur cu titlul „Darul lui Jonas”.
Intriga începe atunci când Jonas (Brenton Thwaites), un adolescent aparent banal, este desemnat să joace rolul Primitorului – cel care va fi depozitarul întregii memorii a omenirii. Căci, atunci când orice urmă de unicitate a fost îndepărtată, au fost șterse și amintirile despre întreaga umanitate. Jonas primește de la înaintașul lui, Jeff Bridges în film, cel care devine The Giver,amitiri despre o vreme în care existau zăpadă și sănii, deșert, munți și păduri, muzică și dans, sentimente puternice precum dragostea, tandrețea, prietenia, dar și multă durere – violență, războaie, masacre, nedreptate. Și atunci te întrebi, lipsa iubirii justifică prezența unor asemenea atrocități?
Dar poate cel mai pregnant contrast și momentul în care îți dai seama că ceva se va schimba, este acela în care Jonas ajunge în locuința îndepărtată și ciudată a Dăruitorului. „Se numesc cărți.” Află el despre obiectele ciudate ce tapetează pereții de jur împrejur.
Și acum începe călătoria inițiatică a tânărului printre amintirile unei omeniri întregi ce îi vor fi transferate lui de către Dăruitor, ghidat de sutele de tomuri. Acesta este momentul în care culorile apar pe peliculă. Odată cu merele roșii, umanitatea reapare în scenă :).
Ca orice adolescent, Jonas vrea ca prietena sa, și cea de care s-a îndrăgostit, Fiona (Odeya Rush), să experimenteze și ea sentimentele. Cadrele apropiate de chipul celor doi redau ciudățenia situației într-o lume în care nu ai voie să atingi alte persoane.
Chief Elder e personajul jucat de Meryl Streep, liderul înțelepților, cea care se străduiește să mențină totul conform ordinii existente și care are un rol ceva mai amplu în film față de carte. Una dintre replicile ei este și cea care rezumă cel mai bine motivul pentru care s-a ajuns la situația respectivă: „Atunci când oamenii sunt lăsați să aleagă, ei aleg prost.”
Dar se pare că memoria oamenirii poate fi redobândită de la unicul Purtător de către toți reprezentanții ei.
Concluiza: Oamenii trebuie sa detina dreptul de a alege: binele sau raul. Nici o constrangere nu va elimina imperfectiuna, doar o va musamaliza si ii va da o noua denumire, o noua infatisare.
Un film care merita vazut !
FULL MOVIE
In The Giver, humankind has curbed individuality in order to prevent the pain and mistakes of the past. Far in the future, Jonas (Brenton Thwaites) along with his friends Fiona (Odeya Rush) and Asher (Cameron Monaghan) flourish within the borders of a mountain top community that has never known jealousy, insecurity, war, or choice. To ensure stability, jobs are assigned based on inherent skill and talents (rather than personal passions) at the time an adolescent turns sixteen - and everyone, even children, are administered daily injections that help maintain sameness throughout the community.
When the friends are assigned their respective roles, Jonas discovers he has been chosen to bear the society’s most challenging responsibility as the next “Receiver.” In order to help the ruling counsel avoid mistakes from the past, Jonas is implanted with memories (both good and bad) from humanity’s past – transmitted through his predecessor (Jeff Bridges), who calls himself “The Giver.” However, as Jonas awakens to the true reality of his society, and is confronted by what it truly means to be human, he’s faced with a dangerous choice: embrace communal solidarity once and for all, or free his friends and family from blissful ignorance.
Wednesday, 11 February 2015
Ce-i viata ta? (Costache Ioanid)
Ce-i viata ta? E o penita
Cu care scrii mereu pe-un drum.
Si-apoi la ultima portita
Tot ce-ai scris tu ca pe-o tablita,
Nu se mai sterge nicidecum.
Si vorbe-n vant si fapte rele
Raman pe veci ca-ntr-un album.
Pazit e scrisul tau de stele.
De-ai pune mari intregi sa-l spele,
Nu se mai sterge nicidecum.
In ceasul greu de judecata
Iti vei citi intregul drum.
Si vei zbucni in plans deodata.
Dar nici o slova-nlacrimata
Nu se mai sterge nicidecum.
N-o poate sterge decat sange,
Dar sange sfant si nu oricum.
Ce inger trupul sau va frange?
Si-astfel, ce-ai scris, oricat ai plange,
Nu se mai sterge nicidecum.
Isus cel drag veni din zare
Ca tu sa scapi din foc si fum!
Prin El trecutul tau dispare.
Dar daca azi nu-I ceri iertare,
Nu se mai sterge nicidecum.
Isus pe lemn rabda arsita.
Isus e pretul tau acum.
Prin El esti alb ca lamaita.
Si tot ce-a scris candva penita
Nu se mai sterge nicidecum…
Sunday, 12 January 2014
Acesti fluturi sunt ca noi
După al doilea război mondial, doctorul Elizabeth Kubbler Ross a fost chemată să îngrijească copiii evrei supravieţuitori din lagărele de concentrare naziste.Când a intrat în baraca unde încă mai zăceau, a remarcat faptul că pe lemnul paturilor era gravat un desen repetat pe care l-a regăsit după aceea în alte lagăre unde suferiseră aceşti copii.
