Showing posts with label frank. Show all posts
Showing posts with label frank. Show all posts
Monday, 25 July 2011
Sunday, 17 April 2011
Thursday, 31 March 2011
Slujba biblica, apostolica si profetica
" Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. " Evrei 13:8
Video On-Demand ( Livestream )
OTV Live Streaming
Official Website
© Wild-Voice. 2011 .All rights reserved
Saturday, 13 November 2010
Fecioarele înţelepte şi fecioarele neînţelepte [E. Frank][doc]
Sâmbătă, 1 octombrie 1988, ora 1930
Ewald Frank
[...]Aş dori să mai citesc încă o dată acest text: „... dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut”.
Pentru fiecare temă biblică, există un număr mai mare de texte biblice. Unul dintre aceste texte este: „Tot ce veţi cere (după voia Lui) cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi”. Aici ne este explicat acest lucru. Tot ce vom cere în voia lui Dumnezeu vom primi. S-ar putea ca dorinţele noastre proprii, să nu fie ascultate de fiecare dată, dar dacă ne vom ruga în voia lui Dumnezeu, atunci El ne va asculta.
Aş dori să vă spun tuturor din inimă un „Bun venit!” în Numele scump al Domnului nostru. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi din ţara noastră şi mai ales pe cei din alte ţări; Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi! Odată am spus unui frate: „Dumnezeu să fie cu tine”. Iar fratele respectiv mi-a răspuns: „Ştii tu, mie mi-ar plăcea mai mult ca Dumnezeu să fie cu noi toţi, de aceea eu spun „Dumnezeu cu noi”. În felul acesta el m-a inclus şi pe mine, şi aceasta mi-a fost foarte preţios. Eu am fost foarte mulţumitor Domnului pentru o prezenţă atât de duhovnicească.
Dumnezeu este cu noi; acesta este numele Lui, Emanuel care înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. El nu este doar cu tine sau cu mine, ci Dumnezeu este cu noi; Emanuel, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Şi dacă El este cu noi, atunci totul va fi foarte bine şi noi vom fi binecuvântaţi.
Dacă astăzi este cineva care este de prima dată în mijlocul nostru, atunci îi spunem din toată inima un „Bun venit!” Dacă este cineva de prima dată în mijlocul nostru, vă rog ridicaţi mâinile. Vă spunem un „Bun venit!” din toate inimile noastre. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Voi, cei de aici din faţă, sunteţi cumva din Germania Democrată? Nu; voi sunteţi de aici. Bine.
Tinerii vor veni cu siguranţă în vreo doi sau trei ani, şi totul va fi altfel. Voi ştiţi foarte bine că am spus acest lucru acum câţiva ani în urmă, şi noi aşteptăm ca această schimbare să aibă loc, mai ales în Europa de Est. Deja am văzut şi am trăit anumite lucruri. Pentru noi va fi ceva de neînchipuit, şi totuşi adevărat. Dumnezeu poartă de grijă şi astfel, Cuvântul Lui este propovăduit până la marginile pământului, fiindcă El a făgăduit-o. Dacă noi ne vom ruga pentru asemenea lucruri, atunci cu siguranţă o vom face în Numele Lui, şi nu doar în Numele Lui, ci şi în voia Lui.[...]
freie-volksmission.de
Wild-Voice 2010
Tuesday, 2 November 2010
Viziunea 7000 - E. Frank [e-book]
Speculaţiile asupra acestui timp s-au înmulţit de la intrarea în noul mileniu. Experţii prevăd un tablou obscur pentru viitorul apropiat, în special în ceea ce priveşte Orientul Mijlociu. Da, există chiar unii, ca acel deputat al congresului din S.U.A., care a declarat că noi suntem poate prima generaţie care trebuie să se teamă că va fi ultima din civilizaţia prezentă. Se vorbeşte deschis despre escatologie şi despre infernul apocaliptic, care ar putea să izbucnească în scurt timp peste pământ. Evident, şi opinia publică este îngrijorată de ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat. Depindem noi de văzători în privinţa acestor teme aşa de importante? Trebuie să-i consultăm pe filozofi şi să-i interpretăm? Sau poate să-i vizităm pe ghicitori şi astrologi? Trebuie să ne întoarcem la Nostradamus sau la alţi auto-intitulaţi „ profeţi ” ca să găsim sfaturi şi să le explicăm predicţiile? Sau putem găsi răspunsuri adevărate şi sigure la toate aceste întrebări în Sfânta Scriptură? Da, cu siguranţă, căci este scris: „ avem Cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. ” (2 Petru 1:19).
O informare actuală din Sfânta Scriptură este necesară şi ar trebui să fie binevenită pentru fiecare om care vrea să afle sincer şi deschis despre lucrurile care se întâmplă acum. Dumnezeu, care este Atotştiutor, a putut să lase scris deja la începutul timpului, ceea ce se va întâmpla pânăla sfârşitul timpului. Oamenii scriu istoria pe baza evenimentelor deja împlinite. Dumnezeu a scris dinainte întreaga istorie a omenirii şi istoria mântuirii care se desfăşoară până la formarea noului cer şi al noului pământ, până când timpul se revarsă din nou în veşnicie. Evenimentele şi succesiunea lor sunt descrise cu claritate în Sfânta Scriptură. Ele sunt ireversibile şi iminente.
În Viziunea 7000 vrem să atragem atenţia mai întâi asupra lucrurilor care vor veni negreşit asupra noastră în viitorul apropiat şi apoi să arătăm calea de scăpare, înainte să vină judecata nimicitoare: „ Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi locuitorii pământului ” (Luca 21:34-46). În ceea ce priveşte desfăşurarea actuală, există într-adevăr o orientare clară din Sfânta Scriptură pe baza semnelor timpului: „Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul Omului este aproape, este chiar la uşi ” (Matei 24:33). Şi chiar dacă se pare că de 2000 de ani nu a mai intervenit nimic deosebit direct din cer şi oamenii nu cred că Dumnezeu intervine în istorie, totuşi se va întâmpla pentru că este prezis în Cuvântul lui Dumnezeu. [...]
www.evanghelia.ro
Saturday, 30 October 2010
Interviu cu Ewald Frank | Kinshasa | August 2010
Dragi fraţi şi surori în Domnul, ca şi dăţile trecute, este încă o dată un mare privilegiu pentru mine de a avea ca invitat în această emisiune, un bărbat trimis cu adevărat de Dumnezeu. Citim în Biblie că: “A venit un om trimis de Dumnezeu; numele lui era Ioan”; şi cel pe care-l trimite Dumnezeu are cu adevărat pe „Aşa vorbeşte Domnul”, şi el vesteşte cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. Avem privilegiul să-l avem în această emisiune pe iubitul nostru frate Frank care a vizitat de curând ţara noastră, şi noi ştim că el poartă o însărcinare pe care Domnul, personal i-a dat-o. Nu este o sarcină uşoară; şi fizic şi duhovniceşte vorbind, este o sarcină foarte grea.Profităm de această ocazie şi îi vom pune câteva întrebări, pentru că noi suntem poporul care aşteaptă revenirea Domnului şi avem nevoie să primim răspunsuri direct din Cuvântul Domnului, pentru a şti cum să ne pregătim pentru ca acea zi, a revenirii Domnului, să nu ne surprindă; aşa cum spune Biblia, revenirea Domnului va fi ca a unui hoţ, noaptea. Dar noi suntem copii ai luminii şi Dumnezeu, într-un fel sau altul, ne-a trimis Cuvântul Său.
