Showing posts with label cuvant. Show all posts
Showing posts with label cuvant. Show all posts
Saturday, 15 October 2016
Thursday, 26 November 2015
Romani 5:2 / Romans 5:2
Through him we have also obtained access by faith into this grace in which we stand, and we rejoice in hope of the glory of God.
More than that, we rejoice in our sufferings, knowing that suffering produces endurance, and endurance produces character, and character produces hope (Romans 5:2-4)
Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, 4 răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. (Romani 5:2-4)
Monday, 21 November 2011
A Man Running From The Presence Of The Lord
[...] Now, many of you, in your Bibles I want you to turn to the Book of Jonah. It's a... We always talk so much about Jonah being a backslidden and everything. I've always took up for Jonah. I do not believe that Jonah was backslid. I--I do not believe that. I believe it's just that we just sometimes use it, say, "He's a Jonah." But if we... I've already spoke on it in another way, in telling how that I thought Jonah, what took place.
Now, the word of the LORD came to Jonah the son of Amittai, saying,
Arise, and go to Nineveh, that great city, and cry out against it; for their wickedness is come up before me.
But Jonah rose up to flee unto Tarshish from the presence of the LORD, and went down to Joppa; and he found a ship going to Tarshish: so he paid the fare thereof, and went down into it, to go with them unto Tarshish from the presence of the LORD.
Isn't that a sad ending? "A Man Running from the Presence of the Lord," and that's my subject.
Now, the word of the LORD came to Jonah the son of Amittai, saying,
Arise, and go to Nineveh, that great city, and cry out against it; for their wickedness is come up before me.
But Jonah rose up to flee unto Tarshish from the presence of the LORD, and went down to Joppa; and he found a ship going to Tarshish: so he paid the fare thereof, and went down into it, to go with them unto Tarshish from the presence of the LORD.
Isn't that a sad ending? "A Man Running from the Presence of the Lord," and that's my subject.
Now, first we want to think of this. Jonah was... The reason, the principal reason that I believe that he did this great thing here was because Jonah was a Jew, and he was asked to go to a Gentile city to cry out against it, thinking that he would not be received; because the Gentiles would think, "What's this Jew got to do with us?" But you see, another thing, it gives us a great thing here to see, that God not only is God of the Jew, but He's God also of the Gentile. He's God of all people. He just chose the Jews.
The Jews was called God's chosen people. They were chosen for a specific cause. And that cause was to give to them the law. And they could not keep it. And He just showed by that people, that the law could not be kept. And if He was a--a--a God of righteousness... And the law demanded righteousness, but there was no grace in law to bring a man out; no penalty was paid by the law. But it taken grace to pay that penalty unto where the law put us under.
And Jonah here was called on--as this, one of the minor prophets of the Bible, to go down to this city. And here we find an example of all of us. Every one of us, we always are running from something. We run from troubles; we run from responsibilities. We--we're all prone to do that. We--we are--we're more prone to run than we are to stand and face it out. See? We just--we--we find ourselves running. Sometimes we find ourself prone to run from work. We don't want to--we don't want to work. Some people just think they can make their living without working. But I think Solomon, it was, that said we could find here the answer in watching an ant.
You know a little ant, they tell me if that--every ant doesn't work and lay in, that ant doesn't eat that winter either. So everybody has to--to work.
You know a little ant, they tell me if that--every ant doesn't work and lay in, that ant doesn't eat that winter either. So everybody has to--to work.
We got so many things we have to do, so much responsibility that we have to face. Everybody's got to face a certain responsibility.
When you--when you come to--to choose your wife, to get married, or choose your husband, you--you've got to take a responsibility. And then you must remember... Maybe you build a home; it's a nice pretty home. And then remember, as a married woman you got to think of the responsibility of raising children. And you got to think that them pretty slick walls is going to have little, dirty hand prints all over them. Then you got the responsibility of educating your children. You got the responsibility of clothing and feeding. Everything is a responsibility. And so easy when responsibilities face us to shirk from them. And we find out that marriage is a responsibility in all manners.
Even many times we find--this is hard to say, but it's true--that ministers many time shirk a responsibility for standing for the true Word of God when they're confronted with It. They'll shirk that responsibility. When Truth of the Word of God is brought face to face with we human beings, we have--we're prone to shirk back until the last resource.
When you--when you come to--to choose your wife, to get married, or choose your husband, you--you've got to take a responsibility. And then you must remember... Maybe you build a home; it's a nice pretty home. And then remember, as a married woman you got to think of the responsibility of raising children. And you got to think that them pretty slick walls is going to have little, dirty hand prints all over them. Then you got the responsibility of educating your children. You got the responsibility of clothing and feeding. Everything is a responsibility. And so easy when responsibilities face us to shirk from them. And we find out that marriage is a responsibility in all manners.
Even many times we find--this is hard to say, but it's true--that ministers many time shirk a responsibility for standing for the true Word of God when they're confronted with It. They'll shirk that responsibility. When Truth of the Word of God is brought face to face with we human beings, we have--we're prone to shirk back until the last resource.
I just got through talking to my little nephew up there. He's a Catholic, and he... And I baptized that boy in the Name of Jesus Christ here a few years ago, and he got with some little girl and turned Catholic. And I held his mother's hand while she was dying over there. She said to me, the last words, "Take care of Melvin." And he's just been dreaming dreams. He just can't... Every--everyday the last week he's been dreaming dreams. Said, "I'd walk into your church, Uncle Bill; you was standing there preaching; I'd run up to start to make a confession; I'd wake up." He said, "I--I been wrong."
I said, "Melvin, you don't need no interpretation for that. Your place is down there where you belong." And that's right. See?
I said, "Melvin, you don't need no interpretation for that. Your place is down there where you belong." And that's right. See?
But to face up to responsibility, sometimes it takes the very hide off of us to do that. As a father to face up the responsibility to give your child a whipping. Them little fellows, you don't want to do that. But as a father or mother you've got to face the responsibility of raising that child, because the Bible said, "Spare the rod and you'll spoil your son." And that still stands good in the sight of every psychologist there is in the world. That still remains God's Truth. If there'd been more of that practiced, we wouldn't have had so much juvenile delinquency and stuff, and the rot that we got in the world today. But the old golden rule of the home's been broken long time ago, and they let the kids do whatever they want to.
But even as I said, ministers, they'll come face to face with Truth, and then walk away from it. See, they're--they're just have--just seems like there's something that they--they don't want to face up to it.
Many time out there people come, say, "I know that's right, Brother Branham, but if I did that, they'd kick me out of the church." What of it? If you don't, they're going to kick you out up there, so you--you got to be kicked out somewhere. See? So you might as well face up to it. Instead of running from it and say, "Well, I'll go over here; I won't go back." Go back, sure, listen to some more of it. Search the Scriptures. Jesus said, "Search the Scripture for in Them you think you have Eternal Life, and They are They that testify of Me." But we find that people won't face up with that.
Being brought to--into the Presence of God and see when God made a promise, and God is obligated to that promise, and when He brings that promise to pass, then people are afraid to face up to the responsibility of coping with the Message of the hour. We find that everywhere.
Many time out there people come, say, "I know that's right, Brother Branham, but if I did that, they'd kick me out of the church." What of it? If you don't, they're going to kick you out up there, so you--you got to be kicked out somewhere. See? So you might as well face up to it. Instead of running from it and say, "Well, I'll go over here; I won't go back." Go back, sure, listen to some more of it. Search the Scriptures. Jesus said, "Search the Scripture for in Them you think you have Eternal Life, and They are They that testify of Me." But we find that people won't face up with that.
Being brought to--into the Presence of God and see when God made a promise, and God is obligated to that promise, and when He brings that promise to pass, then people are afraid to face up to the responsibility of coping with the Message of the hour. We find that everywhere.
How about you Lutherans? How many Lutherans was afraid to--people was afraid to face up to Luther's truth when he come forth with justification? Look what it cost you, maybe your own life to come out and confess Jesus Christ and--and become a--a Lutheran.
Looked at you Methodists, how it used to be you all were called holy-rollers; I guess you knowed that. And they'd get under the Spirit and jerk back and forth. And they said they--they had the jerks. The Meth... That... No, that ain't Pentecostals; that was Methodists longs years ago. And they jerked, and shook, and fell under the power of God. And they throwed water in their faces and fanned them with fans, thought they'd passed out. And now, you were considered a bunch of holy-rollers. But you had... Your mothers and fathers had to either accept it, face up to the truth and facts, or turned her down.
Looked at you Methodists, how it used to be you all were called holy-rollers; I guess you knowed that. And they'd get under the Spirit and jerk back and forth. And they said they--they had the jerks. The Meth... That... No, that ain't Pentecostals; that was Methodists longs years ago. And they jerked, and shook, and fell under the power of God. And they throwed water in their faces and fanned them with fans, thought they'd passed out. And now, you were considered a bunch of holy-rollers. But you had... Your mothers and fathers had to either accept it, face up to the truth and facts, or turned her down.
What about you Pentecostals that received the restoration of the gifts? When the baptism of the Holy Ghost come out with speaking in tongues and the gifts of the Spirit coming back in the church, why the Methodists wanted to kick you out, and they did do it. But you had to face up to it. It's something you had to do.
What about the issue when it come out about the baptism in the Name of Jesus Christ and you saw it was the truth? You have to face up to it or do something about it. You've got a responsibility; everybody has. And you must face up to these things. All right.
What about the issue when it come out about the baptism in the Name of Jesus Christ and you saw it was the truth? You have to face up to it or do something about it. You've got a responsibility; everybody has. And you must face up to these things. All right.
