What is truth?/ Ce este adevarul?

 

[EN] Jesus saith unto him, I am the way, the truth, and the life: no man cometh unto the Father, but by me. - John 14:6 KJV

More than two thousand years ago, Truth was put on trial and judged by people who were devoted to lies. In fact, Truth faced six trials in less than one full day, three of which were religious, and three that were legal. In the end, few people involved in those events could answer the question, “What is truth?”

After being arrested, the Truth was first led to a man named Annas, a corrupt former high priest of the Jews. Annas broke numerous Jewish laws during the trial, including holding the trial in his house, trying to induce self-accusations against the defendant, and striking the defendant, who had been convicted of nothing at the time. After Annas, the Truth was led to the reigning high priest, Caiaphas, who happened to be Annas’s son-in-law. Before Caiaphas and the Jewish Sanhedrin, many false witnesses came forward to speak against the Truth, yet nothing could be proved and no evidence of wrongdoing could be found. Caiaphas broke no fewer than seven laws while trying to convict the Truth: (1) the trial was held in secret; (2) it was carried out at night; (3) it involved bribery; (4) the defendant had no one present to make a defense for Him; (5) the requirement of 2-3 witnesses could not be met; (6) they used self-incriminating testimony against the defendant; (7) they carried out the death penalty against the defendant the same day. All these actions were prohibited by Jewish law. Regardless, Caiaphas declared the Truth guilty because the Truth claimed to be God in the flesh, something Caiaphas called blasphemy.

When morning came, the third trial of the Truth took place, with the result that the Jewish Sanhedrin pronounced the Truth should die. However, the Jewish council had no legal right to carry out the death penalty, so they were forced to bring the Truth to the Roman governor at the time, a man named Pontius Pilate. Pilate was appointed by Tiberius as the fifth prefect of Judea and served in that capacity A.D. 26 to 36. The procurator had power of life and death and could reverse capital sentences passed by the Sanhedrin. As the Truth stood before Pilate, more lies were brought against Him. His enemies said, “We found this man misleading our nation and forbidding to pay taxes to Caesar, and saying that He Himself is Christ, a King” (Luke 23:2). This was a lie, as the Truth had told everyone to pay their taxes (Matthew 22:21) and never spoke of Himself as a challenge to Caesar.

After this, a very interesting conversation between the Truth and Pilate took place. “Therefore Pilate entered again into the Praetorium, and summoned Jesus and said to Him, ‘Are You the King of the Jews?’ Jesus answered, ‘Are you saying this on your own initiative, or did others tell you about Me?’ Pilate answered, ‘I am not a Jew, am I? Your own nation and the chief priests delivered You to me; what have You done?’ Jesus answered, ‘My kingdom is not of this world. If My kingdom were of this world, then My servants would be fighting so that I would not be handed over to the Jews; but as it is, My kingdom is not of this realm.’ Therefore Pilate said to Him, ‘So You are a king?’ Jesus answered, ‘You say correctly that I am a king. For this I have been born, and for this I have come into the world, to testify to the truth. Everyone who is of the truth hears My voice.’ Pilate said to Him, ‘What is truth?’” (John 18:33–38).

Pilate’s question, “What is truth?” has reverberated down through history. Was it a melancholy desire to know what no one else could tell him, a cynical insult, or perhaps an irritated, indifferent reply to Jesus’ words?

In a postmodern world that denies that truth can be known, the question is more important than ever to answer. What is truth?

During the six trials of Jesus, the contrast between the truth (righteousness) and lies (unrighteousness) was unmistakable. There stood Jesus, the Truth, being judged by those whose every action was bathed in lies. The Jewish leaders broke nearly every law designed to protect a defendant from wrongful conviction. They fervently worked to find any testimony that would incriminate Jesus, and in their frustration, they turned to false evidence brought forward by liars. But even that could not help them reach their goal. So they broke another law and forced Jesus to implicate Himself.

Once in front of Pilate, the Jewish leaders lied again. They convicted Jesus of blasphemy, but since they knew that wouldn’t be enough to coax Pilate to kill Jesus, they claimed Jesus was challenging Caesar and was breaking Roman law by encouraging the crowds to not pay taxes. Pilate quickly detected their superficial deception, and he never even addressed the charge.

Jesus the Righteous was being judged by the unrighteous. The sad fact is that the latter always persecutes the former. It’s why Cain killed Abel. The link between truth and righteousness and between falsehood and unrighteousness is demonstrated by a number of examples in the New Testament:

   • For this reason God will send upon them a deluding influence so that they will believe what is false, in order that they all may be judged who did not believe the truth, but took pleasure in wickedness” (2 Thessalonians 2:11–12).

   • “For the wrath of God is revealed from heaven against all ungodliness and unrighteousness of men who suppress the truth in unrighteousness” (Romans 1:18).

   • “who will render to each person according to his deeds; to those who by perseverance in doing good seek for glory and honor and immortality, eternal life; but to those who are selfishly ambitious and do not obey the truth, but obey unrighteousness, wrath and indignation” (Romans 2:6–8).

   • “[love] does not act unbecomingly; it does not seek its own, is not provoked, does not take into account a wrong suffered, does not rejoice in unrighteousness, but rejoices with the truth” (1 Corinthians 13:5–6).

The question Pontius Pilate asked centuries ago needs to be rephrased in order to be completely accurate. The Roman governor’s remark “What is truth?” overlooks the fact that many things can have the truth, but only one thing can actually be the Truth. Truth must originate from somewhere.

The stark reality is that Pilate was looking directly at the Origin of all Truth on that early morning more than two thousand years ago. Not long before being arrested and brought to the governor, Jesus had made the simple statement “I am the truth” (John 14:6), which was a rather incredible statement. How could a mere man be the truth? He couldn’t be, unless He was more than a man, which is actually what He claimed to be. The fact is, Jesus’ claim was validated when He rose from the dead (Romans 1:4).