Reporter: Iubit frate Frank, vreau să vă adresez prima întrebare: Conform planului de mântuire al Dumnezeului Atotputernic, ştim, ca şi toţi adevăraţii credincioşi, că suntem la sfârşitul timpului de sfârşit şi că Domnul este pe cale să-Şi desăvârşească lucrarea Sa. În lumina Cuvântului profetic şi având în vedere ce se întâmplă în toată lumea, cum Îşi va desăvârşi Domnul lucrarea Sa, şi cum se va pregăti Mireasa Sa pentru a fi gata, având în vedere repeziciunea cu care se derulează toate lucrurile?
Fratele Frank: Înainte de toate aş vrea să vă salut pe toţi în scumpul Nume al Domnului nostru Isus Hristos. Este un mare privilegiu pentru mine de a fi astăzi aici, ca să împărtăşesc cu voi Cuvântul scump al lui Dumnezeu. [...]Citeste interviul.. ---> Download [doc]
©Wild-Voice 2010
Friday, 29 October 2010
Midnight Cry | Circular Letter | Spring 2005 [PDF]
Watchman, what of the night? Watchman, what of the night?
[...] True servants of God are watchmen placed with God’s people (Ezek. 3:17).
According to Mt. 25, there is a wake-up call, a midnight cry which is very
decisive. At first, all of the virgins fell asleep, then, there was a cry, “And at
midnight there was a cry made, Behold, the bridegroom cometh; go ye out to
meet him.” The night is far spent and the great day is at hand (Rom. 13:12).
The evening time which brought the light is behind us, the midnight hour is
here. Every sermon, every circular letter must be understood and received
as a wake-up call. The last message must be heard, as mighty as the sound
of a trumpet, and its sound must be clear (1. Cor. 14:8). No one should turn
to the other side and keep sleeping after having heard the midnight cry. All
listeners must clean their lamps, so the illumination we have received can
really shine forth as a light. The wise virgins fill their vessels with the oil of
the Holy Spirit, so they will have sufficient supply until the return of the
Bridegroom.
It seems like we have just left the old year behind us and yet we are
already well into the new year. Many good things can be reported in the
Kingdom of God. Never before have we received so many testimonies of the
supernatural working of God. The truthful proclamation of God’s Word has
helped many to find their balance in the knowledge of the truth and also in
all the doctrines. Obedience by faith is the work of the Holy Spirit and is
becoming increasingly obvious everywhere.
In all its truthfulness the last message is reaching the ends of the earth,
and those who believe as the Scripture says are expecting the final tremen-
dous work of God, the total restoration and their completion unto the day of
Jesus Christ (Phil. 1:10-11).
Soberly we observe the events in this last and serious time from the scrip-
tural viewpoint.
In this circular letter we shall deal with three current events:
1. We shall address the events of December 26th, 2004, when the
seaquake occurred in South-East Asia, causing a flood wave that
left behind a devastation unlike any we have previously experienced,
killing hundreds of thousands of people.
2. We will also talk about the significance of January 27th, 2005. It
marks the sixtieth anniversary of the liberation of the surviving Jew-
ish prisoners from the deadly concentration camp in Auschwitz. On
this day, special memorials were held in Israel, in Germany, and in
Auschwitz itself, where minutes of silence were observed in great
respect.
3. We shall refer to the book by Pope John Paul II titled “Remembrance
andIdentity — Talks between the Millenniums”, which was published
on February 23rd, 2005. [...]
>>> DOWNLOAD [PDF] <<<
freie-volksmission.de
Tuesday, 7 September 2010
Monday, 9 August 2010
Missionary trip in July 2010
Missionary trip in July 2010 through four African countries:
Tschad, Togo, Burkina Faso and Niger
"For as the rain cometh down, and the snow from heaven, and returneth not thither, but watereth the earth, and maketh it bring forth and bud, that it may give seed to the sower, and bread to the eater:
So shall my word be that goeth forth out of my mouth: it shall not return unto me void, but it shall accomplish that which I please, and it shall prosper in the thing whereto I sent it." (Jes 55:10-11).
The Word of God never returns void.
The sower sows the Word (Mk 4:14). The seed is the Word (Lk 8:11).
It is overwhelming to experience in reality that even in mainly Islamic coun¬tries, the LORD calls out His people.
The six meetings that we had in five different cities, for which hundreds of people were in attendance, confirm the testimony that God's Word will surely accomplish what It was sent for, even in our time.
According to God's direct commission, we carry the last message and may witness that all those who have an ear to hear will believe and receive what is being preached and will have it revealed to them by the Holy Spirit.
As for all my brothers and sisters who tirelessly support this work of God in many different ways, I want to sincerely thank you for all your prayers and encouragement.
Monday, 12 July 2010
Thursday, 8 July 2010
Wednesday, 9 June 2010
Ziua Domnului
Apostolul Ioan a fost deportat pe insula Patmos din pricina „Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos”. Acolo el a ajuns într-o stare de răpire sufletească prin Duhul lui Dumnezeu. El a văzut dinainte cele mai importante desfăşurări ale vremii şi a fost transpus chiar în ziua Domnului. Ziua Domnului este descrisă în mod cuprinzător în Vechiul şi în Noul Testament. Părerea că aici ar fi vorba despre sâmbăta sau duminica, rezultă dintr-o neînţelegere şi nu corespunde. Ziua Domnului este etapa care urmează după ziua harului şi a mântuirii (Isa. 49, 8; 2. Cor. 6, 2; Evrei 4, 7) - ziua a şaptea în cronologia divină. Dumnezeu socoteşte cu zile acolo unde noi socotim cu ani. La Dumnezeu, o zi este cât o mie de ani pentru noi. „Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.” (2. Pet. 3, 8; Ps. 90, 4
De la începutul timpului noi avem de-a face cu şapte perioade profetice pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru omenire. Socotit în mare, au trecut 2 zile, şi anume cam două mii de ani de la Adam până la Avraam; apoi din nou cam două mii de ani de la Avraam până la Hristos, şi acum ne apropiem de sfârşitul celor două zile care sunt numite şi zilele de pe urmă, în care Duhul lui Dumnezeu lucrează fără încetare pe pământ în timpul acestor două mii de ani de har (Fap. 2, 17). Ziua a şaptea va fi perioada milenară a împărăţiei păcii lui Hristos pe pământ (Apoc. 20).