And when you see then in this day now when the Word of God has made these promises of things that we see happening now, then we've got the responsibility to either face up to it or get away from it. You have... You just can't stay neutral; you've got to do something about it. Said... Some move's got to be made. You can't come in that church door and go out the same person you come in. You're either further away or closer to God every time you come in or go out there.
Oh, how easy it is for people to shirk these things. And I want us to think of these when we start into the official services tomorrow night, that I want you to notice when something is confronted, if you--if there's a question about it... If there's a question about it, there's got to be an answer.
Oh, how easy it is for people to shirk these things. And I want us to think of these when we start into the official services tomorrow night, that I want you to notice when something is confronted, if you--if there's a question about it... If there's a question about it, there's got to be an answer.
Say for instance I said I was going west, and you pointed me this a-way. Well, the first thing you know, I run plumb a-passed my target. And I'm too--I'm northwest. Well, what if somebody points me down this way, and I go that way. I'll pass my target again; I went southwest. Well, as long as there's a question of which was is west, there's got to be a direct answer somewhere. And when these questions confront us about the Bible truths, there's got to be the right answer somewhere. That's right; it's got to be there.
And when we see something presented, I think instead of just running away, say, "Oh, nonsense, I couldn't believe a thing like that; I couldn't believe that," why don't you take the Bible and set down and face up to it. Study It. You're here in the meeting now; just look it over. Check it out yourself with the Word; check the Word by the Word. That's the only way to make It tell the Truth. And It must tell the Truth from Genesis to Revelation.
Christ is the revelation of the whole Bible. In Him, Christ, all the Fullness--fulfilling of all the prophecies of the Bible is met unconditionally in Christ Jesus, 'cause He was God manifested in the flesh.
And when we see something presented, I think instead of just running away, say, "Oh, nonsense, I couldn't believe a thing like that; I couldn't believe that," why don't you take the Bible and set down and face up to it. Study It. You're here in the meeting now; just look it over. Check it out yourself with the Word; check the Word by the Word. That's the only way to make It tell the Truth. And It must tell the Truth from Genesis to Revelation.
Christ is the revelation of the whole Bible. In Him, Christ, all the Fullness--fulfilling of all the prophecies of the Bible is met unconditionally in Christ Jesus, 'cause He was God manifested in the flesh.
Now, when we find these things though, when we're confronted and come into a meeting, and see the power of God moving and doing things, and doing supernatural works, and see it performed, and look in the Bible and see that it's promised for this hour; then when we see those things, then we are confronted with a responsibility to either accept it, I mean, as for ourselves...
Now, many people sympathize; many people say it's right. But that don't--that don't make it what--that ain't the thing that you're responsible for.
Now, many people sympathize; many people say it's right. But that don't--that don't make it what--that ain't the thing that you're responsible for.
As I've said... What if I--if I was a young man and looking for a wife, to be married, and here stood a girl that met every qualification that I thought it took to make a woman, why, morally she was a queen, and lovely, and--and a fine personality, a real Christian, everything that I could think of to make me a good wife; no matter how much I think she's perfect, she's exactly right, she isn't mine till I accept her and the responsibility of her being my wife.
That's the same thing the Message is. You might say it's right or this, that, or the other, and say, "I sympathize with it; I believe it's the Truth," but you've got to accept it; and it's got to become a part of you and you a part of it. You've got... Then it's yours.
When you marry this certain woman that you have chosen you are--you are one then. And that's the way you are with Christ. When you see Him manifested and made real, then you are part of Him, and He's part of you; and together you're part of the Message.
That's the same thing the Message is. You might say it's right or this, that, or the other, and say, "I sympathize with it; I believe it's the Truth," but you've got to accept it; and it's got to become a part of you and you a part of it. You've got... Then it's yours.
When you marry this certain woman that you have chosen you are--you are one then. And that's the way you are with Christ. When you see Him manifested and made real, then you are part of Him, and He's part of you; and together you're part of the Message.
Oh, how many denominational ships have we got going down to Tarshish for the Jonahs of these days: nine hundred of them, something, a ship that takes the easy route. Don't want to face up to it. Jonah didn't want to face up the thing of going to the Gentiles. He didn't want to take that cruel message over there: "Within forty days you'll perish if you don't repent." He hated to do that, and he thought, "Them Gentiles, it's hard to tell what they'll do to me." But he had to face up to it. See? But he took a easy ship and went down to Tarshish, went down in the hull of the ship and went to sleep: took the easy route, the easy way.
It's a popular way with the people. It's easy to take the way where everybody can pat you on the back and say you're a good fellow, and, "This is So-and-so, and certain..." and the world will look upon you. It's easy to go the popular way. But when--when you have to do something different, when you have to stand to your conviction of what you know to be the Truth, there's where the hard part; that's the rub comes, right there.
Oh, as we've often sang that old song:
How easy while sailing this sea and its calm,
To trust in the strength of Jehovah's great arm;
But, oh, let the waves begin to blow; let--let the wind blow and whip up the waves, then what do you do?
Something like I was told one time that the lady said back in the horse and buggy days that--that said. The horse run away with her going from church. Said, "What'd did you do?"
Said, "I trusted the Lord until the lines broke." Well, that's the time to trust the Lord, after every--after the lines is broke. You're trusting in the lines until they're broke. Yes.
Oh, as we've often sang that old song:
How easy while sailing this sea and its calm,
To trust in the strength of Jehovah's great arm;
But, oh, let the waves begin to blow; let--let the wind blow and whip up the waves, then what do you do?
Something like I was told one time that the lady said back in the horse and buggy days that--that said. The horse run away with her going from church. Said, "What'd did you do?"
Said, "I trusted the Lord until the lines broke." Well, that's the time to trust the Lord, after every--after the lines is broke. You're trusting in the lines until they're broke. Yes.
And so we find out that we have many easy ways to go, ships going down to Tarshish, for it's easy. The unresponsibilities, it just flows in; you have everything coming, everybody likes you, and everybody--nobody disagree with you, you disagree with nobody; now, if that ain't a dishrag (That's right. Yes.), push over, flop over. Why, anybody, I don't care who you are and what you're standing for... Actually, decent thinking people will think more of you if you'll stand for your conviction of what's right. That's right.
Don't care... You take a woman, she might be ever, not very attractive and whatever she is, but you let that woman stand for principles of womanhood, let her stand like a lady, and if a man's got a ounce of man about him, he'll take up for her. Absolutely, we appreciate something that--that somebody's got that they believe that it's the truth and will stand for what they think is right.
How wishy-washy, that's what. Too many Christians today are so soft-soaped and everything until they think all they do is join a church, go in somewhere, put their name on a book, or do a little something, jump up-and-down, shout or--or something like that and call it Christianity. Christianity's a everyday, rugged life living for God in the--this present world. It's a constant burning of the fire and love of God in the heart that sets you afire and puts you out yonder with the people and making converts to Christ.
How wishy-washy, that's what. Too many Christians today are so soft-soaped and everything until they think all they do is join a church, go in somewhere, put their name on a book, or do a little something, jump up-and-down, shout or--or something like that and call it Christianity. Christianity's a everyday, rugged life living for God in the--this present world. It's a constant burning of the fire and love of God in the heart that sets you afire and puts you out yonder with the people and making converts to Christ.
Responsibility... But it's easy to go the way the world goes. It's easy to flow down the stream. Go out there and set down in the river with your boat. You get your oars and start pulling up against the current; you don't make much time and it goes hard, but you just once let loose the oars and watch how fast you pass trees going down. But look where you're going. When things are floating easy, remember, you're going towards a--a great cataract down there of some sort; you're going towards the falls. And it won't be long till you'll be going over that falls, just floating with the world, easy, the way it goes. You don't want that. No, sir. But you must accept your responsibility.
Now, you believe it and you--you think it's the Truth...
Now, you believe it and you--you think it's the Truth...
And the responsibility that God has given us in this day to bring this Message... And as I get older and I know my days are shortening up, I feel the responsibility greater than I ever felt: press it on. We must do it. We must get down to it in our--everywhere we go and tell the Message and--and tell the people that Jesus Christ is coming, that He's God and He's coming soon. There's not a--not a hope left in the world but the coming of the Lord [...]
churchages.com
Sunday, 13 November 2011
God Empowers All
God wants to empower you to serve others. Every one of us is called to reach out to and be a blessing to others. Each of us are called to be a minister and called to a ministry.
As you come to him, a living stone rejected by men but in the sight of God chosen and precious, you yourselves like living stones are being built up as a spiritual house, to be a holy priesthood, to offer spiritual sacrifices acceptable to God through Jesus Christ.
(1 Peter 2:4-5 ESV)
Frequently the term “minister” is used to describe someone who preaches or teaches the word of God. However, I have great disdain for using this terminology in this manner. The word minister means servant. Every believer is a minister of God. Peter writes that ALL believers are priests you are a “holy priesthood” built up “to offer spiritual sacrifices acceptable to God through Jesus Christ.” This can not in any way be limited to pastors or preachers. Each of us has a ministry to offer up spiritual sacrifices to God. The word “sacrifices” should not be understood as in the English terminology as in we are really making a sacrifice to do this. As though we are sacrificing some kind of joy or job or whatever it might be. This is a type that Peter is using. The priests of the old covenant offered animals as a sacrifice to God. Sacrifices in the old covenant were used for two things, one way was to stand in the stead of the offerer to cover his sins and the other was in worship to God. Our spiritual sacrifices falls into the second category as the first category is fulfilled in Jesus Christ once for all. As priests we are to offer worship to God. Not merely through singing or praying though these play an integral part. I will draw further on this imagery using a writing of Paul to the Romans.