Pilate evidently never came to a knowledge of the truth. Eusebius, the historian and Bishop of Caesarea, records the fact that Pilate ultimately committed suicide sometime during the reign of the emperor Caligula—a sad ending and a reminder for everyone that ignoring the truth always leads to undesired consequences.

===========================================

[RO] Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul și Viaţa . Nimeni  nu vine la Tatăl decât prin Mine. - Ioan 14:6 VDC

Cu aproximativ 2.000 de ani în urmă, Adevărul a fost supus procesului și judecat de oameni devotați minciunilor. În fapt, Adevărul a trecut prin șase procese judiciare în mai puțin de o zi întreagă, trei dintre care au fost religioase și trei legale. În final, puțini oameni implicați în aceste evenimente puteau răspunde la întrebarea: „Ce este adevărul?"

După ce a fost arestat, Adevărul a fost mai întâi dus la un om numit Ana, un fost mare preot corupt al evreilor. Ana a încălcat numeroase legi evreiești în timpul procesului, inclusiv prin ținerea procesului în casa lui, prin încercarea de a induce autoacuzații împotriva pârâtului și prin lovirea acestuia, care nu era condamnat pentru nimic în acel moment. După Ana, Adevărul a fost dus la marele preot aflat în funcție, Caiafa, care se întâmpla să fie ginerele lui Ana. Înaintea lui Caiafa și a Sanhedrinului evreiesc, mulți martori falși au ieșit în față să vorbească împotriva Adevărului, și totuși nimic nu a putut fi dovedit și nu s-a găsit nicio dovadă de lucru rău săvârșit. Caiafa a încălcat nu mai puțin de șapte legi în timp ce încerca să condamne Adevărul: (1) procesul a fost ținut în secret; (2) a fost desfășurat noaptea; (3) a implicat mituire; (4) pârâtul nu a avut pe nimeni prezent care să-I ia apărarea; (5) cerința de 2-3 martori nu a putut fi îndeplinită; (6) au folosit mărturii autoincriminatoare împotriva pârâtului; (7) au dus la îndeplinire pedeapsa cu moartea împotriva acuzatului în aceeași zi. Toate aceste acțiuni erau interzise de legea evreiască. În orice caz, Caiafa a declarat Adevărul vinovat pentru că Adevărul a pretins că e Dumnezeu întrupat, lucru pe care Caiafa l-a numit blasfemie.

Când a venit dimineața, a avut loc al treilea proces al Adevărului, rezultatul fiind că Sanhedrinul evreiesc s-a pronunțat că Adevărul trebuie să moară. Însă consiliul evreiesc nu avea drept legal să ducă la îndeplinire pedeapsa cu moartea, astfel că au fost obligați să ducă Adevărul în fața guvernatorului roman din acel timp, un om numit Ponțiu Pilat. Pilat a fost desemnat de Tiberius al cincilea prefect al Iudeii și a deservit în acea funcție din anul 26 până în 36 d.Cr. Procuratorul avea putere de viață și moarte și putea anula pedepsele capitale hotărâte de Sanhedrin. În timp ce Adevărul a stat înaintea lui Pilat, și mai multe minciuni au fost aduse împotriva Lui. Dușmanii Lui au spus: „Pe omul acesta l-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir cezarului și zicând că el este Cristosul, Împăratul." (Luca 23.2) Aceasta a fost o minciună, pentru că Adevărul le-a spus tuturor să-și plătească birurile (Matei 22.21) și nu a vorbit niciodată despre Sine ca fiind o amenințare la adresa lui Cezar.

După acestea a avut loc o conversație foarte interesantă între Adevăr și Pilat. „Pilat a intrat iarăși în odaia de judecată, L-a chemat pe Isus și I-a zis: «Ești Tu Împăratul iudeilor?» Isus i-a răspuns: «De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?» Pilat a răspuns: «Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?» «Împărăția Mea nu este din lumea aceasta», a răspuns Isus. «Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.» «Atunci, un Împărat tot ești!» I-a zis Pilat. «Da», a răspuns Isus. «Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.» Pilat I-a zis: «Ce este adevărul?»" (Ioan 18.33-38)

Întrebarea lui Pilat: „Ce este adevărul?" a răsunat de-a lungul istoriei. A fost oare o dorință melancolică de a ști ceea ce nimeni altcineva nu-i putea spune, o insultă cinică sau poate un răspuns indiferent, iritat la cuvintele lui Isus?

Într-o lume postmodernă care neagă faptul că adevărul poate fi cunoscut, e mai important decât oricând ca întrebarea să primească răspuns. Ce este adevărul?

În timpul celor șase procese prin care a trecut Isus, contrastul dintre adevăr (neprihănire) și minciuni (nelegiuire) a fost de neconfundat. Acolo era Isus, Adevărul, fiind judecat de cei ale căror acțiuni erau toate cufundate în minciuni. Conducătorii evrei au încălcat aproape toate legile destinate să protejeze un acuzat de o condamnare greșită. Au lucrat intens să găsească vreo mărturie care să-L incrimineze pe Isus și, în frustrarea lor, s-au îndreptat spre dovezile false aduse de mincinoși. Însă nici măcar acest lucru nu i-a putut ajuta să-și atingă scopul. Astfel că au încălcat o altă lege și L-au forțat pe Isus să Se autodenunțe.

Odată ajuns în fața lui Pilat, liderii evrei au mințit din nou. Ei L-au condamnat pe Isus pentru blasfemie, însă pentru că știau că acest lucru nu va fi suficient ca să-l convingă pe Pilat să-L omoare pe Isus, au pretins că Isus era împotriva Cezarului și încălca legea romană prin faptul că încuraja mulțimile să nu plătească birurile. Pilat a detectat repede înșelătoria lor superficială și nici măcar nu a abordat această acuză.