Înaintea zilei Domnului, Dumnezeu a făgăduit să-l trimită pe proorocul Ilie (Mal. 4, 5). Ziua Domnului - ultima perioadă de o mie de ani înaintea începerii veşniciei - va începe cu judecăţile al căror apogeu va fi bătălia de la Armaghedon (Apoc. 16, 14-16; 19, 11-21; Ez. 38, 20+23; Ioel 3, 9-17, ş. a.). Din cauza aceasta, ziua Domnului este descrisă ca fiind pentru „păcătoşi”, o zi fără milă şi de mânie, în care se împlineşte: „ Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua cea mare şi înfricoşată .” (Ioel 2, 31). Vezi şi Isa. 13; Ez. 30, 3; Ioel 2, 1-2; Ioel 3, 15; Ţef. 1, 14-15; Fap. 2, 20; 2. Pet. 3, 10; Apoc. 6, 12-17 ş. a.
Ziua a şaptea - împărăţia păcii de o mie de ani - este ziua de odihnă a lui Dumnezeu. La sfârşitul acestei zile, Satana va fi dezlegat încă o dată pentru a instiga toate puterile păgâne, sub conducerea lui «Gog şi Magog», pentru lupta finală în care acestea vor fi distruse odată pentru totdeauna (Apoc. 20, 7-10). După aceea are loc judecata de apoi, urmează un cer nou şi un pământ nou, iar timpul se revarsă în veşnicie.
Înaintea zilei harului, Domnul Dumnezeu l-a trimis pe „îngerul Său” , în statura lui Ioan Botezătorul, ca să pregătească calea (Mal. 3, 1; Mat. 11, 10, ş. a.). El a venit în duhul şi în puterea lui Ilie ca să întoarcă inimile celor ce erau în credinţa părinţilor din Vechiul Testament, la un început nou al copiilor Noului legământ (Mal. 4, 6a, Luca 1, 17). „ El a venit ca martor, ca să mărturisească despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el .” (Ioan 1, 7). El a făcut un pod de legătură între Vechiul şi Noul Testament (Luca 16, 16), a pregătit calea Domnului şi a netezit un drum pentru Dumnezeul nostru (Isa. 40, 3; Marc. 1, 1-4, ş. a.).
Proorocul dinaintea zilei Domnului a venit la sfârşitul zilei de har, deci acum în ultima epocă a Bisericii, pentru a întoarce inimile copiilor din Noul legământ la credinţa părinţilor apostolici (Mal. 4, 6b). Mesajul lui fondat biblic aduce Biserica adevărată în starea originală, în care i se restituie tot ce a posedat la început. Printr-o lucrare puternică a Duhului, care este descrisă în Sfânta Scriptură ca „ploaia târzie”, ea va fi pusă în ordinea originală, dumnezeiască (Iac. 5, 7-8). Isus a spus în Mat. 17, 11 despre această slujbă vestită în proorocul Maleahi, care mai era atunci la timpul viitor: „Este adevărat că trebuie să vină mai întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile ...”, la fel El a confirmat că slujba lui Ioan Botezătorul a avut deja loc (v. 12-13). Când s-a ridicat Ioan, i s-au pus trei întrebări. Una dintre ele suna astfel: „‘Eşti Ilie?’ şi el a zis: ‘Nu sunt.’” (Ioan 1, 21). În vers. 23 el a amintit Cuvântul profetic al Vechiului Testament, care se referea la el şi la slujba lui.
Aşa cum Ilie a luat cele douăsprezece pietre pentru fiecare seminţie din Israel, a ridicat altarul Domnului şi a chemat poporul lui Dumnezeu înapoi (1. Împ. 18), la fel va fi restabilită, prin ultimul mesaj către Biserica noutestamentară, învăţătura celor douăsprezece apostoli şi poporul lui Dumnezeu va fi chemat înapoi la Domnul şi la Cuvântul Lui. Noi trăim acum într-adevăr partea de încheiere a istoriei de mântuire.
Apostolul Petru s-a referit la făgăduinţa restituirii pentru Biserica lui Hristos în a doua lui predică după Rusalii, când el a zis călăuzit de Duhul Sfânt: „...ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime .” (Fap. 3, 19b-21). Deja la începutul Bisericii noutestamentare, Duhul Sfânt a vorbit prin gura autorizată ce se va întâmpla la sfârşit, şi anume că Biserica adevărată va fi reaşezată înainte de venirea lui Hristos în aceeaşi stare în care s-a aflat Biserica originală [...]
De la începutul timpului noi avem de-a face cu şapte perioade profetice pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru omenire. Socotit în mare, au trecut 2 zile, şi anume cam două mii de ani de la Adam până la Avraam; apoi din nou cam două mii de ani de la Avraam până la Hristos, şi acum ne apropiem de sfârşitul celor două zile care sunt numite şi zilele de pe urmă, în care Duhul lui Dumnezeu lucrează fără încetare pe pământ în timpul acestor două mii de ani de har (Fap. 2, 17). Ziua a şaptea va fi perioada milenară a împărăţiei păcii lui Hristos pe pământ (Apoc. 20).
Înaintea zilei Domnului, Dumnezeu a făgăduit să-l trimită pe proorocul Ilie (Mal. 4, 5). Ziua Domnului - ultima perioadă de o mie de ani înaintea începerii veşniciei - va începe cu judecăţile al căror apogeu va fi bătălia de la Armaghedon (Apoc. 16, 14-16; 19, 11-21; Ez. 38, 20+23; Ioel 3, 9-17, ş. a.). Din cauza aceasta, ziua Domnului este descrisă ca fiind pentru „păcătoşi”, o zi fără milă şi de mânie, în care se împlineşte: „ Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua cea mare şi înfricoşată .” (Ioel 2, 31). Vezi şi Isa. 13; Ez. 30, 3; Ioel 2, 1-2; Ioel 3, 15; Ţef. 1, 14-15; Fap. 2, 20; 2. Pet. 3, 10; Apoc. 6, 12-17 ş. a.
Ziua a şaptea - împărăţia păcii de o mie de ani - este ziua de odihnă a lui Dumnezeu. La sfârşitul acestei zile, Satana va fi dezlegat încă o dată pentru a instiga toate puterile păgâne, sub conducerea lui «Gog şi Magog», pentru lupta finală în care acestea vor fi distruse odată pentru totdeauna (Apoc. 20, 7-10). După aceea are loc judecata de apoi, urmează un cer nou şi un pământ nou, iar timpul se revarsă în veşnicie.
Înaintea zilei harului, Domnul Dumnezeu l-a trimis pe „îngerul Său” , în statura lui Ioan Botezătorul, ca să pregătească calea (Mal. 3, 1; Mat. 11, 10, ş. a.). El a venit în duhul şi în puterea lui Ilie ca să întoarcă inimile celor ce erau în credinţa părinţilor din Vechiul Testament, la un început nou al copiilor Noului legământ (Mal. 4, 6a, Luca 1, 17). „ El a venit ca martor, ca să mărturisească despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el .” (Ioan 1, 7). El a făcut un pod de legătură între Vechiul şi Noul Testament (Luca 16, 16), a pregătit calea Domnului şi a netezit un drum pentru Dumnezeul nostru (Isa. 40, 3; Marc. 1, 1-4, ş. a.).
