Ar trebui crestinii sa sustina Israelul? [ external source ]

Israelul este o dovada a veridicitatii promisiunilor lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura. Aceasta ne aminteste de faptul ca si Cuvantul lui Dumnezeu isi are originea in Israel si ne-a fost dat prin israeliti. Biblia ne demonstreaza ca intreg crestinismul are radacini evreiesti. Primele biserici erau formate din evrei, dupa cum putem citi in Sfanta Scriptura:«Ei sunt israeliti, au infierea, slava, legamintele, darea Legii, slujba dumnezeiasca, fagaduintele, patriarhii si din ei a iesit, dupa trup, Cristosul» (Rom. 9,4-5). De aici reiese clar ca Israelul a fost foarte important la inceputul crestinismului, astfel ca si credinciosii au o mare responsabilitate fata de evrei: «Daca neamurile au avut parte de binecuvantarile (bunurile) lor (ale Israelului) duhovnicesti, este de datoria lor sa-i ajute si ele cu bunurile lor pamantesti» (Rom. 15,27). Daca suntem datori fata de Israel, nu ar trebui sa il si sustinem? Raspunsul este simplu si poate fi structurat dupa cum urmeaza:

1. Dumnezeu iubeste Israelul.
2. Satan il uraste.
3. Cristos va veni din nou pentru Israel.

Daca am inteles aceste trei puncte, atunci intelegem si de ce ar trebui sa sustinem Israelul.

1. Dragostea lui Dumnezeu fata de Israel. Un singur popor de pe intreg pamantul L-a avut pe Dumnezeu in mijlocul lui. Dumnezeu Insusi a coborat pe varful Muntelui Sinai sa vorbeasca cu poporul evreu. Slava ªehina a aratat prezenta Sa reala direct sub ochii poporului. Acest lucru s-a intamplat in locul sfant din pustie (Cortul Intalnirii). Cuvantul«miskon» (Cortul Intalnirii) este derivat din cuvantul ebraic «sehina» (slava lui Dumnezeu). Astfel, Cortul Intalnirii cu slava ªehina era un semn al prezentei directe a Dumnezeului Sfant in mijlocul poporului Sau nesfant. Acesta era un fapt incredibil, dar si un model pentru ceea ce urma sa se intample. Dumnezeu nu doar ca a coborat sa locuiasca intr-un cort, ci chiar a ajuns sa locuiasca intr-un «cort» omenesc, respectiv S-a intrupat. 

«Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi» (Ioan 1,14). Cuvantul grecesc pentru «a locui» este derivat din «skene» (cort). Astfel se poate distinge expresia ebraica al carei sens este «a locui printre ». Dumnezeu – care in mod normal nu poate fi vazut – a locuit vizibil intr-un cort. El a venit din slava in timpul nostru pentru a locui intr-o fiinta umana. El a venit ca evreu in Israel.

Creatorul lumii a ales acest popor: «Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pamantului» (Amos 3,2). Bineinteles ca Dumnezeu a avut cunostinta si despre celelalte popoare din lume, dar cuvantul ebraic pentru «a cunoaste» («v-am ales») pe care Amos il foloseste aici include sensul de a avea o cunoastere aprofundata despre ceva anume. El inseamna mult mai mult decat o simpla cunostinta perceputa la nivel mintal, cuprinzand si ideea de cunoastere anterioara. Israelul a fost cunoscut si iubit dinainte de Dumnezeu. Aceasta este esenta incheierii legamantului.

Dumnezeu nu a ales poporul evreu pentru ca acesta ar fi fost cel mai mare sau cel mai bun dintre toate popoarele, ci dimpotriva: «Nu doar pentru ca intreceti la numar pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi si v-a ales, caci voi sunteti cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru ca Domnul va iubeste, pentru ca a vrut sa tina juramantul pe care l-a facut parintilor vostri …» (Deut. 7,7-8). Oamenii aleg intotdeauna ce este mai mare si mai bun. Americanii iubesc fotbalul american. Antrenorul doreste intotdeauna sa trimita pe teren cei mai buni jucatori pe care ii are la dispozitie. Atunci cand castiga «Superbowl»-ul, nu antrenorul are parte de faima, ci jucatorii, deoarece ei sunt cei mai buni. Cand insa un antrenor nu are la dispozitie decat jucatori slabi si formeaza cu ei o echipa care castiga «Super bowl»-ul, nu jucatorii, ci antrenorul are parte de faima, deoarece a reusit sa realizeze atat de multe avand la dispozitie un material slab. La fel a facut si Dumnezeu. El i-a luat pe cei mai mici si a facut din ei cei mai mari. El i-a luat pe cei mai rai si a facut din ei cei mai buni, pentru ca astfel El singur sa primeasca toata cinstea. La fel face Domnul si cu noi (cititi in acest sens 1 Cor. 1).

Dumnezeu a incheiat un legamant cu Avraam. Acesta este format din trei parti: o promisiune cu privire la tara, o promisiune cu privire la urmasi si o binecuvantare cu totul speciala. Din acest legamant initial s-au dezvoltat trei alte legaminte: unul cu privire la tara, unul cu privire la popor si unul cu privire la casa lui David. Þara si poporul nu pot fi separate. Atunci cand aspectul binecuvantarii legamantului avraamic va intra in totalitate in vigoare, aceasta binecuvantare va fi valabila pentru toate popoarele. Daca poporul evreu si tara Israel vor merge impreuna in directia pe care a stabilit-o Dumnezeu pentru ei, atunci legamantul se va implini, iar binecuvantarea lui Dumnezeu se va revarsa peste toate popoarele. Isus Cristos a venit si pentru a garanta ca legamantul avraamic se va implini: «Cristos a fost, in adevar, un slujitor al taierii imprejur, sa dovedeasca credinciosia lui Dumnezeu si sa intareasca fagaduintele date parintilor» (Rom. 15,8). Cuvantul lui Dumnezeu este adevarat si toate profetiile din Vechiul Testament care vestesc venirea lui Mesia s-au implinit cand Domnul nostru Isus Cristos a venit in lume si a platit pentru pacatele noastre.

La fel se va intampla si cu promisiunile care se refera la viitor. Acestea se vor implini cu certitudine, astfel incat promisiunea binecuvantarii care a fost valabila pentru Avraam se va extinde la intreaga lume. Esenta acestor profetii este promisiunea salvarii. Din punct de vedere istoric, salvarea poporului Israel a fost vizibila la Marea Rosie: «Atunci Moise si copiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta. Ei au zis: „Voi canta Domnului, caci si-a aratat slava: a napustit in mare pe cal si pe calaret. Domnul este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda, El m-a scapat. El este Dumnezeul meu, pe El Il voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu, pe El Il voi preamari“» (Exod 15,1-2).

Acest eveniment a fost sarbatorit de evrei mai bine de trei milenii si jumatate, cu ocazia sarbatorii anuale a Pesahului. An de an ei isi amintesc in acest mod ce le-a promis Dumnezeu. Astfel de privilegii deosebite implica insa si o mare responsabilitate. Vedem aceasta in multe pasaje din Biblie, cum ar fi de exemplu in Amos 3,2: «Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pamantului, de aceea va voi si pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre». Aceasta legatura intre alegere si responsabilitate devine clara si in Evanghelia dupa Luca: «Cui i s-a dat mult i se va cere mult si cui i s-a incredintat mult i se va cere mai mult» (Luca 12,48).