Isus cel Neprihănit era judecat de cei nelegiuiți. Faptul trist e că cei din această a doua categorie îi persecută întotdeauna pe cei din prima. De aceea Cain l-a omorât pe Abel. Legătura dintre adevăr și neprihănire și dintre falsitate și nelegiuire e demonstrată printr-o serie de exemple din Noul Testament:

• „Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți." (2 Tesaloniceni 2.9-12)

• „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor." (Romani 1.18)

• „... care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Și anume va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea, și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire." (Romani 2.6-8)

• „[Dragostea] nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr." (1 Corinteni 13.5-6)

Întrebarea pe care a pus-o Ponțiu Pilat cu secole în urmă trebuie să fie reformulată, ca să fie cu totul exactă. Remarca guvernatorului roman „Ce este adevărul?" trece cu vederea faptul că multe lucruri pot conține adevărul, însă un singur lucru poate fi realmente Adevărul. Adevărul trebuie să-și aibă originile undeva.

Realitatea șocantă este că în dimineața aceea devreme, cu peste două mii de ani în urmă, Pilat privea direct Originea întregului Adevăr. Nu cu mult timp înainte să fie arestat și adus în fața guvernatorului, Isus a făcut simpla afirmație „Eu sunt Adevărul" (Ioan 14.6), care a fost o afirmație într-adevăr incredibilă. Cum putea un simplu om să fie adevărul? Nu putea fi, dacă nu ar fi fost mai mult decât un om, lucru care de fapt l-a pretins că este. În fapt, pretenția lui Isus a fost validată când a înviat din morți (Romani 1.4).

Pilat în mod evident nu a ajuns niciodată la cunoașterea adevărului. Eusebiu, istoricul și episcopul din Cezareea, consemnează faptul că Pilat în cele din urmă s-a sinucis, în timpul domniei lui Caligula – un sfârșit trist și o aducere-aminte pentru toți că ignorarea adevărului duce întotdeauna la consecințe nedorite.

gotquestions.org

A liar from the beginning / Satan tatal minciunilor

“El [Satana] este marele promotor al falsitatii de orice fel. El este un mincinos, toate tentatiile sale sunt duse la indeplinire prin numirea de catre el a raului bine, si a binelui rau si prin promisiunea libertatii in pacat." - Matthew Henry

Traim timpurile Sodomei si a Gomorei

Pastori citați în instanță, cu predici cu tot

Mai mulți pastori din Houston (SUA) au fost somați de conducerea orașului să prezinte la tribunal copii după predicile pe care le-au ținut despre homosexualitate. „Corectitudinea politică” își arată colții, pastorii riscând amendă sau chiar privarea de libertate pentru îndrăzneala de a defini homosexualitatea ca păcat.

Democrația autentică nu se dezvoltă decât într-un climat al corectitudinii politice. Aceasta este convingerea puternică a celor care susțin cu fermitate egalitatea sub toate formele ei. În numele acesteia, oricine ar trebui să își găsească loc sub soare, indiferent de culoarea pielii sau de orientarea sexuală.

Problema sexuală se pare că ocupă un loc prioritar pe agenda publică. S-ar putea spune chiar că în jurul ei gravitează majoritatea discursurilor, care utilizează democrația ca o trambulină pentru aruncarea în abis a unor valori tradiționale ce cândva constituiau reperele unei societăți așezate.

Nu mai este cazul. Devine tot mai evident că democrația are derapajele ei și că sub lozinca egalității se pot ascunde germenii unei noi dictaturi. Ceea ce este ciudat este faptul că nu se mai pot face afirmații decât într-un anumit sens. Miza așezată pe valorile biblice este generatoare de probleme. O demonstrează situația din Houston.

O ordonanță cu adresă precisă

Primăria acestui important oraș din Texas a emis în luna mai o ordonanță pentru protejarea drepturilor homosexualilor. Între altele, ordonanța le permite travestiților să depună plângere dacă nu li se permite accesul la toaletă sau sunt discriminați la angajare sau în mediul casnic.

Aceasta nu ar fi chiar o noutate, mai ales pentru spațiul american, unde homosexualii sunt în plină ofensivă legislativă. Partea interesantă a poveștii constă în faptul că primarul orașului, Annise Parker, este o lesbiană declarată. De aici decurge și miza întâmplării.

Așa cum era de așteptat, biserica creștină a încercat să se opună ordonanței. Mai bine de 400 de pastori au început o campanie de strângere de semnături pentru o petiție împotriva ordonanței și au făcut plângere la tribunal pentru suspendarea acesteia. Ciudat este faptul că incidentul are loc în Texas, adică într-unul dintre statele americane situate în celebra Centură Biblică, acolo unde conservatorismul părea să fie de neclintit.

Pastorii citați la tribunal

În apărarea sa, primăria a solicitat ca cinci dintre pastori să prezinte în instanță, printre alte documente, și predicile ținute în bisericile lor. În citație se amintește de toate discursurile sau predicile care amintesc despre ordonanță, despre primarul Annise Parker, despre homosexualitate sau identitate de gen.

„Ca autoritățile să intre în biserici și să le ceară pastorilor să vină cu predicile la tribunal… asta este deja prea mult. S-a mers prea departe! Asta nu mai este America!” a declarat la un post TV local pastorul Herman Castano, unul dintre cei care au primit citații.

Autorul creștin Eric Metaxas și-a exprimat surprinderea și îngrijorarea față de această situație, convins că America a luat-o pe un drum de pe care este dificil să se mai întoarcă. Şi în eventualitatea în care cazul din Houston va fi închis, iar primăria își va retrage plângerea (ceea ce pare că se va și întâmpla), situația nu se va schimba, fiindcă pe fond s-a ajuns deja la o situație extrem de complicată. „Poate că vom câștiga această rundă, dar e clar că avem o problemă, și nu numai în Houston”, a scris Metaxas.

O problemă veche

Cazul Houston nu face decât să ilustreze drumul înfundat pe care merge noua construcție democratică, una în care în numele toleranței se anulează dreptul de exprimare a convingerilor proprii.