Proorocul dinaintea zilei Domnului a venit la sfârşitul zilei de har, deci acum în ultima epocă a Bisericii, pentru a întoarce inimile copiilor din Noul legământ la credinţa părinţilor apostolici (Mal. 4, 6b). Mesajul lui fondat biblic aduce Biserica adevărată în starea originală, în care i se restituie tot ce a posedat la început. Printr-o lucrare puternică a Duhului, care este descrisă în Sfânta Scriptură ca „ploaia târzie”, ea va fi pusă în ordinea originală, dumnezeiască (Iac. 5, 7-8). Isus a spus în Mat. 17, 11 despre această slujbă vestită în proorocul Maleahi, care mai era atunci la timpul viitor: „Este adevărat că trebuie să vină mai întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile ...”, la fel El a confirmat că slujba lui Ioan Botezătorul a avut deja loc (v. 12-13). Când s-a ridicat Ioan, i s-au pus trei întrebări. Una dintre ele suna astfel: „‘Eşti Ilie?’ şi el a zis: ‘Nu sunt.’” (Ioan 1, 21). În vers. 23 el a amintit Cuvântul profetic al Vechiului Testament, care se referea la el şi la slujba lui.
Aşa cum Ilie a luat cele douăsprezece pietre pentru fiecare seminţie din Israel, a ridicat altarul Domnului şi a chemat poporul lui Dumnezeu înapoi (1. Împ. 18), la fel va fi restabilită, prin ultimul mesaj către Biserica noutestamentară, învăţătura celor douăsprezece apostoli şi poporul lui Dumnezeu va fi chemat înapoi la Domnul şi la Cuvântul Lui. Noi trăim acum într-adevăr partea de încheiere a istoriei de mântuire.
Apostolul Petru s-a referit la făgăduinţa restituirii pentru Biserica lui Hristos în a doua lui predică după Rusalii, când el a zis călăuzit de Duhul Sfânt: „...ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime .” (Fap. 3, 19b-21). Deja la începutul Bisericii noutestamentare, Duhul Sfânt a vorbit prin gura autorizată ce se va întâmpla la sfârşit, şi anume că Biserica adevărată va fi reaşezată înainte de venirea lui Hristos în aceeaşi stare în care s-a aflat Biserica originală [...]
extras din "Apocalipsa" de E. Frank
Citeste cartea : Apocalipsa: O carte cu 7 peceti?
Tuesday, 1 June 2010
Audio - Krefeld - May 2010 [RO][EN][FR][IT][HU][RU][PRT][GER][CZK]
Sunday, 23 May 2010
God Does all Things According to His Word
At this time it is especially important to understand God’s Word from Genesis to Revelation — not by explaining Scripture, but by showing forth the fulfilment thereof. What our Lord said is repeated daily all over the Earth, “You search the scriptures; for in them ye think ye have eternal life: and they are they which testify of me. And ye will not come to me, that ye might have life.” (Jn. 5: 39-40). First we must come to Christ and know Him through a personal experience, otherwise we are wasting our time with theological philosophies (Col. 2: 8).
We need the direct and intimate relationship with our Lord and Saviour. Only if He can walk and talk with us, as recorded in Luke 24, all will be revealed to us. The searching of the Scripture alone is not sufficient; that is being done in all Christianity. By nature, all mankind bypasses God with their own thinking. Through the Prophet Isaiah the Lord said, “For my thoughts are not your thoughts, neither are your ways my ways, saith the Lord.” (Isa. 55: 8). HE asks us to forsake our own thoughts and ways and open up to His thoughts as expressed in His Word. HE alone can make His Word known unto us and show us His ways.
Up till now the enemy has twisted every Word of God in the minds and mouths of the people. The Apostle Peter writes that even in his time men twisted what Paul had written, as they did with the Holy Scriptures (2 Pet. 3: 16). The enemy left nothing in the Church of Jesus Christ as it was in the beginning. Every teaching and practice was changed. The result was a terrible mixture covered with the “Babylonian mantle”. In the state church of the Roman Empire the first Christian organisation was established, but therein absolutely nothing remained as it was in the original Christianity. It became a totally different church, which had nothing in common with the New Testament Church founded upon Jesus Christ. At the beginning of the natural Creation the enemy started with his influence. At the beginning of the New Testament Church he did the same. He began to deceive and to change the meaning and to pull Christianity into his fall. We were all born into the greatest religious falsification. The deception did not take place in the oriental religions, as they did not accept the personal manifestation of God in Christ and had no Bible anyhow. The deception came about in the occidental Christian religion.
Whenever God does something according to His Word even now, it is looked upon by established religion as a direct disturbance. The ministry of our Lord was the greatest disturbance for the spiritual leaders of the established faith of that time. It was the same with the ministry of the apostles in the first century. Even all the reformers and every revival preacher throughout the centuries were looked upon as causing great trouble in their time and were classified by the established churches as heretics; they were rejected and persecuted.
In reference to the Old Testament prophets we are told that God had spoken through them to the fathers and then through Jesus Christ, Who brought us the answer (Heb. 1: 1-3). “The law and the prophets were until John; since that time the kingdom of God is preached, and every man presseth into it.” (Lk. 16: 16).
Our Lord made the promise , “Behold, I send unto you prophets, and wise men, and scribes ...” (Mt. 23: 34). The Apostle Paul verified that it actually happened, “God hath set some in the church apostles, prophets, teachers ...” etc. (1 Cor. 12: 28; Eph. 4: 11). The book of Acts and the Epistles confirm the apostolic and prophetic ministry as being part of the New Testament Church. It is also certain that God intended to send a prophet like Elijah with a special challenging commission (Mal. 4:
5-6). We must accept this in our minds and believe it with all our soul. For this is one of the main promises for the Church of Christ in our time. There is no sense in bypassing God with our thinking, preaching and singing, as the established Jewish church did, when God made history and John the Baptist introduced the Messiah. We must believe what the Scripture says and respect every promise, for only then can we participate in the blessed fulfilment thereof. True believers are children of promise (Gal. 4: 28), receive the Word of promise (Rom. 9: 8-9) and are filled with the Spirit of promise (Acts 2: 33). Only after one believes the Word of Truth and accepts it, will the sealing by the promised Holy Spirit take place (Eph. 1: 13; 2 Cor. 1: 20-22).
Throughout time God has used someone in His Kingdom to preach the Truth. It is generally that in the course of church history certain men of God appeared on the scene. The different revivals since the time of Reformation, too, are well documented, even the Pentecostal revival which began around the turn of the last century and still continues. In the first part of the 20th century this movement was of no significance, it was rejected, since it was outside the established churches, and not even recognised. Through the mighty revival, which began after World War II, the Pentecostal movement had become the fastest growing religious denomination. Since the II Vatican Council (1962-1965), when its world representative David DuPlessis, called “Mr. Pentecost”, participated as observer, the Pentecostal movement gained the approval of the Roman Church and all the other Christian churches. The writer of this booklet accompanied Mr. DuPlessis personally one day to the Vatican session in July 1964 in Rome.