Israelul a fost facut administratorul numeroaselor promisiuni ale lui Dumnezeu. In Prima Epistola catre Corinteni vedem clar ce inseamna aceasta. In primul rand, intendentii trebuie sa fie loiali. Din pacate, Israelul a actionat neloial fata de chemarea de care i s-a facut parte: «Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti» (Matei 15,8-9).

Cand Dumnezeu a venit pe pamantul acesta si a umblat in mijlocul poporului Sau, El a mers adesea pe Muntele Maslinilor si a privit de acolo catre cetatea Ierusalimului, care se afla in centrul promisiunilor Sale. Ierusalimul a fost imaginea vie a responsabilitatii incredintate, deoarece in el se gaseau Templul si liderii spirituali. Acestia insa esuasera in misiunea lor, astfel ca Domnul Isus a rostit urmatoarele cuvinte despre Cetatea Sfanta: «Ierusalime, Ierusalime, care ii omori pe proroci si ii ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa-i strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi si n-ati vrut! Iata ca vi se lasa casa pustie» (Matei 23,37-38).

Dumnezeu a vrut sa ii ofere atat de multe poporului Sau, dar Israelul a refuzat. Cum mai poate Dumnezeu sa il iubeasca in prezent? Cum poate Dumnezeu sa iubeasca in continuare oamenii si locul in care profetii Sai au fost batjocoriti si omorati, Fiul Sau a fost dispretuit si rastignit, iar Biserica Sa asuprita si persecutata? Nu si-a pierdut Israel statutul si chemarea cand L-a respins pe Cel promis? Daca promisiunile lui Dumnezeu erau «inmagazinate» toate in Cel promis, nu au pierdut evreii dreptul la ele atunci cand L-au respins pe Mesia? Nu este normal sa gandim astfel? Cuvantul lui Dumnezeu spune insa cu totul altceva: «In ce priveste Evanghelia ei sunt vrajmasi, si aceasta spre binele vostru, dar in ce priveste alegerea sunt iubiti, din pricina parintilor lor. Caci lui Dumnezeu nu-I pare rau de darurile si de chemarea facuta» (Rom. 11,28-29). Daca am vorbi cu un evreu despre Isus, acesta este raspunsul pe care l-am primi in mod normal: «Eu sunt evreu, nu cred in Isus!» Atitudinea sa va deveni ostila daca insistam sa vorbim cu el despre Mantuitorul nostru. Acest lucru insa nu are nici o influenta asupra felului in care Domnul gandeste despre Israel, deoarece El le-a facut patriarhilor o promisiune care nu s-a implinit inca, dar care urmeaza sa aiba loc.

Este adevarat ca evreii trebuie sa vina la credinta daca doresc sa aiba viata vesnica, dar scopul istoric al lui Dumnezeu si planul Sau de mantuire pentru poporul evreu au ca deznodamant chiar salvarea Israelului. Contempland dragostea lui Dumnezeu pentru Israel putem vedea ceva unic, si anume faptul ca poporul evreu si-a pastrat pana astazi identitatea nationala. Unde sunt babilonienii, unde sunt asirienii, unde sunt egiptenii din Antichitate? In cel mai fericit caz, in urma lor se mai gasesc doar dovezi arheologice. Israelul insa traieste! El este singurul popor care si-a mentinut caracteristica nationala in ciuda expulzarilor si a presiunii de asimilare, este singurul popor care s-a intors in fosta sa patrie si a experimentat o reinviere a limbii biblice. Este singurul popor cu o independenta reinnoita dupa doua mii de ani. Aceasta vorbeste fara doar si poate despre dragostea lui Dumnezeu fata de Israel: «Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se innoiesc in fiecare dimineata. ªi credinciosia Ta este atat de mare!» (Plang. 3,22-23). Aceasta credinciosie este exprimata prin cuvantul ebraic «heset ». Acesta inseamna «dragoste loiala, permanenta» sau «dovada a indurarii». In Psalmul 107,1 citim de asemenea: «Laudati pe Domnul caci este bun, caci in veac tine indurarea Lui!» Aceasta dragoste vesnica se afla in spatele a tot ceea ce Dumnezeu i-a promis Israelului.

Una dintre cele mai importante promisiuni cu privire la legamantul pe care l-a incheiat Dumnezeu se gaseste in textul din Ieremia 31,35-36: «Asa vorbeste Domnul, care a facut soarele sa lumineze ziua, care a randuit luna si stelele sa lumineze noaptea, care intarata marea si face valurile ei sa urle, El, al Carui Nume este Domnul ostirilor: „Daca vor inceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, si neamul lui Israel va inceta pe vecie sa mai fie un neam inaintea Mea!“»

Am auzit odata o relatare despre un pastor din a carui biserica faceau parte multi evrei. El a postat in fata bisericii un panou pe care era afisat cu litere mari subiectul predicii pentru duminica: «Cum pot fi distrusi evreii». In duminica respectiva au sosit la biserica unele persoane care altminteri nu ar fi fost vazute niciodata acolo. In primul rand se aflau rabini evrei importanti si lideri spirituali apartinand diferitelor denominatii. Ei voiau sa auda de la acest pastor crestin cum ar putea fi distrusi evreii. Pastorul s-a ridicat si a citit textul predicii din Ieremia 31,35-37: «Asa vorbeste Domnul, care a facut soarele sa lumineze ziua, care a randuit luna si stelele sa lumineze noaptea, care intarata marea si face valurile ei sa urle, El, al carui Nume este Domnul ostirilor: „Daca vor inceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, si neamul lui Israel va inceta pe vecie sa mai fie un neam inaintea Mea!“ Asa vorbeste Domnul: „Daca cerurile sus pot fi masurate si daca temeliile pamantului jos pot fi cercetate, atunci voi lepada si Eu pe tot neamul lui Israel pentru tot ce a facut, zice Domnul“». Atunci un rabin s-a aplecat catre un altul si i-a soptit: «Cred ca lucrurile sunt in ordine». Intr-adevar, totul este in ordine, deoarece Dumnezeu Insusi a jurat ca va ocroti Israelul.

Singura modalitate prin care Israelul ar putea fi distrus pentru totdeauna consta in schimbarea pozitiei soarelui, a lunii, a stelelor, a marii si a tuturor lucrurilor care au legatura cu temeliile lumii. Numai atunci ar putea fi respins Israelul pentru tot ceea ce a facut. Trebuie sa retinem ca acest text din Ieremia 31 a fost scris intr-o perioada in care Israelul era supus unei aspre judecati divine. Imparatii si preotii se indepartasera de Dumnezeu, Ierusalimul si Templul erau distruse, iar poporul fusese trimis in exil. Indiferent cat de mare este departarea poporului evreu de Dumnezeu, El ramane credincios Cuvantului Sau. Acest lucru este valabil nu numai cu privire la poporul evreu, ci si cu privire la Israel ca natiune. Privind la cuvintele din text, observam ca nu este folosit termenul «ha’an» (poporul), ci «hagoi» (natiunea). Ei nu sunt ocrotiti doar personal, individual, ci si per ansamblu, ca natiune.