Acest desen reprezenta un singur desen simplu: un fluture.Doctoriţa s-a gândit la început la un fel de fraternitate care s-ar fi manifestat astfel între copiii bătuţi şi înfometaţi. A crezut că găsiseră în fluture modul de a-şi exprima apartenenţa la un grup aşa cum pe vremuri primii creştini aveau simbolul peştelui.I-a întrebat pe câţiva copii ce semnificaţie aveau acei fluturi dar ei au refuzat să-i răspundă.
Un puşti de şapte ani i-a dezvăluit până la urmă sensul: "Aceşti fluturi sunt ca noi. Noi toţi ştim, în străfundul nostru, că acest corp care suferă e doar un corp intermediar. Suntem omizi şi într-o zi sufletul nostru îşi va lua zborul departe de toată mizeria şi durerea asta. Desenând fluturele, ne reamintim reciproc acest lucru. ( Edmond Wells - Enciclopedia Cunoasterii Relative si Absolute)
Acest desen reprezenta un singur desen simplu: un fluture.Doctoriţa s-a gândit la început la un fel de fraternitate care s-ar fi manifestat astfel între copiii bătuţi şi înfometaţi. A crezut că găsiseră în fluture modul de a-şi exprima apartenenţa la un grup aşa cum pe vremuri primii creştini aveau simbolul peştelui.I-a întrebat pe câţiva copii ce semnificaţie aveau acei fluturi dar ei au refuzat să-i răspundă.
Un puşti de şapte ani i-a dezvăluit până la urmă sensul: "Aceşti fluturi sunt ca noi. Noi toţi ştim, în străfundul nostru, că acest corp care suferă e doar un corp intermediar. Suntem omizi şi într-o zi sufletul nostru îşi va lua zborul departe de toată mizeria şi durerea asta. Desenând fluturele, ne reamintim reciproc acest lucru. ( Edmond Wells - Enciclopedia Cunoasterii Relative si Absolute)
Thursday, 8 December 2011
Ce-ar fi dacă n-am muri? [ Science ]
Este posibil ca omul – fiecare om – să trăiască veşnic? Unii cred că da, şi chiar o doresc; alţii se tem că ar fi posibil; unii speră că nu, iar alţii sunt convinşi că nu se poate. Adevărul este că o trecere a omului de la starea de făptură muritoare la cea de fiinţă nemuritoare ar fi cea mai profundă, cea mai drastică schimbare petrecută vreodată în istoria speciei umane. De la dreptul de moştenire şi până la sistemul de pensii şi de asigurări de viaţă, întreg eşafodajul civilizaţiei moderne se sprijină pe realitatea că oamenii mai şi mor, după ce au trăit o vreme… Şi, oricât de ademenitoare le pare unora perspectiva nemuririi individuale, problemele pe care le ridică această colosală transformare sunt de de natură să-i facă pe cei cât de cât înclinaţi spre reflecţie să se întrebe: oare chiar e de dorit să devenim nemuritori?
Confruntaţi, timp de milenii, cu realitatea unei vieţi scurte - scurtată de boli şi de războaie - oamenii au visat mereu să trăiască mai mult, uneori ducând la extrem această aspiraţie, spre dorinţa de a trăi veşnic. Stau mărturie multele legende şi scrieri despre fiinţe umane dornice să afle viaţa fără de moarte, elixirul tinereţii, secretul vieţii veşnice…
Religiile au venit în întâmpinarea acestei aspiraţii fundamentale prin ideea consolatoare a nemuririi sufletului şi a unei vieţi de apoi, de după moarte, într-o lume de dincolo de marele prag, o lumea în care viaţa eternă era posibilă.
Religiile au venit în întâmpinarea acestei aspiraţii fundamentale prin ideea consolatoare a nemuririi sufletului şi a unei vieţi de apoi, de după moarte, într-o lume de dincolo de marele prag, o lumea în care viaţa eternă era posibilă.
Dar oamenii au continuat să aspire la nemurirea fizică individuală. Şi, după atâtea secole în care au putut doar visa la ea, iată că a venit vremea în care se vorbeşte despre nemurire în alţi termeni: ca despre ceva care, în scurt timp - câteva decenii - ar putea fi posibil.
Dincolo de consideraţiile filozofice sau de speculaţiile ezoterice, ar fi interesant de ştiut ce gândesc despre acest subiect oamenii de ştiinţă, obişnuiţi, în general, să privească lucrurile prin prisma unui pozitivism mai degrabă sceptic.
Cine crede în nemurire?
Ar fi nepotrivit să discutăm despre nemurire fără a aminti numele lui Raymond Kurzweil, specialist în inteligenţă artificială, inventator, vizionar, promotor al conceptului de singularitate, al transumanismului şi al ideeii că, beneficiind de progresele tehnologiei şi ale ştiinţei, individul uman îşi poate extinde durata vieţii până la a deveni, practic, nemuritor.
