De ce te plangi?

1. De ce te plângi când toţi lovesc în tine? Rămâi mereu o stâncă de granit, /: Un pom sădit chiar lângă drum, ştii bine, Când are rod de toţi este lovit. :/ 2. De ce te plângi când ai căzut pe cale? Eroii cad şi se ridică iar /: Căderea este-o parte-a vieţii tale De te ridici atunci devii un far. :/ 3. De ce te plângi când eşti în suferinţă? Tu eşti chemat să fii biruitor /: Un murmur doar, în drum spre biruinţă Te face laş şi e înjositor. :/ 4. De ce te plângi când marea se frământă Iar barca ta purtată e de val? /: Căci noi plutim spre patria cea sfântă, Vâslim mereu pe marea de cristal. :/ 5. De ce te plângi când nu mai e lumină Şi pentru-o clipă-n viaţă eşti învins? /: Eşti obosit şi calea ţi-e străină Priveşte acolo-n port e-un far aprins. :/ 6. De ce te plângi când bolta e pustie Şi norii grei umbresc cărarea ta? /: Căci sus, acolo-n patria divină, E numai zi, curaj, nu dispera. :/ 7. De ce te plângi când fraţii tăi de cruce Te-au părăsit cu tot ce-i omenesc? /: Căci pentru tine-un glas duios şi dulce Îţi spune azi: “Eu nu te părăsesc”. :/ 8. De ce te plângi când toţi te dau uitării? Tu eşti chemat lumină să răsfrângi /: Dar nu uita de nu răspunzi chemării, Tu eşti pierdut şi-atuncea poţi să plângi. :/

Paradoxuri

Paradoxuri Credinciosul vede lucruri care nu se văd deloc Și câștigă-ntotdeauna când renunță la: ”Eu pot!” Stăpânește multe lucruri, bogății imense are, Neavând nimic aici, prețios sau de valoare. Înălțat creștinul este doar atunci când e smerit, Iar odihnă el primește doar sub jug divin primit. Liber este când e rob Legii Duhului de viață, Și trăiește când e mort, iar din rău mereu învață. El domnește când slujește și ajunge înțelept, Când nebun e pentru lume și-are raiu-n al lui piept. Viața el de și-o urăște, o câștigă pentru cer, Biruiește-atunci când pierde din ego-ul său de fier. Cinstea lui este rușinea, când mereu batjocorit; O comoară își adună în tărâmul mult dorit. Nu se laudă, având putere, ci cu multe slăbiciuni Și devine tot mai tare când e slab – e pus pe culmi. Strălucește când renunță la lumină – faima lui, Și când pofta și dorința credincios le pune-n cui. Repede, frumos el crește și e tot mai credincios, Când domol cu Domnul merge sau pe bancă de stau jos. Minunată este viața de creștin și bucuros; Credinciosul înțelege planul sfânt și glorios! Tot ce pare că-i ciudat, imposibil sau pe dos Este logic și posibil doar când ești al lui Cristos! Autor: Oana Vidican

Ce-i viata ta?

Iesiti din Babilon !

Zadarnicia - Anton Pann

Ani ca, zilele trec

Și minutele ca clipa,

Nu simțim cum să petrec

Tinerețele cu pripa.

Noi din zi în zi murim

Și ne pierdem din viață,

Ca musca ne amăgim

Si ne-necăm în dulceață.

Interesuri căutînd,

Trăim tot în neodihnă

Și ne hrănim griji păscînd,

N-avem un minut în ticnă.

Cu nădăjdi ne mîngîiem

Și ne îndulcim amarul,

Ne îmbătăm și iar bem

Pînă la drojdi păharul.

Am vrea pe plac să trăim,

Și să fim în fericire,

Iar orcît să dobîndim.

Murim în nemulțămire.

Ce-i viata ta? (Costache Ioanid)

Ce-i viata ta? E o penita

Cu care scrii mereu pe-un drum.