Ramasita Israelului are o componenta fizica, etnica si spirituala: «Tot asa, si in vremea de fata este o ramasita datorita unei alegeri prin har» (Rom. 11,5); «Peste toti cei ce vor umbla dupa dreptarul acesta si peste Israelul lui Dumnezeu sa fie pace si indurare» (Gal. 6,16). Apostolul Pavel a rostit in acest text o binecuvantare peste cei credinciosi, dar in mod special asupra ramasitei Israelului. Aceasta arata cat de mult iubeste Dumnezeu Israelul in prezent. Unul dintre cele mai importante motive pentru care astazi sustinem Israelul se gaseste in Romani 11. Implinirea promisiunilor lui Dumnezeu pentru evrei are la baza legamantul pe care Cel Preainalt l-a incheiat cu Avraam. Acest legamant este radacina pe care se bazeaza toate promisiunile, inclusiv cele care ni se adreseaza noua, credinciosilor. Daca Dumnezeu ªi-ar incalca credinciosia fata de promisiunile pe care le-a dat poporului evreu, atunci El ar incalca-o si fata de noi, deoarece noi am fost altoiti in acest maslin (cititi in acest sens Rom. 11,24).

Daca promisiunile pentru Avraam nu s-ar implini, atunci nici noi nu am avea nadejde ca promisiunile se implinesc pentru noi. Aceasta ne ajuta sa avem o atitudine corecta fata de Israel: «Nu te fali fata de ramuri. Daca te falesti, sa stii ca nu tu tii radacina, ci radacina te tine pe tine» (Rom. 11,18). Dumnezeu a iubit Israelul in trecut, il iubeste in prezent si a promis ca il va iubi si in viitor.

Dumnezeu a incheiat un legamant cu David: «Casa ta si imparatia ta vor dainui vesnic inaintea Mea si scaunul tau de domnie va fi intarit pe vecie» (2 Sam. 7,16). Cuvantul «vesnic» este foarte important aici, deoarece ne arata ca promisiunea lui Dumnezeu nu poate fi incalcata niciodata, acesta fiind motivul pentru care Mesia va reveni in Israel. El va veni pentru a salva Israelul atunci cand stramtorarea din timpul necazului celui mare va ajunge la apogeu: «Asa vorbeste Domnul: „Ma intorc iarasi in Sion si vreau sa locuiesc in mijlocul Ierusalimului“» (Zah. 8,3); «Picioarele Lui vor sta in ziua aceea pe Muntele Maslinilor, care este in fata Ierusalimului, spre rasarit» (Zah. 14,4).

Cand va reveni, El va inalta Israelul, care va deveni cea mai de seama dintre natiuni, fiind centrul spiritual al lumii: «Se va intampla in scurgerea vremurilor ca muntele Casei Domnului va fi intemeiat drept cel mai inalt munte; se va inalta deasupra dealurilor si toate neamurile se vor ingramadi spre el» (Isaia 2,2). In acest mod si in acel moment se vor implini toate promisiunile care i-au fost facute odinioara lui Avraam. In Noul Legamant este scris ca noi am fost altoiti in poporul Israel, ajungand astfel sa beneficiem de promisiunile divine. Totusi, aceasta promisiune in legatura cu tara isi va gasi implinirea definitiva in viitor. Promisiunea ca tara Israel va fi o binecuvantare pentru intreaga lume si promisiunea facuta lui David, potrivit careia urmasii lui vor sta pentru totdeauna pe tronul lui, iar prin aceasta lumea va fi binecuvantata, se vor implini in Imparatia pe care o va intemeia Isus. Daca Dumnezeu Isi va implini oricum in viitor promisiunile pentru Israel, de ce ar trebui noi sa sustinem Israelul inca de pe acum? Tocmai pentru ca exista un viitor! Oamenii de afaceri prefera sa investeasca in lucruri care au un potential mare pentru viitor. Daca doriti un proiect de lunga durata, atunci investiti-va rugaciunile in poporul lui Dumnezeu! Ce iubeste Dumnezeu, Satan uraste. Nu trebuie sa fiti surprinsi de faptul ca Israelul se afla la stramtorare atat timp cat Satan inca este la lucru.

2. Satan este adversarul Israelului. «Satan» inseamna «potrivnic»; iar el a fost dintotdeauna un adversar al Israelului. Totul a inceput in Geneza. Dumnezeu a promis pentru urmasii lui Avraam binecuvantari speciale. Inca din vremea lui Isaac diavolul a fost la lucru, incercand sa-i corupa pe urmasii lui Avraam. Casatoriile mixte cu poporul pagan al canaanitilor au reprezentat o astfel de oportunitate, deoarece prin aceasta era pusa in pericol pastrarea descendentei pure a lui Avraam. Dumnezeu a trimis insa un salvator, si anume pe Iosif.

Intr-un anumit moment din istorie, poporul evreu era format din doar 70 de persoane. In timpul lui Iosif, toata familia a fost dusa in Egipt. Acolo, in pantecele Egiptului, daca putem spune asa, acesta a devenit un popor puternic. Evreii au stat separat, neamestecandu-se cu egiptenii. Acestia nu aveau deloc legaturi cu evreii; nici macar nu mancau impreuna cu ei. Astfel citim in Geneza 50,20: «Voi negresit v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine, sa implineasca ceea ce se vede azi, si anume sa scape viata unui popor in mare numar». Oamenii au intentionat intotdeauna raul, dar Dumnezeu a vrut binele, salvan du-ªi si ocrotindu-ªi permanent poporul. In Egipt, Satan a incercat din nou sa distruga ramasita evreiasca prin uciderea tuturor baietilor nou-nascuti.

Dumnezeu a trimis iarasi un salvator, prin persoana lui Moise. El a scos intreg poporul din Egipt, conducandu-l catre tara promisa de Dumnezeu. Acolo acesta s-a dezvoltat intr-o imparatie. In cele din urma, David a fost ales ca imparat. Din nou insa a intervenit diavolul si a incercat sa distruga dinastia lui David. Incidentul cu Batseba aproape ca a adus o judecata definitiva asupra casei lui David, dupa care acesta a pacatuit din nou, cerand numaratoarea poporului. Aceste abateri ale sale puteau sa insemne finalul domniei lui.

In cele din urma, Dumnezeu a trimis din nou un Salvator, Numele Lui fiind Isus. El a venit pentru a-ªi elibera poporul si a aduce in final Imparatia lui Dumnezeu. Acesta este si motivul pentru care Satan nu inceteaza sa atace Israelul, deoarece acesta este locul in care Isus a venit pentru prima oara si in care El va reveni si a doua oara pentru a-ªi intemeia Imparatia. Israelul este tinta atacurilor venite de peste tot din jurul sau. Indiferent de cat de des este atacat de alte popoare, atacatorii nu sunt niciodata condamnati de Natiunile Unite. Atunci cand insa se apara, Israelul este condamnat si scos tap ispasitor pentru toate problemele politice ale lumii. In spatele acestei situatii se afla antisemitismul.

Acesta, din pacate, nu este o relicva a istoriei, ci un fenomen cat se poate de actual. Reinvierea lui este mai puternica si mai raspandita decat s-ar fi asteptat chiar si cei mai pesimisti dintre oameni. Acesta se manifesta deopotriva in Europa, in SUA si in intreg Orientul Apropiat. Antisemitismul va continua sa se dezvolte, ajungand la cel mai inalt nivel in timpul necazului celui mare. In acea perioada, Satan va fi aruncat din cer pe pamant pentru a persecuta poporul evreu: «In cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui si locul lor nu li s-a mai gasit in cer. si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui … Cand s-a vazut balaurul aruncat pe pamant a inceput sa o urmareasca pe femeia care nascuse copilul de parte barbateasca … ªi balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, cu cei care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Isus Cristos» (Apoc. 12,7-9.13.17).

