Homosexualitatea un pacat

<< Ne-am propus prezentarea unui punct de vedere cu privire la homosexualitate, tocmai pentru că în ultima vreme auzim tot mai mult vorbindu-se despre faptul că tolerarea ei ar constitui un punct roşu pentru Romania în vederea integrării în structurile euro-atlantice. Aşa numitele “voci democratice” ale societăţii noastre româneşti, pledează pentru neosândirea unor asemenea acte, şi mai mult chiar, pentru considerarea actelor homosexuale la acelaşi nivel moral cu relaţiile normale dintre bărbat şi femeie în cadrul căsătoriei.

          De la capul locului, vrem să spunem lucrurilor pe nume şi să numim homosexualitatea păcat. Această perversiune reprezintă un atac îndreptat împotriva societăţii, împotriva naturii, împotriva lui Dumnezeu şi mai ales împotriva trupului omenesc, care ar trebui să fie un templu al Duhului Sfânt. Fie că vrem să recunoaştem, fie că nu, păcatul homosexualităţii este unul dintre cele mai mari eforturi pe care le face Satan pentru a distruge societatea şi rasa umană.

          Deşi mulţi oameni sunt tentaţi să creadă că homosexualii s-au născut în acest fel, noi credem că nu aşa stau lucrurile. “Nimeni, când este ispitit, să nu zică:”Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit aduce moartea.” (Iacov 1: 13-16) Din acest pasaj scriptural înţelegem că nu Dumnezeu este sursa şi autorul răului din om şi implicit se face clar faptul că omul devine homosexual atunci când capitulează în faţa ispitelor lui Satan, căzând astfel în capcana acestui oribil păcat. Ceea ce face ca acest păcat să fie periculos pentru societate este faptul că homosexualii caută să recruteze tot mai mulţi în rândurile lor. Momindu-i în diverse feluri pe cei tineri, reuşesc să înmulţească ei înşişi rândurile celor apăsaţi de această plagă. Vrem să accentuăm dar faptul că noi nu credem că cineva s-a născut homosexual, ci că omul poate deveni homosexual atunci când nu se împotriveşte cu tărie ispitelor celui rău. Considerăm că acest păcat trebuie osândit cu tărie şi oamenii trebuie avertizaţi cu privire la consecinţele nefaste ale căderii omului în acest păcat.

          Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, cartea de căpătâi a tuturor creştinilor, prezintă în învăţăturile sale argumente concrete care se ridică împotriva homosexualităţii. Vrem să folosim câteva dintre aceste argumente în rândurile care urmează, tocmai pentru a ne justifica punctul de vedere, pe care ni l-am format privind această perversiune prin prisma standardelor morale aşezate de Dumnezeu pentru societatea umană.

          Dumnezeu a stabilit pentru om relaţii heterosexuale. Când Dumnezeu l-a creat pe om, “parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” şi le-a poruncit să se înmulţească aducând pe lume copii(Genesa 1: 27, 28). Creatorul a făcut sexul cu scopul ca el să conducă la relaţii legitime între soţ şi soţie în cadrul căsătoriei şi să folosească perpetuării rasei umane pe pământ.

          Canaan a fost condamnat pentru păcatul homosexualităţii. Chiar dacă textul din Genesa 9 nu arată acest lucru în mod explicit, se pare că Ham, fiul lui Noe, a intrat cu astfel de intenţii păcătoase în cortul tatălui său şi i-a văzut goliciunea. Blestemul lui Noe a fost pronunţat asupra lui Canaan, fiul lui Ham, tocmai pentru ca noi să înţelegem că acest păcat al homosexualităţii se răsfrânge într-un fel sau altul şi asupra celor din jur.

          Dumnezeu a pedepsit Sodoma şi Gomora datorită acestui păcat. Cuvântul “sodomie”, pe care îl folosim adesea ca sinonim pentru homosexualitate, indică faptul că acest păcat era la el acasă în Sodoma şi Gomora, cele două cetăţi surori. Genesa 19:5, arată că oamenii din Sodoma practicau homosexualitatea în mod deschis şi tocmai datorită acestui lucru au fost nimicite. E uşor să înţelegem dar, că sodomia sau homosexualitatea atrage după sine mânia lui Dumnezeu.

          În legea mozaică homosexualitatea era grav osândită.  Levitic 18: 22 prezintă porunca expresă a lui Dumnezeu: “Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie” În acelaşi verset, Dumnezeu califică acest păcat drept “o urâciune”. În versetul 29 din acelaşi capitol Scriptura arată că “toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni, vor fi nimiciţi din mijlocul poporului lor.” Porunca lui Dumnezeu de interzicere a sodomiei este reluată apoi în Deuteronom 23: 17.