Si-apoi la ultima portita

Tot ce-ai scris tu ca pe-o tablita,

Nu se mai sterge nicidecum.

Si vorbe-n vant si fapte rele

Raman pe veci ca-ntr-un album.

Pazit e scrisul tau de stele.

De-ai pune mari intregi sa-l spele,

Nu se mai sterge nicidecum.

In ceasul greu de judecata

Iti vei citi intregul drum.

Si vei zbucni in plans deodata.

Dar nici o slova-nlacrimata

Nu se mai sterge nicidecum.

N-o poate sterge decat sange,

Dar sange sfant si nu oricum.

Ce inger trupul sau va frange?

Si-astfel, ce-ai scris, oricat ai plange,

Nu se mai sterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare

Ca tu sa scapi din foc si fum!

Prin El trecutul tau dispare.

Dar daca azi nu-I ceri iertare,

Nu se mai sterge nicidecum.

Isus pe lemn rabda arsita.

Isus e pretul tau acum.

Prin El esti alb ca lamaita.

Si tot ce-a scris candva penita

Nu se mai sterge nicidecum…

No Time

I knelt to pray but not for long, 

I had too much to do. 

I had to hurry and get to work 

For bills would soon be due. 

So I knelt and said a hurried prayer, 

And jumped up off my knees. 

My Christian duty was now done 

My soul could rest at ease. 

All day long I had no time 

To spread a word of cheer. 

No time to speak of Christ to friends, 

They'd laugh at me I'd fear. 

No time, no time, too much to do, 

That was my constant cry, 

No time to give to souls in need 

But at last the time, the time to die.

I went before the Lord, 

I came, I stood with downcast eyes. 

For in his hands God held a book; 

It was the book of life. 

God looked into his book and said 

"Your name I cannot find. 

I once was going to write it down... 

But never found the time.

churchages.com

Portretul fericirii

Creatorul a iubit intotdeauna frumosul...

Ce ar fi fost pamintul fara lumina,

Ce ar fi fost marea fara albastru

Si ce ar fi fost cerul fara luminatori?

Daca iarba si frunzele nu erau verzi

Iar singele n-ar fi fost rosu...

Dacă florile nu aveau petale, sepale, stamine

Iar Adam ar fi fost singur !!??...

Dar Dumnezeu a iubit intotdeauna frumosul...

I-a dat omului ca acoperis, cerul

Si ca pardoseala ierburi marunte

Cu flori de "NU MA UITA";

Si i-a mai dat ceva:

Din lut dar si din suflare divina

I-a făcut un portret de lumina

Ca de urit sa-i tina...

Mai apoi, un pictor gelos,

Pe frumos,

Cu pensula inmuiata in negru,

A trecut pragul Edenului...

Si de-ar fi fost doar atat!

Mai apoi, gelos pe frumusetea primei femei

A trasat peste dragostea ei,

Peste caminul si linistea ei,

O linie neagră...

O, Doamne!...Cine si oare cu ce sa mai stearga?

Peste ascultare,

A pus un semn de intrebare

Iar peste adevar a pus "NU", mare...

O, Doamne!...Se tulbura Universul!

Cine sa mai refaca frumosul?

De peste milenii, de la cruce,

Raspunde Iisus:

"Prieteni, portret pentru cer v-am adus!"

Aici e secretul, aici e raspunsul..

Doar rosul singelui jertfirii

Alunga negrul, plinsul,

Si face portret fericirii.

Daca azi imi port pasii printre lacrimi

Si nu ma tem de intunerec,

Este pentru ca Iisus imi da frumusete...

Pentru ca Dumnezeu a iubit intotdeauna frumosul.

_______________________________________

Din zori mi-ai coborat in suflet

Muzica suava, muzica de sus

Imi place s-o aud e minunata

Si ma cuprinde-n armonia ei, ca intr-o vraja.