Pentru ca Satan va veni fizic pe pamant pentru a persecuta Israelul, Isus Cristos va veni de asemenea fizic in aceasta lume pentru a salva Israelul.

3. Isus va reveni pentru Israel. Inainte ca acest minunat rasarit de soare sa vina, va domni un mare intuneric: «Vai, caci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbavit din ea» (Ier. 30,7). Acelasi lucru il spune si Domnul Isus: «Atunci va fi un necaz asa de mare cum n-a fost niciodata de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi» (Matei 24,21). Acest necaz tine inca de viitor, dar lumea se indreapta vertiginos in directia lui. In textul din Zaharia 12,2 ni se spune despre aceasta vreme: «Iata, voi preface Ierusalimul intr-un potir de ametire pentru toate popoarele de primprejur si chiar pentru Iuda la impresurarea Ierusalimului». Prima parte a versetului inseamna ca, in acea vreme, toti vor fi cuprinsi de gandul la Ierusalim. Orasul Sfant se afla in centrul tuturor proceselor de pace care vizeaza aceasta regiune. Cum ar trebui impartit Ierusalimul? Acordul de la Oslo a esuat tocmai pentru ca nu a putut solutiona aceasta problema.

Ierusalimul este astazi centrul conflictului din Orientul Apropiat. Avand in vedere conflictele de acolo, popoarele lumii sunt parca ametite cand vine vorba despre solutionarea problemei Ierusalimului: «In ziua aceea voi face din Ierusalim o piatra grea pentru toate popoarele. Toti cei ce o vor ridica vor fi vatamati si toate neamurile pamantului se vor strange impotriva lui» (Zah. 12,3). Un exemplu in acest sens este Bill Clinton, fostul presedinte al Statelor Unite ale Americii. El a incercat sa lase in urma sa o mostenire politica importanta atunci cand a convocat cea de-a doua runda de tratative de la Camp David. Intr-o discutie mediata de fostul presedinte american, Ehud Barak s-a intalnit cu Yasser Arafat. Barak a fost de acord cu propunerea americana de a imparti Ierusalimul si a fost dispus chiar sa le cedeze arabilor suveranitatea asupra Muntelui Templului. El a vrut sa pastreze doar suveranitatea simbolica asupra siturilor arheologice de la suprafata. Aceasta ar fi putut solutiona problema. Aproape intreaga Cisiordanie ar fi fost retrocedata, inclusiv Muntele Templului. Yasser Arafat a respins insa propunerea. El a negat chiar ca ar fi existat vreodata un Templu evreiesc. Prin urmare, Arafat a parasit tratativele, acordurile de la Oslo au cazut si a inceput cea de-a doua Intifada. Presedintele Clinton nu a putut sa lase in urma lui acea mostenire politica la care visa. In plus, el a avut de suferit in urma incercarii de a rezolva problema Ierusalimului.

La sfarsitul vremii, aceasta con troversa va afecta toate tarile lumii: «Toa te neamurile pamantului se vor strange im potriva lui» (Zah. 12,3). In spatele acestora se va afla insusi diavolul, care va impinge natiunile sa atace statul evreu. Cristos va reveni insa pentru a salva Israelul. Despre revenirea Sa la sfarsitul necazului celui mare, in timpul luptei de la Armaghedon, Zaharia a prorocit: «Domnul Se va arata si va lupta impotriva acestor neamuri, cum S-a luptat in ziua bataliei» (Zah. 14,3). Domnul Insusi va lupta pentru Israel. Asa cum ªi-a ocrotit poporul in trecut, El o va face si in viitor. La a doua Sa venire, Isus Cristos Se va arata pe Muntele Maslinilor, la est de Ierusalim. El nu va veni nici in Romania, nici in America, ci in Israel: «Atunci Il vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere si slava mare. Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri, sa va uitati in sus si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie» (Luca 21,27-28). Domnul Isus nu va veni pentru a distruge Israelul, ci pentru a-l elibera: «Atunci tot Israelul va fi mantuit, dupa cum este scris: „Izbavitorul va veni din Sion si va indeparta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legamantul pe care-l voi face cu ei cand le voi sterge pacatele“» (Rom. 11,26-27).

Legamantul avraamic trebuie sa se bazeze pe neprihanire. Avraam a crezut in Domnul, iar aceasta i-a fost socotita ca neprihanire. Astfel si descendentii lui Avraam trebuie sa creada in Domnul. Atunci se va implini legamantul lui Dumnezeu, iar El le va indeparta pacatele. Este profetit ca ei vor privi la Cristos ca la un fiu unic, Il vor plange si Il vor jeli: «Isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care L-au strapuns» (Zah. 12,10).

In ziua aceea se va naste o noua natiune si acest popor va fi salvat si sfintit. Cristos Insusi va veni pentru a sfinti Israelul. Urmatoarea promisiune este o marturie a greutatilor prin care a trecut Israelul de-a lungul istoriei: «El va inalta un steag pentru neamuri, ii va strange pe surghiunitii lui Israel si ii va aduna pe cei risipiti ai lui Iuda de la cele patru capete ale pamantului» (Isaia 11,12). In legamantul initial, Israelul era capul, natiunile ii erau supuse si invatau de la el. Aceasta era binecuvantarea legamantului. Din cauza ca Israel a respins acest legamant si a devenit rebel, Dumnezeu a aplicat o masura de disciplinare. El a coborat Israelul, iar acum neamurile se afla deasupra lui. Perioada neamurilor se va incheia insa, iar atunci se va incheia si stapanirea lor asupra Ierusalimului. Toate acestea se vor intampla insa la cea de-a doua venire a lui Isus. Atunci vom fi din nou martorii implinirii depline a binecuvantarii legamantului. Cand Israelul se va cai, el va deveni din nou capul natiunilor.

Natiunile Ii vor sluji de asemenea lui Dumnezeu in Imparatia mesianica si se vor integra in planurile Celui Preainalt: «Multe popoare si multe neamuri vor veni astfel sa-L caute pe Domnul ostirilor la Ierusalim si sa se roage Domnului. Asa vorbeste Domnul ostirilor: „In zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor il vor apuca pe un iudeu de poala hainei si-i vor zice: „Vrem sa mergem cu voi, caci am auzit ca Dumnezeu este cu voi“» (Zah. 8,22-23).

Unde ne aflam noi acum? Timpul se scurge. In anul 1948, Israelul a devenit din nou o natiune independenta, in 1967 Ierusalimul a fost anexat ca si capitala a Israelului, iar in anul 2000 evreii au inceput lupta pentru controlul asupra Muntelui Templului. Toate acestea sunt conforme etapelor restaurarii din Ezechiel 37. Oasele uscate invie, fiind din nou puse laolalta si se transforma in oameni vii. Aceste oase risipite reprezinta Israelul in imprastierea lui. Apoi apar din nou muschii pe oase. Aceasta corespunde readucerii in tara a poporului inainte de anul 1948. Apoi incet apare carnea peste oase, Israelul devenind o natiune. Aceasta este situatia actuala. Dupa aceea pielea acopera corpul, ceea ce reprezinta Israelul in timpul necazului celui mare. In final si duhul se va intoarce inapoi in trup, acesta fiind Israelul dupa intoarcerea sa la Dumnezeu. Mai intai Israelul este restaurat fizic, iar apoi spiritual. Initial evreii se vor intoarce in tara, iar apoi se vor intoarce la Domnul Isus Cristos.

