Who shall roll us away the stone? Cine ne va prăvăli piatra?

[EN] They said among themselves, Who shall roll us away the stone from the door of the sepulchre? And when they looked, they saw that the stone was rolled away: for it was very great. Mark 16:3-4 

We are all alike. Even these holy women on this most sacred errand went forward expecting trouble. There was a stone in the way that must be rolled aside, and they had not strength to do it. Naturally enough, they began to be anxious as to the removal of this obstacle. When they came near they saw that the obstacle had been already removed. The Divine love had been before them, preparing the way. An angel had rolled the stone aside. The lesson is very simple and beautiful. We go forward worrying about the difficulties that lie before us, wondering how we can ever get through them, or who will remove them out of our way. Then when we come up to them we find that they are gone. Someone has been there before us and has taken them away. God always opens the way of duty for us if we quietly move on.

This also applies to someone beginning a Christian life. Many people shrink from it. They say, “I never can be faithful. I never can do the duties. I never can bear the burdens.” But as they enter and go on, they find that an unseen and mighty Helper goes on before and prepares the way. The hard tasks become easy, and the heavy burdens grow light. It is so all through the Christian life. God’s commandment seems impossible to obey. Walls of stone seem built across the path we are required to walk. But as we go on, the commandment is easy, and a gateway is opened in the wall. 

Love and faith always have an advance of angels to roll away stones. The practical lesson is that we are never to hesitate or shrink back because obstacles seem to lie before us. We are to go right on, and God will take them away for us. 

When he wants us to go anywhere he will open the path for our feet. Knowing this, we may go on feeling confident of our own safety.

 [RO] „Cine ne va prăvăli piatra…?… au văzut că piatra… fusese prăvălită.” Marcu 16: 3, 4.

 

Noi suntem cu toţii la fel. Chiar şi aceste femei sfinte, aflate în cea mai sacră misiune, s-au dus aşteptându-se să dea de necaz. Era o piatră în cale care trebuia rostogolită şi ele nu aveau puterea să o dea la o parte. După cum era de aşteptat, au început să se îngrijoreze cu privire la îndepărtarea acestui obstacol. Când s-au apropiat, au văzut că obstacolul fusese deja înlăturat. Dragostea divină fusese acolo înainte, pregătindu-le calea. Îngerii dăduseră piatra la o parte. Lecţia este foarte simplă şi frumoasă. Noi mergem înainte, îngrijorându-ne de dificultăţile care ne aşteaptă, întrebându-ne cum vom putea să le depăşim sau cine le va înlătura din cale. Apoi descoperim că acestea au fost deja înlăturate. Cineva a trecut pe acolo înaintea noastră şi le-a îndepărtat. Dumnezeu ne deschide întotdeauna calea datoriei, dacă mergem liniştiţi înainte.

Aceasta se aplică cuiva care se află la începutul vieţii creştine. Mulţi se dau înapoi de la aceasta, spunând: „Nu voi putea niciodată să fiu credincios. Nu voi putea niciodată să fac ceea ce sunt dator să fac. Nu voi putea niciodată să port poveri.” Însă, odată ce încep această viaţă şi merg înainte, descoperă că un Ajutor nevăzut şi puternic merge înaintea lor şi le pregăteşte calea. Sarcinile dificile devin uşoare, iar poverile grele se uşurează. Este la fel pe tot parcursul vieţii creştine. Poruncile lui Dumnezeu par imposibil să fie ascultate. Ziduri de piatră par să se ridice de-a curmezişul căii pe care ni se cere să păşim. Însă, pe măsură ce înaintăm, porunca devine uşoară, iar în perete se deschide o poartă. 

Dragostea şi credinţa au întotdeauna îngeri care merg înainte pentru a da pietrele la o parte. Lecţia practică pentru noi este aceea că nu ar trebui să ezităm niciodată sau să dăm înapoi din cauza obstacolelor care par să se afle înaintea noastră; noi trebuie să mergem drept înainte, iar Dumnezeu le va da la o parte în locul nostru. 

Când El vrea să mergem undeva, va pregăti calea sub picioarele noastre. Ştiind aceasta, putem merge înainte, având încrederea că vom fi în siguranţă.