Now the question arises: Whom did God use as a special vessel to start the mightiest salvation and healing revival that ever happened on earth? Many only heard about those who became known years later or in the »second« and »third revival wave« that included all churches. But how did it begin back in 1946? And what was the original goal? As always, things went wrong after a glorious beginning, but the Truth remained, in spite of all the deception. Whatever God declared from the very beginning He will accomplish. In the four Gospels the writers and the apostles always specifically pointed back to the beginning. They referred to what they had seen and heard from the Word of Life (Acts 1:
1-3; 2 Pet. 1: 16-21; 1 Jn. 1: 1-4 a. o.). Who was the eyewitness in our time? Who was present and saw what God had done at the very beginning of this last revival? Into whose mouth did God put His Word? Whom did He Himself send? The others who started their own ministries later could already have deviated from the original message or even continued with their own inherited teachings.
The main question is the following, “ What does the Scripture say and what is promised therein?” The realisation in the New Testament era began with a ministry of a promised prophet to prepare the way (Mal. 3: 1; Isa. 40: 3). These two scriptures were referred to in the Gospels, especially in the first three verses in Mark. The men of God in the New Testament always went back to what the prophets had said and placed everything according to the Scripture. Altogether, the New Testament refers to the Old Testament 845 times. It is very important that we place everything that is happening in the Kingdom of God now upon the scriptural foundation, because God does all things according to His Word. True faith can only be anchored in the promises, which will come to fulfilment.
In Amos 3: 7 it is written, “Surely the Lord GOD will do nothing, but he revealeth his secret unto his servants the prophets.” Whenever something significant was to take place with God’s people, He sent a true prophet with a special message. HE commissioned Noah, Abraham, Moses, Elijah and others. At the beginning of the New Testament, John the Baptist prepared the way for the promised Messiah. The Lord commissioned Peter, the man of the first hour, to whom He gave the keys to the Kingdom of God, and thereby provided him with Divine authority. HE also ordained Paul with a special assignment in the teaching ministry for the New Testament Church. On the isle of Patmos the Apostle John was allowed to see the entire revelation right to the end-time in visions, which he recorded in the 22 chapters. God has ever done things in perfect order, and the enemy has always tried to disrupt and destroy the divine order.
We need the direct and intimate relationship with our Lord and Saviour. Only if He can walk and talk with us, as recorded in Luke 24, all will be revealed to us. The searching of the Scripture alone is not sufficient; that is being done in all Christianity. By nature, all mankind bypasses God with their own thinking. Through the Prophet Isaiah the Lord said, “For my thoughts are not your thoughts, neither are your ways my ways, saith the Lord.” (Isa. 55: 8). HE asks us to forsake our own thoughts and ways and open up to His thoughts as expressed in His Word. HE alone can make His Word known unto us and show us His ways.
Up till now the enemy has twisted every Word of God in the minds and mouths of the people. The Apostle Peter writes that even in his time men twisted what Paul had written, as they did with the Holy Scriptures (2 Pet. 3: 16). The enemy left nothing in the Church of Jesus Christ as it was in the beginning. Every teaching and practice was changed. The result was a terrible mixture covered with the “Babylonian mantle”. In the state church of the Roman Empire the first Christian organisation was established, but therein absolutely nothing remained as it was in the original Christianity. It became a totally different church, which had nothing in common with the New Testament Church founded upon Jesus Christ. At the beginning of the natural Creation the enemy started with his influence. At the beginning of the New Testament Church he did the same. He began to deceive and to change the meaning and to pull Christianity into his fall. We were all born into the greatest religious falsification. The deception did not take place in the oriental religions, as they did not accept the personal manifestation of God in Christ and had no Bible anyhow. The deception came about in the occidental Christian religion.
Whenever God does something according to His Word even now, it is looked upon by established religion as a direct disturbance. The ministry of our Lord was the greatest disturbance for the spiritual leaders of the established faith of that time. It was the same with the ministry of the apostles in the first century. Even all the reformers and every revival preacher throughout the centuries were looked upon as causing great trouble in their time and were classified by the established churches as heretics; they were rejected and persecuted.
In reference to the Old Testament prophets we are told that God had spoken through them to the fathers and then through Jesus Christ, Who brought us the answer (Heb. 1: 1-3). “The law and the prophets were until John; since that time the kingdom of God is preached, and every man presseth into it.” (Lk. 16: 16).
Our Lord made the promise , “Behold, I send unto you prophets, and wise men, and scribes ...” (Mt. 23: 34). The Apostle Paul verified that it actually happened, “God hath set some in the church apostles, prophets, teachers ...” etc. (1 Cor. 12: 28; Eph. 4: 11). The book of Acts and the Epistles confirm the apostolic and prophetic ministry as being part of the New Testament Church. It is also certain that God intended to send a prophet like Elijah with a special challenging commission (Mal. 4:
5-6). We must accept this in our minds and believe it with all our soul. For this is one of the main promises for the Church of Christ in our time. There is no sense in bypassing God with our thinking, preaching and singing, as the established Jewish church did, when God made history and John the Baptist introduced the Messiah. We must believe what the Scripture says and respect every promise, for only then can we participate in the blessed fulfilment thereof. True believers are children of promise (Gal. 4: 28), receive the Word of promise (Rom. 9: 8-9) and are filled with the Spirit of promise (Acts 2: 33). Only after one believes the Word of Truth and accepts it, will the sealing by the promised Holy Spirit take place (Eph. 1: 13; 2 Cor. 1: 20-22).
Throughout time God has used someone in His Kingdom to preach the Truth. It is generally that in the course of church history certain men of God appeared on the scene. The different revivals since the time of Reformation, too, are well documented, even the Pentecostal revival which began around the turn of the last century and still continues. In the first part of the 20th century this movement was of no significance, it was rejected, since it was outside the established churches, and not even recognised. Through the mighty revival, which began after World War II, the Pentecostal movement had become the fastest growing religious denomination. Since the II Vatican Council (1962-1965), when its world representative David DuPlessis, called “Mr. Pentecost”, participated as observer, the Pentecostal movement gained the approval of the Roman Church and all the other Christian churches. The writer of this booklet accompanied Mr. DuPlessis personally one day to the Vatican session in July 1964 in Rome.