I appeal to you therefore, brothers, by the mercies of God, to present your bodies as a living sacrifice, holy and acceptable to God, which is your spiritual worship.
(Romans 12:1 ESV)
As priests we offer up our bodies as a living sacrifice which is our spiritual worship. This is the spiritual sacrifice that Peter speaks of. We offer our bodies up as holy and therefore acceptable to God. This not only involves obedience to the commands of God out of a pure heart, but also offering ourselves for God’s use to serve and love one another. Each of us has a role to play in serving, helping and ministering to those who need the gospel, who are hurting in the body of Christ, who need prayer and loving our neighbor and enemy. There are so many ways that we can serve others. Just a call to tell them we love them and are praying for them means so much to people.
Sometimes we over spiritualize the gifts of the Spirit and don’t understand that a word of wisdom can simply be something that the Lord put on your heart for someone else or a word of knowledge could be you waking up in the middle of the night, knowing someone needs prayer and praying for them, then letting them know about it. Each of us who are in the body of Christ can operate in the gifts. A gift is not an office, but simply a purpose that God wants to use us for. The gift of the Spirit may come only once in a lifetime or it could come frequently. God divides to every person as he wills and purposes.
Now there are varieties of gifts, but the same Spirit; and there are varieties of service, but the same Lord; and there are varieties of activities, but it is the same God who empowers them all in everyone. To each is given the manifestation of the Spirit for the common good.
(1 Corinthians 12:4-7 ESV)
To each and every believer that is baptized into the body of Christ (‘by one Spirit are you baptized into one body’) the manifestation of the Spirit is given. What is the purpose of receiving the manifestation of the Spirit. So you can glorify yourself? No, it is for “the common good” as Paul wrote. The manifestation of the Spirit is given to every Spirit born believer so that we would be able to minister to and serve others for the glory of God. As in the old covenant when God gave the spirit of wisdom to men and women to build the tabernacle of witness so does he give the Spirit to us so that we can together build up the spiritual house of God, the church. (The church is not a building, the church is all believers.) God has gifts in his body for every man and every woman.
Every person can operate in the gifts of the Spirit for the good of others. Every person has a ministry to the other believers and neighbors around them. We cannot sit back and wait for the pastor and his wife to reach out and help every person. We must follow the leadership of the Spirit and be used of God to reach out and bless others. This is the purpose of the body, many members, one body. Every gift should be used in order as Paul wrote. There are varieties of service or ministry, but the same Lord and there are varieties of activities but it is the same God who empowers them in EVERYONE. It does not say it is the same God that empowers them in the pastor or the associate minister. No, it says in EVERYONE.
presenttruthmn.com
Monday, 31 October 2011
Adunarea Dumnezeului celui viu [ Sinteza ]
Adunare _ _
( Biserica ) | - Dumnezeu se descopera
| - prezenta lui Dumnezeu
| - in mijlocul Cuvantului Sau
| - eliberare
| - vindecare
(in numele lui Isus Hristos ) | - binecuvantare
| - mantuire
| - iertare
| - salvare
| - Satan este fara putere
| - Satan este in confuzie
| - indrumare, corectare
| - odihna sufleteasca
| - liniste, bucurie, pace
| - speranta. incredere
| - partasie frateasca
| - cereri, multumiri, laude
| - hrana spirituala
Monday, 15 August 2011
ÎL IUBEȘTI TU PE DUMNEZEU?
"..ti-ai părăsit dragostea dintâi" (Apocalipsa 2:4)
. Biserica din Efes era genul de biserică pe care ti-ar plăcea s-o frecventezi: "Stiu faptele tale, osteneala ta si răbdarea ta, si că nu poti suferi pe cei răi; c-ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli si nu sunt, si i-ai găsit mincinosi" (Apocalipsa 2:2). Până acum toate bune si frumoase. Cine se poate măsura cu dreapta credintă? Dar nu toate erau bune: "Dar ce am împotriva ta", spune Domnul, "este că ti-ai părăsit dragostea dintâi".
. John Scott scrie: "Au căzut de pe culmile de început ale devotamentului fată de Hristos pe care se cătăraseră". Coborâseră pe câmpiile mediocritătii. Într-un cuvânt... inimile crestinilor din Efes se răciseră". Acest cuvânt "a se răci" îti dă un fior pe sira spinării. Ce modalitate dezgustătoare de a descrie inima unui crestin! Scott continuă: "Prima revărsare a extazului secase.
. Devotamentul lor de început fată de Hristos se răcise. Se îndrăgostiseră de El, dar căzuseră din această dragoste". Ce mult s-au schimbat de când Pavel a scris ultima sa scrisoare acelei biserici: "Harul să fie cu toti cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curătie" (Efeseni 6:24). Apoi Scott conchide: "Au trudit cu putere, dar nu cu dragoste. Au încercat dreapta credintă a învătătorilor si-au constatat că acestora le lipsea dragostea. Extraordinar! Poti merge la biserică, poti citi Biblia si te poti ruga zilnic si totusi să nu-L iubesti cu adevărat pe Dumnezeu, dragostea fată de El este un angajament, o atitudine care se vede în fapte, o prioritate, o decizie zilnică de a-L face cunoscut în tot ceea ce spui si faci. Asadar, îl iubesti tu pe Dumnezeu?
Sunday, 15 May 2011
Matei 28:19 [ sinteza ]
Câteva date legate de interpolarea frazei: "în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh"
În primul rând, din acest pasaj studiind în textul grecesc, observăm că nici cuvintele botezându-i (pe ei, la masculin în greacă: autous) şi învăţându-i (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu naţiunile (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de autous, ar trebui să fie auta, vezi în acest sens, nota de subsol de la Noul Testament Traducerea Fidelă - 2007 (NTTF - 2007). Prin urmare, fie autorul uman: Matei a greşit, fie acest pasaj a fost modificat ulterior, dar fără a ţine seama de gen, atunci când s-a interpolat probabil fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”.
În unele scrieri ramase de la Eusebiu, este citat versetul din Matei 28:19 cu o formulare complet diferita: „…în Numele Meu.” Acest indiciu ni-l ofera aşa numitul „Aparat critic al Noului testament în limba greacă”, de la ediţia 1 la 25, redactăt de Nestle şi Aland. În această privinţă a modificării textului, observaţi ce spune şi cartea ,,Provocarea” la pg. 63: „Dr.Karlheinz scrie: „Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare” …Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii… În „Novum Testamentum Graece et Latine” de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu: „En to onomati mou” = „…în Numele Meu.” Aceiaşi observaţie este scrisă şi în „Greek New Testament”, Second edition, 1954, London, Bible House.” Enciclopedia Catolică, Vol. 2, pag. 236, recunoaşte că cuvintele utilizate la ceremonia de botez au fost schimbate de Biserica Catolică . Iar în Enciclopedia Britanică, Vol. 3, pag. 365, afirmă că botezul a fost schimbat din „Numele lui Isus”, în cuvintele „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” în secolul al-II-lea.
Scribners Dictionary of the Bible, Vol. 1, pag. 241: „Formula originală a cuvintelor este în Numele lui Isus Cristos sau Domnului Isus. Botezul în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt a fost dezvoltat mai târziu”. Dicţionarul Hasting’s al Bibliei (1898), vol. I, pag. 241: „numele original al cuvintelor a fost „în numele lui Isus Hristos” sau „Domnului Isus”. Botezul în numele Trinităţii a fost o schimbare ulterioară”. În limba română, doar traducerea Noul Testament, Traducerea Fidelă (o traducere ultra literală a textului grecesc cumpărată de liderii AZS din RO) – 2007 la nota de subsol, face referire la citatul în varianta lui Eusebiu, iar în text fraza: „botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit”; este pusă în paranteze pătrate [] care semnifică: că cuvintele din text cuprinse între aceste paranteze nu se găsesc în manuscrisele cele mai vechi, ci doar în unele mai târzii decât acestea; deci sunt nesigure. Deoarece, citatele din Eusebiu sunt mai vechi faţă de orice manuscris grecesc existent a lui Matei 28:19, astfel este foarte posibil ca citatele sale să reprezinte textul original. Căci, dacă mergem pe principiu de critică textuală, care uneori apelază nu doar la manuscrisele Noului Testament, ci şi la scrierile patristice, care conţin citate din Noul Testament, căci unele scrieri patristice fiind şi din sec. II e.n.
În ediţia a IV fraza "în Numele Tatălui al Fiului şi a Sfântului Spirit" este pusă la n.s. Deci, Isus conform cu scrierile lui Eusebiu din Cezareea nu a spus: „…faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” (BCR), ci a spus: „…discipolizaţi toate naţiunile în Numele meu …” Să nu uităm că el a avut acces la manuscrise mai bune decât avem noi astăzi, dacă ne gândim şi la faptul că în vremea lui exista chiar manuscrisul original al lui Matei, scris în ebraică (prima dată şi apoi în greacă), după spusele lui Ieronim acesta era păstrat în zilele sale (sec. IV-V e.n.) în biblioteca pe are o colecţionase Pamfil la Cezareea (vezi lucrarea scrisă de Ieronim: „De viris inlustribus,” cap. III). Eusebiu din Caesarea (Cezareea), a fost un istoric creştin al secolului IV, care a avut acces la cea mai mare colecţie de scrieri ante-niceene, pe care în parte le avem şi în zilele noastre, biblioteca care a fost iniţiată de Origen şi Pamphilus.
