©C.B. Lupu
Showing posts with label conciliu. Show all posts
Showing posts with label conciliu. Show all posts
Sunday, 22 May 2011
Sunday, 15 May 2011
Matei 28:19 [ sinteza ]
Câteva date legate de interpolarea frazei: "în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh"
În primul rând, din acest pasaj studiind în textul grecesc, observăm că nici cuvintele botezându-i (pe ei, la masculin în greacă: autous) şi învăţându-i (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu naţiunile (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de autous, ar trebui să fie auta, vezi în acest sens, nota de subsol de la Noul Testament Traducerea Fidelă - 2007 (NTTF - 2007). Prin urmare, fie autorul uman: Matei a greşit, fie acest pasaj a fost modificat ulterior, dar fără a ţine seama de gen, atunci când s-a interpolat probabil fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”.
În unele scrieri ramase de la Eusebiu, este citat versetul din Matei 28:19 cu o formulare complet diferita: „…în Numele Meu.” Acest indiciu ni-l ofera aşa numitul „Aparat critic al Noului testament în limba greacă”, de la ediţia 1 la 25, redactăt de Nestle şi Aland. În această privinţă a modificării textului, observaţi ce spune şi cartea ,,Provocarea” la pg. 63: „Dr.Karlheinz scrie: „Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare” …Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii… În „Novum Testamentum Graece et Latine” de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu: „En to onomati mou” = „…în Numele Meu.” Aceiaşi observaţie este scrisă şi în „Greek New Testament”, Second edition, 1954, London, Bible House.” Enciclopedia Catolică, Vol. 2, pag. 236, recunoaşte că cuvintele utilizate la ceremonia de botez au fost schimbate de Biserica Catolică . Iar în Enciclopedia Britanică, Vol. 3, pag. 365, afirmă că botezul a fost schimbat din „Numele lui Isus”, în cuvintele „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” în secolul al-II-lea.
Scribners Dictionary of the Bible, Vol. 1, pag. 241: „Formula originală a cuvintelor este în Numele lui Isus Cristos sau Domnului Isus. Botezul în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt a fost dezvoltat mai târziu”. Dicţionarul Hasting’s al Bibliei (1898), vol. I, pag. 241: „numele original al cuvintelor a fost „în numele lui Isus Hristos” sau „Domnului Isus”. Botezul în numele Trinităţii a fost o schimbare ulterioară”. În limba română, doar traducerea Noul Testament, Traducerea Fidelă (o traducere ultra literală a textului grecesc cumpărată de liderii AZS din RO) – 2007 la nota de subsol, face referire la citatul în varianta lui Eusebiu, iar în text fraza: „botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit”; este pusă în paranteze pătrate [] care semnifică: că cuvintele din text cuprinse între aceste paranteze nu se găsesc în manuscrisele cele mai vechi, ci doar în unele mai târzii decât acestea; deci sunt nesigure. Deoarece, citatele din Eusebiu sunt mai vechi faţă de orice manuscris grecesc existent a lui Matei 28:19, astfel este foarte posibil ca citatele sale să reprezinte textul original. Căci, dacă mergem pe principiu de critică textuală, care uneori apelază nu doar la manuscrisele Noului Testament, ci şi la scrierile patristice, care conţin citate din Noul Testament, căci unele scrieri patristice fiind şi din sec. II e.n.
În ediţia a IV fraza "în Numele Tatălui al Fiului şi a Sfântului Spirit" este pusă la n.s. Deci, Isus conform cu scrierile lui Eusebiu din Cezareea nu a spus: „…faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” (BCR), ci a spus: „…discipolizaţi toate naţiunile în Numele meu …” Să nu uităm că el a avut acces la manuscrise mai bune decât avem noi astăzi, dacă ne gândim şi la faptul că în vremea lui exista chiar manuscrisul original al lui Matei, scris în ebraică (prima dată şi apoi în greacă), după spusele lui Ieronim acesta era păstrat în zilele sale (sec. IV-V e.n.) în biblioteca pe are o colecţionase Pamfil la Cezareea (vezi lucrarea scrisă de Ieronim: „De viris inlustribus,” cap. III). Eusebiu din Caesarea (Cezareea), a fost un istoric creştin al secolului IV, care a avut acces la cea mai mare colecţie de scrieri ante-niceene, pe care în parte le avem şi în zilele noastre, biblioteca care a fost iniţiată de Origen şi Pamphilus.
În mod notoriu, Brian Hoeck relatează că mai recent, au fost găsite cel puţin două texte antice ale Noului Testament care nu fac nici o menţionare a vreunei formule trinitariene în Matei 28:19, ci: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts, 1915, pg. 58 ff., 628 şi 636). Un argument în plus, este manuscrisul ebraic al Evangheliei după Matei, al evreului din Spania, Shem Tob din sec. XII – XIII, v. 19-20 apare scris astfel: „Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate cele ce v-am ordonat Eu, în etern”. De altfel, unii scriitori creştini vechi (Papias 80-164; Irineu 115-202; Origen 185-255; Ieronim 340-420; Epifaniu 315-403) susţin că Matei iniţial a scris Evanghelia în limba ebraică.
Revenind la scrierile lui Eusebiu, un cercetător pe nume Conybeare, cercetând scrierile lui Eusebiu (300-336 AD), în mod deosebit în comentariile cărţilor Psalmi, Isaia, „Demonstraţio Evangelica”, şi în alte scrieri, a descoperit 17 citări ale versetului din Matei 28:19 făcute de Eusebiu în forma următoare: În greacă:... Tradus în română: ,,Ducându-vă discipolizaţi toate naţiunile în numele meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit.” Mai exact în ‘The Proof of the Gospel’ de 5 ori; ‘Commentary in Psalms’ de 4 ori; ‘The Theophania’ de patru ori; în ‘Commentary in Isaiah’ de două ori; în ‘The History of the Church’ o dată; în ‘In Praise of Constantine’ o dată. Conybeare mai spune: „În cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai antică n-a păstrat pentru noi o citare intactă. Dar asta nu e o surpriză pentru noi, aşa cum Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte că manuscrisele Greceşti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au adăugat citări care erau familiare pentru ei, şi despre care credeau că sunt adevărate citări.” În opiniile lui Conybeare, alterările textelor au fost făcute în mod special de scribi ortodocşi, argumentând că ortodocşii sunt cei care cu predilecţie folosesc formula Trinitară a botezului. Pe lângă toate acestea, el afirmă: „În singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.”( F.C. Conybeare). Iar în 1919, în comentariul lui Peake's a fost întâi publicat: „'Biserica primelor zile nu a observat această poruncă "cât lumea", chiar dacă ei o ştiau. Porunca să boteze în numele întreit este o târzie extensie doctrinală.'
Cercetând eu personal scrierile lui Eusebiu am găsit chiar în limba română, că El a spus: „Mergeţi acum şi învăţaţi toate neamurile în numele Meu.” Este interesant că, conform cu citatul lui Eusebiu despre marea însărcinare, Isus îi îndeamnă pe apostoli să facă ucenici şi să-i înveţe în Numele Lui, şi această poruncă finală concordă cu însărcinarea prezentată în Evanghelia după Luca, unde se spune: ,,Şi să se predice în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, către toate popoarele, începând din Ierusalim.” (Luca 24:47). Să nu uităm că Domnul Isus spune în v. 18: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” Iar doar după aceea le spune apostolilor să facă discipoli (ucenici) de ce? Deoarece în virtutea autorităţii pe care a primit-o de la Tatăl, El le-a putut porunci, ‘mergeţi... căci Eu sunt cu voi.’ Persoana în jurul căruia gravitează această lucrare este Domnul Isus care a primit toată autoritatea şi atunci este normal ca această lucrare să se facă în Numele Lui. Puterea numelui lui Isus este subliniată şi de Eusebiu când citează acest text din Matei 28:19 şi îl comentează în „Dovada Evangheliei”, spunând: „...Spunând chiar în aceste cuvinte acelor discipoli ai Lui, cei mai săraci dintre săraci: 'Duceţi-va şi faceţi discipoli din toate naţiunile'. 'Dar cum putem face asta', ar fi putut răspunde ei în mod rezonabil Stăpânului?... Însă în timp ce discipolii foarte probabil spuneau sau se gândeau la acest aspect, Stăpânul le-a rezolvat dificultăţile prin adăugarea unei fraze, spunând ca ei vor triumfa 'IN NUMELE MEU'. Căci El nu i-a însărcinat simplu şi vag 'faceţi discipoli din toate naţiunile', ci cu adăugarea necesară 'în numele meu' . Iar puterea numelui Său fiind atât de mare, încât apostolul spune: 'Dumnezeu i-a dat un nume care este mai presus de orice nume, astfel încât în numele lui Isus fiecare genunchi să se plece al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ.' El a arătat virtutea puterii în numele Său ascunsa de mulţime, când El a zis discipolilor Săi: 'Duceţi-vă şi faceţi discipoli din toate naţiunile în numele Meu'. (Dovada evangheliei VOL 1, editat şi tradus de W.J. Ferrar, 1981, pag. 157).
Este interesant că textul din Matei 28:19, după manuscrisele pe care le avem, se referă la scufundarea propriu-zisă şi Numele pentru care se cufundă (botează) candidatul la botez, adică ,,în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” În timp ce Eusebiu subliniază Numele (autoritatea) folosit de botezător sau de lucrător pentru a scufunda, şi nu despre Numele în care este scufundat candidatul la botez. Citatul din Evanghelia după Matei dat de Eusebiu de 17 ori, concordă mai bine cu contextul, unde persoana care ne autorizează şi ne împuterniceşte să botezăm este: Domnul Isus. Şi aceasta se potriveşte cu afirmaţia anterioară a Domnului din v. 18: „…Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”. Şi atunci conform citatului din Matei 28:19, redat de Eusebiu este vorba nu de Numele pentru care oamenii să se boteze, ci de numele sau autoritatea în virtutea căruia acţionează lucrătorul. Deci este clar şi logic că lucrătorul trebuie să acţioneze în numele Fiului, căci toată autoritatea i-a fost dată Fiului de către Tatăl, tocmai pentru ca în numele Lui să acţionăm şi să botezăm. Dacă Isus ar fi spus: „Toată autoritatea o are: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” atunci ar fi fost normal să acţionăm în numele Sfintei Treimi, dar El a spus: „…Toată Mi-a fost dată (Mie ) în cer şi pe pământ”. Şi atunci e normal să acţionăm în numele Lui (vezi şi Luca 24:47).