Now the question arises: Whom did God use as a special vessel to start the mightiest salvation and healing revival that ever happened on earth? Many only heard about those who became known years later or in the »second« and »third revival wave« that included all churches. But how did it begin back in 1946? And what was the original goal? As always, things went wrong after a glorious beginning, but the Truth remained, in spite of all the deception. Whatever God declared from the very beginning He will accomplish. In the four Gospels the writers and the apostles always specifically pointed back to the beginning. They referred to what they had seen and heard from the Word of Life (Acts 1:
1-3; 2 Pet. 1: 16-21; 1 Jn. 1: 1-4 a. o.). Who was the eyewitness in our time? Who was present and saw what God had done at the very beginning of this last revival? Into whose mouth did God put His Word? Whom did He Himself send? The others who started their own ministries later could already have deviated from the original message or even continued with their own inherited teachings.
The main question is the following, “ What does the Scripture say and what is promised therein?” The realisation in the New Testament era began with a ministry of a promised prophet to prepare the way (Mal. 3: 1; Isa. 40: 3). These two scriptures were referred to in the Gospels, especially in the first three verses in Mark. The men of God in the New Testament always went back to what the prophets had said and placed everything according to the Scripture. Altogether, the New Testament refers to the Old Testament 845 times. It is very important that we place everything that is happening in the Kingdom of God now upon the scriptural foundation, because God does all things according to His Word. True faith can only be anchored in the promises, which will come to fulfilment.
In Amos 3: 7 it is written, “Surely the Lord GOD will do nothing, but he revealeth his secret unto his servants the prophets.” Whenever something significant was to take place with God’s people, He sent a true prophet with a special message. HE commissioned Noah, Abraham, Moses, Elijah and others. At the beginning of the New Testament, John the Baptist prepared the way for the promised Messiah. The Lord commissioned Peter, the man of the first hour, to whom He gave the keys to the Kingdom of God, and thereby provided him with Divine authority. HE also ordained Paul with a special assignment in the teaching ministry for the New Testament Church. On the isle of Patmos the Apostle John was allowed to see the entire revelation right to the end-time in visions, which he recorded in the 22 chapters. God has ever done things in perfect order, and the enemy has always tried to disrupt and destroy the divine order.
- Ewald Frank
- The Great Tragedy and God’s Plan of Salvation in the Light of the "Endtime Message"
- download PDF (Acrobat Reader)
- language: english
- other languages: français ; český
Tuesday, 4 May 2010
CIRCULAR LETTER May 2010
Heartfelt greetings to all of you in the precious Name of our LORD Jesus Christ with the following Scripture from Mat. 4:4: “But he answered and said, It is written, Man shall not live by bread alone, but by every word that proceedeth out of the mouth of God.“ (Deut. 8:3). In the beginning God said, “Let there be light!” and there was light. And God separated the light from the darkness. In the beginning was the Word, not the interpretation. “In the beginning was the Word (Hebrew text: Dabar – the One Who speaks) ... In him was life and the life was the light of men.” (Jn. 1:1-5). The genuine believer does not only live naturally by bread, but spiritually by every W
ord that has come from the mouth of God. God does not need to take back one single Word, no matter when, where, or to whom He spoke, be it in the Old Testament or the New Testament. Yet, from the very beginning there was both: light and darkness, day and night, belief and disbelief, obedience and disobedience, good and evil – life and death. That is how it shall remain until the end. In every Word of God is the germ of life, but only when it is sown as a seed into the hearts of the believers does the life spring up (Mk. 4:26-29). According to Mat. 13, the sower sowed the good seed, and while the people slept, the enemy came and sowed his seed. Both the wheat and the weeds will grow until the harvest time. The LORD Himself explained the parable: “He that soweth the good seed is the Son of man; the Þ eld is the world; the good seed are the children of the kingdom; but the tares are the children of the wicked one; the enemy that sowed them is the devil; the harvest is the end of the world; and the reapers are the angels.” (vv. 37-39). After the sower has sown the Word (Mk. 4:14; Lk. 8:11), the enemy sows the interpretation. One seed is truth, the other one is lie and deception. ... (open document)
ord that has come from the mouth of God. God does not need to take back one single Word, no matter when, where, or to whom He spoke, be it in the Old Testament or the New Testament. Yet, from the very beginning there was both: light and darkness, day and night, belief and disbelief, obedience and disobedience, good and evil – life and death. That is how it shall remain until the end. In every Word of God is the germ of life, but only when it is sown as a seed into the hearts of the believers does the life spring up (Mk. 4:26-29). According to Mat. 13, the sower sowed the good seed, and while the people slept, the enemy came and sowed his seed. Both the wheat and the weeds will grow until the harvest time. The LORD Himself explained the parable: “He that soweth the good seed is the Son of man; the Þ eld is the world; the good seed are the children of the kingdom; but the tares are the children of the wicked one; the enemy that sowed them is the devil; the harvest is the end of the world; and the reapers are the angels.” (vv. 37-39). After the sower has sown the Word (Mk. 4:14; Lk. 8:11), the enemy sows the interpretation. One seed is truth, the other one is lie and deception. ... (open document)http://freie-volksmission.de
Thursday, 8 April 2010
Ziua Domnului
Apostolul Ioan a fost deportat pe insula Patmos din pricina „Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos”. Acolo el a ajuns într-o stare de răpire sufletească prin Duhul lui Dumnezeu. El a văzut dinainte cele mai importante desfăşurări ale vremii şi a fost transpus chiar în ziua Domnului. Ziua Domnului este descrisă în mod cuprinzător în Vechiul şi în Noul Testament. Părerea că aici ar fi vorba despre sâmbăta sau duminica, rezultă dintr-o neînţelegere şi nu corespunde. Ziua Domnului este etapa care urmează după ziua harului şi a mântuirii (Isa. 49, 8; 2. Cor. 6, 2; Evrei 4, 7) - ziua a şaptea în cronologia divină. Dumnezeu socoteşte cu zile acolo unde noi socotim cu ani. La Dumnezeu, o zi este cât o mie de ani pentru noi. „Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.” (2. Pet. 3, 8; Ps. 90, 4
De la începutul timpului noi avem de-a face cu şapte perioade profetice pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru omenire. Socotit în mare, au trecut 2 zile, şi anume cam două mii de ani de la Adam până la Avraam; apoi din nou cam două mii de ani de la Avraam până la Hristos, şi acum ne apropiem de sfârşitul celor două zile care sunt numite şi zilele de pe urmă, în care Duhul lui Dumnezeu lucrează fără încetare pe pământ în timpul acestor două mii de ani de har (Fap. 2, 17). Ziua a şaptea va fi perioada milenară a împărăţiei păcii lui Hristos pe pământ (Apoc. 20).
Înaintea zilei Domnului, Dumnezeu a făgăduit să-l trimită pe proorocul Ilie (Mal. 4, 5). Ziua Domnului - ultima perioadă de o mie de ani înaintea începerii veşniciei - va începe cu judecăţile al căror apogeu va fi bătălia de la Armaghedon (Apoc. 16, 14-16; 19, 11-21; Ez. 38, 20+23; Ioel 3, 9-17, ş. a.). Din cauza aceasta, ziua Domnului este descrisă ca fiind pentru „păcătoşi”, o zi fără milă şi de mânie, în care se împlineşte: „ Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua cea mare şi înfricoşată .” (Ioel 2, 31). Vezi şi Isa. 13; Ez. 30, 3; Ioel 2, 1-2; Ioel 3, 15; Ţef. 1, 14-15; Fap. 2, 20; 2. Pet. 3, 10; Apoc. 6, 12-17 ş. a.