De altfel, Houstonul nu este singular pe harta noii toleranțe. În anul 2003, o situație similară s-a petrecut în Suedia, acolo unde, conform legislației suedeze, „căsătoria” între homosexuali este permisă și în biserică. Din această perspectivă, pastorii care țin la valorile tradiționale au o viață grea. „În Suedia, cei care predică Biblia în biserică merg la închisoare”, se putea citi pe banderolele câtorva zeci de demonstranți adunați în fața tribunalului din Jönköping, pentru a-l susține în timpul procesului pe Åke Green, un pastor penticostal condamnat inițial la o lună de închisoare. Instanța de fond a considerat că pastorul s-a făcut vinovat de „săvârșirea infracțiunii de incitare la ură față de homosexuali”.

Cu un an mai devreme, Harry Hammond, un cetățean englez, a fost amendat fiindcă a purtat o pancartă pe care scria: „Stop imoralității. Stop homosexualității. Fără lesbianism.” La vremea respectivă cazul a ajuns de notorietate în Marea Britanie. Deși a fost agresat și trântit la pământ, Hammond a fost cel amendat, nu agresorii. Desigur, poate fi discutabilă corectitudinea gestului lui Hammond, însă pe fond problema rămâne aceeași. Drepturile par să fie oferite cu dedicație. Adică unii sunt mai egali decât alții.

Unde a dispărut adevărul?

În epoca „noii toleranțe”, nu doar etica este relativizată. Adevărul însuși nu mai există. Absolutizarea sa este percepută ca un pericol. Convingerile proprii sunt diluate, fiindcă sunt considerate forme de intoleranță. De aceea, activiștii gay își permit să îi acuze pe creștini de bigotism. Intoleranța este printre acuzațiile cel mai frecvent întâlnite.

Noua abordare izvorâtă din corectitudinea politică l-a determinat pe H.R. Patapievici să concluzioneze că aceasta „nu diferă cu nimic de vechiul ideal fascist ori comunist de ideologizare forţată a societăţii“. O opinie similară o exprimă filosoful britanic Philip Atkinson, care consideră corectitudinea politică o formă generată de „aceeași mentalitate care a inspirat Inchiziția și l-a obligat pe Galileo Galilei să retracteze. Aceeași mentalitate care i-a inspirat pe naziști și a dus la Holocaust.”

Pot părea replici dure la actuala formă de construcție a societății. Ele nu fac decât să indice premisa greșită că egalitatea nu se poate implementa decât prin detașarea de ceea ce a stat la baza civilizației creștine. În consecință, drepturile atât de clamate par să fie rezervate doar unora. Iar aici nu este vorba doar de homosexualitate, ci de un tipar de gândire care începe să se încurce în propria sa construcție. Unul care și-a propus să realizeze prea mult pe un fundament extrem de șubred.

Confuzionismul - cea mai raspandita religie

”Cea mai răspândită religie din lume este CONFUZIONISMUL.” C.M.

Ce folos dacă ai o cheie, ochelari, telefon sau orice altceva și nu le găsești când îți trebuie?
Ce folos dacă ai acces la informație dar nu atunci când ai nevoie de ea?
Ce folos dacă ai în cap o grămadă de informație care nu-ți va folosi niciodată la nimic? Sigur te va încurca însă mereu.
Ce folos dacă acul tău de aur este în carul tău cu fân?

Am comparat mulțimea informațiilor din lume cu un ocean plin de deșeuri(ca după tsunami)  sau cu o mlaștină în care înoți sau te îneci, (când de fapt tu aveai nevoie de un pahar cu apă rece din când în când).
Expunerea necontrolată la informație te ucide, te mânjește, te rătăcește. În acest ocean cu deșeuri în derivă există o insulă, o Stâncă, un loc în care Cuvântul este tare și neschimbător. Acest loc este Cuvântul lui Cristos (Cristos însuși).
Toate ce se văd au fost făcute din El, prin El și pentru El. El este ordinea gândurilor, rânduiala celor văzute, explicabile doar prin Cuvântul care limpezit le lămurește. Pe această insulă merită să-ți pui tălpile gândurilor. Ieși din mlaștina citirii a-tot și ascultării-a-toate și stai pe stânca Cuvântului, puneți-l dedesubtul gândurilor ca temelie și construiește-ți mecanismele gândurilor pe El.

Deruta și confuzia gândurilor cărnii au ca și cauză efemeritatea motivelor care le generează: obiectele, lucrurile din lume. Azi oamenii prețuiesc și plătesc mult pe ceva, mâine acel ceva devine de nimic și altceva devine de dorit. Și tot așa. Umblarea după lucrurile lumii este moarte. Înainte de moarte sunt confuzia și deruta ce-i stăpânesc pe toți cei prinși de pasiunea căutării lor. Azi emigrează din țara A în țara B, mâine regretă și fug în alta, azi e căutată o meserie și disprețuită alta, mâine toate se schimbă. Toate aceste stări sunt subordonate Scopului Celui ce are alte Plan mult mai adânc decât a noastre trecătoare nevoi sau plăceri.

Discernământul și claritatea (care înlătură confuzia și deruta) vin doar dintr-o ordine lăuntrică a unor gânduri bine aliniate după Cel ce este Cap al tuturor lucrurilor.

”Imi păzesc Cuvântul: înnoite gânduri,
arsenalul minții ordonat mi-l țin,
rafturi de cuvinte, de idei in rânduri,
gata de alarma luptelor ce vin.”

O anumite ordine sugerată tot de Cuvântul însuși este:
cautarea lui Dumnezeu -> credinta in creatie si in D-zeu -> intelegerea tainei lui Dumnezeu ( pe Hristos, nasterea din nou, umblarea in credinta ) - > cresterea in credinta - > raspandirea adevarului - > umblarea si statornicia in credinta - > desavarsirea.

vesteabuna.wordpress.com

Invitatie la Cuvant

De ce traiesti ? Intreaba-te !

De ce traiesti ? Intreaba-te !

Traim intr-o lume a Celui Rau, in lumea lui Satan. Suntem in zilele de pe urma, la sfarsitul timpului de sfarsit, in care victoria se obtine tot mai greu.