Dincolo de consideraţiile filozofice sau de speculaţiile ezoterice, ar fi interesant de ştiut ce gândesc despre acest subiect oamenii de ştiinţă, obişnuiţi, în general, să privească lucrurile prin prisma unui pozitivism mai degrabă sceptic.
Cine crede în nemurire?
Ar fi nepotrivit să discutăm despre nemurire fără a aminti numele lui Raymond Kurzweil, specialist în inteligenţă artificială, inventator, vizionar, promotor al conceptului de singularitate, al transumanismului şi al ideeii că, beneficiind de progresele tehnologiei şi ale ştiinţei, individul uman îşi poate extinde durata vieţii până la a deveni, practic, nemuritor.
Singularitatea tehnologică este un concept care se referă la posibilitatea apariţiei, în viitor, a unei inteligenţe supraumane, graţie mijloacelor tehnologice. Apariţia singularităţii tehnologice reprezintă un orizont de aşteptare, dincolo de care este dificil de înţeles şi prezis ce s-ar întâmpla, de vreme ce capacităţile unei inteligenţe supraumane nu prea pot fi înţelese de o minte înzestrată cu inteligenţă umană obişnuită. Odată atinsă singularitatea, ar urma o explozie a inteligenţei - un fenomen prin care superinteligenţele apărute ar crea, generaţie după generaţie, fiinţe capabile de performanţe din ce în ce mai mari ale minţii. Iar aceste minţi uluitoare ar putea născoci, într-un ritm din ce în ce mai alert, mijloace de păstrare a sănătăţii, de prevenire a îmbătrânirii, de prelungire a vieţii şi de creştere a performanţelor care ar face, practic, tranziţia de la organismul uman la corpul postuman. Acesta estetransumanismul - o viziune a unei transformări fără precedent a fiinţei umane, prin trecerea ei la un nivel considerat mult superior, reprezentat de o creatură cu capacităţi fizice şi cognitive enorm crescute faţă de cele ale omului de azi.
Iar beneficiind de ritmul tot mai rapid al progresului tehnologic, această nouă versiune de Homo sapiens ar putea foarte bine să trăiască veşnic, stăpânind mecanismele care controlează procesul de îmbătrânire, reparând pe ici-pe colo ceea ce e de reparat, la nevoie înlocuind chiar porţiuni din organismul biologic cu sisteme artificiale eficiente şi fiabile. Iar celor care gândesc că astfel vom deveni practic nişte cyborgi, li s-ar putea răspunde că cyborgii sunt deja printre noi: în sensul sugerat mai sus (fiinţe umane reparate pe alocuri cu piese artificiale), şi cei cu regulator de ritm cardiac implantat sau cu proteză de şold sunt cyborgi.
Aubrey de Grey este un om de ştiinţă britanic, specializat în gerontologie şi interesat în mod special de studiul mijloacelor prin care procesul îmbătrânirii ar putea fi oprit, cu posibilitatea prelungirii considerabile a vieţii. Este un domeniu vizionar şi plin de promisiuni al medicinii regenerative, ramură care studiază procesele de înlocuire sau regenerare a celulelor, ţesuturilor sau organelor umane, în scopul de a le face să funcţioneze normal. După Aubrey de Grey, îmbătrânirea este determinată de un cumul de efecte ale metabolismului, iar scopul studiilor sale este împiedicarea declinului fizic şi cognitiv al fiinţei umane şi menţinerea unei stări de tinereţe biologică perpetuă, indiferent de vârsta cronologică.
Judecând după exemplele de mai sus, savanţii par mai curând incitaţi de provocarea pe care o reprezintă, din punct de vedere ştiinţific (medical, tehnologic) evitarea declinului adus de vârstă şi atingerea imortalităţii. Poate că, într-adevăr, este (sau, mai curând, ar fi) o izbândă intelectuală colosală să reuşeşti să schimbi mersul firesc al lucrurilor, să împiedici ceea ce părea inevitabil, să opreşti, practic, timpul în loc şi, odată cu el, ravagiile asupra fiinţei umane de-a lungul vieţii ei; să fii cel care face să dăinuie tinereţea, în loc de a fi cel care suportă, neputincios, degradarea şi alunecarea spre moarte.
Dar, dincolo de izbânda ştiinţifică, se află nişte întrebări pe cât de prozaice, pe atât de importante. Iată o asemenea întrebare, pe care n-o putem trece cu vederea, oricât le-ar displăcea unora să coboare din înaltele sfere ale cunoaşterii în grosolana materialitate a vieţii de zi cu zi: ce am mânca toţi, dacă am fi nemuritori?
Cele 7 miliarde de oameni care populează azi planeta au deja probleme în acest sens: suntem mulţi şi resursele Pământului, aşa cum sunt ele astăzi, nu ajung. Sporul populaţional e încă ridicat şi ne aşteptăm să fim 9 miliarde peste doar vreo patru decenii. Ce-o să mâncăm cu toţii, în condiţiile în care, chiar şi acum, hrana nu ajunge pentru toată populaţia planetei?