În mod notoriu, Brian Hoeck relatează că mai recent, au fost găsite cel puţin două texte antice ale Noului Testament care nu fac nici o menţionare a vreunei formule trinitariene în Matei 28:19, ci: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts, 1915, pg. 58 ff., 628 şi 636). Un argument în plus, este manuscrisul ebraic al Evangheliei după Matei, al evreului din Spania, Shem Tob din sec. XII – XIII, v. 19-20 apare scris astfel: „Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate cele ce v-am ordonat Eu, în etern”. De altfel, unii scriitori creştini vechi (Papias 80-164; Irineu 115-202; Origen 185-255; Ieronim 340-420; Epifaniu 315-403) susţin că Matei iniţial a scris Evanghelia în limba ebraică.
Revenind la scrierile lui Eusebiu, un cercetător pe nume Conybeare, cercetând scrierile lui Eusebiu (300-336 AD), în mod deosebit în comentariile cărţilor Psalmi, Isaia, „Demonstraţio Evangelica”, şi în alte scrieri, a descoperit 17 citări ale versetului din Matei 28:19 făcute de Eusebiu în forma următoare: În greacă:... Tradus în română: ,,Ducându-vă discipolizaţi toate naţiunile în numele meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit.” Mai exact în ‘The Proof of the Gospel’ de 5 ori; ‘Commentary in Psalms’ de 4 ori; ‘The Theophania’ de patru ori; în ‘Commentary in Isaiah’ de două ori; în ‘The History of the Church’ o dată; în ‘In Praise of Constantine’ o dată. Conybeare mai spune: „În cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai antică n-a păstrat pentru noi o citare intactă. Dar asta nu e o surpriză pentru noi, aşa cum Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte că manuscrisele Greceşti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au adăugat citări care erau familiare pentru ei, şi despre care credeau că sunt adevărate citări.” În opiniile lui Conybeare, alterările textelor au fost făcute în mod special de scribi ortodocşi, argumentând că ortodocşii sunt cei care cu predilecţie folosesc formula Trinitară a botezului. Pe lângă toate acestea, el afirmă: „În singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.”( F.C. Conybeare). Iar în 1919, în comentariul lui Peake's a fost întâi publicat: „'Biserica primelor zile nu a observat această poruncă "cât lumea", chiar dacă ei o ştiau. Porunca să boteze în numele întreit este o târzie extensie doctrinală.'
Cercetând eu personal scrierile lui Eusebiu am găsit chiar în limba română, că El a spus: „Mergeţi acum şi învăţaţi toate neamurile în numele Meu.” Este interesant că, conform cu citatul lui Eusebiu despre marea însărcinare, Isus îi îndeamnă pe apostoli să facă ucenici şi să-i înveţe în Numele Lui, şi această poruncă finală concordă cu însărcinarea prezentată în Evanghelia după Luca, unde se spune: ,,Şi să se predice în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, către toate popoarele, începând din Ierusalim.” (Luca 24:47). Să nu uităm că Domnul Isus spune în v. 18: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” Iar doar după aceea le spune apostolilor să facă discipoli (ucenici) de ce? Deoarece în virtutea autorităţii pe care a primit-o de la Tatăl, El le-a putut porunci, ‘mergeţi... căci Eu sunt cu voi.’ Persoana în jurul căruia gravitează această lucrare este Domnul Isus care a primit toată autoritatea şi atunci este normal ca această lucrare să se facă în Numele Lui. Puterea numelui lui Isus este subliniată şi de Eusebiu când citează acest text din Matei 28:19 şi îl comentează în „Dovada Evangheliei”, spunând: „...Spunând chiar în aceste cuvinte acelor discipoli ai Lui, cei mai săraci dintre săraci: 'Duceţi-va şi faceţi discipoli din toate naţiunile'. 'Dar cum putem face asta', ar fi putut răspunde ei în mod rezonabil Stăpânului?... Însă în timp ce discipolii foarte probabil spuneau sau se gândeau la acest aspect, Stăpânul le-a rezolvat dificultăţile prin adăugarea unei fraze, spunând ca ei vor triumfa 'IN NUMELE MEU'. Căci El nu i-a însărcinat simplu şi vag 'faceţi discipoli din toate naţiunile', ci cu adăugarea necesară 'în numele meu' . Iar puterea numelui Său fiind atât de mare, încât apostolul spune: 'Dumnezeu i-a dat un nume care este mai presus de orice nume, astfel încât în numele lui Isus fiecare genunchi să se plece al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ.' El a arătat virtutea puterii în numele Său ascunsa de mulţime, când El a zis discipolilor Săi: 'Duceţi-vă şi faceţi discipoli din toate naţiunile în numele Meu'. (Dovada evangheliei VOL 1, editat şi tradus de W.J. Ferrar, 1981, pag. 157).
Este interesant că textul din Matei 28:19, după manuscrisele pe care le avem, se referă la scufundarea propriu-zisă şi Numele pentru care se cufundă (botează) candidatul la botez, adică ,,în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” În timp ce Eusebiu subliniază Numele (autoritatea) folosit de botezător sau de lucrător pentru a scufunda, şi nu despre Numele în care este scufundat candidatul la botez. Citatul din Evanghelia după Matei dat de Eusebiu de 17 ori, concordă mai bine cu contextul, unde persoana care ne autorizează şi ne împuterniceşte să botezăm este: Domnul Isus. Şi aceasta se potriveşte cu afirmaţia anterioară a Domnului din v. 18: „…Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”. Şi atunci conform citatului din Matei 28:19, redat de Eusebiu este vorba nu de Numele pentru care oamenii să se boteze, ci de numele sau autoritatea în virtutea căruia acţionează lucrătorul. Deci este clar şi logic că lucrătorul trebuie să acţioneze în numele Fiului, căci toată autoritatea i-a fost dată Fiului de către Tatăl, tocmai pentru ca în numele Lui să acţionăm şi să botezăm. Dacă Isus ar fi spus: „Toată autoritatea o are: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” atunci ar fi fost normal să acţionăm în numele Sfintei Treimi, dar El a spus: „…Toată Mi-a fost dată (Mie ) în cer şi pe pământ”. Şi atunci e normal să acţionăm în numele Lui (vezi şi Luca 24:47).
În mod asemănător, Biblia ne învaţă în Coloseni 3:17, că „orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” Deci porunca este clară, şi anume că tot ce facem deci inclusiv lucrarea botezului să o facem, citez: ,,în Numele Domnului Isus” şi nicăieri în Scriptură nu găsim lucrări efectuate în numele Sfintei Treimi, curios, nu? Nicăieri în Scripturi nu găsim ceva să se facă ,,în numele… Sfântului Duh”. Astfel dar toate lucrările au fost făcute în vechiul legământ: ,,în numele lui Iehova” (1Cronici 16:2; 21:19; Matei 21:9; 23:39), „în numele Tatălui” (Ioan 5:43; 10:25), iar în Noul Legământ, creştini, vindecau, se rugau, slujeau, făceau minuni, scoteau demoni, etc. doar ,,în numele lui Isus” (Fapte 3:6,16; 4:18; 5:40; 16:18; 1Corinteni 5:4; 6:11; 1Tesaloniceni 4:1). Astfel concluzionăm: din unghiul celui ce boteză (Botezătorului), el face această lucrare, în numele lui Isus (Coloseni 3:17), adică cu autoritatea şi împuternicirea Lui (Luca 24:47) şi în locul Lui (2Corinteni 5:20). Însă trebuie să precizăm că Formula de botez din toate textele care descriu botezurile (Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27), se referă strict la scufundarea în acel nume (persoană) sau pentru acel nume (persoană), şi nu se referă la numele în virtutea căruia acţionează lucrătorul sau cel care botează (Botezătorul).
Revenind însă la pasajul din Matei 28:19, un alt argument în ce priveşte posibila alterare a textului din Matei 28:19-20 este un Manuscris în ebraică, din secolul XIV (mai precis 1380 e.n.) ce conţine Evanghelia după Matei pe nume: Shem -Tob. Acest manuscris a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole, şi astfel ar putea proveni de la cel scris de apostolul Matei în limba ebraică. Dar care a fost sursa acestui text ebraic? Profesorul George Howard, care a făcut cercetări ample cu privire la această chestiune, sugerează că „Textul ebraic al lui Matei copiat de Shem - Tob datează cam din primele patru secole ale erei creştine”. (Vezi şi New Testament Studies, volumul 43, nr. 1, ianuarie 1997, paginile 58-71.) În acest manuscris, textul din Matei 28:19-20 este redat astfel: „Go and teach them to carry out all the things which I have commanded you forever.” (traducere în engleză din ebraică - Matthew 28:19, Hebrew Gospel of Matthew, translated by George Howard from Shem Tob's, Evan Bohan ). „Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate lucrurile care Eu v-am poruncit pentru totdeauna.”
În Volumul VI (6) - „Texte coptice amestecate în dialectul egiptean superior”, editat cu traducerile engleze aferente de E. A. WALLIS BUDGE. Acest volum dublu de 1490 de pagini, cuprinde textele care s-au găsit în 15 manuscrise, după cum urmează: 6780, 6781, 6782, 6784, 6799, 6800, 6801, 6806a, 7021, 7023, 7027, 7028, 7029, 7030, 7597. Din aceste manuscrise, 8 au fost scrise înainte de sfârşitul secolului X d.H., 5 în prima jumătate a secolului XI d.H., şi doua în a doua jumătate a secolului XI d.H. Acest volum, conţine o discuţie din secolul IV d.H., la pagina 637, o dispută între patriarhul Cyrill (315-386 d.H.) din Ierusalim şi un călugăr pe nume Annarikhus ce deţinea „Evanghelia după Evrei”. Acest călugăr a citat o frază din Evanghelie, ce se presupune a fi din Matei 28:19, într-o formă foarte asemănătoare cu varianta citată de Eusebiu, şi anume: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts , 1915, pg. 637). Este trist totuşi, că după ce Patriarhul l-a câştigat pe călugăr de partea sa, l-a botezat pe călugăr „în numele Doamnei noastre al tuturor, Sfânta Maria”, o formulă ne-biblică şi falsă de botez.