Satan ne umple asa de bine timpul incat e tot mai greu sa mai ai timp pentru Dumnezeu. Cu atat mai mult scad sansele unui pacatos ca sa auda Cuvantul lui D-zeu, sa creada si sa fie mantuit. E un fel de comunism satanic om care mai ai timp sa gandesti, sa te intrebi, nu mai ai timp de nimic. De ce traim pe-acest pamant ?

Singura sansa pe care o mai ai tu, este sa te intrebi, sa-ti pui intrebari. Acesta este de fapt si primul pas spre adevarata credinta, primul pas pentru aderarea la poporul lui D-zeu. Pentru a adera o tara la U.E sunt anumite conditii de indeplinit. Exista si o perioada de preaderare.

Astfel tu trebuie sa urmezi niste pasi pentru a fi cetatean cu drepturi depline in Imparatia Lui.

Pasul 1 pe care trebuie sa-l faci tu este sa incepi sa-ti pui intrebari. De ce traiesti ? Exista Dumnezeu ? Ceea ce se vorbeste intr-o biserica oarecare este 100 % Cuvantul lui Dumnezeu ?

Vrei tu sa fii un copil al lui D-zeu ?

Daca tu faci acest lucru ai sanse sa-l invingi pe Cel Rau, sa scapi din Babilon. Daca nu, tu vei ramane nepasator, in starea in care esti, fara vreo speranta de salvare. Mai intai e nevoie de o cercetare interioara. Cuvantul auzit nu-ti va da pace pana nu se va naste din tine un om nou, o faptura noua, rascumparata prin sangele lui Isus la Golgota, si cu acces la viata vesnica. Esti gata sa renunti la totul pentru o vesnicie alaturi de EL ? Intreaba-te.

Pasul 2. Ti-ai pus toate aceste intrebari si realizezi ca s-ar putea sa nu fii inca pe calea cea buna, ca totul s-ar putea sa fi fost goana dupa vant ?

Urmatorul pas e sa-l lasi pe El, pe Dumnezeu sa-ti raspunda. Nu un om, nu o biserica, nu un pastor sau un preot ci Dumnezeu e singurul vrednic de crezare. Daca tu te rogi pentru raspunsuri, El iti va raspunde. In momentul in care ai primit raspunsuri si tu esti sigur 100 % ca este adevarat, treci mai departe.

Pasul 3. Taina lui Dumnezeu.

Stii ca tot ce-a fost pana acum a fost gresit, vrei sa-l cunosti pe El si sa incepi o viata noua cu Dumnezeu dar inca nu cunosti mare lucru. Tu trebuie sa cercetezi Scriptura, sa pornesti de la premisa : ,,Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te -a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul.

Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.”-Exod 20:1-6 si sa ajungi la concluzia : ”La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n'a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. ”-Ioan 1:1-4 | ”Şi Cuvîntul S'a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” -Ioan 1:14 | El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n'a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S'a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S'a smerit şi S'a făcut ascultător pînă la moarte şi încă moarte de cruce. Deaceea şi Dumnezeu L -a înălţat nespus de mult, şi I -a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” - Filipeni 2:6-11

Daca crezi aceste lucruri si ca El ne-a rascumparat o data pentru totdeauna prin sangele Mielului, treci la pasul urmator.

Pasul 4. Botezul. Numele Lui.

Esti constient ca erai intr-o lume a Celui Rau, un pacatos, dar Dumnezeu s-a indurat de tine si ti-a oferit o noua sansa. Crezi ca Dumnezeu e unul singur si ca nu este altul afara de El, ca El este Alfa si Omega. Vrei sa-l urmezi definitiv si sa faci parte din mireasa Lui, din Poporul Sau.

Dar cunosti tu Numele Lui ? Cunosti tu cine este acest Dumnezeu Atotputernic?

Daca inca nu, cerceteaza in continuare, staruieste in rugaciune si cand ajungi la deplina incredintare ca : ”…în Numele lui Isus Hristos din Nazaret,…În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi.” -Faptele Apostolilor 4:10,12 atunci poti trece cu adevarat pe Numele Mirelui si poti fi numit copil al lui D-zeu, cetatean cu drept in patria cereasca, Ierusalismul ceresc.

Pasul 5. Pazirea credintei.

Staruieste in Cuvantul lui si nu te abate nici la stanga nici la dreapta. Alearga spre tinta ca sa castigi premiul cel mare. Asteapta cu credinta implinirea fagaduintelor Lui si Ziua cea Mare cand Mirele va veni sa-si ia Mireasa Lui.

Fii treaz si vegheaza, umpleti candela cu untdelemn ca sa fii gata la venirea Lui. ”Nu -i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să -l stăpîneşti.” -Geneza 4:7

Domnul sa ne ajute pe toti sa ramanem in Cuvantul Lui, pe Calea Lui, si sa acordam mai mult timp lui Dumnezeu. Amin !

By Florin Cojan

>>> Download [.doc] <<<

© Wild-Voice. 2010

In the beginning God created the heaven and the earth...

// God’s given us more than enough evidence to support his claim that he is who he says he is. Is it any wonder why Isaiah once said, “Have ye not known? Have ye not heard? Hath it not been told you from the beginning? Have ye not understood from the foundations of the earth? (Isaiah 40:21) //

>>> Read Article <<<


© www.devotions.com

În Numele Domnului Isus [external source]

”Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl…” Coloseni 3:17

Mi se pune des întrebarea: unde mergi la biserică?
Eu care nu mă duc nicăieri ”la biserică”, nu pot răspunde altfel decât: nicăieri. De fapt răspund de fiecare dată așa cum Duhul îmi dă atunci.
Această întrebare ”unde mergi la biserică?” are de fapt alt substrat: ”ce ești?”, ”cum te definești pe tine?”, ”unde poți fi încadrat?” concret, ”de ce cult aparții?” Răspunsul scutește de cercetare. Ah, ești penticostal, oo, ești baptist, se lămurește lumea repede. Știe de unde să te ia și mai ales unde să te pună.
Dar de fapt, definirea cuiva cu numele unui cult înseamnă declararea autorității lui, de cine ascultă, cine-l comandă, cui se supune dpdv religios.
Aceasta de fapt și înseamnă:”în Numele cuiva….”, autoritatea sub care face acele lucruri.

”Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor, şi i-au întrebat: “Cu ce putere, sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?” FA 4:7

Aici intervine mărturia Domnului. Când declarăm: în numele bisericii, definim ceva cât de cât tangibil, se bănuiește că este vorba de un grup de oameni. Dar noi nu suntem chemați să mărturisim o biserică, nici chiar una perfectă. Cele imperfecte nu merită mărturisite, cea cerească, perfectă este de neînțeles pentru cei ce nu cunosc taina lui Cristos, Adunarea. Suntem chemați să-l mărturisim pe Domnul Isus, Numele Lui, Singurul Nume, nu biserica sau mai grav, un cult.
Să ne definim viața ca creștini(în Cristos), nu ca altceva, oricât de pioasă sau acceptată de lume ar fi acea autoritate. Realitatea dovedește că oamenii care nu-L cunosc pe Domnul, oricât de religioși ar fi, vor fugi sub umbrela unei autorități înțelese de către lume, numai să nu sufere prigonire din pricina crucii lui Cristos. Și e mai bine așa, chivotul se apară singur. Ucide pe cei ce-i încalcă regulile, frânge mâinile lui Dagon, produce tumori în filisteni, etc.
E o realitate binecuvântată, mulți fac multe În Numele Lui, dar dacă ștergi poleială de Nume cristic, vei găsi arama vre-unui profet fals, rugina vre-unei religii vechi sau smalțul ciobit al vre-unui cult aprobat. Numele mai presus de orice Nume, autoritatea Lui stă peste cei ce își trag întreaga sevă din El. Nu din vițe străine.
Cel ce are înțelepciunea turnării unui conținut în vas o are și pe aceea a etichetării corecte.
Cel ce se definește pe sine ca ”gelos” nu va fi convins de nimic să toarne Har acolo unde pe vas scrie altceva, alt Nume, iubit de doritorii de ”har”.
Să nu ne înșelăm că suntem creștini dacă nu putem deslipi de pe noi etichetele false care nu aduc slava lui Dumnezeu și care împiedică pe Domnul să ne binecuvinteze cu Har. Ignoranța nu este o scuză.

vesteabuna.wordpress.com

Is There A Trinity?

Directly associated with the understanding on water baptism is the truth about the Godhead. The churches "traditionally" believe in three separate or distinct persons in one God. This was arrived at due to the scriptural mentioning and deity of the Father, Son and Holy, Spirit. The result of the fourth century meeting of the Nicene Council was to place them under the Trinitarian definition.

Like the false so-called "baptismal formula, this "new" concept swept the expanse of the Christian Church and through the centuries has become so embedded in Christian thought that to question its validity is immediate heresy.

The church lost the revelation that the one God, Jehovah, expressed Himself in the Old Testament as the Father, manifested Himself in the Gospels in the Son, Jesus, and revealed Himself in the Book of Acts as the Holy Spirit. In reality, it is three dispensations of the same God. God above us, God with us, God in us. NOT three persons, but one glorious personage, finally and wonderfully unveiled.
(Hebrews 1 :3)



The heathen intellectual minds of the theologians could not reconcile the appearance of the Son on earth to the Father remaining in heaven. They, forgetting that God can be in heaven and on earth at the same time, (John 14: 10), decided there had to be at least two in the Godhead and the entrance of the Holy Spirit in Acts 2 made it three. They made the Son the second person of the Godhead, failing to realize that the scriptures do not convey that Jesus is in the Godhead, but rather that the Godhead is in Jesus. Col. 2;9,

For in him dwelleth all the fullness of the Godhead bodily. They could only see that the Father was a God and the Son was a God and missed the true concept that the Father was God and the Son was the flesh or man in whom that God dwelt. (Luke 1 :35 and I Timothy 3: 16)

The ensuing three personnel deity is every bit as much a form of idolatry as were the various pagan gods the children of Israel would consistently begin to worship. Through the ages, God "winked" at this encroachment, but the ministry of the last angel was to fully restore a true understanding of this to the elect.

I have excerpted some poignant comments made by Brother Branham from his series on the Seven Church Ages:
"Now all these expressions, 'Him Which Is,' and 'Him Which Was,' and 'Is To Come,' and 'Faithful Witness,' and 'Firstborn From Among the Dead,' and 'Prince of the Kings of the Earth,' and 'The Alpha .and Omega,' and 'The Almighty,' are titles and descriptions of the ONE AND THE, SAME PERSON, Who is the Lord Jesus Christ, Who washed us from our sins in His own blood.

The Spirit of God in John expresses thusly in order to set forth the Supreme Deity of Jesus Christ and to reveal the Godhead as ONE God. Today there is a gross error. It is that there are three Gods instead of one. This revelation as given to John by Jesus, Himself, corrects that error. It is not that there are three Gods, but one God with three offices. There is ONE God with three titles, Father, Son, and Holy Ghost. This mighty revelation IS what the early church had, and it must be restored in this last day along with the correct formula of water baptism.

Now modern theologians won't agree with me for here is what was written in a great Christian magazine. That teaching (on the Trinity) is at the very heart and core of the Old Testament. It is every whit as much at the heart and core of the New Testament. The New Testament is just as much opposed as the Old Testament is to the thought that there are more Gods, than one. Yet the New Testament with equal clearness teaches that the Father is God, and the Son is God; and the Holy Spirit is God, and that these three are NOT three aspects of the same Person, but three persons standing in a truly personal relationship to one another. There we have the great doctrine oh the Three Persons but one God.

They also state, God, according to the Bible,. is not just one person, but He is three persons in one God. That is the great mystery of the Trinity. "It sure is. How can three persons be one God? Not only is there no Bible for it, but it shows even a lack of intelligent reasoning. Three distinct persons, though identical substance; make three gods; or language has lost its meaning entirely. Just listen to these words again, I am Alpha and Omega, the Beginning and the Ending, saith the Lord, Which Is, and Which Was, and Which Is to Come, the Almighty. This is Deity. This is not simply a prophet, a man. This is God. And it is not a revelation of three Gods, but of ONE God, the Almighty.