Dar, dincolo de izbânda ştiinţifică, se află nişte întrebări pe cât de prozaice, pe atât de importante. Iată o asemenea întrebare, pe care n-o putem trece cu vederea, oricât le-ar displăcea unora să coboare din înaltele sfere ale cunoaşterii în grosolana materialitate a vieţii de zi cu zi: ce am mânca toţi, dacă am fi nemuritori?
Cele 7 miliarde de oameni care populează azi planeta au deja probleme în acest sens: suntem mulţi şi resursele Pământului, aşa cum sunt ele astăzi, nu ajung. Sporul populaţional e încă ridicat şi ne aşteptăm să fim 9 miliarde peste doar vreo patru decenii. Ce-o să mâncăm cu toţii, în condiţiile în care, chiar şi acum, hrana nu ajunge pentru toată populaţia planetei?
Organizaţia Naţiunilor Unite estima, într-un raport care analiza starea lumii în anul 2010 şi îşi arunca privirea spre viitor, că în 2015, cca. 920 de milioane de persoane tot vor trăi sub limita sărăciei - cu mai puţin de 1,25 USD pe zi (azi sunt 1,4 miliarde). Şi tot ONU prevede că, în anul 2050, cererea de produse alimentare va fi cu 75% mai mare decât astăzi - şi asta în condiţiile în care nu trăim şi nu mâncăm de-a pururi.
A fi sau a nu fi nemuritor?
A fi sau a nu fi nemuritor?
Dar, în fine, nemurirea chiar ar fi un lucru bun pentru om, ca specie? La nivel individual, unii şi-ar dori poate să trăiască veşnic, dar atâta vreme cât stăm cu toţii aici, pe Pământ, nimeni nu se poate sustrage la infinit destinului speciei sale.
Un biolog, specialist în evoluţionism, Andre Martins, de la Universitatea din Sao Paulo, Brazilia, a realizat recent o simulare computerizată a evoluţiei a două populaţii ipotetice - una de oameni obişnuiţi, muritori, şi o alta de făpturi umane nemuritoare.
Iar rezultatele sugerează că, pur şi simplu, îmbătrânirea şi moartea ne-au ajutat - şi cu siguranţă ne ajută în continuare - să evoluăm ca specie. În anumite circumstanţe, mortalitatea este efectiv un avantaj pentru supravieţuirea speciei umane.
Iar rezultatele sugerează că, pur şi simplu, îmbătrânirea şi moartea ne-au ajutat - şi cu siguranţă ne ajută în continuare - să evoluăm ca specie. În anumite circumstanţe, mortalitatea este efectiv un avantaj pentru supravieţuirea speciei umane.
În simularea lui Martins, paradoxal, specia muritoare a împins-o pe cea nemuritoare spre extincţie.
Rezultatul se datorează adaptării care are loc prin selecţie, de-a lungul generaţiilor succesive. Schimbările/mutaţiile fac ca fiecare generaţie să fie un pic mai bine adaptată decât cea actuală şi, pe termen lung, să o elimine pe cea ai cărei indivizi nemuritori rămân înţepeniţi în aceleaşi tipare fiziologice şi comportamentale. În lumea naturală, dominată de hazard şi schimbări şi, în consecinţă, de necesitatea adaptării permanente, o specie care evoluează întruna - chiar dacă lent - are un avantaj competitiv.
Criticii acestui experiment susţin că lumea în care trăieşte azi o mare parte a populaţiei Terrei nu mai are caracteristicile mediului natural, că factori precum schimbările tehnologice rapide şi acumularea masivă a informaţiilor necesită un alt tip de adaptare decât cea la mediul natural.
Rezultatul se datorează adaptării care are loc prin selecţie, de-a lungul generaţiilor succesive. Schimbările/mutaţiile fac ca fiecare generaţie să fie un pic mai bine adaptată decât cea actuală şi, pe termen lung, să o elimine pe cea ai cărei indivizi nemuritori rămân înţepeniţi în aceleaşi tipare fiziologice şi comportamentale. În lumea naturală, dominată de hazard şi schimbări şi, în consecinţă, de necesitatea adaptării permanente, o specie care evoluează întruna - chiar dacă lent - are un avantaj competitiv.
Criticii acestui experiment susţin că lumea în care trăieşte azi o mare parte a populaţiei Terrei nu mai are caracteristicile mediului natural, că factori precum schimbările tehnologice rapide şi acumularea masivă a informaţiilor necesită un alt tip de adaptare decât cea la mediul natural.
Posibil. Dar, dacă prelungirea duratei vieţii active (nu a vieţii pur şi simplu) prin progres ştiinţific şi tehnologic şi prin aplicarea lui într-un sistem medical mai bun, eliminarea sărăciei şi a foametei şi domolirea violenţei care încă scurtează nenumărate vieţi sunt scopuri raţionale şi demne de urmărit în virtutea consecinţelor lor pentru lumea de mâine, rămâne încă neclar în ce măsură atingerea nemuririi personale ar rezolva marile probleme ale civilizaţiei umane.
descopera.ro
Friday, 12 August 2011
Un standard dupa care sa traiesti [ Devotion ]
... tot ce este adevarat,... tot ce este curat, ...aceea sa va insufleteasca. - Filipeni 4:8
Viata crestina nu este o colectie de interdictii si porunci, ci o umblare zilnica in care suntem calauziti de Duhul Sfant, care locuieste in noi. El ne poate ajuta sa dobandim stapanire de sine si ne da directii de-a intelege principiile de baza ale Cuvantului lui Dumnezeu. Cu ajutorul Lui, ne putem fixa standarde bune pentru comportamentul nostru.