Alte argumente biblice: Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27. Formularea de botez aşa cum o găsim în cartea Faptele şi în epistole, adică: „pentru numele Domnului Isus” se armonizează şi cu botezul simbolic făcut în Marea Roşie de către poporul Israel, care a fost botezat ,,pentru Moise” (1Corinteni 10:2), care a fost mediatorul Vechiului Legământ, în mod asemănător, apostolii au botezat „pentru numele Domnului Isus” (Romani 6:3), mediatorul Noului Legământ (1Timotei 2:5; vezi şi: Fapte 7:37; Evrei 3:1-6). Prin botez credincioşii devin ucenici (discipoli) ai lui Isus (Ioan 4:1), însă nicăieri în Noul Testament nu se vorbeşte de ucenici ai lui Dumnezeu Tatăl sau ai Duhului Sfânt; ci, doar de ucenici ai Domnului Isus (Matei 9:14,19; 27:57; Luca 14:33; Luca 6:17; Ioan 19:38). Prin urmare, este logic atunci ca aceştia să fie botezaţi doar în numele lui Isus, care este Învăţătorul lor (Matei 23:8). Un alt argument indirect este: - 1Corinteni 6:11 unde se spune: ,,Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos (botezul în apă), şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (botezul cu Duhul Sfânt)” (vezi şi 1Corinteni 1:12-15). Pe lângă toate acestea, botezul este o identificare cu moartea şi învierea lui Isus (Romani 6:3,4; Coloseni 2:12), căci prin botez noi suntem ,,îngropaţi (scufundaţi) împreună cu Isus”, şi deci „identificaţi cu El, printr-o asemănare cu moartea Lui...” prin botez (îngropare) noi ne identificăm cu Isus, însă noi nu ne putem identifica cu Tată ceresc care nu a murit (Deuteronom 32:4), nici cu Duhul Sfânt, care este un duh de viaţă şi nu poate să moară (Apocalipsa 11:11); ci, doar cu Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu singurul care a murit şi a înviat (Romani 6:8-10). În mod similar, botezul este şi o identificare cu Cristos care a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, căci prin botez eşti una cu El şi îmbrăcat cu El (Galateni 3:27,28), şi începi să calci pe urmele Lui. Iar după cum ştim, nici Dumnezeu Tatăl nu a fost botezat în apă, nici Duhul Sfânt, ci doar Isus, atunci cum putem fi botezaţi noi în Numele lor? Numele invocat de candidat la botez, era Numele Domnului, adică Numele lui Isus Cristos (Fapte 22:16; vezi şi Fapte 10:43; 1Corinteni 6:11; Romani 10:9-13). Formula în Numele lui Isus, s-a folosit la botezurile care au înfiinţat, adunările (bisericile) din: Ierusalim (Fapte 2.38); Samaria (Fapte 8:16); Cezarea (Fapte 10:48); Efes (Fapte 19:5); Corint (1Corinteni 1:12,13; 6:11); Provinica Galatia (Galateni 3.27); Roma (Romani 6:3,4). Formula s-a folosit la: Evrei (Fapte 2:38); Samariteni (Fapte 8:16); Oameni ai naţiunilor (Fapte 10:48; Galateni 3.27); la toţi creştini botezaţi atunci (Romani 6:3).
Argumente extrabiblice: Cipryan un părinte bisericesc, a găsit necesar să insiste asupra formulei în numele Sfintei treimi, pentru că unii creştini botezau după o formulă de botez, veche şi scurtă şi anume: „în Cristos Isus” sau ,,în numele Domnului Isus” ceea ce lasă să se înţeleagă că formula de origine veche şi apostolică folosită de unii creştini chiar şi în vremea lui Cipryan era cea „în numele Domnului Isus”. Encyclopedia Britannica, 11th ed. (1920), II 365: „Formula trinitariană şi scufundarea de trei ori n-a fost o practică uniformă de la început... Botezul în Numele lui Isus este formula din Noul Testament. În secolul trei, botezul în Numele lui Hristos era încă la fel de răspândit încât papa Stefan l-a declarat valid, opunându-se lui Ciprian din Cartagina”. Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389, spune: Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustian Martirul. A History of Christian Thought; Otto Heick; Vol. 1, pag. 53, spune: „la început botezul era realizat (administrat) în Numele lui Isus, apoi gradual în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.” Dicţionarul Biblic explicativ (1962), vol. I, pag. 351: „Dovezile... Sugerează că botezul în creştinismul timpuriu a fost administrat, nu în întreitul nume, ci în Numele lui Isus Hristos sau în Numele Domnului Isus”. Otto Heick, un istoric creştin de renume (1947), pag. 58: „formula trinitariană de botez...a luat locul vechii formul de botez “în Numele lui Isus”. Williston Walker, un istoric al bisericii creştine (1947), pag. 58: „Formula de botez trinitarian ... a luat locul vechiului botez în Numele lui Hristos”. Canney's Encyclopedia of Religions (1970), pag. 53: „Persoanele au fost botezate la început în „numele lui Isus Hristos” ... Sau „în numele Domnului Isus”... După acea, odată cu dezvoltarea doctrinei Trinităţii, ei erau botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”. Encyclopedia Biblica (1899), I, 473: „Este numai normal să concluzionăm că botezul a fost administrat iniţial „în Numele lui Isus Hristos”, sau „în numele Domnului Isus”. Această opinie este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei baptismale era singulară nu întreită, cum a fost crezul ulterior”.
Revista „Time” (eng.) din 5 decembrie 1955 , citează următoarea referire istorică care a avut loc în Roma în anul 100 d.H. cu privire la botezul „în Numele lui Isus”: „Diaconul şi-a ridicat mâna, şi Publius Decius a păşit prin uşa baptistierului. Stând până la brâu în bazin era Marcus Vasca vânzătorul de lemne. El zâmbea aşa cum Publius a străbătut în bazin lângă el. „Credis”? A întrebat el. „Credo”, a răspuns Publius. „Eu cred că mântuirea mea vine de la Isus Cristosul, care a fost răstignit sub Ponţiu Pilat. Cu El eu am murit ca să pot avea cu El Viaţă Eternă”. Atunci el a simţit braţe puternice sprijinindu-l aşa cum el s-a lăsat pe spate în bazin, şi a auzit glasul lui Marcus în urechea lui – „Eu te botez în Numele Domnului Isus...”. Păstorul Hermas (140-155 d.H.) consemnează în cap. 15: „Sunt cei care au auzit cuvântul şi au vrut să se boteze în numele Domnului”. Această scriere în sec. II şi III a fost considerată inspirată de Dumnezeu, ea apărând la sfârşitul celorlalte cărţi ale Noului Testament, fiind găsită în Codex Sinaiticus, Clement Alexandrinul o numeşte această scriere: „Scriptură”, iar Origen spune că Hermas este contemporan cu apostolii fiind Hermes din Romani 16:14. Eusebiu spune că în timpul lui scrierea se citea în unele biserici şi se folosea la instruirea catehumenilor (cei ce se pregăteau pentru botez), chiar dacă el personal o plasează între apocrife.
Ceea ce ar trebui să vadă creştinii este faptul că toţi aceia care au fost botezaţi în formula „în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” sunt de fapt botezaţi după modelul bisericii romano-catolice şi nu după cel al apostolilor. Părerea următoare a cardinalului iezuit Augustin Bea, ar trebuie să ne facă atenţi: „După părerea lui Bea, papa este „tatăl tuturor credincioşilor”, şi pentru credincioşii evanghelici, care au botezul valabil, este necesară numai o reîntoarcere plină de dragoste în sânul bisericii mamă.“ (O. Markmann, Irrtümer der katholischen Kirche, pag. 22). Ceea ce înţelegem noi sub noţiunea „botezat valabil” , nu mai necesită nici o explicaţie suplimentară. Botezul biblic-apostolic, ‘în Numele Domnului Isus Cristos’ este respins de către biserica romană, ca erezie, iar pentru a te întoarce în sânul biserici mamă (cea romano-catolică) nu este necesar un nou botez; ci, doar de o reîntoarcere a creştinilor evanghelici şi o recunoaştere a Papei de la Roma căci botezul este acelaşi, cel în numele Sfintei Treimi. Astfel Papa Ioan XIII în 1962, a convocat un Consiliul Ecumenic II, la Vatican, şi a spus atât corpului catolic prezent, cât şi liderilor protestanţi să unească cultele lor cu Roma. Papa Ioan a folosit următoarea formulă: „v-aţi putea unii cu noi pentru că aveţi botezul nostru”. Astfel este timpul ca bisericile creştine evanghelice să lase la o parte obiceiurile şi învăţăturile acceptate aşa de uşor uneori, din partea unor oameni, chiar teologi sau din partea religiile tradiţionale, şi să revină la teologia primară aşa cum au înţeles-o şi aplicat-o apostolii despre care Dumnezeu a dat mărturie şi pe care Isus i-a însoţit cu prezenţa Lui (Evrei 2:2-4; Marcu 16:20).
În primul rând, din acest pasaj studiind în textul grecesc, observăm că nici cuvintele botezându-i (pe ei, la masculin în greacă: autous) şi învăţându-i (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu naţiunile (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de autous, ar trebui să fie auta, vezi în acest sens, nota de subsol de la Noul Testament Traducerea Fidelă - 2007 (NTTF - 2007). Prin urmare, fie autorul uman: Matei a greşit, fie acest pasaj a fost modificat ulterior, dar fără a ţine seama de gen, atunci când s-a interpolat probabil fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”.