Rezumat:

1. Israelul continua sa fie poporul ales al lui Dumnezeu.
2. In ciuda pacatelor lui, el va fi salvat. 3. Situatia actuala a Israelului este parte a pregatirii lui Dumnezeu pentru implinirea planului Sau profetic.
4. Sustinerea crestina a Israelului corespunde cu intentia lui Dumnezeu de a-i binecuvanta pe toti oamenii: «Ii voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta si ii voi blestema pe cei ce te vor blestema» (Gen. 12,3).
Exista doua feluri de sustinere, una fizica si una spirituala: «Mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Cristos, fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede, intai a iudeului, apoi a grecului» (Rom. 1,16). Mesia este Salvatorul nostru. Noi suntem una in Cristos, iar pentru ca avem parte de promisiunile facute evreilor ar trebui sa ii includem in rugaciunile noastre. Pavel a purtat povara aceasta in inima sa: «Fratilor, dorinta inimii mele si rugaciunea mea catre Dumnezeu pentru israeliti este sa fie mantuiti» (Rom. 10,1).

Credinciosia Cuvantului lui Dumnezeu poate fi ilustrata printr-un singur termen – Israel – deoarece prin Israel se confirma ca promisiunile lui Dumnezeu se implinesc. Credeti in Cuvantul lui Dumnezeu si sustineti poporul pe care El l-a ales!

 Asociatia Strigatul de la Miezul Noptii

alfaomega.tv

Omul - fiinta religioasa

Un savant necreştin a ajuns la concluzia că omul, prin design, este o fiinţă religioasă

Un nou studiu dezvăluie faptul că oamenii sunt programaţi să creadă în Dumnezeu, pentru că asta le oferă şansa unui trai mai bun. Potrivit “Daily Mail”, citat de ziarul “Ziua”, o cercetare despre felul în care se dezvoltă creierele copiilor sugerează că, în timpul procesului de creştere, cei cu tendinţe religioase încep să beneficieze de pe urma convingerilor lor. Acest lucru se observă mai ales atunci când lucrează în grup  mic, pentru a asigura viitorul comunitatii lor. Descoperirile lui Bruce Hood, profesor de psihologia dezvoltării la Universitatea Bristol arată ca ideile supranaturale sunt înnăscute în creierele noastre şi că religiile derivă dintr-o forţă psihologică extrem de puternică. Studiile sale sunt susţinute şi de alţi cercetători, care au descoperit dovezi ce leagă sentimentele şi experienţa religioasă de anumite regiuni ale creierului. Se pare că activitatea electrică a acestor zone ar fi responsabilă cu programarea oamenilor de a primi sentimente de spiritualitate. Descoperirile constituie o provocare pentru ateii precum Richard Dawkins, autorul cărtii “The God Delusion”, care consideră ca originea convingerilor religioase o constituie slaba educaţie şi “îndoctrinarea” din copilărie.Profesorul Hood crede că este inutil să încerce să-i facă pe oameni să-şi abandoneze credinţele. “Conform cercetării noastre, copiii au un mod natural, intuitiv de a gândi, care îi conduce la tot felul de credinţe supranaturale despre cum funcţionează lumea. Pe măsură ce cresc, ei suprapun aceste convingeri cu nişte abordări mult mai raţionale, dar tendinţa către convingerile supranaturale rămâne ca religie”, a declarat Hood. Profesorul, care îşi va prezenta rezultatele cercetării în cadrul întâlnirii anuale a Asociaţiei britanice a ştiinţei, consideră că religia organizată este doar o parte a unui spectru de convingeri supranaturale. Într-unul dintre studiile sale, el a descoperit că atei înfocaţi s-au opus ideii de a accepta un transplant de organe de la un criminal, din cauza superstiţiei că personalitatea individuală ar putea fi stocată în acele organe.

Iată că oamenii de ştiinţă încep să vadă dincolo de ochelarii de cal ai ateilor şi încep să aibe surprize la care nu s-au aşteptat. Este interesat cum vor răspunde cei ca Dawkins la concluziile lui Bruce Hood. Fiindcă ateii de acest gen împroaşcă peste tot cu ideea cum că oamenii sunt religioşi ori din cauza lipsei de educaţie, ori fiindcă au fost îndoctrinaţi de către părinţii lor. Nu cred că le va cădea bine să afle că unii oameni de ştiinţă au ajuns la concluzia că omul a fost “construit” să fie o fiinţă religioasă. Asta nu mai este o chestie cu care s-a jucat evoluţia, nu este o întâmplare şi nu este o chestie genetică, precum ochii albaştri la nordici… E pur şi simplu o chestie de design.

E adevărat că Hood nu împărtăşeşte o perspectivă creştină asupra lumii şi a vieţii, deci nu vrea să vadă prea mult în spatele propriei sale descoperiri… şi nici nu a devenit apărător al religiei, cochetând în continuare cu ateismul, dar totuşi teoria lui este remarcabilă şi sigur va produce consecinţe pozitive. Deja mulţi au preluat ipoteza sub forma “born to believe in God”, de care el se disociază, spunând că nu avrut să spună asta, cum afirmă şi pe propriul său blog. Doar că cei care nu sunt înveninaţi cu ateism asta înţeleg din spatele teoriei sale.

mersulvremurilor.ro

The roadblock to peace

Palestinian TV: Jews are 'impure'

Israel's 'peace partners' in the Palestinian Authority (PA) this week continued to work to ensure that there will never be true peace when they informed the Palestinian public that Jews are impure infidels.

In its Sunday broadcast on PA TV the program Sights of Jerusalemreported on the weekend rain in Jerusalem, and in particular on the Temple Mount:

"The golden dome [of the Mosque of Omar] shines with colors of the sky, with the white of clouds, while the joyous holiday [Eid Al-Adha] is good to the residents. The light rain cleanses the steps of the foreigners [Jews] so that the feet [of Muslims] in prayer will not step on impurity."

Footage of religious Jews visiting the Temple Mount (Judaism's holiest site) was shown to make sure viewers understood that the impure foreigners spoken of are in fact Israeli Jews.

Back in August the same program referred to Jews praying at the Western Wall as "sin and filth" contaminating what should be a wholly Islamic city.

This is the common fare fed to a Palestinian public that was supposed to be educated for peaceful coexistence with Israel's Jews. And still Israel is blamed by the international community for being the roadblock to peace.

israeltoday.co.il

Defiant Iran Challenges Israel [ News ]

Let them come : Defiant Iran Challenges Israel


Iranian Foreign Minister Ali Akbar Salehi responded fiercely to Israel's testing of an advanced ballistic missile Wednesday, saying the country was "always ready for war."

Israeli defense officials said the military successfully test-fired an advanced missile from a base outside of Tel Aviv. Foreign news reports said the test involved firing a long-range Jericho missile capable of carrying a nuclear warhead and striking Iran.

"Iran has always been threatened by Israel. This is not new for us. We have been hearing threats from Israel for eight years. Our nation is a united nation. Its roots are deep in history. Such threats are not new to us," Salehi told the Hürriyet Daily News Wednesday on the sidelines of the Istanbul Conference for Afghanistan, adding that if any country tried to insult Iran, it would respond very fiercely.

"We are very confident of ourselves. We can defend our country," he said.

'Iran, Turkey, Syria Belong to Same Family'

"Iran, Syria and Turkey are members of the same family. If a member of a member falls into a problem, the other member of the family helps him," Salehi said regarding the impact of Turkey's tense relations with Syria and Turkey's relations with Iran.