Un exemplu al calauzirii Duhului Sfant il putem vedea in afirmatia facuta de J. Wilbur Chapman. El a spus: Viata mea este guvernata de aceasta regula: " Tot ce-mi umbreste viziunea lui Cristos sau ma abate de la gustul studierii Bibliei, sau imi paralizeazaviata de rugaciune sau imi face lucrarea crestina dificila, este rau pentru mine; ca si crestin, trebuie sa ma indepartez de acel lucru ".
Apostolul Pavel, sub inspiratia Duhului Sfant, a rezumat aceasta afirmatie astfel: " ... tot ce este adevarat, tot ce ste vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tpt ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca " ( Filipeni 4:8 ).
Umplandu-ne mintea cu aceste lucruri si avand calauzirea Duhului Sfant, ne putem dezvolta jaloanele pentru o viata spre slava lui Dumnezeu. Cand facem astfel, vom fi eliberati de tirania " poftelor carnii, poftei ochilor si laudaroseniei vietii acesteia ( 1 Ioan 2:16 ). Apoi indiferent de incercarile care vin sau de ispitele care ne ameninta, vom avea un standard dupa care sa traim.
Paul Van Gorder
Ia-mi viata-n mana Ta chiar azi,
Si voia Ta pe veci a mea sa fie,
Ca orice vorba, fapta, gand
Sa fie ale Tale pe vecie. - Sees
Puritatea din inima produce putere in viata.
Monday, 1 August 2011
Viata condusa de scopuri [ Part. 6 ]
Viaţa este o însărcinare temporară
"Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele,
care este măsura zilelor mele,
ca să ştiu cât de trecător sunt."
Psalm 39.4
Sunt un străin pe pământ!
Psalm 119.19
Viaţa pe pământ este o însărcinare temporară.
Scriptura este plină cu metafore care ne învaţă cît de scurtă, temporară, mişcătoare este viaţa pe pământ. Viaţa este descrisă ca o ceaţă, un abur, o suflare şi un fum. Scriptura spune: Căci noi suntem de ieri, ... zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră. (Iov 8.9)
Să foloseşti viaţa ta la maximă eficienţă nu trebuie să uiţi două adevăruri: În prin rând comparată cu veşnicia este foarte scurtă. În al doilea rând viaţa este o rezidenţă temporară. Tu nu vei trăi mult aici aşa că nu te aşa prea tare. Cere ajutor lui Dumnezeu să te ajute să vezi viaţa pe pământ cum o vede El. David s-a rugat: "Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cît de trecător sunt." (Psalm 39.4)
În repetate rânduri Scriptura compară viaţa pe pământ cu o trăire temporară într-o ţară străină. Aceasta nu e o casă permanentă sau o adresă finală. Doar ai fost în trecere, ai vizitat pământul numai. Scriptura foloseşte termeni ca: străini, pelegrini, călători, vizitatori, agenţi ca să ne arate cât de scurtă e viaţa. David a zis: Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale! (Psalm 119.19) Petru a explicat spunând: Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; (1 Petru 1.17)
În California unde trăiesc eu, mulţi oameni s-au mutat din altă parte aici ca să lucreze, dar ei îşi păstrează cetăţenia ţării de baştină. Ca să fie legali ei trebuie să aibă aşa zisa carte verde (green card) pentru a se identifica la nevoie şi a arăta că ei lucrează dar nu sunt cetăţeni americani. Creştinii ar trebui să poarte cartea verde spirituală să arate oricui şi să-şi amintească lor însăşi că cetăţenia lor este în ceruri. Dumnezeu cere copiilor săi să gândească diferit despre viaţă decât necredincioşii. se gândesc la lucrurile de pe pământ. Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. (Filipeni 3.19-20) Creştinii adevăraţi înţeleg că viaţa este mult mai mult decât câţiva ani trăiţi pe această planet.
Identitatea ta este în veşnicie, şi casa ta este în cer. Când îţi însuşeşti acest adevăr vei înceta să te mai îngrijorezi la gândul că pe „pământ nu ai de toate”. Dumnezeu este foarte categoric când vorbeşte de pericolul trăirii aici şi acum şi adaptarea la valorile, proprietăţile şi stilul de viaţă a lumii din jur. Când ne jucăm cu ispitele din lumea aceasta, Dumnezeu spune că comitem adulter, Scriptura spune: Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş cu Dumnezeu. (Iacov 4.4)
Imaginează-ţi că ţi se cere să te duci ambasador al ţării tale într-o ţară care e inamic al ţării tale. Va trebui să înveţi o nouă limbă, să te adaptezi la anumite obiceiuri culturale, să fii extrem de politicos pentru a putea să-ţi duci la îndeplinire misiunea. Ca şi ambasador tu nu te vei putea izola de inamic. Pentru a-ţi îndeplini misiunea va trebui să-i contactezi şi să întreţii relaţii cu ei.