În mod asemănător, Biblia ne învaţă în Coloseni 3:17, că „orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” Deci porunca este clară, şi anume că tot ce facem deci inclusiv lucrarea botezului să o facem, citez: ,,în Numele Domnului Isus” şi nicăieri în Scriptură nu găsim lucrări efectuate în numele Sfintei Treimi, curios, nu? Nicăieri în Scripturi nu găsim ceva să se facă ,,în numele… Sfântului Duh”. Astfel dar toate lucrările au fost făcute în vechiul legământ: ,,în numele lui Iehova” (1Cronici 16:2; 21:19; Matei 21:9; 23:39), „în numele Tatălui” (Ioan 5:43; 10:25), iar în Noul Legământ, creştini, vindecau, se rugau, slujeau, făceau minuni, scoteau demoni, etc. doar ,,în numele lui Isus” (Fapte 3:6,16; 4:18; 5:40; 16:18; 1Corinteni 5:4; 6:11; 1Tesaloniceni 4:1). Astfel concluzionăm: din unghiul celui ce boteză (Botezătorului), el face această lucrare, în numele lui Isus (Coloseni 3:17), adică cu autoritatea şi împuternicirea Lui (Luca 24:47) şi în locul Lui (2Corinteni 5:20). Însă trebuie să precizăm că Formula de botez din toate textele care descriu botezurile (Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27), se referă strict la scufundarea în acel nume (persoană) sau pentru acel nume (persoană), şi nu se referă la numele în virtutea căruia acţionează lucrătorul sau cel care botează (Botezătorul).
Revenind însă la pasajul din Matei 28:19, un alt argument în ce priveşte posibila alterare a textului din Matei 28:19-20 este un Manuscris în ebraică, din secolul XIV (mai precis 1380 e.n.) ce conţine Evanghelia după Matei pe nume: Shem -Tob. Acest manuscris a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole, şi astfel ar putea proveni de la cel scris de apostolul Matei în limba ebraică. Dar care a fost sursa acestui text ebraic? Profesorul George Howard, care a făcut cercetări ample cu privire la această chestiune, sugerează că „Textul ebraic al lui Matei copiat de Shem - Tob datează cam din primele patru secole ale erei creştine”. (Vezi şi New Testament Studies, volumul 43, nr. 1, ianuarie 1997, paginile 58-71.) În acest manuscris, textul din Matei 28:19-20 este redat astfel: „Go and teach them to carry out all the things which I have commanded you forever.” (traducere în engleză din ebraică - Matthew 28:19, Hebrew Gospel of Matthew, translated by George Howard from Shem Tob's, Evan Bohan ). „Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate lucrurile care Eu v-am poruncit pentru totdeauna.”
În Volumul VI (6) - „Texte coptice amestecate în dialectul egiptean superior”, editat cu traducerile engleze aferente de E. A. WALLIS BUDGE. Acest volum dublu de 1490 de pagini, cuprinde textele care s-au găsit în 15 manuscrise, după cum urmează: 6780, 6781, 6782, 6784, 6799, 6800, 6801, 6806a, 7021, 7023, 7027, 7028, 7029, 7030, 7597. Din aceste manuscrise, 8 au fost scrise înainte de sfârşitul secolului X d.H., 5 în prima jumătate a secolului XI d.H., şi doua în a doua jumătate a secolului XI d.H. Acest volum, conţine o discuţie din secolul IV d.H., la pagina 637, o dispută între patriarhul Cyrill (315-386 d.H.) din Ierusalim şi un călugăr pe nume Annarikhus ce deţinea „Evanghelia după Evrei”. Acest călugăr a citat o frază din Evanghelie, ce se presupune a fi din Matei 28:19, într-o formă foarte asemănătoare cu varianta citată de Eusebiu, şi anume: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts , 1915, pg. 637). Este trist totuşi, că după ce Patriarhul l-a câştigat pe călugăr de partea sa, l-a botezat pe călugăr „în numele Doamnei noastre al tuturor, Sfânta Maria”, o formulă ne-biblică şi falsă de botez.
Alte argumente biblice: Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27. Formularea de botez aşa cum o găsim în cartea Faptele şi în epistole, adică: „pentru numele Domnului Isus” se armonizează şi cu botezul simbolic făcut în Marea Roşie de către poporul Israel, care a fost botezat ,,pentru Moise” (1Corinteni 10:2), care a fost mediatorul Vechiului Legământ, în mod asemănător, apostolii au botezat „pentru numele Domnului Isus” (Romani 6:3), mediatorul Noului Legământ (1Timotei 2:5; vezi şi: Fapte 7:37; Evrei 3:1-6). Prin botez credincioşii devin ucenici (discipoli) ai lui Isus (Ioan 4:1), însă nicăieri în Noul Testament nu se vorbeşte de ucenici ai lui Dumnezeu Tatăl sau ai Duhului Sfânt; ci, doar de ucenici ai Domnului Isus (Matei 9:14,19; 27:57; Luca 14:33; Luca 6:17; Ioan 19:38). Prin urmare, este logic atunci ca aceştia să fie botezaţi doar în numele lui Isus, care este Învăţătorul lor (Matei 23:8). Un alt argument indirect este: - 1Corinteni 6:11 unde se spune: ,,Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos (botezul în apă), şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (botezul cu Duhul Sfânt)” (vezi şi 1Corinteni 1:12-15). Pe lângă toate acestea, botezul este o identificare cu moartea şi învierea lui Isus (Romani 6:3,4; Coloseni 2:12), căci prin botez noi suntem ,,îngropaţi (scufundaţi) împreună cu Isus”, şi deci „identificaţi cu El, printr-o asemănare cu moartea Lui...” prin botez (îngropare) noi ne identificăm cu Isus, însă noi nu ne putem identifica cu Tată ceresc care nu a murit (Deuteronom 32:4), nici cu Duhul Sfânt, care este un duh de viaţă şi nu poate să moară (Apocalipsa 11:11); ci, doar cu Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu singurul care a murit şi a înviat (Romani 6:8-10). În mod similar, botezul este şi o identificare cu Cristos care a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, căci prin botez eşti una cu El şi îmbrăcat cu El (Galateni 3:27,28), şi începi să calci pe urmele Lui. Iar după cum ştim, nici Dumnezeu Tatăl nu a fost botezat în apă, nici Duhul Sfânt, ci doar Isus, atunci cum putem fi botezaţi noi în Numele lor? Numele invocat de candidat la botez, era Numele Domnului, adică Numele lui Isus Cristos (Fapte 22:16; vezi şi Fapte 10:43; 1Corinteni 6:11; Romani 10:9-13). Formula în Numele lui Isus, s-a folosit la botezurile care au înfiinţat, adunările (bisericile) din: Ierusalim (Fapte 2.38); Samaria (Fapte 8:16); Cezarea (Fapte 10:48); Efes (Fapte 19:5); Corint (1Corinteni 1:12,13; 6:11); Provinica Galatia (Galateni 3.27); Roma (Romani 6:3,4). Formula s-a folosit la: Evrei (Fapte 2:38); Samariteni (Fapte 8:16); Oameni ai naţiunilor (Fapte 10:48; Galateni 3.27); la toţi creştini botezaţi atunci (Romani 6:3).
Argumente extrabiblice: Cipryan un părinte bisericesc, a găsit necesar să insiste asupra formulei în numele Sfintei treimi, pentru că unii creştini botezau după o formulă de botez, veche şi scurtă şi anume: „în Cristos Isus” sau ,,în numele Domnului Isus” ceea ce lasă să se înţeleagă că formula de origine veche şi apostolică folosită de unii creştini chiar şi în vremea lui Cipryan era cea „în numele Domnului Isus”. Encyclopedia Britannica, 11th ed. (1920), II 365: „Formula trinitariană şi scufundarea de trei ori n-a fost o practică uniformă de la început... Botezul în Numele lui Isus este formula din Noul Testament. În secolul trei, botezul în Numele lui Hristos era încă la fel de răspândit încât papa Stefan l-a declarat valid, opunându-se lui Ciprian din Cartagina”. Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389, spune: Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustian Martirul. A History of Christian Thought; Otto Heick; Vol. 1, pag. 53, spune: „la început botezul era realizat (administrat) în Numele lui Isus, apoi gradual în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.” Dicţionarul Biblic explicativ (1962), vol. I, pag. 351: „Dovezile... Sugerează că botezul în creştinismul timpuriu a fost administrat, nu în întreitul nume, ci în Numele lui Isus Hristos sau în Numele Domnului Isus”. Otto Heick, un istoric creştin de renume (1947), pag. 58: „formula trinitariană de botez...a luat locul vechii formul de botez “în Numele lui Isus”. Williston Walker, un istoric al bisericii creştine (1947), pag. 58: „Formula de botez trinitarian ... a luat locul vechiului botez în Numele lui Hristos”. Canney's Encyclopedia of Religions (1970), pag. 53: „Persoanele au fost botezate la început în „numele lui Isus Hristos” ... Sau „în numele Domnului Isus”... După acea, odată cu dezvoltarea doctrinei Trinităţii, ei erau botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”. Encyclopedia Biblica (1899), I, 473: „Este numai normal să concluzionăm că botezul a fost administrat iniţial „în Numele lui Isus Hristos”, sau „în numele Domnului Isus”. Această opinie este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei baptismale era singulară nu întreită, cum a fost crezul ulterior”.