Syrian leader Bashar al-Assad had promised to meet the demands of his people and that the Syrian issue should be dealt with "patiently, " he added.

"Assad promised to meet the demands of his people. He has promised constitutional reforms," he said, adding that the leader had promised to hold multi-party parliamentary elections. "President Assad has promised to meet the [people's] promises. We have to be patient. With patience, many things can be solved, especially in the Middle East."

'We Have the Best Relations with Turkey'

Iran and Turkey have "the best of relations," Salehi said, adding that this was why he had come to Turkey for the third time in the last eight months.

"We are always in constant consultation with my fond brother [Foreign Minister Ahmet] Davutoğlu. Turkey and Iran are two important countries in the region. Our bilateral relation is independent from international issues," Salehi said.

http://haber.gazetevatan.com/israil-kistan-once-irani-vurma-hazirliginda/408775/1/Gundem#

Syria Fully Accepts Arab Peace Plan, League Officials Says

Syria on Wednesday fully accepted an Arab League plan to end nearly eight months of bloodshed, during a ministerial meeting at the organisation's Cairo headquarters, a League official said.

"The Syrian delegation accepted the Arab League plan without reservations and in its entirety," the official said.

The Arab roadmap calls for an immediate halt to the bloodletting in Syria, the removal of tanks from the streets, and the start of a dialogue between the Damascus regime and its opponents.

The plan was submitted Sunday to Syrian Foreign Minister Walid Muallem at a meeting in Doha and a reply had been initially due on Monday, but Syria asked for a delay to allow its leadership to mull the proposals.

Hours before the meeting in Cairo, Syria's largest opposition group urged the pan-Arab body to freeze the country's membership in the organisation.

http://www.hurriyetdailynews.com/n.php?n=syria-fully-accepts-arab-peace-plan-league-official-2011-11-02

PKK Fight Top Issue in Erdogan EU Trip

Turkish Prime Minister Recep Tayyip Erdoğan has again slammed Europeans for ignoring the outlawed Kurdistan Workers' Party's, or PKK, activities in their territories, calling on German officials to cooperate more in the anti-terror fight and help Turkey join the European Union.

"We are totally unable to understand the tolerance shown to the activities of the terror organization in some European countries despite the fact that we have provided them all the necessary and concrete intelligence and documents [about such activities]," Erdoğan said at a special gathering with the participation of Germany's Chancellor Angela Merkel on the occasion of the 50th anniversary of the arrival of Turkish workers in Germany.

"Leaving Turkey alone in its fight against a terror organization committing crimes against democracy, peace and humanity hurts the conscience and [destroys] the credibility of European countries," he said.

The rise in terror attacks in recent months, which have killed dozens of people caused fury among much of Turkish society and government officials. It spurned an incursion into northern Iraq, as well as a large diplomatic campaign against mainly European countries that have allegedly remained indifferent to the PKK-affiliated groups in their territories.

In earlier remarks late on Tuesday, Erdoğan used a harsher tone against those countries without naming them.

"They must see how the tolerance shown to the terrorist organization is turning into bloody attacks in Turkey. The terror organization is not solely responsible for these inhuman attacks. Those who support and provide financial and moral assistance to the terror organization are equally responsible in slaughtering that unborn baby," the prime minister said.

In her response to Erdoğan, Merkel recalled their policy against terrorism, reiterating that "Germany was always on Turkey's side in its fight against terror."

The PKK is listed as a terrorist organization by Turkey, the United States and the EU.

Turkey's Bid to Join EU

Erdoğan also raised the topic of Turkey's accession to the EU. "Our expectation and hope from Germany, as a country, which we see as very close to us, is to more strongly support our EU [accession] process," he said.

The current German government, however, has repeatedly opposed full Turkish membership in the 27-nation bloc.

Hinting that Turkey's accession will make the EU a global player, Erdoğan demanded Merkel take the initiative to make the EU a global actor in the future through adopting visionary policies.

"Leaders who fail to think big cannot turn the EU into a global actor," he said.

In further remarks, Erdoğan described Germany as a country that should back Turkey's EU bid more strongly than any other member countries because of its close relationship with Turkey.

"This should be a Germany that cooperates with Turkey on Turkey's international matters ranging from the Cyprus problem to the 1915 incidents [Armenian genocide claims], and from EU negotiations to the fight against terror," Erdoğan said.

'Wir Sind Zusammen'

Apart from criticisms and declarations of expectations on sensitive issues, Erdoğan was generally soft in his messages on the integration process of over 2.5 million Turks into German society.

"I openly say: Germany is no longer a bitter homeland for Turkey and Turks are no longer immigrant workers for Germany. We are two nations that made history come closer to each other. We are together. Or, 'Wir sind zusammen,'" he said.

Recalling that some nationalistic groups launched campaigns under the slogan of "Turken Raus" or "Turks out," Erdoğan said Turks who helped in the reconstruction and development of West Germany after World War II did not deserve such treatment. "We are in agreement with Germany on the fact that assimilation is also a crime against humanity like racism and discrimination are."

Erdoğan also jokingly touched on the German national football team's star midfielder, Mesut Özil, who is of Turkish descent. The prime minister said Mesut's goals for Germany made all of Turkey very happy – provided he did not score them against Turkey.

http://haber.gazetevatan.com/erdogan-merkele-pkkya-giden-paralari-hatirlatti/408649/1/Gundem

Barzani Begins Turkey Visit

The head of the Kurdistan Regional Government, or KRG, in northern Iraq, Masoud Barzani, will arrive in Turkey Thursday for an official visit.

The Turkish Foreign Ministry said Barzani was expected to hold meetings with Turkish President Abdullah Gül, Prime Minister Recep Tayyip Erdoğan and Foreign Minister Ahmet Davutoğlu during his three-day stay in Turkey.

The fight against the outlawed Kurdistan Workers' Party, or PKK, as well as opportunities to further develop relations with Iraq and the KRG would be high on the agenda of the meetings, the ministry added.

http://www.hurriyetdailynews.com/n.php?n=barzani-starts-turkey-visit-2011-11-02

Turkey, North Cyprus Sign New Energy Deal

The Turkish Petroleum Corporation, or TPAO, signed an oil field services and production agreement with the Turkish Cypriot Economy and Energy Ministry in Nicosia Wednesday.

Delivering a speech at the ceremony, Turkish Energy Minister Taner Yıldız said northern Cyprus and TPAO signed a transparent agreement complying with international law. The agreement gives permission to TPAO to conduct exploration, drill oil wells and run a drilling platform on northern Cypriot soil.

Turkish Ambassador to Nicosia Halil İbrahim Akça also attended the deal ceremony.

Yıldız met Wednesday with Turkish Cypriot Prime Minister İrsen Küçük in Nicosia as part of talks in northern Cyprus. Yıldız said it was essential that any resources of oil or natural gas should be shared fairly if such resources were ever found around Cyprus.

Meanwhile, a Turkish seismic research vessel concluded research in the eastern Mediterranean Wednesday. The Piri Reis arrived at Famagusta port and collected data to be evaluated later.

The ship set sail from İzmir's Urla Port on Sep. 23 for the eastern Mediterranean to conduct geophysical research and collect seismic data on behalf of Turkish Cyprus.

http://haber.gazetevatan.com/turkiye-ile-kktc-arasinda-kritik-anlasma/408720/1/Gundem

Istanbul Process Launched for Afghanistan

Fourteen countries involved in Afghanistan, including neighbors China, Pakistan and India, have agreed to an initiative called the "Istanbul process," which aims for regional security cooperation, according to a joint statement.