Dar presupunem că vei deveni confortabil în acea ţară străină aşa de mult că vei vrea să devină ţara ta. Loialităţile şi dedicările tale se vor schimba. Rolul de ambasador va fi compromis. În loc să reprezinţi ţara ta de origine va trebui să acţionezi ca un inamic. Vei fi un trădător.
Scriptura spune: Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; (2 Corinteni 5.20) Cu durere că mulţi creştini şi-au trădat Regele şi Împărăţia Lui. Au ajuns la concluzia tragică că trăind pe pământ aceasta-i casa lor, ţara lor. Nu este aşa. Scriptura spune clar: Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul. (1 Petru 2.11). Dumnezeu ne atenţionează să nu ne ataşăm de ce este în jur pentru că este temporar. Ni se spune: cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece. (1 Corinteni 7.31)
Comparat cu alte ţări, viaţa nu este mai uşoară nicăieri ca în lumea Vestică. Noi continuu ne distrăm, ne amuzăm, şi ne îndestulăm. Cu toate atracţiile fascinante, veştile de toate categoriile, experienţele bucuriilor de azi, este aşa de uşor a uita că adevărata fericire nu este ce se vede în această viaţă. Toate acestea numai că uşor putem pierde valoarea vieţii care este un examen, o responsabilitate şi o însărcinare temporară. Noi ne pregătim pentru ceva mult mai bun. lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. (2 Corinteni 4.18b).
Faptul că pământul acesta nu este adresa finală se explică şi prin faptul că urmaşi ai Domnului Isus fiind, experimentăm dificultăţi, dureri, şi refuz din partea acestei lumi. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea. (Ioan 16.33) De asemenea se explică prin faptul că unele promisiuni ale lui Dumnezeu se par că nu sunt împlinite, unele rugăciuni sunt fără răspuns, şi unele circumstanţe sunt pe nedrept. Şi s-ar mai putea spune multe.
Pentru a u fi ataşaţi aşa de mult de pământ, Dumnezeu ne trece prin momente de nemulţumire şi lipsite de satisfacţie în viaţa aceasta – arătându-ne că niciodată nu vom fi satisfăcuţi pe deplin în această parte a veşniciei. Nu suntem pe deplin fericiţi, aici, pentru că aşa este normal să fie! Pământul nu este casa noastră finală, am fost creaţi pentru ceva mult mai bun.
Un peşte nu va fi niciodată fericit pe uscat, pentru că a fost creat pentru a trăi în apă. Un vultur nu
va fi satisfăcut dacă nu va fi lăsat să zboare. Tu nu te vei simţi complet satisfăcut pe pământ, pentru că ai fost făcut pentru ceva mai mult decât ce-i aici. Vei avea momente de fericire aici, dar nimic nu poate fi comparat cu ceea ce Dumnezeu a planificat pentru tine.
Realizând că viaţa pe pământ este o misiune cu caracter temporar ar trebui într-un mod radical să-ţi determine valoarea ta. Valoarea eternă, nu temporară, ar trebui să devină factorul decisiv pentru deciziile tale. C.S. Lewis a observat ceva: „Tot ceea ce nu este veşnic este inutil veşniciei”. Scriptura spune: Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. (2 Corinteni 4.18)
Este o greşeală fatală să presupui că scopul lui Dumnezeu pentru viaţa ta este prosperitate materială ori succes între oameni aşa cum defineşte lumea. Viaţa din belşug nu are nimic de-a face cu abundenţa materială, şi credincioşia lui Dumnezeu nu garantează succesul carierei tale ori lucrării tale misionare. Nimic nu este concentrat la cununi temporare.
Pavel a fost un om credincios lui Dumnezeu, dar a sfârşit-o în închisoare. Ioan Botezătorul a fost credincios lui Dumnezeu dar i s-a tăiat capul. Milioane de oameni credincioşi au fost martirizaţi, au pierdut totul, ori au ajuns la sfârşitul vieţii acesteia cu nimic de lăsat în urmă. Dar sfârşitul acestei vieţi nu este finalul.
În ochii lui Dumnezeu, cei mai mari eroi ai credinţei nu sunt aceia care au dobândit prosperitate, succes ori putere în această viaţă, ci aceia care au tratat această viaţă ca o misiune temporară şi au slujit cu credincioşie, aşteptând răsplata în veşnicie. Scriptura spune despre eroii credinţei: În credinţă au murit toţi aceştia fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate. (Evrei 11.13, 16) Timpul tău pe pământ nu este povestea completă a vieţii tale. Tu trebuie să aştepţi celelalte capitole ale vieţii să le trăieşti în eternitate. Ai nevoie de credinţă ca să trăieşti pe pământ ceva ce nu-i aparţine.