          Cărţile istorice ale Vechiului Testament prezintă în mod elogios pe împăraţii care au căutat să stârpească sodomia din ţară. Spaţiul nu ne îngăduie să dăm exemple de acest fel, dar pentru cei interesaţi într-un studiu mai amănunţit oferim câteva referinţe biblice: 1Împăraţi 15: 12; 1Împăraţi 22: 46; 2Împăraţi 23:7.

          Noul Testament de asemenea condamnă aspru homosexualitatea. Sunt mai multe pasaje care au ceva de spus împotriva acestui păcat, dar se pare că cel mai concludent este cel din Romani 1: 24-27 “De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să-şi urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Anmin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.” Acest pasaj nu mai are nevoie de nici un comentariu, deoarece exprimă în mod cât se poate de clar dezgustul lui Dumnezeu faţă de aceste perversiuni.

          1Corinteni 6: 9, vine să arate în mod explicit că sodomiţii sau homosexualii nu pot avea parte de Împărăţia lui Dumnezeu şi că sunt sortiţi pieirii. Singura şansă de mântuire a celor care practică acest păcat este pocăinţa, adică renunţarea la aceste practici şi întoarcerea la Dumnezeu.

          Pe lângă aceste argumente de natură biblică, împotriva homosexualităţii se ridică şi argumente de ordin moral şi social. Relaţiile sexuale de tip homosexual nu sunt naturale, ci sunt produsul nestăpânirii poftelor. Ca dovadă a faptului că aceste relaţii nu sunt naturale să ne întrebăm dacă s-a născut vreodată cineva dintr-un cuplu de homosexuali. De asemenea, când vom înţelege că nimeni nu s-a născut homosexual vom putea să ne dăm seama că homosexualitatea sfidează ceea ce este natural.

          Este important să arătăm că studii de specialitate vin să arate că cei ce practică această perversiune asociază în caracterul lor nişte însuşiri nedorite în societatea umană. Într-un grad mult mai mare decât la restul oamenilor, în caracterul homosexualilor este prezent egoismul, narcisismul, masochismul şi ura. Chiar dacă partizanii homosexualităţii încearcă să arate că prin comportamentul lor, ei nu afectează în mod negativ societatea, este evident că aceste nedorite caracteristici ale homosexualilor se răsfrâng asupra celor din jur

          Homosexualitatea este o ameninţare pentru perpetuarea rasei umane. Dumnezeu a rânduit ca oamenii să procreeze ca urmare a relaţiilor heterosexuale şi nicidecum prin această perversiune.

          Practicarea homosexualităţii este o ameninţare pentru vieţile oamenilor. Cred că nu este necesar să prezentăm ravagiile pe care SIDA le face între oameni în vremea de acum. Faptul că această necruţătoare boală este răspândită prin acte homosexuale este cunoscut de toată lumea. Din nefericire boala aceasta a ajuns să-i atingă pe mulţi semeni de-ai noştri tocmai prin mijlocirea homosexualilor. Astăzi SIDA a atins proporţii epidemice şi se pare că moartea multor semeni de ai noştri este rezultatul direct sau indirect al practicilor homosexuale. Societatea ar trebui să se protejeze împotriva unor astfel de practici care ameninţă vieţile atâtor oameni.

          Spre marea noastră surprindere, naţiunea noastră, despre care Nicolae Iorga spunea că “s-a născut în tinda bisericii”, tinde spre acordarea de libertăţi de manifestare practicilor homosexuale, care aşa cum am arătat sunt îndreptate împotriva societăţii şi împotriva lui Dumnezeu. Dacă acesta este preţul integrării în structurile europene, oare se merită să fie plătit? >>

parerile.blogspot.ro

         

Homosexualitatea - toleranță, respect sau desfrâu, iresponsabilitate?

Homosexualitatea este o PATIMĂ. Când ai o patimă și încerci s-o faci să pară cool, s-o legalizezi, atunci avem o problemă - Tudor Sișu

Dacă decizia de legalizare a căsătoriilor homosexuale a fost primită cu bucurie de către o bună parte a cetățenilor SUA, în România lucrurile stau diferit.

În ultimii ani, multe personalități au vorbit împotriva acestei perspective, iar încercările de legalizare a parteneriatelor civile s-au lovit de opoziția cvasi-unanimă a senatorilor și deputaților României. 

UItima personalitate care a vorbit în termeni "incorecți-politic" despre homosexualitate este artistul Tudor Sișu. Actualul membru al trupei Haarp-Cord a declarat într-un interviu acordat cotidianului Adevărul că homosexualitatea este o patimă, oricât ar încerca unii s-o prezinte altfel.