Officials from countries involved will work on the measures in order to create joint regional projects, while the outcome will be presented to the ministerial meeting of the initiative in Kabul next June.

"We have [created] the Istanbul process, which sets forth concrete mechanisms and proposals, including confidence-building measures," Foreign Minister Ahmet Davutoğlu said Wednesday in a joint press conference with his Afghan counterpart, Zalmai Rassoul.

Afghanistan requested that the initiative evolve into an agreement that would be binding for participant countries, but other regional countries preferred to move at a slower pace, a Turkish Foreign Ministry official told the Hürriyet Daily News.

The process would evolve gradually and regional countries will decide where it will lead, the Turkish diplomat said.

Representatives from 20 countries and international organizations gathered in Istanbul Wednesday, aiming to chart the way ahead for Afghanistan. A U.S.-led NATO mission to the country is scheduled to pull out all foreign combat troops by the end of 2014.

"To realize the potentials of regional economic cooperation that is so crucial for the future, the region must come together in cooperation and solidarity to a degree that is not yet achieved," Afghan President Hamid Karzai said at opening ceremony of the conference. "Today in Istanbul we are coming together to subscribe to a new vision of regional cooperation."

"There will be no hope for peace in Afghanistan without help from its neighbors to combat 'terror groups,'" he said.

Karzai asked for Islamabad's support to get the top Taliban leadership based in Pakistan to join the peace process on Afghanistan.

"Our hope is that with help of our brothers in Pakistan, we'll manage to [wean] the leadership of Taliban off some of the long-established network support that is enjoyed outside of Afghanistan and integrate them into the peace process," the Afghan leader said.

'Afghanistan Can't Fight Alone'

The bundle of issues Afghanistan is dealing with, including terrorism, extremism and human and drug smuggling, cannot be solved by a single country alone, Turkish President Abdullah Gül said.

The statement mentions cooperation on border security, combating against terror and all kinds of extremism based on violence, measures against human and drug trafficking, along with economic and cultural collaboration and visa facilitation. References to radicalism will be removed from education curriculums, according to the declaration.

"Resolutely combating and eliminating terrorism in all its forms and manifestations and violent extremism and preventing safe havens for terrorists and terrorism in the region" is among the principles of the declaration.

The declaration also condemned the killing of former Afghan President and peace envoy Burhanuddin Rabbani.

The conference took place a day after a trilateral summit hosted by Gül brought together the presidents of Afghanistan and Pakistan in a bid to ease tensions between the two neighbors. Talks on Tuesday saw Afghanistan and Pakistan agree to cooperate with an investigation committee, including Turkey's presence, into the assassination of Rabbani.

Karzai and Pakistani President Asif Ali Zardari, with the participation of their military and intelligence chiefs, had a dinner on Tuesday, a first since tension rose between the two neighbors, a Turkish diplomatic source said.

Absent from Wednesday's conference was United States Secretary of State Hillary Clinton, who canceled her participation after her 92-year-old mother died. Her deputy William Burns took her place.

On the sidelines of the conference, Davutoğlu had bilateral meetings with several ministers, including his Iranian counterpart.

http://www.hurriyetdailynews.com/n.php?n=istanbul-process-launched-for-afghanistan-2011-11-02

Pro-Palestinian Activists Sail from Turkey to Gaza

An international group of pro-Palestinian activists has set sail from Turkey aboard two boats aiming to run an Israeli naval blockade of Gaza, organizers said on Wednesday.

The 27 activists on board the vessels are drawn from Australia, Canada, Ireland and the United States, and included Palestinians.

"The Canadian ship Tahrir and Irish ship Saoirse have successfully reached international waters, initiating "Freedom Wave to Gaza," the organiszrs from Ustogaza group said in an e-mailed statement. "The boats have embarked from Turkey and are on the Mediterranean Sea."

Israel's military had no immediate comment.

The latest challenge to Israel's blockade of the Palestinian enclave comes during a period of heightened tension in the eastern Mediterranean. Turkey was angered by Israel's refusal to apologize for the killing of nine Turks when Israeli commandos boarded the Mavi Marmara aid vessel 2010.

It was also disappointed by the conclusions released in August of a UN inquiry into the incident, and has increased its naval presence in the Eastern Mediterranean.

A Turkish foreign ministry official confirmed that two boats had set sail from Turkey's southern coast, having asked for permission to go to the Greek island of Rhodes.

The official said the vessels were not Turkish-flagged, had no Turkish passengers and the captains were not Turkish.

Activists tried to send another flotilla to Gaza in June, but all nine vessels were stopped.

They were intercepted or stopped from leaving port, suffered suspicious damage before sailing, or pulled out amid speculation that their organisers had succumbed to political pressure.

The Irish ship Saoirse was one of the vessels damaged before it could set sail then. Paul Murphy, a socialist member of the European Parliament, was among the activists on board the Saoirse this time too.

"This ship to Gaza is another response to the call from people within Gaza to try to break the siege they suffer under," Murphy wrote in a blog posted on the Internet.

The Ustogaza statement quoted several Americans on board the Tahrir.

"We carry inspiration from the Arab Spring and the worldwide 'Occupy' movements that are demanding freedom and justice. Where governments fail, civil society must act. As Americans we are fed up with our government's unquestioning support of Israel no matter how violent, illegal and oppressive its actions," said Ann Wright, described in the statement as a former U.S. army officer and diplomat.

http://www.hurriyet.com.tr/planet/19154167.asp

Israel Ready to Stop Boats Heading for Gaza

The Israeli navy will prevent two yachts carrying pro-Palestinian activists that left Turkey on Wednesday from breaching an Israeli blockade and reaching the Gaza Strip, an Israeli military official said.

Lieutenant-Colonel Avital Leibovich, speaking to reporters by telephone, would not say how the boats might be stopped, saying only "we will have to assess and see if we are facing violent passengers."

Israel was aware two yachts had set sail carrying Irish, Canadian and United States activists, Leibovich said. Describing their journey as a "provocation," she said they were still far from the Israeli and Gazan coast.

Israel would offer to unload any aid supplies on board and deliver them to Gaza, Leibovich said. Israel blockades the Gaza coast to prevent the smuggling of weapons to Palestinian gunmen in the territory, she added.

The military spokesman's office said the navy was "prepared to contact" the vessels and had "completed the necessary preparations in order to prevent them from reaching the Gaza Strip."

Israel has blockaded Gaza since Hamas seized control of the territory in 2007, after routing Western-backed Palestinian President Mahmoud Abbas. Israel permits humanitarian aid and supplies to reach the territory through a land crossing, and Gaza also shares a border with Egypt.

An Israeli government official told Reuters that Israel "will take whatever measures will be necessary" to maintain its blockade.

Israeli commandos killed nine Turkish nationals on one ship in a Gaza-bound flotilla last year when the activists fought them with clubs and knives as the commandos tried to seize control of the ship to enforce the blockade.

The incident badly damaged ties between Israel and Turkey, which reached a crisis point two months ago when Ankara expelled the Israeli ambassador after Israel rejected Turkey's request for an apology for the flotilla deaths.

http://www.todayszaman.com/news-261763-israel-ready-to-stop-boats-heading-for-gaza.html

hudson-ny.org

Israel and Just-War Theory [ external source ]

Now that a trade of more than one thousand convicted terrorists for one Israeli soldier has been transacted, it should be clear to any of the skeptics which side in the Middle East puts the greatest premium on life. Similarly, it should be noted from this trade which side adheres to the principles of "just war."