Revista „Time” (eng.) din 5 decembrie 1955 , citează următoarea referire istorică care a avut loc în Roma în anul 100 d.H. cu privire la botezul „în Numele lui Isus”: „Diaconul şi-a ridicat mâna, şi Publius Decius a păşit prin uşa baptistierului. Stând până la brâu în bazin era Marcus Vasca vânzătorul de lemne. El zâmbea aşa cum Publius a străbătut în bazin lângă el. „Credis”? A întrebat el. „Credo”, a răspuns Publius. „Eu cred că mântuirea mea vine de la Isus Cristosul, care a fost răstignit sub Ponţiu Pilat. Cu El eu am murit ca să pot avea cu El Viaţă Eternă”. Atunci el a simţit braţe puternice sprijinindu-l aşa cum el s-a lăsat pe spate în bazin, şi a auzit glasul lui Marcus în urechea lui – „Eu te botez în Numele Domnului Isus...”. Păstorul Hermas (140-155 d.H.) consemnează în cap. 15: „Sunt cei care au auzit cuvântul şi au vrut să se boteze în numele Domnului”. Această scriere în sec. II şi III a fost considerată inspirată de Dumnezeu, ea apărând la sfârşitul celorlalte cărţi ale Noului Testament, fiind găsită în Codex Sinaiticus, Clement Alexandrinul o numeşte această scriere: „Scriptură”, iar Origen spune că Hermas este contemporan cu apostolii fiind Hermes din Romani 16:14. Eusebiu spune că în timpul lui scrierea se citea în unele biserici şi se folosea la instruirea catehumenilor (cei ce se pregăteau pentru botez), chiar dacă el personal o plasează între apocrife.
Ceea ce ar trebui să vadă creştinii este faptul că toţi aceia care au fost botezaţi în formula „în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” sunt de fapt botezaţi după modelul bisericii romano-catolice şi nu după cel al apostolilor. Părerea următoare a cardinalului iezuit Augustin Bea, ar trebuie să ne facă atenţi: „După părerea lui Bea, papa este „tatăl tuturor credincioşilor”, şi pentru credincioşii evanghelici, care au botezul valabil, este necesară numai o reîntoarcere plină de dragoste în sânul bisericii mamă.“ (O. Markmann, Irrtümer der katholischen Kirche, pag. 22). Ceea ce înţelegem noi sub noţiunea „botezat valabil” , nu mai necesită nici o explicaţie suplimentară. Botezul biblic-apostolic, ‘în Numele Domnului Isus Cristos’ este respins de către biserica romană, ca erezie, iar pentru a te întoarce în sânul biserici mamă (cea romano-catolică) nu este necesar un nou botez; ci, doar de o reîntoarcere a creştinilor evanghelici şi o recunoaştere a Papei de la Roma căci botezul este acelaşi, cel în numele Sfintei Treimi. Astfel Papa Ioan XIII în 1962, a convocat un Consiliul Ecumenic II, la Vatican, şi a spus atât corpului catolic prezent, cât şi liderilor protestanţi să unească cultele lor cu Roma. Papa Ioan a folosit următoarea formulă: „v-aţi putea unii cu noi pentru că aveţi botezul nostru”. Astfel este timpul ca bisericile creştine evanghelice să lase la o parte obiceiurile şi învăţăturile acceptate aşa de uşor uneori, din partea unor oameni, chiar teologi sau din partea religiile tradiţionale, şi să revină la teologia primară aşa cum au înţeles-o şi aplicat-o apostolii despre care Dumnezeu a dat mărturie şi pe care Isus i-a însoţit cu prezenţa Lui (Evrei 2:2-4; Marcu 16:20).
În primul rând, din acest pasaj studiind în textul grecesc, observăm că nici cuvintele botezându-i (pe ei, la masculin în greacă: autous) şi învăţându-i (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu naţiunile (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de autous, ar trebui să fie auta, vezi în acest sens, nota de subsol de la Noul Testament Traducerea Fidelă - 2007 (NTTF - 2007). Prin urmare, fie autorul uman: Matei a greşit, fie acest pasaj a fost modificat ulterior, dar fără a ţine seama de gen, atunci când s-a interpolat probabil fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”.
În unele scrieri ramase de la Eusebiu, este citat versetul din Matei 28:19 cu o formulare complet diferita: „…în Numele Meu.” Acest indiciu ni-l ofera aşa numitul „Aparat critic al Noului testament în limba greacă”, de la ediţia 1 la 25, redactăt de Nestle şi Aland. În această privinţă a modificării textului, observaţi ce spune şi cartea ,,Provocarea” la pg. 63: „Dr.Karlheinz scrie: „Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare” …Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii… În „Novum Testamentum Graece et Latine” de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu: „En to onomati mou” = „…în Numele Meu.” Aceiaşi observaţie este scrisă şi în „Greek New Testament”, Second edition, 1954, London, Bible House.” Enciclopedia Catolică, Vol. 2, pag. 236, recunoaşte că cuvintele utilizate la ceremonia de botez au fost schimbate de Biserica Catolică . Iar în Enciclopedia Britanică, Vol. 3, pag. 365, afirmă că botezul a fost schimbat din „Numele lui Isus”, în cuvintele „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” în secolul al-II-lea.
Scribners Dictionary of the Bible, Vol. 1, pag. 241: „Formula originală a cuvintelor este în Numele lui Isus Cristos sau Domnului Isus. Botezul în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt a fost dezvoltat mai târziu”. Dicţionarul Hasting’s al Bibliei (1898), vol. I, pag. 241: „numele original al cuvintelor a fost „în numele lui Isus Hristos” sau „Domnului Isus”. Botezul în numele Trinităţii a fost o schimbare ulterioară”. În limba română, doar traducerea Noul Testament, Traducerea Fidelă (o traducere ultra literală a textului grecesc cumpărată de liderii AZS din RO) – 2007 la nota de subsol, face referire la citatul în varianta lui Eusebiu, iar în text fraza: „botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit”; este pusă în paranteze pătrate [] care semnifică: că cuvintele din text cuprinse între aceste paranteze nu se găsesc în manuscrisele cele mai vechi, ci doar în unele mai târzii decât acestea; deci sunt nesigure. Deoarece, citatele din Eusebiu sunt mai vechi faţă de orice manuscris grecesc existent a lui Matei 28:19, astfel este foarte posibil ca citatele sale să reprezinte textul original. Căci, dacă mergem pe principiu de critică textuală, care uneori apelază nu doar la manuscrisele Noului Testament, ci şi la scrierile patristice, care conţin citate din Noul Testament, căci unele scrieri patristice fiind şi din sec. II e.n.
În ediţia a IV fraza "în Numele Tatălui al Fiului şi a Sfântului Spirit" este pusă la n.s. Deci, Isus conform cu scrierile lui Eusebiu din Cezareea nu a spus: „…faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” (BCR), ci a spus: „…discipolizaţi toate naţiunile în Numele meu …” Să nu uităm că el a avut acces la manuscrise mai bune decât avem noi astăzi, dacă ne gândim şi la faptul că în vremea lui exista chiar manuscrisul original al lui Matei, scris în ebraică (prima dată şi apoi în greacă), după spusele lui Ieronim acesta era păstrat în zilele sale (sec. IV-V e.n.) în biblioteca pe are o colecţionase Pamfil la Cezareea (vezi lucrarea scrisă de Ieronim: „De viris inlustribus,” cap. III). Eusebiu din Caesarea (Cezareea), a fost un istoric creştin al secolului IV, care a avut acces la cea mai mare colecţie de scrieri ante-niceene, pe care în parte le avem şi în zilele noastre, biblioteca care a fost iniţiată de Origen şi Pamphilus.
În mod notoriu, Brian Hoeck relatează că mai recent, au fost găsite cel puţin două texte antice ale Noului Testament care nu fac nici o menţionare a vreunei formule trinitariene în Matei 28:19, ci: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts, 1915, pg. 58 ff., 628 şi 636). Un argument în plus, este manuscrisul ebraic al Evangheliei după Matei, al evreului din Spania, Shem Tob din sec. XII – XIII, v. 19-20 apare scris astfel: „Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate cele ce v-am ordonat Eu, în etern”. De altfel, unii scriitori creştini vechi (Papias 80-164; Irineu 115-202; Origen 185-255; Ieronim 340-420; Epifaniu 315-403) susţin că Matei iniţial a scris Evanghelia în limba ebraică.
Revenind la scrierile lui Eusebiu, un cercetător pe nume Conybeare, cercetând scrierile lui Eusebiu (300-336 AD), în mod deosebit în comentariile cărţilor Psalmi, Isaia, „Demonstraţio Evangelica”, şi în alte scrieri, a descoperit 17 citări ale versetului din Matei 28:19 făcute de Eusebiu în forma următoare: În greacă:... Tradus în română: ,,Ducându-vă discipolizaţi toate naţiunile în numele meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit.” Mai exact în ‘The Proof of the Gospel’ de 5 ori; ‘Commentary in Psalms’ de 4 ori; ‘The Theophania’ de patru ori; în ‘Commentary in Isaiah’ de două ori; în ‘The History of the Church’ o dată; în ‘In Praise of Constantine’ o dată. Conybeare mai spune: „În cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai antică n-a păstrat pentru noi o citare intactă. Dar asta nu e o surpriză pentru noi, aşa cum Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte că manuscrisele Greceşti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au adăugat citări care erau familiare pentru ei, şi despre care credeau că sunt adevărate citări.” În opiniile lui Conybeare, alterările textelor au fost făcute în mod special de scribi ortodocşi, argumentând că ortodocşii sunt cei care cu predilecţie folosesc formula Trinitară a botezului. Pe lângă toate acestea, el afirmă: „În singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.”( F.C. Conybeare). Iar în 1919, în comentariul lui Peake's a fost întâi publicat: „'Biserica primelor zile nu a observat această poruncă "cât lumea", chiar dacă ei o ştiau. Porunca să boteze în numele întreit este o târzie extensie doctrinală.'