They didn't believe in three Gods in the beginning of the church. You can't find that sort of belief amongst the apostles. It was after the apostolic age that this theory came in and really became an issue and a cardinal doctrine at the Nicene Council. The doctrine of Godhead caused a two-way split at Nicea. And from that split it there came two extremes. One actually, went into polytheism, believing in three Gods, and the others went into Unitarianism. Of course that was a little while in coming about, but it did, and we have it right today. But the Revelation through John by the Spirit to the churches was, I am the Lord Jesus Christ, and I am ALL of it. There isn't any other God, And He put His seal on this Revelation:

Consider this: Who was the Father of Jesus? Matt. 1:18 says, She was found with child of the Holy Ghost. But Jesus, Himself, claimed that God was His Father. God the Father and God the Holy Ghost, as we often express these terms, make the Father and the Spirit ONE. Indeed they are, or else Jesus had two Fathers. But notice that Jesus said that He and His Father were One, not two. That makes ONE God.

Since this is historically and Scripturally true, people wonder where the three came from. It became a foundational doctrine at the Nicene Council in 325 A.D. This trinity (an absolutely unscriptural word) was based upon the many gods of Rome. The Romans had many gods to whom they prayed. They also prayed to ancestors as mediators. It was just a step to give new names to old gods, so we have saints to make it more Biblical. Thus, instead of Jupiter, Venice, Mars, etc. we have Paul, Peter, Fatima, Christopher, etc., etc. They could not make their pagan religion work out with just one God, so they split Him up into three, and they made intercessors of the saints as they had made intercessors of their ancestors.

Ever since then people have failed to realize that there is just one God with three offices or manifestations. They know there is one God according to Scripture, but they try to make it the fantastic theory that God is like a bunch of grapes; three persons with the same Divinity shared equally by all. But it plainly says here in Revelation that Jesus is That Which Is, That Which. Was, and 'That Which Is to Come.. He is the Alpha and Omega, which means that He is the' A: to "Z' 'Or The All Of It, He is Everything, The Almighty." He is the Rose of Sharon, the Lily of the valley, the Bright and Morning Star, the Righteous Branch, the Father, the Son, and the Holy Ghost. He is God, Almighty God. ONE GOD.

1 Tim. 3: 16 says, And without controversy great is the mystery of godliness.God was manifest in the flesh, justified in the Spirit, seen of angels, preached unto the Gentiles; believed on in the world, received up into Glory. This is what the Bible says. It doesn't say a thing about a first or second or third person here. It says God was manifest in flesh. One God. The ONE GOD was manifested in flesh. That ought to settle it. God came in a human form. That didn't make Him ANOTHER GOD. HE WAS GOD, THE SAME GOD. It was a revelation then, and it is a revelation now, One God.



wmb1.com

The Promise of a Prophet [ Chapter VII:The Mysteries Revealed ]

Early in Brother Branham’s Ministry, it became clear that the denominational system was built to further religious organizations, and not the true Gospel. Brother Branham believed the Bible word for word, and would not compromise, even if it meant being ostracized from his colleagues, friends, or family.

While still a member of the Missionary Baptist Church, he was told to ordain women ministers. He knew the Scriptures well. I Timothy 2:12 plainly says, “But I suffer not a woman to teach, nor to usurp authority over the man, but to be in silence,” and I Corinthians 14:34 says, “Let your women keep silence in the churches: for it is not permitted unto them to speak…” When the ultimatum was given, he could not compromise and left the church.

The Lord revealed the truth on baptism to Brother Branham. How could Jesus command, “Go ye therefore, and teach all nations, baptizing them in the name of the Father, and of the Son, and of the Holy Ghost:” Yet every baptism recorded in the Bible was in the Name of Jesus Christ? The apostle Peter commanded in Acts 2:38 to repent and be baptized in the Name of Jesus Christ The Scriptures work in perfect unity, yet it took a prophet to reveal this secret.

Even the original sin in the Garden of Eden was revealed not as eating a fruit, but in disbelieving God’s Word. How could eating a piece of fruit immediately reveal to Adam and Eve that they were naked? It simply does not make sense. What does an apple have to do with nakedness? God’s prophet plainly revealed this secret.

Who were the angels spoken of in Revelation chapter 2 and 3? Their names may sound familiar. Who are the mysterious horse riders of Revelation chapter 6? They have one very important thing in common. Is the United States mentioned in the Book of Revelation? Who are the 144,000 that were saved in chapter 7? Who is the great whore of chapter 17? Her identity and all these secrets were revealed in the Message of this mighty prophet sent from God.

Not only did innumerable miracles follow this man of God, but the mysteries hidden in the Bible through the ages were also revealed in his Ministry.  

A Voice is crying out to the world to get back to God’s original Word. Each of us has the same opportunity that Peter, James, and John had. We have the opportunity to be numbered with God’s select few who would not bow to the religious organizations of the day. 

Holy Scripture records the lives and deeds of these men who walked with God and were so anointed with His Spirit that they declared THUS SAITH THE LORD, and their words were confirmed by infallible signs and wonders. They were God’s prophets, and the voice of God to their generation.

Are times different now than they were when Jesus was here? It was the religious leaders that crucified Jesus. The disciples were a tiny minority among a huge religious system. They were ostracized, mocked, and eventually killed for taking a stand against the mainstream denominational system. We may not be killed for our beliefs today, but we are surely persecuted. A simple test would be to ask any denominational pastor or priest about Brother Branham and his Ministry. You will hear that he had many miracles – they cannot deny that – but his teachings were off the mark. What did they say about Jesus?

God honored Brother Branham’s willingness to believe every word in the Bible, and He is using Brother Branham’s Ministry to save  souls throughout the world.