Ziua a şaptea - împărăţia păcii de o mie de ani - este ziua de odihnă a lui Dumnezeu. La sfârşitul acestei zile, Satana va fi dezlegat încă o dată pentru a instiga toate puterile păgâne, sub conducerea lui «Gog şi Magog», pentru lupta finală în care acestea vor fi distruse odată pentru totdeauna (Apoc. 20, 7-10). După aceea are loc judecata de apoi, urmează un cer nou şi un pământ nou, iar timpul se revarsă în veşnicie.
Înaintea zilei harului, Domnul Dumnezeu l-a trimis pe „îngerul Său” , în statura lui Ioan Botezătorul, ca să pregătească calea (Mal. 3, 1; Mat. 11, 10, ş. a.). El a venit în duhul şi în puterea lui Ilie ca să întoarcă inimile celor ce erau în credinţa părinţilor din Vechiul Testament, la un început nou al copiilor Noului legământ (Mal. 4, 6a, Luca 1, 17). „ El a venit ca martor, ca să mărturisească despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el .” (Ioan 1, 7). El a făcut un pod de legătură între Vechiul şi Noul Testament (Luca 16, 16), a pregătit calea Domnului şi a netezit un drum pentru Dumnezeul nostru (Isa. 40, 3; Marc. 1, 1-4, ş. a.).
Proorocul dinaintea zilei Domnului a venit la sfârşitul zilei de har, deci acum în ultima epocă a Bisericii, pentru a întoarce inimile copiilor din Noul legământ la credinţa părinţilor apostolici (Mal. 4, 6b). Mesajul lui fondat biblic aduce Biserica adevărată în starea originală, în care i se restituie tot ce a posedat la început. Printr-o lucrare puternică a Duhului, care este descrisă în Sfânta Scriptură ca „ploaia târzie”, ea va fi pusă în ordinea originală, dumnezeiască (Iac. 5, 7-8). Isus a spus în Mat. 17, 11 despre această slujbă vestită în proorocul Maleahi, care mai era atunci la timpul viitor: „Este adevărat că trebuie să vină mai întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile ...”, la fel El a confirmat că slujba lui Ioan Botezătorul a avut deja loc (v. 12-13). Când s-a ridicat Ioan, i s-au pus trei întrebări. Una dintre ele suna astfel: „‘Eşti Ilie?’ şi el a zis: ‘Nu sunt.’” (Ioan 1, 21). În vers. 23 el a amintit Cuvântul profetic al Vechiului Testament, care se referea la el şi la slujba lui.
Aşa cum Ilie a luat cele douăsprezece pietre pentru fiecare seminţie din Israel, a ridicat altarul Domnului şi a chemat poporul lui Dumnezeu înapoi (1. Împ. 18), la fel va fi restabilită, prin ultimul mesaj către Biserica noutestamentară, învăţătura celor douăsprezece apostoli şi poporul lui Dumnezeu va fi chemat înapoi la Domnul şi la Cuvântul Lui. Noi trăim acum într-adevăr partea de încheiere a istoriei de mântuire.
Apostolul Petru s-a referit la făgăduinţa restituirii pentru Biserica lui Hristos în a doua lui predică după Rusalii, când el a zis călăuzit de Duhul Sfânt: „...ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime .” (Fap. 3, 19b-21). Deja la începutul Bisericii noutestamentare, Duhul Sfânt a vorbit prin gura autorizată ce se va întâmpla la sfârşit, şi anume că Biserica adevărată va fi reaşezată înainte de venirea lui Hristos în aceeaşi stare în care s-a aflat Biserica originală
De la începutul timpului noi avem de-a face cu şapte perioade profetice pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru omenire. Socotit în mare, au trecut 2 zile, şi anume cam două mii de ani de la Adam până la Avraam; apoi din nou cam două mii de ani de la Avraam până la Hristos, şi acum ne apropiem de sfârşitul celor două zile care sunt numite şi zilele de pe urmă, în care Duhul lui Dumnezeu lucrează fără încetare pe pământ în timpul acestor două mii de ani de har (Fap. 2, 17). Ziua a şaptea va fi perioada milenară a împărăţiei păcii lui Hristos pe pământ (Apoc. 20).
Înaintea zilei Domnului, Dumnezeu a făgăduit să-l trimită pe proorocul Ilie (Mal. 4, 5). Ziua Domnului - ultima perioadă de o mie de ani înaintea începerii veşniciei - va începe cu judecăţile al căror apogeu va fi bătălia de la Armaghedon (Apoc. 16, 14-16; 19, 11-21; Ez. 38, 20+23; Ioel 3, 9-17, ş. a.). Din cauza aceasta, ziua Domnului este descrisă ca fiind pentru „păcătoşi”, o zi fără milă şi de mânie, în care se împlineşte: „ Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua cea mare şi înfricoşată .” (Ioel 2, 31). Vezi şi Isa. 13; Ez. 30, 3; Ioel 2, 1-2; Ioel 3, 15; Ţef. 1, 14-15; Fap. 2, 20; 2. Pet. 3, 10; Apoc. 6, 12-17 ş. a.
Ziua a şaptea - împărăţia păcii de o mie de ani - este ziua de odihnă a lui Dumnezeu. La sfârşitul acestei zile, Satana va fi dezlegat încă o dată pentru a instiga toate puterile păgâne, sub conducerea lui «Gog şi Magog», pentru lupta finală în care acestea vor fi distruse odată pentru totdeauna (Apoc. 20, 7-10). După aceea are loc judecata de apoi, urmează un cer nou şi un pământ nou, iar timpul se revarsă în veşnicie.
Înaintea zilei harului, Domnul Dumnezeu l-a trimis pe „îngerul Său” , în statura lui Ioan Botezătorul, ca să pregătească calea (Mal. 3, 1; Mat. 11, 10, ş. a.). El a venit în duhul şi în puterea lui Ilie ca să întoarcă inimile celor ce erau în credinţa părinţilor din Vechiul Testament, la un început nou al copiilor Noului legământ (Mal. 4, 6a, Luca 1, 17). „ El a venit ca martor, ca să mărturisească despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el .” (Ioan 1, 7). El a făcut un pod de legătură între Vechiul şi Noul Testament (Luca 16, 16), a pregătit calea Domnului şi a netezit un drum pentru Dumnezeul nostru (Isa. 40, 3; Marc. 1, 1-4, ş. a.).