Cercetând eu personal scrierile lui Eusebiu am găsit chiar în limba română, că El a spus: „Mergeţi acum şi învăţaţi toate neamurile în numele Meu.” Este interesant că, conform cu citatul lui Eusebiu despre marea însărcinare, Isus îi îndeamnă pe apostoli să facă ucenici şi să-i înveţe în Numele Lui, şi această poruncă finală concordă cu însărcinarea prezentată în Evanghelia după Luca, unde se spune: ,,Şi să se predice în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, către toate popoarele, începând din Ierusalim.” (Luca 24:47). Să nu uităm că Domnul Isus spune în v. 18: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” Iar doar după aceea le spune apostolilor să facă discipoli (ucenici) de ce? Deoarece în virtutea autorităţii pe care a primit-o de la Tatăl, El le-a putut porunci, ‘mergeţi... căci Eu sunt cu voi.’ Persoana în jurul căruia gravitează această lucrare este Domnul Isus care a primit toată autoritatea şi atunci este normal ca această lucrare să se facă în Numele Lui. Puterea numelui lui Isus este subliniată şi de Eusebiu când citează acest text din Matei 28:19 şi îl comentează în „Dovada Evangheliei”, spunând: „...Spunând chiar în aceste cuvinte acelor discipoli ai Lui, cei mai săraci dintre săraci: 'Duceţi-va şi faceţi discipoli din toate naţiunile'. 'Dar cum putem face asta', ar fi putut răspunde ei în mod rezonabil Stăpânului?... Însă în timp ce discipolii foarte probabil spuneau sau se gândeau la acest aspect, Stăpânul le-a rezolvat dificultăţile prin adăugarea unei fraze, spunând ca ei vor triumfa 'IN NUMELE MEU'. Căci El nu i-a însărcinat simplu şi vag 'faceţi discipoli din toate naţiunile', ci cu adăugarea necesară 'în numele meu' . Iar puterea numelui Său fiind atât de mare, încât apostolul spune: 'Dumnezeu i-a dat un nume care este mai presus de orice nume, astfel încât în numele lui Isus fiecare genunchi să se plece al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ.' El a arătat virtutea puterii în numele Său ascunsa de mulţime, când El a zis discipolilor Săi: 'Duceţi-vă şi faceţi discipoli din toate naţiunile în numele Meu'. (Dovada evangheliei VOL 1, editat şi tradus de W.J. Ferrar, 1981, pag. 157).
Este interesant că textul din Matei 28:19, după manuscrisele pe care le avem, se referă la scufundarea propriu-zisă şi Numele pentru care se cufundă (botează) candidatul la botez, adică ,,în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” În timp ce Eusebiu subliniază Numele (autoritatea) folosit de botezător sau de lucrător pentru a scufunda, şi nu despre Numele în care este scufundat candidatul la botez. Citatul din Evanghelia după Matei dat de Eusebiu de 17 ori, concordă mai bine cu contextul, unde persoana care ne autorizează şi ne împuterniceşte să botezăm este: Domnul Isus. Şi aceasta se potriveşte cu afirmaţia anterioară a Domnului din v. 18: „…Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”. Şi atunci conform citatului din Matei 28:19, redat de Eusebiu este vorba nu de Numele pentru care oamenii să se boteze, ci de numele sau autoritatea în virtutea căruia acţionează lucrătorul. Deci este clar şi logic că lucrătorul trebuie să acţioneze în numele Fiului, căci toată autoritatea i-a fost dată Fiului de către Tatăl, tocmai pentru ca în numele Lui să acţionăm şi să botezăm. Dacă Isus ar fi spus: „Toată autoritatea o are: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” atunci ar fi fost normal să acţionăm în numele Sfintei Treimi, dar El a spus: „…Toată Mi-a fost dată (Mie ) în cer şi pe pământ”. Şi atunci e normal să acţionăm în numele Lui (vezi şi Luca 24:47).
În mod asemănător, Biblia ne învaţă în Coloseni 3:17, că „orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” Deci porunca este clară, şi anume că tot ce facem deci inclusiv lucrarea botezului să o facem, citez: ,,în Numele Domnului Isus” şi nicăieri în Scriptură nu găsim lucrări efectuate în numele Sfintei Treimi, curios, nu? Nicăieri în Scripturi nu găsim ceva să se facă ,,în numele… Sfântului Duh”. Astfel dar toate lucrările au fost făcute în vechiul legământ: ,,în numele lui Iehova” (1Cronici 16:2; 21:19; Matei 21:9; 23:39), „în numele Tatălui” (Ioan 5:43; 10:25), iar în Noul Legământ, creştini, vindecau, se rugau, slujeau, făceau minuni, scoteau demoni, etc. doar ,,în numele lui Isus” (Fapte 3:6,16; 4:18; 5:40; 16:18; 1Corinteni 5:4; 6:11; 1Tesaloniceni 4:1). Astfel concluzionăm: din unghiul celui ce boteză (Botezătorului), el face această lucrare, în numele lui Isus (Coloseni 3:17), adică cu autoritatea şi împuternicirea Lui (Luca 24:47) şi în locul Lui (2Corinteni 5:20). Însă trebuie să precizăm că Formula de botez din toate textele care descriu botezurile (Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27), se referă strict la scufundarea în acel nume (persoană) sau pentru acel nume (persoană), şi nu se referă la numele în virtutea căruia acţionează lucrătorul sau cel care botează (Botezătorul).
Revenind însă la pasajul din Matei 28:19, un alt argument în ce priveşte posibila alterare a textului din Matei 28:19-20 este un Manuscris în ebraică, din secolul XIV (mai precis 1380 e.n.) ce conţine Evanghelia după Matei pe nume: Shem -Tob. Acest manuscris a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole, şi astfel ar putea proveni de la cel scris de apostolul Matei în limba ebraică. Dar care a fost sursa acestui text ebraic? Profesorul George Howard, care a făcut cercetări ample cu privire la această chestiune, sugerează că „Textul ebraic al lui Matei copiat de Shem - Tob datează cam din primele patru secole ale erei creştine”. (Vezi şi New Testament Studies, volumul 43, nr. 1, ianuarie 1997, paginile 58-71.) În acest manuscris, textul din Matei 28:19-20 este redat astfel: „Go and teach them to carry out all the things which I have commanded you forever.” (traducere în engleză din ebraică - Matthew 28:19, Hebrew Gospel of Matthew, translated by George Howard from Shem Tob's, Evan Bohan ). „Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate lucrurile care Eu v-am poruncit pentru totdeauna.”
În Volumul VI (6) - „Texte coptice amestecate în dialectul egiptean superior”, editat cu traducerile engleze aferente de E. A. WALLIS BUDGE. Acest volum dublu de 1490 de pagini, cuprinde textele care s-au găsit în 15 manuscrise, după cum urmează: 6780, 6781, 6782, 6784, 6799, 6800, 6801, 6806a, 7021, 7023, 7027, 7028, 7029, 7030, 7597. Din aceste manuscrise, 8 au fost scrise înainte de sfârşitul secolului X d.H., 5 în prima jumătate a secolului XI d.H., şi doua în a doua jumătate a secolului XI d.H. Acest volum, conţine o discuţie din secolul IV d.H., la pagina 637, o dispută între patriarhul Cyrill (315-386 d.H.) din Ierusalim şi un călugăr pe nume Annarikhus ce deţinea „Evanghelia după Evrei”. Acest călugăr a citat o frază din Evanghelie, ce se presupune a fi din Matei 28:19, într-o formă foarte asemănătoare cu varianta citată de Eusebiu, şi anume: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts , 1915, pg. 637). Este trist totuşi, că după ce Patriarhul l-a câştigat pe călugăr de partea sa, l-a botezat pe călugăr „în numele Doamnei noastre al tuturor, Sfânta Maria”, o formulă ne-biblică şi falsă de botez.
Alte argumente biblice: Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27. Formularea de botez aşa cum o găsim în cartea Faptele şi în epistole, adică: „pentru numele Domnului Isus” se armonizează şi cu botezul simbolic făcut în Marea Roşie de către poporul Israel, care a fost botezat ,,pentru Moise” (1Corinteni 10:2), care a fost mediatorul Vechiului Legământ, în mod asemănător, apostolii au botezat „pentru numele Domnului Isus” (Romani 6:3), mediatorul Noului Legământ (1Timotei 2:5; vezi şi: Fapte 7:37; Evrei 3:1-6). Prin botez credincioşii devin ucenici (discipoli) ai lui Isus (Ioan 4:1), însă nicăieri în Noul Testament nu se vorbeşte de ucenici ai lui Dumnezeu Tatăl sau ai Duhului Sfânt; ci, doar de ucenici ai Domnului Isus (Matei 9:14,19; 27:57; Luca 14:33; Luca 6:17; Ioan 19:38). Prin urmare, este logic atunci ca aceştia să fie botezaţi doar în numele lui Isus, care este Învăţătorul lor (Matei 23:8). Un alt argument indirect este: - 1Corinteni 6:11 unde se spune: ,,Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos (botezul în apă), şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (botezul cu Duhul Sfânt)” (vezi şi 1Corinteni 1:12-15). Pe lângă toate acestea, botezul este o identificare cu moartea şi învierea lui Isus (Romani 6:3,4; Coloseni 2:12), căci prin botez noi suntem ,,îngropaţi (scufundaţi) împreună cu Isus”, şi deci „identificaţi cu El, printr-o asemănare cu moartea Lui...” prin botez (îngropare) noi ne identificăm cu Isus, însă noi nu ne putem identifica cu Tată ceresc care nu a murit (Deuteronom 32:4), nici cu Duhul Sfânt, care este un duh de viaţă şi nu poate să moară (Apocalipsa 11:11); ci, doar cu Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu singurul care a murit şi a înviat (Romani 6:8-10). În mod similar, botezul este şi o identificare cu Cristos care a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, căci prin botez eşti una cu El şi îmbrăcat cu El (Galateni 3:27,28), şi începi să calci pe urmele Lui. Iar după cum ştim, nici Dumnezeu Tatăl nu a fost botezat în apă, nici Duhul Sfânt, ci doar Isus, atunci cum putem fi botezaţi noi în Numele lor? Numele invocat de candidat la botez, era Numele Domnului, adică Numele lui Isus Cristos (Fapte 22:16; vezi şi Fapte 10:43; 1Corinteni 6:11; Romani 10:9-13). Formula în Numele lui Isus, s-a folosit la botezurile care au înfiinţat, adunările (bisericile) din: Ierusalim (Fapte 2.38); Samaria (Fapte 8:16); Cezarea (Fapte 10:48); Efes (Fapte 19:5); Corint (1Corinteni 1:12,13; 6:11); Provinica Galatia (Galateni 3.27); Roma (Romani 6:3,4). Formula s-a folosit la: Evrei (Fapte 2:38); Samariteni (Fapte 8:16); Oameni ai naţiunilor (Fapte 10:48; Galateni 3.27); la toţi creştini botezaţi atunci (Romani 6:3).