Nevertheless, when Judge Richard Goldstone wrote his report about the conduct of the Israeli Defense Force in the Gazan Cast Lead operation, he indicated in several places that Israeli troops acted irresponsibly, leading to unnecessary deaths in the civilian population. Although Goldstone later recanted, the damage was done. His report became a propaganda weapon against the Israeli government from Europe to Africa, and from Academia to the United Nations.

The problem with the report is that Goldstone relied on the reflections of officials in Gaza instead of films provided by the Israeli forces. Seeing is not always believing; doctored pictures have a notorious history. Nonetheless, if you view the films, they seem to offer incontrovertible evidence that Israeli troops did whatever they could to control collateral damage.

There were even times when the Israeli soldiers put their own lives at risk to avoid killing an innocent person. Time after time a known terrorist hiding behind "human shields" in an apartment complex was spared to avoid the death of people who were innocent. Rockets launched from a school roof remained untouched until children had left the premises. In the heat of battle Israeli forces maintained a level of moral behavior that was exemplary.

A recent chat with a base commander about the behavior of his troops in battle was revealing: "Our troops are trained to put life ahead of personal safety." The Israeli army officials contend that unnecessary shelling is not acceptable. Fire power is related directly to the force used against Israel.

Many commentators on this subject point to an Arab boy of about fifteen crying as he approached a checkpoint. Soldiers on the scene went into high alert. It seemed clear that this distraught youngster was recruited to be a suicide bomber. One Israeli soldier, recognizing the boy's agitation, called out to him, "Brother" in Arabic. He could not be sure when or whether the boy would set himself ablaze. Nonetheless, the IDF soldier continued to walk to the boy, took him in his arms and disarmed the explosive device around his waist -- all the while knowing that often the Palestinians use a remote control device to explode suicide bombers. The episode also tells a great deal about the Israeli military psychology.

Arab attempts to paint a different picture of the IDF have been successful. Many in the Arab world see these well-trained and disciplined troops as amoral. That, however, is far from the truth. These Israeli eighteen and nineteen year olds are told from the first day of national service that they carry the banner of a civilization that puts a premium on life. Their job is to protect and defend. They are given a green light to kill only when other methods to stop an enemy fail.

At a training session for IDF entrants at Ammunition Hill in Jerusalem, teenagers drafted into military service discuss the roots of war, the conflict in the Middle East, the history of this new nation. But most significantly, they study just-war theory and a moral stance for fighting those who rely on terror methods. Of course, no system is foolproof; occasionally a soldier will act improperly. This, however, is the exception. Israel is in a daily struggle. After all, 250 million Arabs in 22 Arab and Muslim countries want to destroy this nation. But Israeli leaders do not modify their moral code one iota. As the commander of this training center noted, "If we altered our approach, what effect would it have on soldiers when they leave military service?" One fights not only to save a nation, but to save values.

Herbert London is president emeritus of Hudson Institute, senior fellow at the Manhattan Institute and author of the book Decline and Revival in Higher Education (Transaction Books).

hudson-ny.org

Why Does the Crucifix "Provoke" Muslims? [external source ]

The same "provocation," a crucifix, that prompted Muslim students in the United States to complain about "human rights" abuses at a private Catholic university, prompted Muslims in Egypt to murder a man.

First, the American incident. According to Fox News:

The Washington, D.C. Office of Human Rights confirmed that it is investigating allegations that Catholic University violated the human rights of Muslim students by not allowing them to form a Muslim student group and by not providing them rooms without Christian symbols for their daily prayers. The investigation alleges that Muslim students "must perform their prayers surrounded by symbols of Catholicism – such as a wooden crucifix, paintings of Jesus, pictures of priests and theologians which many Muslim students find inappropriate."

Representing the lawsuit is John F. Banzhaf III, a George Washington University professor, whose websiteboasts that his "enemies" call him a "Legal-Terrorist" and "the Osama bin Laden of Torts." He asserts that Muslim students are "particularly offended" because they have to "meditate" at the school's chapels and cathedral, where they pray while "having to stare up and be looked down upon by a cross of Jesus."

Of course, as a private Christian institution, even Banzhaf admits "that it is technically not illegal for Catholic University to refuse to provide rooms devoid of religious icons." Still, according to this so-called "Legal-Terrorist," that CUA is not submitting to Muslim demands "suggests they are acting improperly and probably with malice."

The reader is left to decide who really is acting "with malice": a private institution operating under private—in this case, Christian—principles, or Muslims,, who are free to attend non-Christian institutions, "offended" by Christian symbols?

Banzhaf further tried to denigrate CUA by boasting of how neighboring Georgetown University, a nominally "Christian" university, "provides its Muslim students with a separate prayer room and even a Muslim chaplain"—as if it is not well known that Georgetown's Arab and Islam departments receive much largesse by way of donations from the radical Wahhabis of Saudi Arabia --who, incidentally, refuse to permit churches, or even a Bible; or, in Mecca and Medina, even people -- whom they call-"Infidels" -- just because they are not Muslim. If that is not apartheid, what is?

Notable, too, is why Muslim students are seeking to create Islamic havens (or enclaves): As one of them put it, "Arab [code for "Muslim"] and American students have a difficult time befriending each other because people naturally gravitate towards others with similar backgrounds and interests." This is, rather, a product of Islam's own doctrine of wala' wa bara', which commands Muslims to be loyal to each other, but to completely disassociate themselves from "infidels."

Conversely, consider Muslim behavior toward Christian symbols, specifically the crucifix, where Muslims are the majority and thus in charge.

It was just revealed that a Christian student in Egypt who refused to obey his Muslim teacher's orders to cover up his cross was strangled and beaten to death by the teacher and fellow students. When the headmaster was informed of the attack, he ignored it and "continued to sip his tea." As usual, Egyptian media, insisting the conflict was "non-sectarian," covered it up.

In the words of the prominent Egyptian columnist Farida El-Shobashy, writing in the independent newspaperMasry Youm: "I was shaken to the bones when I read the news that a teacher forced a student to take off the crucifix he wore, and when the Christian student stood firm for his rights, the teacher quarreled with him, joined by some of the students; he was beastly assaulted until his last breath left him."

Further, the Maspero massacre, in which the Egyptian military killed dozens of demonstrating Christians—including running live Christians over with armored-vehicles—was a product of anti-Christian sentiment: Muslims insisted that a Coptic church be stripped of its dome and cross, so it would not resemble a church; as a Muslim elder put it, "the Cross provokes us and our children." When Christians refused to budge, Muslims destroyed the church. This is what Christians were protesting when the Egyptian military mowed them down to cries of "Allahu Akbar" ["Allah is Greater"].

Where Islam is weak, Muslims, spearheaded by Islamist organizations like Council on American Islamic Relations [CAIR], employ stealth, "terrorist-lawyers," and calls for "human rights"to demand respect for their "human rights;" where Islam is strong or dominant, Muslims simply take action into their own hands to violate the human rights of others. In both cases, the motivation is the same: to suppress all things "infidel" until, in the words of the Quran (2:193), "idolatry is no more and Allah's religion reigns supreme."

Raymond Ibrahim, an Islam and Middle East specialist, is a Shillman Fellow at the David Horowitz Freedom Center and an Associate Fellow at the Middle East Forum.

hudson-ny.org