Proorocul dinaintea zilei Domnului a venit la sfârşitul zilei de har, deci acum în ultima epocă a Bisericii, pentru a întoarce inimile copiilor din Noul legământ la credinţa părinţilor apostolici (Mal. 4, 6b). Mesajul lui fondat biblic aduce Biserica adevărată în starea originală, în care i se restituie tot ce a posedat la început. Printr-o lucrare puternică a Duhului, care este descrisă în Sfânta Scriptură ca „ploaia târzie”, ea va fi pusă în ordinea originală, dumnezeiască (Iac. 5, 7-8). Isus a spus în Mat. 17, 11 despre această slujbă vestită în proorocul Maleahi, care mai era atunci la timpul viitor: „Este adevărat că trebuie să vină mai întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile ...”, la fel El a confirmat că slujba lui Ioan Botezătorul a avut deja loc (v. 12-13). Când s-a ridicat Ioan, i s-au pus trei întrebări. Una dintre ele suna astfel: „‘Eşti Ilie?’ şi el a zis: ‘Nu sunt.’” (Ioan 1, 21). În vers. 23 el a amintit Cuvântul profetic al Vechiului Testament, care se referea la el şi la slujba lui.
Aşa cum Ilie a luat cele douăsprezece pietre pentru fiecare seminţie din Israel, a ridicat altarul Domnului şi a chemat poporul lui Dumnezeu înapoi (1. Împ. 18), la fel va fi restabilită, prin ultimul mesaj către Biserica noutestamentară, învăţătura celor douăsprezece apostoli şi poporul lui Dumnezeu va fi chemat înapoi la Domnul şi la Cuvântul Lui. Noi trăim acum într-adevăr partea de încheiere a istoriei de mântuire.
Apostolul Petru s-a referit la făgăduinţa restituirii pentru Biserica lui Hristos în a doua lui predică după Rusalii, când el a zis călăuzit de Duhul Sfânt: „...ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime .” (Fap. 3, 19b-21). Deja la începutul Bisericii noutestamentare, Duhul Sfânt a vorbit prin gura autorizată ce se va întâmpla la sfârşit, şi anume că Biserica adevărată va fi reaşezată înainte de venirea lui Hristos în aceeaşi stare în care s-a aflat Biserica originală
fragment din: "Apocalipsa - o carte cu şapte peceţi?" de E. Frank
Friday, 26 March 2010
Internet Video Summary transcription - March 2010 [ Krefeld ]
Beloved brothers and sisters in Christ, This is brother Frank speaking to you from the International Mission Centre in Krefeld, Germany. It is always a privilege to share with you what God is doing all over the earth. We had great meetings, this we can say before God, people gathered from all over Europe and if you have about 750 to 800 in a place to hear the Word of God, some are coming from a distance over a thousand kilometres, some fly, it is just something very special, people realise that the time of the coming of the Lord is very, very near and we shared a number of Scriptures, especially from Mathew 24 where the disciples addressed our Lord saying, “Tell us when shall these things be.” They wanted to know, but we live now and, of course, by God’s grace we have the answer to the question they were asking then. And we need the answer today because in our time all these Bible predictions and prophecies become a reality. Only in our time Mathew 24:14 is being fulfilled, “This gospel of the kingdom will be preached to all nations and then the end will be.” Then we look upon all the earthquakes, we look towards Haiti, we look to Port-au-Prince, we look to Chile, we look to the various areas where earthquakes have been in the last few years and months and then we realise that the end-time is coming to an end and many wait for the earthquake to be at the west coast of the United States when the San Andreas Fault will break off and all that piece of land will slide into the ocean. And friends we just do not know what will happen next, but we know that we are not only in the end-time, but we are nearing the very end of the end-time. Then I shared with the congregation what God has done in my last trip to Pakistan, something very, very outstanding and I have a few pictures which we would like to send to all those whose email we have that you might know what God is doing even in an Islamic country. Friends, the promise the Lord God gave to Abraham in Genesis 12:3, confirmed in Galatians 3, that all the nations would be blessed and they are blessed through Jesus Christ our Lord, from every nation under heaven God is calling His people. And friends, as you know, I believe that brother Branham was a promised prophet, I believe what he was told on June 11, 1933, “As John the Baptist was sent to forerun the first coming of Christ, the message given to you will be the forerunner of the second coming of Christ.” I hope you understand my position in the message of the hour, I have to verify everything with the Holy Scriptures. God’s Word is the absolute for ever but then we come to what God promised in Malachi chapter 4 that He would send a prophet before the great and dreadful day of the Lord would be, confirmed i
n Mathew 17:11 and also in Mark 9:12, so we understand the full Gospel, every teaching, everything that we need to know was revealed through the prophetic ministry. Every evangelist, every preacher, every teacher on earth can go to what brother Branham said and have it confirmed in the Holy Scriptures. Restoration means that all things must be brought back to where they were at the very beginning. It is not enough to speak about a fivefold ministry and have you own way, no, now the time has come to recognise the ministries which must unfold in the restoration of the New Testament church. And, of course, I have to be true to my calling as the Lord is my witness since the going home of brother Branham, I was privileged to take the message given to him, revealed to him, to the ends of the earth. I have the privilege to be personally in more over 150 countries. An now in February this year, we had the greatest meetings in Pakistan, more than four thousand people heard the message of the hour in nine services in six different cities, one time I was near the Indian border, then I was near the border to Iran, then I was very close to the border of Afghanistan, and friends, there were checks by the police everywhere, it was a situation that I had never encountered before, but at the same time people gathered to hear the Word of God and every time when I asked if they believe the message, if they know the promised Word for this day, if they were baptised in the name of the Lord Jesus Christ, their hands went up and their “Amen” followed. So since 38 years I shared the Word of God in many countries, also in Pakistan, and friends, I just look back to these years of fruitful ministry to the honour of God. And let me share this with you, when we hear brother Branham’s teachings and preachings, what did he not say? He included everything for men, for women, for brothers, for sisters, he included every teaching, he included every prophetic Scripture, everything pertaining to true evangelism, he preached the full Gospel, he shared with us the whole counsel of God. I do not understand why brethren have to come up with their own revelations and interpretations, and causing splits and splits again. Now you go to different countries and cities and you find maybe four, maybe up to nine different groups, all believing in brother Branham’s ministry. That is deception, people did not understand the message, they maybe know brother Branham, but they do not know the Lord. Therefore, beloved, I have to say over and again: it is not enough to speak about a prophet, it is not enough to know the prophet and his divine infallible ministry, you must know the Lord, you must be filled with the Holy Spirit, the same anointing that was upon the prophet must be upon you to understand all things the right way. I personally believe that the time is at hand when every true servant of God will come back to the Scripture and then we shall all believe and preach and teach the same things and so the unity in the body of Christ will be established. May God have His way with all of us, beginning with the ministries and then with all the believers in every place. I can say the Lord God is on the move, and we have entered the last phase before the return of Christ. And our Lord said: “when you see all these things come to pass, then you know your redemption is drawing near, look up.” And we have to look up and prepare as the bride to meet the Bridegroom. God bless you all and be with you all in Jesus’ holy name. Amen.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Subscribe To
Posts
All Comments
Follow us by:
Copyright © Wild-Voice 2019 .All rights reserved