Argumente extrabiblice: Cipryan un părinte bisericesc, a găsit necesar să insiste asupra formulei în numele Sfintei treimi, pentru că unii creştini botezau după o formulă de botez, veche şi scurtă şi anume: „în Cristos Isus” sau ,,în numele Domnului Isus” ceea ce lasă să se înţeleagă că formula de origine veche şi apostolică folosită de unii creştini chiar şi în vremea lui Cipryan era cea „în numele Domnului Isus”. Encyclopedia Britannica, 11th ed. (1920), II 365: „Formula trinitariană şi scufundarea de trei ori n-a fost o practică uniformă de la început... Botezul în Numele lui Isus este formula din Noul Testament. În secolul trei, botezul în Numele lui Hristos era încă la fel de răspândit încât papa Stefan l-a declarat valid, opunându-se lui Ciprian din Cartagina”. Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389, spune: Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustian Martirul. A History of Christian Thought; Otto Heick; Vol. 1, pag. 53, spune: „la început botezul era realizat (administrat) în Numele lui Isus, apoi gradual în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.” Dicţionarul Biblic explicativ (1962), vol. I, pag. 351: „Dovezile... Sugerează că botezul în creştinismul timpuriu a fost administrat, nu în întreitul nume, ci în Numele lui Isus Hristos sau în Numele Domnului Isus”. Otto Heick, un istoric creştin de renume (1947), pag. 58: „formula trinitariană de botez...a luat locul vechii formul de botez “în Numele lui Isus”. Williston Walker, un istoric al bisericii creştine (1947), pag. 58: „Formula de botez trinitarian ... a luat locul vechiului botez în Numele lui Hristos”. Canney's Encyclopedia of Religions (1970), pag. 53: „Persoanele au fost botezate la început în „numele lui Isus Hristos” ... Sau „în numele Domnului Isus”... După acea, odată cu dezvoltarea doctrinei Trinităţii, ei erau botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”. Encyclopedia Biblica (1899), I, 473: „Este numai normal să concluzionăm că botezul a fost administrat iniţial „în Numele lui Isus Hristos”, sau „în numele Domnului Isus”. Această opinie este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei baptismale era singulară nu întreită, cum a fost crezul ulterior”.
Revista „Time” (eng.) din 5 decembrie 1955 , citează următoarea referire istorică care a avut loc în Roma în anul 100 d.H. cu privire la botezul „în Numele lui Isus”: „Diaconul şi-a ridicat mâna, şi Publius Decius a păşit prin uşa baptistierului. Stând până la brâu în bazin era Marcus Vasca vânzătorul de lemne. El zâmbea aşa cum Publius a străbătut în bazin lângă el. „Credis”? A întrebat el. „Credo”, a răspuns Publius. „Eu cred că mântuirea mea vine de la Isus Cristosul, care a fost răstignit sub Ponţiu Pilat. Cu El eu am murit ca să pot avea cu El Viaţă Eternă”. Atunci el a simţit braţe puternice sprijinindu-l aşa cum el s-a lăsat pe spate în bazin, şi a auzit glasul lui Marcus în urechea lui – „Eu te botez în Numele Domnului Isus...”. Păstorul Hermas (140-155 d.H.) consemnează în cap. 15: „Sunt cei care au auzit cuvântul şi au vrut să se boteze în numele Domnului”. Această scriere în sec. II şi III a fost considerată inspirată de Dumnezeu, ea apărând la sfârşitul celorlalte cărţi ale Noului Testament, fiind găsită în Codex Sinaiticus, Clement Alexandrinul o numeşte această scriere: „Scriptură”, iar Origen spune că Hermas este contemporan cu apostolii fiind Hermes din Romani 16:14. Eusebiu spune că în timpul lui scrierea se citea în unele biserici şi se folosea la instruirea catehumenilor (cei ce se pregăteau pentru botez), chiar dacă el personal o plasează între apocrife.
Ceea ce ar trebui să vadă creştinii este faptul că toţi aceia care au fost botezaţi în formula „în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” sunt de fapt botezaţi după modelul bisericii romano-catolice şi nu după cel al apostolilor. Părerea următoare a cardinalului iezuit Augustin Bea, ar trebuie să ne facă atenţi: „După părerea lui Bea, papa este „tatăl tuturor credincioşilor”, şi pentru credincioşii evanghelici, care au botezul valabil, este necesară numai o reîntoarcere plină de dragoste în sânul bisericii mamă.“ (O. Markmann, Irrtümer der katholischen Kirche, pag. 22). Ceea ce înţelegem noi sub noţiunea „botezat valabil” , nu mai necesită nici o explicaţie suplimentară. Botezul biblic-apostolic, ‘în Numele Domnului Isus Cristos’ este respins de către biserica romană, ca erezie, iar pentru a te întoarce în sânul biserici mamă (cea romano-catolică) nu este necesar un nou botez; ci, doar de o reîntoarcere a creştinilor evanghelici şi o recunoaştere a Papei de la Roma căci botezul este acelaşi, cel în numele Sfintei Treimi. Astfel Papa Ioan XIII în 1962, a convocat un Consiliul Ecumenic II, la Vatican, şi a spus atât corpului catolic prezent, cât şi liderilor protestanţi să unească cultele lor cu Roma. Papa Ioan a folosit următoarea formulă: „v-aţi putea unii cu noi pentru că aveţi botezul nostru”. Astfel este timpul ca bisericile creştine evanghelice să lase la o parte obiceiurile şi învăţăturile acceptate aşa de uşor uneori, din partea unor oameni, chiar teologi sau din partea religiile tradiţionale, şi să revină la teologia primară aşa cum au înţeles-o şi aplicat-o apostolii despre care Dumnezeu a dat mărturie şi pe care Isus i-a însoţit cu prezenţa Lui (Evrei 2:2-4; Marcu 16:20).
Thursday, 12 May 2011
Matei 28,19 si dogma Trinitatii
Majoritatea Teologilor sint de acord, ca Dogma Trinitatii abia in sec. IV d.C. a devenit o componenta a Crezului crestin. Dupa ce a fost formulata ca atare, ea a fost declarata obligatorie in cadrul mai multor consilii bisericesti. Crestinismul timpuriu si mai ales perioada apostolica nu a cunoscut o asemenea invatatura, nici vorba sa predice o dogma in acest sens.
Imparatul Constantin, dupa convertirea sa "minunata" la crestinism, a jucat un rol important in adoptarea Doctrinei Trinitatii. El a convocat in anul 325 d.C. Consiliul de la Niceea pentru a impune aceasta doctrina Bisericii Romane. El a prezidat (!) acest Consiliu bisericesc si a exercitat ca imparat o influenta deloc neglijabila in luarea deciziilor.
Pe la anul 300 d.C. au avut loc mari dispute cu privire la persoana si pozitia lui Isus Cristos. Culmea acestei dispute a fost atinsa prin parerile diferite exprimate de Episcopul Alexandru din Alexandria, in Egipt si presbiterul sau Arius. Episcopul Alexandru invata deja ca Isus ar fi egal cu Dumnezeu, Arius respingea aceasta invatatura. Arius a fost din aceasta cauza prin decizia Sinodului din Alexandria in anul 321 d.C., eliberat din functie si excomunicat. Cu toate acestea el se bucura mai departe de o larga sustinere, mai ales inafara Egiptului. Multi episcopi cu influenta, printre care Eusebiu din Cezarea in Palestina, ca si colegul sau cu acelasi nume, Eusebiu din Nicomedia, erau convinsi ca Isus Cristos nu era Egalul lui Dumnezeu.
Aceasta cearta care nu se mai termina, l-a nelinistit pe Imparatul Constantin. De aceea el il trimite pe Ossius, Episcop de Cordoba si Sfetnic in probleme bisericesti, intr-o misiune de informare si mediere la Alexandria. Ossius se uneste insa cu Alexandru impotriva lui Arius, si dupa intoarcerea sa reuseste sa-l convinga pe Constantin sa accepte pozitia lui Alexandru. Pentru a conferi legalitatea necesara noii doctrine, Constantin convoca in luna Mai a anului 325 d.C. Consiliul de la Niceea, unde invita pe toti episcopii crestini din acea vreme, ca sa gaseasca un raspuns la intrebarea ce se ridicase, privitor la Dumnezeu si Fiul Sau. Constantin folosi puterea sa politica si reusi sa cistige pe Episcopi de partea sa, astfel ca pozitia sa teologica fu acceptata. Marturia de credinta care fu adoptata si semnata acolo era clar impotriva lui Arius, iar acest document cunoscut de acum ca, "Crezul de la Niceea" declara egalitatea dintre "Dumnezeu Fiul" si "Dumnezeu Tatal". 218 Episcopi au semnat acest Crez, cu toate ca el era de fapt opera unei minoritati.
Dar si dupa acest Consiliu, controversele dintre biserici pe aceasta tema nu s-au sfirsit. Citiva episcopi din partea rasariteana a zonei crestine au ramas in continuare in vechea invatatura cu un Dumnezeu intr-o singura persoana, iar cei din bisericile de apus au introdus sub influenta Romei noua invatatura, cu o Dumnezeire formata din trei Persoane.