În unele scrieri ramase de la Eusebiu, este citat versetul din Matei 28:19 cu o formulare complet diferita: „…în Numele Meu.” Acest indiciu ni-l ofera aşa numitul „Aparat critic al Noului testament în limba greacă”, de la ediţia 1 la 25, redactăt de Nestle şi Aland. În această privinţă a modificării textului, observaţi ce spune şi cartea ,,Provocarea” la pg. 63: „Dr.Karlheinz scrie: „Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare” …Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii… În „Novum Testamentum Graece et Latine” de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu: „En to onomati mou” = „…în Numele Meu.” Aceiaşi observaţie este scrisă şi în „Greek New Testament”, Second edition, 1954, London, Bible House.” Enciclopedia Catolică, Vol. 2, pag. 236, recunoaşte că cuvintele utilizate la ceremonia de botez au fost schimbate de Biserica Catolică . Iar în Enciclopedia Britanică, Vol. 3, pag. 365, afirmă că botezul a fost schimbat din „Numele lui Isus”, în cuvintele „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” în secolul al-II-lea.
Scribners Dictionary of the Bible, Vol. 1, pag. 241: „Formula originală a cuvintelor este în Numele lui Isus Cristos sau Domnului Isus. Botezul în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt a fost dezvoltat mai târziu”. Dicţionarul Hasting’s al Bibliei (1898), vol. I, pag. 241: „numele original al cuvintelor a fost „în numele lui Isus Hristos” sau „Domnului Isus”. Botezul în numele Trinităţii a fost o schimbare ulterioară”. În limba română, doar traducerea Noul Testament, Traducerea Fidelă (o traducere ultra literală a textului grecesc cumpărată de liderii AZS din RO) – 2007 la nota de subsol, face referire la citatul în varianta lui Eusebiu, iar în text fraza: „botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit”; este pusă în paranteze pătrate [] care semnifică: că cuvintele din text cuprinse între aceste paranteze nu se găsesc în manuscrisele cele mai vechi, ci doar în unele mai târzii decât acestea; deci sunt nesigure. Deoarece, citatele din Eusebiu sunt mai vechi faţă de orice manuscris grecesc existent a lui Matei 28:19, astfel este foarte posibil ca citatele sale să reprezinte textul original. Căci, dacă mergem pe principiu de critică textuală, care uneori apelază nu doar la manuscrisele Noului Testament, ci şi la scrierile patristice, care conţin citate din Noul Testament, căci unele scrieri patristice fiind şi din sec. II e.n.
În ediţia a IV fraza "în Numele Tatălui al Fiului şi a Sfântului Spirit" este pusă la n.s. Deci, Isus conform cu scrierile lui Eusebiu din Cezareea nu a spus: „…faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” (BCR), ci a spus: „…discipolizaţi toate naţiunile în Numele meu …” Să nu uităm că el a avut acces la manuscrise mai bune decât avem noi astăzi, dacă ne gândim şi la faptul că în vremea lui exista chiar manuscrisul original al lui Matei, scris în ebraică (prima dată şi apoi în greacă), după spusele lui Ieronim acesta era păstrat în zilele sale (sec. IV-V e.n.) în biblioteca pe are o colecţionase Pamfil la Cezareea (vezi lucrarea scrisă de Ieronim: „De viris inlustribus,” cap. III). Eusebiu din Caesarea (Cezareea), a fost un istoric creştin al secolului IV, care a avut acces la cea mai mare colecţie de scrieri ante-niceene, pe care în parte le avem şi în zilele noastre, biblioteca care a fost iniţiată de Origen şi Pamphilus.
În mod notoriu, Brian Hoeck relatează că mai recent, au fost găsite cel puţin două texte antice ale Noului Testament care nu fac nici o menţionare a vreunei formule trinitariene în Matei 28:19, ci: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts, 1915, pg. 58 ff., 628 şi 636). Un argument în plus, este manuscrisul ebraic al Evangheliei după Matei, al evreului din Spania, Shem Tob din sec. XII – XIII, v. 19-20 apare scris astfel: „Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate cele ce v-am ordonat Eu, în etern”. De altfel, unii scriitori creştini vechi (Papias 80-164; Irineu 115-202; Origen 185-255; Ieronim 340-420; Epifaniu 315-403) susţin că Matei iniţial a scris Evanghelia în limba ebraică.
Revenind la scrierile lui Eusebiu, un cercetător pe nume Conybeare, cercetând scrierile lui Eusebiu (300-336 AD), în mod deosebit în comentariile cărţilor Psalmi, Isaia, „Demonstraţio Evangelica”, şi în alte scrieri, a descoperit 17 citări ale versetului din Matei 28:19 făcute de Eusebiu în forma următoare: În greacă:... Tradus în română: ,,Ducându-vă discipolizaţi toate naţiunile în numele meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit.” Mai exact în ‘The Proof of the Gospel’ de 5 ori; ‘Commentary in Psalms’ de 4 ori; ‘The Theophania’ de patru ori; în ‘Commentary in Isaiah’ de două ori; în ‘The History of the Church’ o dată; în ‘In Praise of Constantine’ o dată. Conybeare mai spune: „În cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai antică n-a păstrat pentru noi o citare intactă. Dar asta nu e o surpriză pentru noi, aşa cum Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte că manuscrisele Greceşti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au adăugat citări care erau familiare pentru ei, şi despre care credeau că sunt adevărate citări.” În opiniile lui Conybeare, alterările textelor au fost făcute în mod special de scribi ortodocşi, argumentând că ortodocşii sunt cei care cu predilecţie folosesc formula Trinitară a botezului. Pe lângă toate acestea, el afirmă: „În singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.”( F.C. Conybeare). Iar în 1919, în comentariul lui Peake's a fost întâi publicat: „'Biserica primelor zile nu a observat această poruncă "cât lumea", chiar dacă ei o ştiau. Porunca să boteze în numele întreit este o târzie extensie doctrinală.'
Cercetând eu personal scrierile lui Eusebiu am găsit chiar în limba română, că El a spus: „Mergeţi acum şi învăţaţi toate neamurile în numele Meu.” Este interesant că, conform cu citatul lui Eusebiu despre marea însărcinare, Isus îi îndeamnă pe apostoli să facă ucenici şi să-i înveţe în Numele Lui, şi această poruncă finală concordă cu însărcinarea prezentată în Evanghelia după Luca, unde se spune: ,,Şi să se predice în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, către toate popoarele, începând din Ierusalim.” (Luca 24:47). Să nu uităm că Domnul Isus spune în v. 18: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” Iar doar după aceea le spune apostolilor să facă discipoli (ucenici) de ce? Deoarece în virtutea autorităţii pe care a primit-o de la Tatăl, El le-a putut porunci, ‘mergeţi... căci Eu sunt cu voi.’ Persoana în jurul căruia gravitează această lucrare este Domnul Isus care a primit toată autoritatea şi atunci este normal ca această lucrare să se facă în Numele Lui. Puterea numelui lui Isus este subliniată şi de Eusebiu când citează acest text din Matei 28:19 şi îl comentează în „Dovada Evangheliei”, spunând: „...Spunând chiar în aceste cuvinte acelor discipoli ai Lui, cei mai săraci dintre săraci: 'Duceţi-va şi faceţi discipoli din toate naţiunile'. 'Dar cum putem face asta', ar fi putut răspunde ei în mod rezonabil Stăpânului?... Însă în timp ce discipolii foarte probabil spuneau sau se gândeau la acest aspect, Stăpânul le-a rezolvat dificultăţile prin adăugarea unei fraze, spunând ca ei vor triumfa 'IN NUMELE MEU'. Căci El nu i-a însărcinat simplu şi vag 'faceţi discipoli din toate naţiunile', ci cu adăugarea necesară 'în numele meu' . Iar puterea numelui Său fiind atât de mare, încât apostolul spune: 'Dumnezeu i-a dat un nume care este mai presus de orice nume, astfel încât în numele lui Isus fiecare genunchi să se plece al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ.' El a arătat virtutea puterii în numele Său ascunsa de mulţime, când El a zis discipolilor Săi: 'Duceţi-vă şi faceţi discipoli din toate naţiunile în numele Meu'. (Dovada evangheliei VOL 1, editat şi tradus de W.J. Ferrar, 1981, pag. 157).
Este interesant că textul din Matei 28:19, după manuscrisele pe care le avem, se referă la scufundarea propriu-zisă şi Numele pentru care se cufundă (botează) candidatul la botez, adică ,,în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” În timp ce Eusebiu subliniază Numele (autoritatea) folosit de botezător sau de lucrător pentru a scufunda, şi nu despre Numele în care este scufundat candidatul la botez. Citatul din Evanghelia după Matei dat de Eusebiu de 17 ori, concordă mai bine cu contextul, unde persoana care ne autorizează şi ne împuterniceşte să botezăm este: Domnul Isus. Şi aceasta se potriveşte cu afirmaţia anterioară a Domnului din v. 18: „…Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”. Şi atunci conform citatului din Matei 28:19, redat de Eusebiu este vorba nu de Numele pentru care oamenii să se boteze, ci de numele sau autoritatea în virtutea căruia acţionează lucrătorul. Deci este clar şi logic că lucrătorul trebuie să acţioneze în numele Fiului, căci toată autoritatea i-a fost dată Fiului de către Tatăl, tocmai pentru ca în numele Lui să acţionăm şi să botezăm. Dacă Isus ar fi spus: „Toată autoritatea o are: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” atunci ar fi fost normal să acţionăm în numele Sfintei Treimi, dar El a spus: „…Toată Mi-a fost dată (Mie ) în cer şi pe pământ”. Şi atunci e normal să acţionăm în numele Lui (vezi şi Luca 24:47).