It's your choice to decide weather you believe it or not...

branham.org

[ Chapter I ]

[ Chapter II ]

[ Chapter III ]

[ Chapter IV ]

[ Chapter V ]

[ Chapter VI ]

Muzica Crestina: Intre lume si biserica

“Cu aceasta metoda, muzica ‘usoara’ devine o scoala de trivialitate. Tinere generatii ascultand asemenea produceri, se pervertesc, isi pierd inaltul instinct al iubirii ce innobileaza pe om. Ciripitul vrabiilor e mult mai aproape de poezie decat mieunatul absurd si cvasipermanent al bandelor de muzica usoara.” (George Calinescu)

Intrucat mi-a fost sugerat sa scriu un articol despre muzica si tinand cont ca este un subiect extrem de interesant si dezbatut chiar de catre multi, am gasit si eu cu cale sa fac o caracterizare din persepctiva biblica a acestui fenomen [da, am zis bine;) ], muzica- muzica crestina.

Muzica crestina in ziua de azi inseamna bani, concerte, oameni sarind in sus, dand din cap, dand din coate, dansand.. . "Intruncuvant" o adevarata afacere cu piata larga. Se asculta in tren, in tramvai, pe strada, oriunde, fara senzatia de rusine (micul mare defect al unora), ba chiar o promoveaza. Asa zic si eu propasire, succes mare, multi adepti. Garantat. Eu tot nu reusesc sa asimilez aceasta constructie lexicala: concert crestin. Hmm..poate pentru ca nu prea obisnuiesc sa vorbesc in oximoroane ca indreptatitul Eminescu. Si totusi.. Concert de muzica crestina? Sa vedem.

Inca de la inceput trebuie sa clarificam un lucru. De fapt.. cuvantul muzica este impropriu crestinilor. Nu exista nici o relatare biblica in care sa fie mentionat acest termen. Sigur in general azi cand spui muzica incluzi aici orice.. aproape orice.. de la rap/hip-hop, manele (non-muzici le-as numi eu) pana la simfonie,opereta ,blues,etc. sau asa zisa muzica crestina, cu sub-termenele de rigoare, piesa crestina, artist, hit crestin, .. . In fapt termenul biblic folosit este cantari.. cantari de lauda, cantareti ( Isaia 42,10: "Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor!" ; Psalmi 100,4: "Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele." ; etc. )

Biblia ne ofera chiar un intreg volum (sau full album cum am zice "noi") de cantari crestine [un pleonasm;)] prin aceasta mare carte citita de aproape oricine, si anume Cartea Psalmilor, Psalmii. Sigur aceasta carte inseamna mai mult decat arta poetica sau compozitii muzicale ( este si o carte profetica, etc).. dar sa ne rezumam la muzica.. .

"Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,"
( Psalmul 9,1-3)

Acuma va intreb : seamana muzica crestina din ziua de azi cu acesti psalmi si cantari de lauda? O sa ziceti cum mi-a mai zis cineva.. Biserica s-a modernizat. Acum se lucreaza in alt mod. Trebuie gasite alte mijloace prin care sa-i chemi pe oameni la o biserica. ( Cuvantul Domnului nu ne indeamna la o biserica, ci la Hristos: " Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă." Matei 11,28 ; "Să ieşim dar afară din tabără la El, şi să suferim ocara Lui." Evrei 13,13 ; Isus le-a zis: "Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată." Ioan 6:35 ; etc. Dar asta e un alt subiect care poate il voi aborda cu alta ocazie ). Acum va spun un lucru referitor la biserica moderna: "Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!" Evrei 13,8. El nu se schimba. Sigur asta nu inseamna ca El nu mai lucreaza si astazi. Nicidecum. Insa noi nu avem nevoie de o biserica moderna. Noi avem nevoie de o "trezire de moda veche", de o restituire a tuturor lucrurilor, de o intoarcere la credinta originala data sfintilor odata pentru totdeauna, la starea bisericii primare, la cei dintai crestini care erau adunati in odaia de sus preamarind si laudand pe D-zeu si propovaduind cu toata puterea si neinfricati Cuvantul original si nerastalmacit. De asta avem noi nevoie,.. si eu cred ca va fi asa pentru ca e conform cu Scriptura.

Asadar in ce priveste aceste noi "trend-uri", noi forme de muzica, in care se regasesc razlet cate un worship, praise sau halleluyah fara nici o referire la cel caruia ii sunt adresate aceste "cantari" (lui D-zeu cu siguranta nu pentru ca nu s-ar regasi in nici una din ele). Acestea nu mai au nimic crestin in ele. Amestecul crestinismului cu paganismul continua de la Constantin Cel Mare (et company) pana in ziua de azi (culmea tuturor lucrurilor va avea loc in generatia noastra). Rock crestin? Hip-hop crestin?.. nu au ce cauta in viata unui crestin. Acolo nu este Duhul lui D-zeu si nu sunt insuflate de D-zeu ci de oameni. Daca aruncam o privire inspre trecut vedem intalnirea lui Ilie cu D-zeu ( cand Ilie cere sa-I vada fata) Biblia spune: "Domnul i-a zis: "Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!" Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii. "- 1 Imparati 19,11-14. El nu era nici in vantul acela, nici in cutremur... el era in acel susur bland si subtire. Cand e vorba de copii Lui.. El ne ocroteste si ne calauzeste iar mana Sa apasa asupra vrajmasilor nostri. El nu poate fi in rock-ul acela. Da si Amin. El este acolo unde vrea El sa se lase descoperit, in simplitate.

Veniti dar sa laudam pe Domnul cu cantari de biruinta caci El a eliberat lumea de sub robia pacatului. Nu "muzica cu tenta crestina" ci cantari frate si sora;). Dati slava cinste si onoare Numelui Sau. Si tot poporul sa zica Amin!

" Ieri si azi si-n veci ramane,
Vesnicul Stapan
Tot se schimba, numai Isus,
Ramane in veci.

Slava Numelui
Slava Numelui Sau
Tot se schimba numai Isus
Ramane in veci!"

>>>Descarca toata cantarea<<<

Citeste si.. -> [ Istoria muzicii ]
-> [ Muzica usoara si inchinarea ]

© Wild-Voice 2009. All rights reserved
Powered by Silver Sentinel®