Noua Doctrina a lui Constantin era fireste influentata de conceptia triadica a romanilor, asa cum apare de exemplu in triada Jupiter, Mercur si Venus. Majoritatea religiilor pagâne cunosc dumnezei impartiti in trei, sau trei dumnezei care lucreaza in strinsa legatura, sau sint chiar uniti intr-o persoana (vezi zeitatile indiene cu sase brate). Concepte asemanatoare sint cunoscute deja la Babilonieni, Egipteni, Fenicieni si Greci, precum si la popoarele mai mici. Toate religiile din acea vreme preluasera intr-o forma sau alta acest concept. Singura exceptie era religia mozaica, bazata pe o invatatura venita direct de la Dumnezeu. Poporul Israel avea un singur Dumnezeu si nu cunostea nici o invatatura privitoare la o impartire a acestui Dumnezeu in mai multe persoane. Aceiasi imagine despre Dumnezeu au avut si primele biserici crestine, care nu cunosteau si nu invatau decit depre un singur Dumnezeu intr-o singura Persoana.
Formule trinitariene in Biblie?
Daca cautam in Biblie dupa formule trinitariene, gasim numai un singur loc cu o asemenea formula. Acesta formulare este o parte a "poruncii de trimitere" a lui Isus, pe care o gasim in Mat. 28,18-20:
"Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: "Toata puterea Mi-a fost data în cer si pe pamînt. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatalui si al Fiului si al Sfîntului Duh. Si învatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sînt cu voi în toate zilele, pîna la sfîrsitul veacului. Amin"
Acest cuvinte ale Domnului au fost rostite cu putin timp inainte de inaltarea Sa la cer. El da ucenicilor ultimile instructiuni cu privire la misiunea ce le sta in fata. Una dintre aceste instructiuni suna: "Faceti ucenici… botezindu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh." Aceasta suna ca in liturghiile bisericilor traditionale. De observat ca in aceasta formulare cuvintul "Dumnezeu" lipseste, fiind vorba numai de "Tata, Fiu si Duhul Sfint".
Aceasta exprimare nu ridica la prima vedere nici o problema de ordin biblic. Cuvintul este clar si usor de inteles. Problema apare cind citim mai departe in Faptele Apostolilor. Citind cu atentie, observam, ca tocmai Apostolii si ucenicii care au primit de la Isus instructiunea de mai sus, niciodata nu au pus-o in aplicare asa cum este ea formulata in Mat. 28,19. Aceasta este intr-adevar o problema si trebuie sa ne intrebam cum este posibil asa ceva. Cum se poate, ca o formula asa de usor de retinut, cu un continut asa de deosebit, sa nu fie folosita ca atare. Erau ucenicii lui Isus uituci de felul lor? Sau au primit intre timp alte instructiuni? S-au s-a strecurat vreo gresala in raportul biblic? Aceste intrebari arata ca mai multe explicatii sint posibile. Ne vom da silinta sa rezolvam problema cu ajutorul textului biblic pe care-l avem cu totii la indemina. Vom citi citeva texte din Faptele Apostolilor, ca sa vedem exact cum au procedat Apostolii cind au botezat.
In Faptele Apostolilor 2 avem raportul predicii lui Petru de la Cincizecime. Ziua Cincizecimii a avut loc la scurt timp dupa cele relatate in Mat. 28,19. Petru vorbeste la sfirsitul predicii sale despre Botez. Fap. 2,37.38:
"Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi in inima, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: "Fratilor, ce sa facem?" "Pocaiti-va" le-a zis Petru, "si fiecare dintre voi sa fie botezat…"
Acum ar trebui sa urmeze: "…in Numele Tatalui, si al Fiului si al Sfintului Duh." Aceasta ar fi exact ce Isus a poruncit in versetul din Mat. 28,19. Insa Petru spune: "… si fiecare dintre voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfintului Duh."
Petru da instructiunea, ca ei sa se boteze "in Numele lui Isus Hristos". "Dumnezeu Tatal" nu este deloc mentionat. Despre "Duhul Sfint" se spune ca va fi primit ca un dar, de cei care se vor boteza. "Dumnezeu Fiul" nu este nici El mentionat; Numele Isus Hristos apare insa foarte clar : "…fiecare dintre voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos…"
Intre darea poruncii lui Isus si Cincizecime, Biblia nu consemneaza nici o incercare de modificare a continutului acestei porunci. Acest verset arata ca Petru ori a uitat foarte repede ceva foarte important, ori a modificat ceva cu de la sine putere, sau… exista o cu totul alta problema.
In Fap. 8 ni se relateaza despre faptele lui Filip in Samaria. Petru si Ioan venisera din Ierusalim sa-l ajute intr-o situatie nemaiintilnita pina atunci. Fap. 8,15.16:
"Acestia au venit la Samariteni, si s-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfint. Caci nu se pogorise inca peste niciunul din ei, ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus."
Iar cind Petru si Ioan s-au rugat pentru acesti credinciosi, au primit si ei Duhul Sfint. Ei fusesera botezati de Filip, si tot "…in Numele Domnului Isus". Si in acest caz, se vede ca nici el nu a auzit de formula rituala de botez din Mat. 28,19, fie ca a uitat-o, fie ca intentionat a modificat-o, sau… exista o cu totul alta problema.
La scurt timp dupa aceea, Petru merge la pagânul Corneliu si are din nou ocazia sa vorbeasca despre Botez. Fap. 10,44-48:
"Pe cind rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorit Duhul Sfint peste toti cei ce ascultau Cuvintul. Toti credinciosii taiati imprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti cind au vazut ca darul Duhului Sfint S-a varsat si peste Neamuri. Caci ii auzeau vorbind in limbi si marind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: "Se poate opri apa ca sa nu fie botezati acestia, care au primit Duhul Sfint ca si noi?" Si a poruncit sa fie botezati in Numele Domnului Isus Hristos."
Dupa cum se vede, Petru ramine consecvent si practica Botezul in acelasi fel ca la Cincizecime. El porunceste ca ei sa fie botezati "…in Numele Domnului Isus Hristos".
In Fap. 19 ni se relateaza despre faptele Apostolului Pavel in Efes. Aici a gasit citiva ucenici. Fap. 19,3-5:
"Dar cu ce botez ati fost botezati?" le-a zis el. Si ei au raspuns: "Cu botezul lui Ioan." Atunci Pavel a zis: "Ioan a botezat cu botezul pocaintei, si spunea norodului sa creada in Celce venea dupa el, adica in Isus." Cind au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus."
Si acesti ucenici au fost botezati "in Numele Domnului Isus", de data aceasta cu ajutorul Apostolului Pavel. Nici de data aceasta nu se vorbeste de un "botez in Numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh".
Noul Testament nu pomeneste nicaieri, ca cineva a fost botezat dupa formula din Matei 28,19. Petru, Filip si Pavel au predicat Botezul in Numele lui Isus Hristos si nu au botezat niciodata in Numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh.
Toate versetele din Faptele Apostolilor sint foarte clare si nu se contrazic intre ele. Totusi cum se poate explica contradictia evidenta dintre Matei 28,19 si versetele din Faptele Apostolilor?
Posibilitatea, ca atit Petru, cit si Filip si Pavel sa fi facut o greseala, nu este plauzibila, pentru ca nu exista nici un text in Cuvintul lui Dumnezeu, care sa ne spuna sau sa indice ca botezul practicat de Apostoli ar fi fost in dezacord cu Adevarul invatat de Isus. Dimpotriva, din raportul corelat al acestor versete reiese clar ca botezul practicat de Apostoli a fost incununat mai devreme sau mai tirziu de succes si cei care au fost botezati in Numele Domnului Isus au primit Darul Duhului Sfint.
Toate acestea conduc in mod logic la concluzia, ca actuala formulare in Matei 28,19 nu este in ordine si ca initial ea nu a fost deloc trinitarica. In acest caz se ridica bineinteles intrebarea, daca o asemenea afirmatie are acoperire in izvoarele scrise. Gasim citeva informatii din vremea cind Invatatura Trinitatii a inceput sa se contureze din punct de vedere teologic si in cele din urma a fost postulata ca dogma bisericeasca, in scrierile parintilor bisericii. O prezentare mai larga a acestor izvoare nu este posibila aici, totusi citeva mentionari din scrierile parintilor bisericii ne vor ajuta sa intelegem destul de usor ce s-a intimplat cu textul din Matei 28,19.
Scrierile lui Eusebiu din Cezarea, unul dintre acesti parinti ai bisericii crestine, sint cele mai relevante in acest sens, pentru ca ele evidentiaza deosebiri importante in ce priveste textul din Matei 28,19. Eusebiu era in acel timp un barbat insemnat si influent, care printre altele a redactat prima mare lucrare despre Istoria bisericii. In unele scrieri ramase de la Eusebiu, este citat de catre el versetul din Matei 28,19 cu o formulare complet diferita: "… si botezati-i in Numele Meu." Acest indiciu ni-l ofera asa numitul "Aparat critic al Noului testament in limba greaca", editia 25, redactat de Nestle si Aland.
De la Eusebiu ne parvin si alte scrieri, care contin formula actuala de botez. Interesant este ca aceste scrieri, care contin formula "…in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh" sint toate radactate cu o data posterioara Consiliului de la Niceea, in timp ce toate celelalte scrieri in numar de 18 (optsprezece) cu continutul "…in Numele Meu" au o data anterioara acestui Consiliu. Aceste dovezi ne ajuta sa intelegem ce s-a petrecut in acel timp.
Eusebiu folosea copii ale manuscriselor foarte timpurii ale evangheliei dupa Matei, care contineau in unanimitate formula "…si botezati-i in Numele Meu". Formula trinitarica a devenit obligatorie pentru toti crestinii numai dupa Consiliul de la Niceea, fapt ce explica modificarile aparute in scrierile lui Eusebiu, dupa acest eveniment.
Deci formula originala a fost cu siguranta: "… si botezati-i in Numele Meu". Aceasta formula are sens, pentru ca Apostolii au procedat exact in acest fel. Exista numai doua manuscrise ale Bibliei, din sec. IV, care contin formularea actuala a versetului 28,19 din Matei, in schimb nici un manuscris din secolele anterioare nu contine formularea cunoscuta noua astazi.