O povestire veche, adesea repetată, spune despre un misionar pensionar se întorcea în America pe acelaşi vapor cu preşedintele Statelor Unite. Mulţime bucuroasă, paradă militară, covor roşu, stăguleţe, şi reporteri au venit să-l întâmpine pe preşedinte la întoarcerea acasă, misionarul , însă dormea nestingherit pe vapor. Simţindu-se nebăgat în seamă şi cu resentimente a început să se plângă lui Dumnezeu. Dumnezeu în mod fin i-a amintit: „Dar tu copilul meu, nu ai ajuns acasă încă”.
Să nu crezi că ajungi în cer în două secunde dacă te plângi astfel: „De ce am dat atâta importanţă la lucruri temporare? De ce mi-a bătut capul cu atâtea? De ce am pierdut atât de mult timp, energie şi interes în lucruri care se pierd?
Când viaţa devine grea, când eşti supraaglomerat de lucruri, ori când te întrebi dacă viaţa cu Christos îşi merită efortul aminteşte-ţi că tu nu ai ajuns acasă. La moarte tu vei părăsi cortul - şi vei merge acasă.
Tradus şi prelucrat după cartea: The purpose driven life (What on earth am I here for?) – Rick Warren
Friday, 29 July 2011
Maxime crestine [ part.2 ]
- Ascultarea aminata este sora neascultarii.
- Fiecare om al istoriei a invatat trei lucruri: cum sa aculte, de cine sa asculte si cind sa asculte.
- Christos a fost singurul copil care stia mai mult ca parintii Sai - cu toate acestea a fost ascultator.
- Trebuie sa-i admiram pe parintii de azi. stiu sa sculte de copiii lor.
- Urechile nu sunt facute sa se inchida, dar gura, da.
- Fiecaruia ii place sa auda adevarul. In special despre altii.
- Nu oamenii care spun tot ceea ce stiu produc cele mai mute necazuri din lume, ci cei care spun mai mult decit stiu.
- Adevaratul eroism este remarcabil de sobru si foarte lipsit de dramatism. Nu este dorinta arzatoare sa-i depasesti pe altii cu orice pret, ci dorinta arzatoare sa-i slujesti pe altii cu orice pret. Arthur Ashe - campion de tenis
- Daca taci atunci cind ar trebui sa vorbesti, sa stii ca esti fricos. Abraham Lincoln
- Da-i copilului tot ce cere atunci cind vrea el, asa vei face din el un om care aproape sigur nu va respecta legea cind va fi mare. J. Edgar Hoover
- Omul care stie ca are asigurata viata vesnica nu se mai teme de moarte. William Penn
- Nu omul este controlat de circumstante, acestea sint controlate de om. Benjamin Disraeli, Vivian Grey
- Nu circumstantele din viata noastra ne determina caracterul ci relatia noastra cu Dumnezeu, indiferent de circumstantele vietii.
- De multe ori, Dumnezeu ne mingiie nu schimbind circumstantele vietii noastre ci schimbind atitudinea noastra fata de aceste circustante. S. H. B. Masterman
- Consacrarea nu inseamna a-I da ceva lui Dumnezeu, ci a nu lua nimic din ceea ce ii apartine.
- Constiinta si reputatia, merg mina in mina: de obicei un om cuo constiinta curata are un nume bun.
- Constiinta te sfatuieste ca un prieten inainte de ati fi judecator. Stanislas I (fost rege al Poloniei)
- Constiinta este "bine crescuta", de obicei nu vorbeste celor ce nu sunt gata sa o asculte. Samuel Butler
- Cea mai aspra mustrare este "mustrarea de constiinta". John Ellis Large
- Mustrarea de constiinta vine de la Dumnezeu. Peter Ustinov
- O constiinta vinovata te face fricos. Pilpay
- Constiinta este acea voce care ne ajuta sa raminem "mici" chiar si atunci cind facem lucruri "mari".
- PRIETENUL este cel care stie totul despre tine si te pretuieste la fel.
- PRIETENIA este la fel ca banii, este mai usor de facut decit de pastrat.
- UMILINTA este cel mai ciudat atribut uman. Cind crezi ca o ai, ai si pierdut-o.
- URA este acidul care face mai mult rau vasului in care e tinut, decit obiectelor asupra carora este aruncat.
- SFINTENIA nu este incapacitatea de-a nu pacatui, ci capacitatea de-a nu pacatui.
- IPOCRITUL este acea persoana care dupa ce ascris o carte ateista, se roaga sa aiba succes.
- FANATICUL este acea persoana care uitindu-si tinta isi dubleaza eforturile.
- EXPERIENTA este acel lucru care ne face sa ne recunoastem greselile atunci cind le repetam.
- Dragostea este lucrul acela intangibil care ne face multumiti cu ceea ce avem si nemultumiti de ceea ce suntem. Dragostea este decizia de a face din problemele tale, problemele mele. Dragostea ne determina sa facem lucrurile bine. Dragostea este ceea ce-i face pe oameni sa creada ca sunt frumosi cand nimeni altul nu-I vede astfel. Dragostea este ceea ce-i face pe doi sa stea unul langa altul atunci cand este suficient loc. Dragostea este ceea ce-I face pe cei doi sa faca liniste cand esti tu de fata.
- Legea egoistului: „Scoala-te tu, sa ma asez eu!”
- Marimea fricii noastre dovedeste micimea credintei noastre.