"Sunt om, uneori cedez ,nu caut să mă justific.Asta nu înseamnă că trebuie să-L neg pe Dumnezeu. E ca și chestia asta cu homosexualitatea. Homosexualitatea este o patimă. Atâta timp cât eu încerc să-mi justific o patimă, legalizând totul, făcând-o să pară cool, să pară normal, atunci am o problemă. Pe mine nu mă interesează că oamenii au patimi. Și eu, și tu, toți avem fel de fel de defecte. Dar acum, din cauza patimii mele, nu trebuie să lupt pentru legalizarea patimii mele. Atunci fac o greșeală, mă aliniez la un rău. Răul așa acționează. Răul n-o să vină niciodată în forma sa cea mai urâtă și o să zică: 'eu sunt răul și hai să facem nenorocirea asta' ! Nu, o să vină ca o chestie de toleranță, de respect, de iubire. Între ghilimele. Le putem traduce prin desfrâu, iresponsabilitate. Asta-i problema care se ridică", a afirmat el la Adevărul Live. (activenews.ro)

Vremurile Sodomei si Gomorei: Casatoria intre persoane de acelasi sex legalizata in toata America

Ne aflam intradear la sfarsitul timpului de sfarsit. Traim din nou vremurile Sodomei si Gomorei exact cum a fost profetit.

Daca la inceput totul a fost doar o miscare timida si izolata in care nimeni nu credea cu adevarat ca va lua o asemenea amploare acum totul devine realitate biblica. Au fost multi care s-au opus; care vroiau sa opreasca trendul; sa protesteza in speranta ca va insemna ceva; sa se puna impotriva lucrurilor scrise in biblie, agitandu-se in sensul opus. 

Dar aceasta agitatie isterica nu este de la Dumnezeu: Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi* de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceştia pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată. Domnul* Se va lupta pentru voi, dar voi staţi** liniştiţi.  Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.”(Exod 14:13-14)

Scriptura trebuie sa se implineasca pana la ultimul cuvant: "Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie." ( Luca 21:28)

Asadar stirea istorica prin care putem spune ca astazi se implinesc cele scrise:

---->

Curtea Suprema a SUA a decis, vineri, cu un vot de 5 la 4, legalizarea casatoriei intre persoanele de acelasi sex in toate statele americane. Astfel, legea a devenit una nationala, valabila in toate cele 50 de de state.
Hotararea a venit cu putin timp inainte de festivitatile comunitatii gay, care sunt anuntate pentru acest weekend.

In statele in care astfel de casatorii nu erau legale, autoritatile sunt obligate sa recunoasca mariajele incheiate in alte state.

Decizia de vineri este catalogata ca fiind una "istorica", astfel de casatorii devenind un drept garantat prin Constitutie, relateaza New York Times.

In urma anuntarii deciziei, mai multe personalitati au reactionat, printre care si Hillary Clinton: "Mandra sa celebrez o victorie istorica in egalitatea casatoriilor - curajul si determinarea comunitatii LGBT din America au facut acest lucrun posibil".

Printre cei care imediat au postat mesaje pe retelele de socializare se afla si Liza Minnelli, al carei tata se presupune ca a fost gay, autoarea seriei "Harry Potter", J.K. Rowling, Olivia Wilde, Alyssa Milano su Ellen DeGeneres, casatorita cu o femeie, care a scris simplu: "Iubirea a invins", relateaza US Weekly.

Recent, Irlanda a devenit prima tara din lume unde casatoriile intre persoane de acelasi sex au devenit legale in urma unui referendum. 

Următorul pas pe agenda gay e să definească, prin lege, creştinismul drept discurs al urii

Senatorul american republican Marco Rubio a declarat că în America de astăzi dacă nu sprijini căsătoria între persoane de acelaşi sex „eşti automat catalogat drept homofob şi o persoană stăpânită de ură” şi că următorul pas din această strategie este „să se argumenteze că predarea creştinismului constituie un discurs al urii”.

„Suntem pe punctul de a argumenta că predarea creştinismului este de fapt un discurs al urii”, a spus senatorul Rubio într-un interviu acordat pe 26 mai publicaţiei CBN News.

„Acest lucru se întâmplă deoarece societatea noastră a ajuns în punctul în care dacă nu sprijini  căsătoria între persoane de acelaşi sex eşti catalogat drept homofob şi o persoană stăpânită de ură”, a continuat acesta întrebându-se „care este următorul pas după acest lucru?”