La inceputul sec. IV, deci anterior Consiliului de la Niceea, Eusebiu a fost insarcinat de imparatul Constantin sa faca 50 de copii ale Noului Testament pe un pergament de o calitate deosebita. Pina in ziua de astazi nici una din aceste copii nu a iesit la iveala, iar locul unde ar putea ele sa existe este greu de identificat.
Pe linga Eusebiu mai exista citiva parinti ai bisericii, care au citat acest verset. Iustin, care scria pe la mijlocul sec. II, nu citeaza insa in nici un loc "…in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh". Aphraates in scrierile sale de la inceputul sec. IV nu citeaza nici el versetul sub aceasta forma. Iar Iustin si Aphraates citau dupa cum se pare, din manuscrise cu mult mai vechi decit cele care ne stau noua astazi la dispozitie.
Aceasta neconcordanta biblica si explicarea ei, da mult de furca adeptilor Trinitatii, pentru ca Matei 28,19 era singurul argument pe care se mai puteau sprijini in sustinerea ei. In acest fel se prabuseste intreaga constructie a conceptului Trinitatii, fara speranta de a mai salva ceva, pentru ca orice incercare de a justifica un asemenea concept, trebuie sa se sprijine pe Sfinta Scriptura.
Imparatul Constantin, dupa convertirea sa "minunata" la crestinism, a jucat un rol important in adoptarea Doctrinei Trinitatii. El a convocat in anul 325 d.C. Consiliul de la Niceea pentru a impune aceasta doctrina Bisericii Romane. El a prezidat (!) acest Consiliu bisericesc si a exercitat ca imparat o influenta deloc neglijabila in luarea deciziilor.
Pe la anul 300 d.C. au avut loc mari dispute cu privire la persoana si pozitia lui Isus Cristos. Culmea acestei dispute a fost atinsa prin parerile diferite exprimate de Episcopul Alexandru din Alexandria, in Egipt si presbiterul sau Arius. Episcopul Alexandru invata deja ca Isus ar fi egal cu Dumnezeu, Arius respingea aceasta invatatura. Arius a fost din aceasta cauza prin decizia Sinodului din Alexandria in anul 321 d.C., eliberat din functie si excomunicat. Cu toate acestea el se bucura mai departe de o larga sustinere, mai ales inafara Egiptului. Multi episcopi cu influenta, printre care Eusebiu din Cezarea in Palestina, ca si colegul sau cu acelasi nume, Eusebiu din Nicomedia, erau convinsi ca Isus Cristos nu era Egalul lui Dumnezeu.
Aceasta cearta care nu se mai termina, l-a nelinistit pe Imparatul Constantin. De aceea el il trimite pe Ossius, Episcop de Cordoba si Sfetnic in probleme bisericesti, intr-o misiune de informare si mediere la Alexandria. Ossius se uneste insa cu Alexandru impotriva lui Arius, si dupa intoarcerea sa reuseste sa-l convinga pe Constantin sa accepte pozitia lui Alexandru. Pentru a conferi legalitatea necesara noii doctrine, Constantin convoca in luna Mai a anului 325 d.C. Consiliul de la Niceea, unde invita pe toti episcopii crestini din acea vreme, ca sa gaseasca un raspuns la intrebarea ce se ridicase, privitor la Dumnezeu si Fiul Sau. Constantin folosi puterea sa politica si reusi sa cistige pe Episcopi de partea sa, astfel ca pozitia sa teologica fu acceptata. Marturia de credinta care fu adoptata si semnata acolo era clar impotriva lui Arius, iar acest document cunoscut de acum ca, "Crezul de la Niceea" declara egalitatea dintre "Dumnezeu Fiul" si "Dumnezeu Tatal". 218 Episcopi au semnat acest Crez, cu toate ca el era de fapt opera unei minoritati.
Dar si dupa acest Consiliu, controversele dintre biserici pe aceasta tema nu s-au sfirsit. Citiva episcopi din partea rasariteana a zonei crestine au ramas in continuare in vechea invatatura cu un Dumnezeu intr-o singura persoana, iar cei din bisericile de apus au introdus sub influenta Romei noua invatatura, cu o Dumnezeire formata din trei Persoane.Noua Doctrina a lui Constantin era fireste influentata de conceptia triadica a romanilor, asa cum apare de exemplu in triada Jupiter, Mercur si Venus. Majoritatea religiilor pagâne cunosc dumnezei impartiti in trei, sau trei dumnezei care lucreaza in strinsa legatura, sau sint chiar uniti intr-o persoana (vezi zeitatile indiene cu sase brate). Concepte asemanatoare sint cunoscute deja la Babilonieni, Egipteni, Fenicieni si Greci, precum si la popoarele mai mici. Toate religiile din acea vreme preluasera intr-o forma sau alta acest concept. Singura exceptie era religia mozaica, bazata pe o invatatura venita direct de la Dumnezeu. Poporul Israel avea un singur Dumnezeu si nu cunostea nici o invatatura privitoare la o impartire a acestui Dumnezeu in mai multe persoane. Aceiasi imagine despre Dumnezeu au avut si primele biserici crestine, care nu cunosteau si nu invatau decit depre un singur Dumnezeu intr-o singura Persoana.
Formule trinitariene in Biblie?
Daca cautam in Biblie dupa formule trinitariene, gasim numai un singur loc cu o asemenea formula. Acesta formulare este o parte a "poruncii de trimitere" a lui Isus, pe care o gasim in Mat. 28,18-20:
"Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: "Toata puterea Mi-a fost data în cer si pe pamînt. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatalui si al Fiului si al Sfîntului Duh. Si învatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sînt cu voi în toate zilele, pîna la sfîrsitul veacului. Amin"
Acest cuvinte ale Domnului au fost rostite cu putin timp inainte de inaltarea Sa la cer. El da ucenicilor ultimile instructiuni cu privire la misiunea ce le sta in fata. Una dintre aceste instructiuni suna: "Faceti ucenici… botezindu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh." Aceasta suna ca in liturghiile bisericilor traditionale. De observat ca in aceasta formulare cuvintul "Dumnezeu" lipseste, fiind vorba numai de "Tata, Fiu si Duhul Sfint".
Aceasta exprimare nu ridica la prima vedere nici o problema de ordin biblic. Cuvintul este clar si usor de inteles. Problema apare cind citim mai departe in Faptele Apostolilor. Citind cu atentie, observam, ca tocmai Apostolii si ucenicii care au primit de la Isus instructiunea de mai sus, niciodata nu au pus-o in aplicare asa cum este ea formulata in Mat. 28,19. Aceasta este intr-adevar o problema si trebuie sa ne intrebam cum este posibil asa ceva. Cum se poate, ca o formula asa de usor de retinut, cu un continut asa de deosebit, sa nu fie folosita ca atare. Erau ucenicii lui Isus uituci de felul lor? Sau au primit intre timp alte instructiuni? S-au s-a strecurat vreo gresala in raportul biblic? Aceste intrebari arata ca mai multe explicatii sint posibile. Ne vom da silinta sa rezolvam problema cu ajutorul textului biblic pe care-l avem cu totii la indemina. Vom citi citeva texte din Faptele Apostolilor, ca sa vedem exact cum au procedat Apostolii cind au botezat.
In Faptele Apostolilor 2 avem raportul predicii lui Petru de la Cincizecime. Ziua Cincizecimii a avut loc la scurt timp dupa cele relatate in Mat. 28,19. Petru vorbeste la sfirsitul predicii sale despre Botez. Fap. 2,37.38:
"Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi in inima, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: "Fratilor, ce sa facem?" "Pocaiti-va" le-a zis Petru, "si fiecare dintre voi sa fie botezat…"
Acum ar trebui sa urmeze: "…in Numele Tatalui, si al Fiului si al Sfintului Duh." Aceasta ar fi exact ce Isus a poruncit in versetul din Mat. 28,19. Insa Petru spune: "… si fiecare dintre voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfintului Duh."
Petru da instructiunea, ca ei sa se boteze "in Numele lui Isus Hristos". "Dumnezeu Tatal" nu este deloc mentionat. Despre "Duhul Sfint" se spune ca va fi primit ca un dar, de cei care se vor boteza. "Dumnezeu Fiul" nu este nici El mentionat; Numele Isus Hristos apare insa foarte clar : "…fiecare dintre voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos…"
Intre darea poruncii lui Isus si Cincizecime, Biblia nu consemneaza nici o incercare de modificare a continutului acestei porunci. Acest verset arata ca Petru ori a uitat foarte repede ceva foarte important, ori a modificat ceva cu de la sine putere, sau… exista o cu totul alta problema.
In Fap. 8 ni se relateaza despre faptele lui Filip in Samaria. Petru si Ioan venisera din Ierusalim sa-l ajute intr-o situatie nemaiintilnita pina atunci. Fap. 8,15.16:
"Acestia au venit la Samariteni, si s-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfint. Caci nu se pogorise inca peste niciunul din ei, ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus."
Iar cind Petru si Ioan s-au rugat pentru acesti credinciosi, au primit si ei Duhul Sfint. Ei fusesera botezati de Filip, si tot "…in Numele Domnului Isus". Si in acest caz, se vede ca nici el nu a auzit de formula rituala de botez din Mat. 28,19, fie ca a uitat-o, fie ca intentionat a modificat-o, sau… exista o cu totul alta problema.
La scurt timp dupa aceea, Petru merge la pagânul Corneliu si are din nou ocazia sa vorbeasca despre Botez. Fap. 10,44-48:
"Pe cind rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorit Duhul Sfint peste toti cei ce ascultau Cuvintul. Toti credinciosii taiati imprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti cind au vazut ca darul Duhului Sfint S-a varsat si peste Neamuri. Caci ii auzeau vorbind in limbi si marind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: "Se poate opri apa ca sa nu fie botezati acestia, care au primit Duhul Sfint ca si noi?" Si a poruncit sa fie botezati in Numele Domnului Isus Hristos."
Dupa cum se vede, Petru ramine consecvent si practica Botezul in acelasi fel ca la Cincizecime. El porunceste ca ei sa fie botezati "…in Numele Domnului Isus Hristos".