- Nu te teme de maine, Dumnezeu este deja acolo.
- Cea mai mare gresala pe care poti s-o faci in viata este sa traiesti permanent cu frica in san ca vei face una.
- Iadul este adevarul inteles prea tarziu! - H.G.Adams
- Pacatul fiecarui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui ii este transformata in propriu-i chin. - Augustin
- Chiar daca lacrimile fiecarui pacatos damnat ar fi cat un ocean intreg, totusi luate impreuna toate aceste oceane nu ar putea vreodata sa stinga macar o scanteie a focului cel vesnic. - Thomas Brooks
- Cei osanditi vor sta in iad atata vreme cat lui Dumnezeu ii este dat
sa stea in paradis. - T. Brooks - Moartea a doua este continuarea mortii spirituale, intr-o alta dar nesfarsita existenta. E.G.Robinson
- In iad, chiar si Evanghelia este o veste proasta.
- Acela va avea iadul ca datorie, care nu a primit cerurile in dar.
- Prea tarziu!" sta scris pe portile Iadului.
- Dumnezeu nu are decat un iad si este al acelora pentru care pacatul a fost in mod obisnuit, un rai pe acest pamant! - Thomas Brooks
- "Iesire" nu este un cuvant aflat in vederea evanghelizarii restului lumii!
- Ziua Judecatii de Apoi este indepartata. Ziua Judecatii tale, este aproape!
- O fata i-a spus odata unui pastor: Daca imi este teama de pacat, nu trebuie sa-mi fie teama de iad. - Rowland Hill
- Stiti ce face Cerul sa fie Cer? Comuniunea cu Dumnezeu. Dar stiti ce face
Iadul sa fie Iad? Este separarea de Dumnezeu! - R.B.Kuiper - Cei pierduti, vor suferi vesnic satisfacerea dreptatii divine, insa niciodata
nu o vor satisface. - John Murray - Acelora care sunt pentru Dumnezeu niste pacatosi incorigibili (incapatanati), Dumnezeu le va fi un Judecator implacabil (incapatanat). - Matthew Henry
- Toate drumurile care duc in iad sunt drumuri cu sens unic.
- Pentru ce te mahnesti sufletul meu si gemi inauntrul meu ? Nadajduieste in Dumnezeu caci iarasi il voi lauda: El este Dumnezeul meu! - Psalmul 43:5
- Sunt intodeauna plin de speranta pentru-ca un crestin este un prizonier al sperantei. - Bishop Desmond Tutu
- Ajunge cel mai sus cel care ajuta pe altul sa urce. - Zig Ziglar
- Inveti sa vorbesti vorbind, sa studiezi ztudiind, sa alergi alergand, sa muncesti muncind si la fel, inveti sa-L iubesti pe Dumnezeu si pe om iubind. - Sfantul Francis din Sales
- Iubirea este ca si cele cinci paini si doi pesti. Nu incepe sa se inmulteasca panu nu o dai altora.
- Cand o persoana se afla jos in lumea acesta, un gram de ajutor este mai bun decât un kilogram de predica. - Edward George Bilwer-Lytton
- Daca vrei sa-ti invingi o slabiciune nu o hrani. William Penn
- Il consider mai puternic pe cel ce se invinge pe el insusi, decit pe cel ce isi invinge dusmanul. Este mai greu sa te invingi pe tine decit pe vrasmas. Aristotel.
- E bine sa fi multumit cu ceea ce ai, dar nu cu ceea ce esti. Sir James MacKintosh
- Multumirea vine cind intelegem ca ceea ce ne da Dumnezeu, este mai bun decit ceea ce ne dorim noi.
- Rugaciune fara credinta se mai intilneste, dar credinta fara rugaciune este de neconceput.
- Cea mai inalta forma de rugaciune nu este niciodata o cerere.
- Daca ceea ce ne dorim este decent si justificat, avem trei cai ca sa obtinem lucrul respectiv:
*sa lucram pentru el,
*sa ne rugam pentru el sau
*sa lucram si sa ne rugam pentru el. - Fie ca e vorba de un inceput de evanghelizare, fie ca este vorba de educatia copiilor sau de examenul de la facultate, reteta va trebui sa ramina intotdeauna aceeasi dubla impletire intre munca si rugaciune.
Nici munca fara rugaciune, nici rugaciune fara munca. - Ar trebui sa ne examinam, din cind in cind, rugaciunile ca sa vedem cit de sincere si de spontane mai sint. Ar trebui sa le tinem sincer, simple, proaspete, personale si originale. Mai presus de orice, trebuie sa ne interzicem cu desavirsire sa ne faurim singuri emotii de sfintenie.
- Inca ne mai rugam pentru treziri spirituale fara sa ne dam seama de tradarile noastre si de lipsa noastra de pocainta. Toate aceste rugaciuni sint fara nici o valoare.
- Oricit ar parea de neinteles si de paradoxal, ramine intotdeauna faptul ca oamenii devin sfinti nu prin dorinta proprie , ci prin chemarea suverana a lui Dumnezeu.
Subscribe to:
Posts (Atom)