„După ce au terminat atacul asupra indivizilor, următorul pas va fi să argumenteze că predarea creştinismului, este de asemenea un discurs al urii şi că acest lucru reprezintă un pericol real şi actual”, a mai afirmat Rubio.

Rubio a vorbit în interviu şi despre importanţa familiei tradiţionale.

„Familia este celula de bază a societăţii. Este primul şi cel mai important guvern. Este prima biserică. Familia este singura şi cea mai importană instituţie în societate. A existat înaintea guvernului. A existat înaintea legilor”, a explicat senatorul american.

Părinţii lui Rubio au părăsit Cuba în 1956 şi au devenit cetăţeni americani în 1975. Marco Rubio s-a născut în Miami, Florida, în mai 1971. El şi soţia sa au patru copii.

Substitution of concepts. Sodoma zilelor noastre

Sodoma, un film documentar șocant al lui Arkadiy Mamontov despre propaganda homosexuală și pedofilă.

Ateii si homosexualii - niste invalizi mintali ( Paula Iacob )

Celebra avocata Paula Iacob doreste ca religia sa fie studiata in scoli. Ea considera ca frica de Dumnezeu este importanta, de aceea nu accepta nici casatoria intre acelasi sex.

Paula Iacob a declarat ca ateii si homosexualii au o problema mintala si nu accepta ca religia sa fie studiata in scoli.

“Imi fac groaza povestile de homosexualitate la care se gandeste cu dor si drag deputatul Cernea, care lupta si cere sa nu mai fie nicio religie. Sa fie! Pentru ca la religie n-am invatat sa stau toata ziua in biserica. Desi eram intr-o scoala catolica unde aveam capela nu mergeam decat cand aveam teza sau o chestie sa-l rog pe Dumnezeu saa ma ajute sa ma descurc. Dar am invatat la religie sa nu fur, sa nu fiu rea, sa nu iau sotul altei pesoane… Multe le inveti la religie, pentru ca principiile religiei crestine sunt de fapt multe principii de drept. Si atunci de ce sa nu fie orele de religie din care copilul invata si sa aiba in plus o credinta.

Ii socotesc niste invalizi mintali pe atei. Pentru ca un om care n-are in clipa mortii un gand, sau cand stie ca e in pericol de moarte, daca nu are un gand bun catre Cel de Sus, caruia ii spui “Doamne ai grija de mine!”, pentru ca oamenii nu mai pot avea grija de tine, acesti atei sunt oameni cu un suflet indoit, sau cu o jumatate de suflet, cu o jumatate de inteligenta chiar.

Daca imi va arata domnul Cernea primul homosexual care a nascut dupa o relatie cu altul, atunci eu voi fi mult mai putin vehementa in sustinerea mea”, a spus Paula Iacob

Traim timpurile Sodomei si a Gomorei

Pastori citați în instanță, cu predici cu tot

Mai mulți pastori din Houston (SUA) au fost somați de conducerea orașului să prezinte la tribunal copii după predicile pe care le-au ținut despre homosexualitate. „Corectitudinea politică” își arată colții, pastorii riscând amendă sau chiar privarea de libertate pentru îndrăzneala de a defini homosexualitatea ca păcat.

Democrația autentică nu se dezvoltă decât într-un climat al corectitudinii politice. Aceasta este convingerea puternică a celor care susțin cu fermitate egalitatea sub toate formele ei. În numele acesteia, oricine ar trebui să își găsească loc sub soare, indiferent de culoarea pielii sau de orientarea sexuală.

Problema sexuală se pare că ocupă un loc prioritar pe agenda publică. S-ar putea spune chiar că în jurul ei gravitează majoritatea discursurilor, care utilizează democrația ca o trambulină pentru aruncarea în abis a unor valori tradiționale ce cândva constituiau reperele unei societăți așezate.

Nu mai este cazul. Devine tot mai evident că democrația are derapajele ei și că sub lozinca egalității se pot ascunde germenii unei noi dictaturi. Ceea ce este ciudat este faptul că nu se mai pot face afirmații decât într-un anumit sens. Miza așezată pe valorile biblice este generatoare de probleme. O demonstrează situația din Houston.

O ordonanță cu adresă precisă

Primăria acestui important oraș din Texas a emis în luna mai o ordonanță pentru protejarea drepturilor homosexualilor. Între altele, ordonanța le permite travestiților să depună plângere dacă nu li se permite accesul la toaletă sau sunt discriminați la angajare sau în mediul casnic.

Aceasta nu ar fi chiar o noutate, mai ales pentru spațiul american, unde homosexualii sunt în plină ofensivă legislativă. Partea interesantă a poveștii constă în faptul că primarul orașului, Annise Parker, este o lesbiană declarată. De aici decurge și miza întâmplării.