În mod asemănător, Biblia ne învaţă în Coloseni 3:17, că „orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” Deci porunca este clară, şi anume că tot ce facem deci inclusiv lucrarea botezului să o facem, citez: ,,în Numele Domnului Isus” şi nicăieri în Scriptură nu găsim lucrări efectuate în numele Sfintei Treimi, curios, nu? Nicăieri în Scripturi nu găsim ceva să se facă ,,în numele… Sfântului Duh”. Astfel dar toate lucrările au fost făcute în vechiul legământ: ,,în numele lui Iehova” (1Cronici 16:2; 21:19; Matei 21:9; 23:39), „în numele Tatălui” (Ioan 5:43; 10:25), iar în Noul Legământ, creştini, vindecau, se rugau, slujeau, făceau minuni, scoteau demoni, etc. doar ,,în numele lui Isus” (Fapte 3:6,16; 4:18; 5:40; 16:18; 1Corinteni 5:4; 6:11; 1Tesaloniceni 4:1). Astfel concluzionăm: din unghiul celui ce boteză (Botezătorului), el face această lucrare, în numele lui Isus (Coloseni 3:17), adică cu autoritatea şi împuternicirea Lui (Luca 24:47) şi în locul Lui (2Corinteni 5:20). Însă trebuie să precizăm că Formula de botez din toate textele care descriu botezurile (Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27), se referă strict la scufundarea în acel nume (persoană) sau pentru acel nume (persoană), şi nu se referă la numele în virtutea căruia acţionează lucrătorul sau cel care botează (Botezătorul).
Revenind însă la pasajul din Matei 28:19, un alt argument în ce priveşte posibila alterare a textului din Matei 28:19-20 este un Manuscris în ebraică, din secolul XIV (mai precis 1380 e.n.) ce conţine Evanghelia după Matei pe nume: Shem -Tob. Acest manuscris a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole, şi astfel ar putea proveni de la cel scris de apostolul Matei în limba ebraică. Dar care a fost sursa acestui text ebraic? Profesorul George Howard, care a făcut cercetări ample cu privire la această chestiune, sugerează că „Textul ebraic al lui Matei copiat de Shem - Tob datează cam din primele patru secole ale erei creştine”. (Vezi şi New Testament Studies, volumul 43, nr. 1, ianuarie 1997, paginile 58-71.) În acest manuscris, textul din Matei 28:19-20 este redat astfel: „Go and teach them to carry out all the things which I have commanded you forever.” (traducere în engleză din ebraică - Matthew 28:19, Hebrew Gospel of Matthew, translated by George Howard from Shem Tob's, Evan Bohan ). „Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate lucrurile care Eu v-am poruncit pentru totdeauna.”
În Volumul VI (6) - „Texte coptice amestecate în dialectul egiptean superior”, editat cu traducerile engleze aferente de E. A. WALLIS BUDGE. Acest volum dublu de 1490 de pagini, cuprinde textele care s-au găsit în 15 manuscrise, după cum urmează: 6780, 6781, 6782, 6784, 6799, 6800, 6801, 6806a, 7021, 7023, 7027, 7028, 7029, 7030, 7597. Din aceste manuscrise, 8 au fost scrise înainte de sfârşitul secolului X d.H., 5 în prima jumătate a secolului XI d.H., şi doua în a doua jumătate a secolului XI d.H. Acest volum, conţine o discuţie din secolul IV d.H., la pagina 637, o dispută între patriarhul Cyrill (315-386 d.H.) din Ierusalim şi un călugăr pe nume Annarikhus ce deţinea „Evanghelia după Evrei”. Acest călugăr a citat o frază din Evanghelie, ce se presupune a fi din Matei 28:19, într-o formă foarte asemănătoare cu varianta citată de Eusebiu, şi anume: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts , 1915, pg. 637). Este trist totuşi, că după ce Patriarhul l-a câştigat pe călugăr de partea sa, l-a botezat pe călugăr „în numele Doamnei noastre al tuturor, Sfânta Maria”, o formulă ne-biblică şi falsă de botez.
Alte argumente biblice: Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27. Formularea de botez aşa cum o găsim în cartea Faptele şi în epistole, adică: „pentru numele Domnului Isus” se armonizează şi cu botezul simbolic făcut în Marea Roşie de către poporul Israel, care a fost botezat ,,pentru Moise” (1Corinteni 10:2), care a fost mediatorul Vechiului Legământ, în mod asemănător, apostolii au botezat „pentru numele Domnului Isus” (Romani 6:3), mediatorul Noului Legământ (1Timotei 2:5; vezi şi: Fapte 7:37; Evrei 3:1-6). Prin botez credincioşii devin ucenici (discipoli) ai lui Isus (Ioan 4:1), însă nicăieri în Noul Testament nu se vorbeşte de ucenici ai lui Dumnezeu Tatăl sau ai Duhului Sfânt; ci, doar de ucenici ai Domnului Isus (Matei 9:14,19; 27:57; Luca 14:33; Luca 6:17; Ioan 19:38). Prin urmare, este logic atunci ca aceştia să fie botezaţi doar în numele lui Isus, care este Învăţătorul lor (Matei 23:8). Un alt argument indirect este: - 1Corinteni 6:11 unde se spune: ,,Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos (botezul în apă), şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (botezul cu Duhul Sfânt)” (vezi şi 1Corinteni 1:12-15). Pe lângă toate acestea, botezul este o identificare cu moartea şi învierea lui Isus (Romani 6:3,4; Coloseni 2:12), căci prin botez noi suntem ,,îngropaţi (scufundaţi) împreună cu Isus”, şi deci „identificaţi cu El, printr-o asemănare cu moartea Lui...” prin botez (îngropare) noi ne identificăm cu Isus, însă noi nu ne putem identifica cu Tată ceresc care nu a murit (Deuteronom 32:4), nici cu Duhul Sfânt, care este un duh de viaţă şi nu poate să moară (Apocalipsa 11:11); ci, doar cu Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu singurul care a murit şi a înviat (Romani 6:8-10). În mod similar, botezul este şi o identificare cu Cristos care a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, căci prin botez eşti una cu El şi îmbrăcat cu El (Galateni 3:27,28), şi începi să calci pe urmele Lui. Iar după cum ştim, nici Dumnezeu Tatăl nu a fost botezat în apă, nici Duhul Sfânt, ci doar Isus, atunci cum putem fi botezaţi noi în Numele lor? Numele invocat de candidat la botez, era Numele Domnului, adică Numele lui Isus Cristos (Fapte 22:16; vezi şi Fapte 10:43; 1Corinteni 6:11; Romani 10:9-13). Formula în Numele lui Isus, s-a folosit la botezurile care au înfiinţat, adunările (bisericile) din: Ierusalim (Fapte 2.38); Samaria (Fapte 8:16); Cezarea (Fapte 10:48); Efes (Fapte 19:5); Corint (1Corinteni 1:12,13; 6:11); Provinica Galatia (Galateni 3.27); Roma (Romani 6:3,4). Formula s-a folosit la: Evrei (Fapte 2:38); Samariteni (Fapte 8:16); Oameni ai naţiunilor (Fapte 10:48; Galateni 3.27); la toţi creştini botezaţi atunci (Romani 6:3).
Argumente extrabiblice: Cipryan un părinte bisericesc, a găsit necesar să insiste asupra formulei în numele Sfintei treimi, pentru că unii creştini botezau după o formulă de botez, veche şi scurtă şi anume: „în Cristos Isus” sau ,,în numele Domnului Isus” ceea ce lasă să se înţeleagă că formula de origine veche şi apostolică folosită de unii creştini chiar şi în vremea lui Cipryan era cea „în numele Domnului Isus”. Encyclopedia Britannica, 11th ed. (1920), II 365: „Formula trinitariană şi scufundarea de trei ori n-a fost o practică uniformă de la început... Botezul în Numele lui Isus este formula din Noul Testament. În secolul trei, botezul în Numele lui Hristos era încă la fel de răspândit încât papa Stefan l-a declarat valid, opunându-se lui Ciprian din Cartagina”. Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389, spune: Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustian Martirul. A History of Christian Thought; Otto Heick; Vol. 1, pag. 53, spune: „la început botezul era realizat (administrat) în Numele lui Isus, apoi gradual în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.” Dicţionarul Biblic explicativ (1962), vol. I, pag. 351: „Dovezile... Sugerează că botezul în creştinismul timpuriu a fost administrat, nu în întreitul nume, ci în Numele lui Isus Hristos sau în Numele Domnului Isus”. Otto Heick, un istoric creştin de renume (1947), pag. 58: „formula trinitariană de botez...a luat locul vechii formul de botez “în Numele lui Isus”. Williston Walker, un istoric al bisericii creştine (1947), pag. 58: „Formula de botez trinitarian ... a luat locul vechiului botez în Numele lui Hristos”. Canney's Encyclopedia of Religions (1970), pag. 53: „Persoanele au fost botezate la început în „numele lui Isus Hristos” ... Sau „în numele Domnului Isus”... După acea, odată cu dezvoltarea doctrinei Trinităţii, ei erau botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”. Encyclopedia Biblica (1899), I, 473: „Este numai normal să concluzionăm că botezul a fost administrat iniţial „în Numele lui Isus Hristos”, sau „în numele Domnului Isus”. Această opinie este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei baptismale era singulară nu întreită, cum a fost crezul ulterior”.