In Fap. 19 ni se relateaza despre faptele Apostolului Pavel in Efes. Aici a gasit citiva ucenici. Fap. 19,3-5:
"Dar cu ce botez ati fost botezati?" le-a zis el. Si ei au raspuns: "Cu botezul lui Ioan." Atunci Pavel a zis: "Ioan a botezat cu botezul pocaintei, si spunea norodului sa creada in Celce venea dupa el, adica in Isus." Cind au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus."
Si acesti ucenici au fost botezati "in Numele Domnului Isus", de data aceasta cu ajutorul Apostolului Pavel. Nici de data aceasta nu se vorbeste de un "botez in Numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh".
Noul Testament nu pomeneste nicaieri, ca cineva a fost botezat dupa formula din Matei 28,19. Petru, Filip si Pavel au predicat Botezul in Numele lui Isus Hristos si nu au botezat niciodata in Numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh.
Toate versetele din Faptele Apostolilor sint foarte clare si nu se contrazic intre ele. Totusi cum se poate explica contradictia evidenta dintre Matei 28,19 si versetele din Faptele Apostolilor?
Posibilitatea, ca atit Petru, cit si Filip si Pavel sa fi facut o greseala, nu este plauzibila, pentru ca nu exista nici un text in Cuvintul lui Dumnezeu, care sa ne spuna sau sa indice ca botezul practicat de Apostoli ar fi fost in dezacord cu Adevarul invatat de Isus. Dimpotriva, din raportul corelat al acestor versete reiese clar ca botezul practicat de Apostoli a fost incununat mai devreme sau mai tirziu de succes si cei care au fost botezati in Numele Domnului Isus au primit Darul Duhului Sfint.
Toate acestea conduc in mod logic la concluzia, ca actuala formulare in Matei 28,19 nu este in ordine si ca initial ea nu a fost deloc trinitarica. In acest caz se ridica bineinteles intrebarea, daca o asemenea afirmatie are acoperire in izvoarele scrise. Gasim citeva informatii din vremea cind Invatatura Trinitatii a inceput sa se contureze din punct de vedere teologic si in cele din urma a fost postulata ca dogma bisericeasca, in scrierile parintilor bisericii. O prezentare mai larga a acestor izvoare nu este posibila aici, totusi citeva mentionari din scrierile parintilor bisericii ne vor ajuta sa intelegem destul de usor ce s-a intimplat cu textul din Matei 28,19.
Scrierile lui Eusebiu din Cezarea, unul dintre acesti parinti ai bisericii crestine, sint cele mai relevante in acest sens, pentru ca ele evidentiaza deosebiri importante in ce priveste textul din Matei 28,19. Eusebiu era in acel timp un barbat insemnat si influent, care printre altele a redactat prima mare lucrare despre Istoria bisericii. In unele scrieri ramase de la Eusebiu, este citat de catre el versetul din Matei 28,19 cu o formulare complet diferita: "… si botezati-i in Numele Meu." Acest indiciu ni-l ofera asa numitul "Aparat critic al Noului testament in limba greaca", editia 25, redactat de Nestle si Aland.
De la Eusebiu ne parvin si alte scrieri, care contin formula actuala de botez. Interesant este ca aceste scrieri, care contin formula "…in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh" sint toate radactate cu o data posterioara Consiliului de la Niceea, in timp ce toate celelalte scrieri in numar de 18 (optsprezece) cu continutul "…in Numele Meu" au o data anterioara acestui Consiliu. Aceste dovezi ne ajuta sa intelegem ce s-a petrecut in acel timp.
Eusebiu folosea copii ale manuscriselor foarte timpurii ale evangheliei dupa Matei, care contineau in unanimitate formula "…si botezati-i in Numele Meu". Formula trinitarica a devenit obligatorie pentru toti crestinii numai dupa Consiliul de la Niceea, fapt ce explica modificarile aparute in scrierile lui Eusebiu, dupa acest eveniment.
Deci formula originala a fost cu siguranta: "… si botezati-i in Numele Meu". Aceasta formula are sens, pentru ca Apostolii au procedat exact in acest fel. Exista numai doua manuscrise ale Bibliei, din sec. IV, care contin formularea actuala a versetului 28,19 din Matei, in schimb nici un manuscris din secolele anterioare nu contine formularea cunoscuta noua astazi.
La inceputul sec. IV, deci anterior Consiliului de la Niceea, Eusebiu a fost insarcinat de imparatul Constantin sa faca 50 de copii ale Noului Testament pe un pergament de o calitate deosebita. Pina in ziua de astazi nici una din aceste copii nu a iesit la iveala, iar locul unde ar putea ele sa existe este greu de identificat.
Pe linga Eusebiu mai exista citiva parinti ai bisericii, care au citat acest verset. Iustin, care scria pe la mijlocul sec. II, nu citeaza insa in nici un loc "…in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh". Aphraates in scrierile sale de la inceputul sec. IV nu citeaza nici el versetul sub aceasta forma. Iar Iustin si Aphraates citau dupa cum se pare, din manuscrise cu mult mai vechi decit cele care ne stau noua astazi la dispozitie.
Aceasta neconcordanta biblica si explicarea ei, da mult de furca adeptilor Trinitatii, pentru ca Matei 28,19 era singurul argument pe care se mai puteau sprijini in sustinerea ei. In acest fel se prabuseste intreaga constructie a conceptului Trinitatii, fara speranta de a mai salva ceva, pentru ca orice incercare de a justifica un asemenea concept, trebuie sa se sprijine pe Sfinta Scriptura.
Wolfgang Schneider
Traducere: Dr. Florin Micliuc
26.03.2003
Saturday, 17 October 2009
Din culisele primelor cinci concilii ecumenice
La primele cinci concilii ecumenice ale bisericii crestine au fost stabilite jaloanele dogmelor teoretice, valabile pâna in zilele de azi. Conciliile au avut loc la Niceea (325), Constantinopol (381), Efes (431), Calcedon (451) si din nou la Constantinopol (553). Toate aceste patru localitati se gasesc in Turcia: Niceea si Calcedon nu departe de Istambul (fostul Constantinopol), Efes in partea vestica a Anatoliei.
Conciliul 1 din Niceea (anul 325)
Convocat de imparatul roman Constantin cel Mare (306-337), in scopul consolidarii imperiului roman cu ajutorul noii religii crestine, pe cale de extindere cu succes in Europa, nordul Africii si Asia Mica. In spatele convocarii celor 318 episcopi a stat lupta pentru putere intre Constantin cel Mare, autoproclamat Pontifex Maximus (episcop universal) si episcopi. Parerile imparatului Constantin cel Mare au trebuit sa fie acceptate fara impotrivire de catre toti episcopii. Pâna la acea data, teza general acceptata de biserica catolica era ca Dumnezeu si Isus nu sunt fiinte identice, ci numai asemanatoare. Constantin cel Mare a obligat membrii conciliului sa accepte teza unitatii indisolubile intre Isus si Dumnezeu.
Conciliul 2 din Constantinopol (anul 381)
Convocat de imparatul Theodosius I (347-395) in anul 381. Theodosius I a declarat crestinismul drept religie oficiala de stat, ordonând distrugerea tuturor vechilor asezaminte de cult pagâne. La acest conciliu Theodosius I a avut un cuvânt greu de spus: episcopii prezenti au trebuit sa accepte introducerea notiunii de Trinitate (Sf.Treime) (identitatea de fiinta intre Dumnezeu, Isus si Sf.Spirit).
Conciliul 3 din Efes (anul 431)
Convocat la cererea co-împaratilor romani Valentianus III (425-455, împarat al partii de vest a imperiului, cu sediu la Roma) si Theodosius II (408-450, împarat al partii de est, cu resedinta la Constantinopol). La conciliul al 3-lea, desfasurat sub patronajul acestor 2 împarati, s-a pus problema in ce calitate trebuie privita Maria: drept Christotokos (Mama lui Cristos cel lumesc) sau Theotokos (Mama lui Dumnezeu, Mama Fiului lui Dumnezeu). Conciliul a hotarât recunoasterea Mariei drept Theotokos, eliberând-o de orice pacat pamântesc. In spatele deciziei a stat însa Pulcheria (sora mai mare a împaratului Theodosius II), nu reprezentantii clericali (papa sau episcopii).
Conciliul 4 din Calcedon (anul 451)
Formal, conciliul al 4-lea a fost convocat de împaratul bizantin Marcianus (396-457), în realitate de aceiasi Pulcheria, care, dupa moartea lui Theodosius II (450) s-a casatorit cu împaratul Marcianus. Pulcheria a dat tonul si la conciliul al 4-lea, in pofida împotrivirii fatise a multor episcopi. Conciliul a proclamat, sub presiunea Pulcheriei, dubla natura - divina si umana - a lui Isus, precum si primatul papei de la Roma (împuternicit cu managementul unic al treburilor clericale mondiale).
Conciliul 5 din Constantinopol (anul 553)
Convocat de imparatul bizantin Justinian I (483-565), de fapt de sotia sa Theodora (497-548), co-regenta imperiului roman de est (împreuna cu Justinian I). Unul din telurile lor, urmarite cu intransingenta, a fost eradicarea pagânismului prin orice mijloace si crestinizarea fortata a maselor. Conciliul al 5-lea a ramas in istorie drept conciliul de aclamare si ovationare a perechii imperiale Justinian I si Theodora. Justinian a ordonat, înaintea începerii conciliului, arestarea papei Vigilius (537-555) care sustinea alte puncte de vedere. La conciliu i-a obligat pe episcopi sa aprobe, sub aclamatii unamime la comanda, toate tezele religioase propuse de perechea imperiala: declararea neautenticitatii multora dintre tezele initial acceptate de biserica, in special cele ale lui Origenes (185-254), teza reincarnarii etc (in total au fost pronuntate 15 anateme).
http://www.crestinul.ro/concilii.htm
Subscribe to:
Posts (Atom)
Subscribe To
Posts
All Comments
Follow us by:
Copyright © Wild-Voice 2019 .All rights reserved