Așa cum era de așteptat, biserica creștină a încercat să se opună ordonanței. Mai bine de 400 de pastori au început o campanie de strângere de semnături pentru o petiție împotriva ordonanței și au făcut plângere la tribunal pentru suspendarea acesteia. Ciudat este faptul că incidentul are loc în Texas, adică într-unul dintre statele americane situate în celebra Centură Biblică, acolo unde conservatorismul părea să fie de neclintit.

Pastorii citați la tribunal

În apărarea sa, primăria a solicitat ca cinci dintre pastori să prezinte în instanță, printre alte documente, și predicile ținute în bisericile lor. În citație se amintește de toate discursurile sau predicile care amintesc despre ordonanță, despre primarul Annise Parker, despre homosexualitate sau identitate de gen.

„Ca autoritățile să intre în biserici și să le ceară pastorilor să vină cu predicile la tribunal… asta este deja prea mult. S-a mers prea departe! Asta nu mai este America!” a declarat la un post TV local pastorul Herman Castano, unul dintre cei care au primit citații.

Autorul creștin Eric Metaxas și-a exprimat surprinderea și îngrijorarea față de această situație, convins că America a luat-o pe un drum de pe care este dificil să se mai întoarcă. Şi în eventualitatea în care cazul din Houston va fi închis, iar primăria își va retrage plângerea (ceea ce pare că se va și întâmpla), situația nu se va schimba, fiindcă pe fond s-a ajuns deja la o situație extrem de complicată. „Poate că vom câștiga această rundă, dar e clar că avem o problemă, și nu numai în Houston”, a scris Metaxas.

O problemă veche

Cazul Houston nu face decât să ilustreze drumul înfundat pe care merge noua construcție democratică, una în care în numele toleranței se anulează dreptul de exprimare a convingerilor proprii.

De altfel, Houstonul nu este singular pe harta noii toleranțe. În anul 2003, o situație similară s-a petrecut în Suedia, acolo unde, conform legislației suedeze, „căsătoria” între homosexuali este permisă și în biserică. Din această perspectivă, pastorii care țin la valorile tradiționale au o viață grea. „În Suedia, cei care predică Biblia în biserică merg la închisoare”, se putea citi pe banderolele câtorva zeci de demonstranți adunați în fața tribunalului din Jönköping, pentru a-l susține în timpul procesului pe Åke Green, un pastor penticostal condamnat inițial la o lună de închisoare. Instanța de fond a considerat că pastorul s-a făcut vinovat de „săvârșirea infracțiunii de incitare la ură față de homosexuali”.

Cu un an mai devreme, Harry Hammond, un cetățean englez, a fost amendat fiindcă a purtat o pancartă pe care scria: „Stop imoralității. Stop homosexualității. Fără lesbianism.” La vremea respectivă cazul a ajuns de notorietate în Marea Britanie. Deși a fost agresat și trântit la pământ, Hammond a fost cel amendat, nu agresorii. Desigur, poate fi discutabilă corectitudinea gestului lui Hammond, însă pe fond problema rămâne aceeași. Drepturile par să fie oferite cu dedicație. Adică unii sunt mai egali decât alții.

Unde a dispărut adevărul?

În epoca „noii toleranțe”, nu doar etica este relativizată. Adevărul însuși nu mai există. Absolutizarea sa este percepută ca un pericol. Convingerile proprii sunt diluate, fiindcă sunt considerate forme de intoleranță. De aceea, activiștii gay își permit să îi acuze pe creștini de bigotism. Intoleranța este printre acuzațiile cel mai frecvent întâlnite.

Noua abordare izvorâtă din corectitudinea politică l-a determinat pe H.R. Patapievici să concluzioneze că aceasta „nu diferă cu nimic de vechiul ideal fascist ori comunist de ideologizare forţată a societăţii“. O opinie similară o exprimă filosoful britanic Philip Atkinson, care consideră corectitudinea politică o formă generată de „aceeași mentalitate care a inspirat Inchiziția și l-a obligat pe Galileo Galilei să retracteze. Aceeași mentalitate care i-a inspirat pe naziști și a dus la Holocaust.”

Pot părea replici dure la actuala formă de construcție a societății. Ele nu fac decât să indice premisa greșită că egalitatea nu se poate implementa decât prin detașarea de ceea ce a stat la baza civilizației creștine. În consecință, drepturile atât de clamate par să fie rezervate doar unora. Iar aici nu este vorba doar de homosexualitate, ci de un tipar de gândire care începe să se încurce în propria sa construcție. Unul care și-a propus să realizeze prea mult pe un fundament extrem de șubred.