Revista „Time” (eng.) din 5 decembrie 1955 , citează următoarea referire istorică care a avut loc în Roma în anul 100 d.H. cu privire la botezul „în Numele lui Isus”: „Diaconul şi-a ridicat mâna, şi Publius Decius a păşit prin uşa baptistierului. Stând până la brâu în bazin era Marcus Vasca vânzătorul de lemne. El zâmbea aşa cum Publius a străbătut în bazin lângă el. „Credis”? A întrebat el. „Credo”, a răspuns Publius. „Eu cred că mântuirea mea vine de la Isus Cristosul, care a fost răstignit sub Ponţiu Pilat. Cu El eu am murit ca să pot avea cu El Viaţă Eternă”. Atunci el a simţit braţe puternice sprijinindu-l aşa cum el s-a lăsat pe spate în bazin, şi a auzit glasul lui Marcus în urechea lui – „Eu te botez în Numele Domnului Isus...”. Păstorul Hermas (140-155 d.H.) consemnează în cap. 15: „Sunt cei care au auzit cuvântul şi au vrut să se boteze în numele Domnului”. Această scriere în sec. II şi III a fost considerată inspirată de Dumnezeu, ea apărând la sfârşitul celorlalte cărţi ale Noului Testament, fiind găsită în Codex Sinaiticus, Clement Alexandrinul o numeşte această scriere: „Scriptură”, iar Origen spune că Hermas este contemporan cu apostolii fiind Hermes din Romani 16:14. Eusebiu spune că în timpul lui scrierea se citea în unele biserici şi se folosea la instruirea catehumenilor (cei ce se pregăteau pentru botez), chiar dacă el personal o plasează între apocrife.
Ceea ce ar trebui să vadă creştinii este faptul că toţi aceia care au fost botezaţi în formula „în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” sunt de fapt botezaţi după modelul bisericii romano-catolice şi nu după cel al apostolilor. Părerea următoare a cardinalului iezuit Augustin Bea, ar trebuie să ne facă atenţi: „După părerea lui Bea, papa este „tatăl tuturor credincioşilor”, şi pentru credincioşii evanghelici, care au botezul valabil, este necesară numai o reîntoarcere plină de dragoste în sânul bisericii mamă.“ (O. Markmann, Irrtümer der katholischen Kirche, pag. 22). Ceea ce înţelegem noi sub noţiunea „botezat valabil” , nu mai necesită nici o explicaţie suplimentară. Botezul biblic-apostolic, ‘în Numele Domnului Isus Cristos’ este respins de către biserica romană, ca erezie, iar pentru a te întoarce în sânul biserici mamă (cea romano-catolică) nu este necesar un nou botez; ci, doar de o reîntoarcere a creştinilor evanghelici şi o recunoaştere a Papei de la Roma căci botezul este acelaşi, cel în numele Sfintei Treimi. Astfel Papa Ioan XIII în 1962, a convocat un Consiliul Ecumenic II, la Vatican, şi a spus atât corpului catolic prezent, cât şi liderilor protestanţi să unească cultele lor cu Roma. Papa Ioan a folosit următoarea formulă: „v-aţi putea unii cu noi pentru că aveţi botezul nostru”. Astfel este timpul ca bisericile creştine evanghelice să lase la o parte obiceiurile şi învăţăturile acceptate aşa de uşor uneori, din partea unor oameni, chiar teologi sau din partea religiile tradiţionale, şi să revină la teologia primară aşa cum au înţeles-o şi aplicat-o apostolii despre care Dumnezeu a dat mărturie şi pe care Isus i-a însoţit cu prezenţa Lui (Evrei 2:2-4; Marcu 16:20).
Sunday, 17 April 2011
Thursday, 31 March 2011
Slujba biblica, apostolica si profetica
" Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. " Evrei 13:8
Video On-Demand ( Livestream )
OTV Live Streaming
Official Website
© Wild-Voice. 2011 .All rights reserved
Saturday, 13 November 2010
Fecioarele înţelepte şi fecioarele neînţelepte [E. Frank][doc]
Sâmbătă, 1 octombrie 1988, ora 1930
Ewald Frank
[...]Aş dori să mai citesc încă o dată acest text: „... dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut”.
Pentru fiecare temă biblică, există un număr mai mare de texte biblice. Unul dintre aceste texte este: „Tot ce veţi cere (după voia Lui) cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi”. Aici ne este explicat acest lucru. Tot ce vom cere în voia lui Dumnezeu vom primi. S-ar putea ca dorinţele noastre proprii, să nu fie ascultate de fiecare dată, dar dacă ne vom ruga în voia lui Dumnezeu, atunci El ne va asculta.
Aş dori să vă spun tuturor din inimă un „Bun venit!” în Numele scump al Domnului nostru. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi din ţara noastră şi mai ales pe cei din alte ţări; Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi! Odată am spus unui frate: „Dumnezeu să fie cu tine”. Iar fratele respectiv mi-a răspuns: „Ştii tu, mie mi-ar plăcea mai mult ca Dumnezeu să fie cu noi toţi, de aceea eu spun „Dumnezeu cu noi”. În felul acesta el m-a inclus şi pe mine, şi aceasta mi-a fost foarte preţios. Eu am fost foarte mulţumitor Domnului pentru o prezenţă atât de duhovnicească.
Dumnezeu este cu noi; acesta este numele Lui, Emanuel care înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. El nu este doar cu tine sau cu mine, ci Dumnezeu este cu noi; Emanuel, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Şi dacă El este cu noi, atunci totul va fi foarte bine şi noi vom fi binecuvântaţi.
Dacă astăzi este cineva care este de prima dată în mijlocul nostru, atunci îi spunem din toată inima un „Bun venit!” Dacă este cineva de prima dată în mijlocul nostru, vă rog ridicaţi mâinile. Vă spunem un „Bun venit!” din toate inimile noastre. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Voi, cei de aici din faţă, sunteţi cumva din Germania Democrată? Nu; voi sunteţi de aici. Bine.
Tinerii vor veni cu siguranţă în vreo doi sau trei ani, şi totul va fi altfel. Voi ştiţi foarte bine că am spus acest lucru acum câţiva ani în urmă, şi noi aşteptăm ca această schimbare să aibă loc, mai ales în Europa de Est. Deja am văzut şi am trăit anumite lucruri. Pentru noi va fi ceva de neînchipuit, şi totuşi adevărat. Dumnezeu poartă de grijă şi astfel, Cuvântul Lui este propovăduit până la marginile pământului, fiindcă El a făgăduit-o. Dacă noi ne vom ruga pentru asemenea lucruri, atunci cu siguranţă o vom face în Numele Lui, şi nu doar în Numele Lui, ci şi în voia Lui.[...]
freie-volksmission.de
Wild-Voice 2010
Tuesday, 2 November 2010
Viziunea 7000 - E. Frank [e-book]
Speculaţiile asupra acestui timp s-au înmulţit de la intrarea în noul mileniu. Experţii prevăd un tablou obscur pentru viitorul apropiat, în special în ceea ce priveşte Orientul Mijlociu. Da, există chiar unii, ca acel deputat al congresului din S.U.A., care a declarat că noi suntem poate prima generaţie care trebuie să se teamă că va fi ultima din civilizaţia prezentă. Se vorbeşte deschis despre escatologie şi despre infernul apocaliptic, care ar putea să izbucnească în scurt timp peste pământ. Evident, şi opinia publică este îngrijorată de ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat. Depindem noi de văzători în privinţa acestor teme aşa de importante? Trebuie să-i consultăm pe filozofi şi să-i interpretăm? Sau poate să-i vizităm pe ghicitori şi astrologi? Trebuie să ne întoarcem la Nostradamus sau la alţi auto-intitulaţi „ profeţi ” ca să găsim sfaturi şi să le explicăm predicţiile? Sau putem găsi răspunsuri adevărate şi sigure la toate aceste întrebări în Sfânta Scriptură? Da, cu siguranţă, căci este scris: „ avem Cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. ” (2 Petru 1:19).
O informare actuală din Sfânta Scriptură este necesară şi ar trebui să fie binevenită pentru fiecare om care vrea să afle sincer şi deschis despre lucrurile care se întâmplă acum. Dumnezeu, care este Atotştiutor, a putut să lase scris deja la începutul timpului, ceea ce se va întâmpla pânăla sfârşitul timpului. Oamenii scriu istoria pe baza evenimentelor deja împlinite. Dumnezeu a scris dinainte întreaga istorie a omenirii şi istoria mântuirii care se desfăşoară până la formarea noului cer şi al noului pământ, până când timpul se revarsă din nou în veşnicie. Evenimentele şi succesiunea lor sunt descrise cu claritate în Sfânta Scriptură. Ele sunt ireversibile şi iminente.
În Viziunea 7000 vrem să atragem atenţia mai întâi asupra lucrurilor care vor veni negreşit asupra noastră în viitorul apropiat şi apoi să arătăm calea de scăpare, înainte să vină judecata nimicitoare: „ Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi locuitorii pământului ” (Luca 21:34-46). În ceea ce priveşte desfăşurarea actuală, există într-adevăr o orientare clară din Sfânta Scriptură pe baza semnelor timpului: „Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul Omului este aproape, este chiar la uşi ” (Matei 24:33). Şi chiar dacă se pare că de 2000 de ani nu a mai intervenit nimic deosebit direct din cer şi oamenii nu cred că Dumnezeu intervine în istorie, totuşi se va întâmpla pentru că este prezis în Cuvântul lui Dumnezeu. [...]
www.evanghelia.ro
Subscribe to:
Posts (Atom)
Subscribe To
Posts
All Comments
Follow us by:
Copyright © Wild-Voice 2019 .All rights reserved