Si parca nu mai sunt pe-acest pamant strain

Ci chiar la poarta casei mele

Deschid cu usurinta usa, fara cheie

In patria cea noua, nu-i nimeni ca sa fure.

Odaia mea e plina de-o lumina dulce

Si nu e nici urma de praf sau murdarie

Pai, e normal, pe drum nu trec masini cu zgomot

Si peste tot sunt flori, si-o lume noua.

Dar muzica din ce in ce se stinge

Revin la ale zilei treburi multe

Ce-mi frang cu rautate zborul

Si nu-mi ramane-n suflet decat dorul

O, Doamne mai da-mi o dimineata.

> Dowload [.doc ] <

Dor de Cer

Cât de străin mă simt pe-acest pământ…

Nimic din ce-i aici nu-mi aparţine!

Trăiesc cu-n dor aprins de Cerul Sfânt

Şi Îl aştept pe Cel ce a promis că vine!

Îl văd in fiecare strop de rouă

Şi-L simt în vântul care blând adie

E-n razele de soare…dar şi atunci cand plouă…

Pe munte sau în vale,El e mereu cu mine!

În lupta-nverşunată, doar El îmi dă tărie

Şi lasă bucurie şi pace-n locul fricii…

În faţa Lui mă plec şi spun: ,,Slăvit sa fie

De-a pururi al meu Domn!” şi strig:,,Jehovah Nissi!”

Mai e puţină vreme…spre Cer ridică-ţi ochii!

Desparte-te de rău şi caută-L pe El,

Aşteaptă-L cu credinţă căci se apropie zorii

Şi vei zbura in Slavă in chip de porumbel!

~Amin!~

Ionela Talos

A ALERGA SPRE TINTA

A alerga spre Þara mult râvnitã
E-o datorie ce-o-mplinim cu drag
Acolo va intra o inimã neprihãnitã
ªi va vedea feericul meleag.

A alerga spre locul de rãsplatã
Unde ne-aºteaptã cereºtile comori
E-ndemnul sfânt al veºnicului Tatã
Ce zilnic ne inundã cu divini fiori.

Deºi strãbatem vãi ºi drumuri
Unde duºmani perfizi pândesc
ªi unde nu-s deloc parfumuri
ªi unde mãrãcinii cresc,

Ne avântãm sprea-acele plaiuri
Cu strãluciri fãrã apus
Cã ºtim cã nu-s mai multe raiuri
Ci unul doar: unde-i ISUS.

Lãsãm în urmã pilde grãitoare
Ce-or da imbold la alþi pribegi
Pentru o slujbã plinã de ardoare
Potrivit cu sfatul sfintei legi.

Multe obstacole-s în cale
ªi-mpotriviri de orice fel
Dar chiar ºi-n stãrile de jale
ªtim þelul: mirificul Betel.

E-o cursã lungã prin pustie
ªi-adeseori ne-mpotmolim
Dar iar primim curaj ºi energie
De la al nostru Salvator sublim...

ªi alergãm din nou spre þinta
Ce-a aºezat-o Tatãl Creator
ªtiind cã vom sosi-n incinta
Cu heruvimi, cu peisaj multicolor...

C-aºa-i viaþa noastrã pãmânteascã:
O alergare spre cerescul obiectiv,
Spre Patria c-o Lege nelumeascã
Unde domneºte un Stãpân activ.

A alerga spre Þara mult râvnitã
E-o datorie ce-o-mplinim cu drag
Acolo va intra o inimã neprihãnitã
ªi va vedea feericul meleag.

de George Cornici

DEŞTEAPTĂ-TE CREŞTINE

Deşteaptă-te creştine din somnul cel de moarte,

Trezeşte-te la viaţă, nu pribegi în noapte.

Deşteaptă-te creştine, nu rătăci pe cale.

Trăieşte în sfinţire şi cu credinţă tare.

Deşteaptă-te acuma, cât Domnul te mai cheamă,

Nu amâna întruna, nu sta în nepăsare.

Deşteaptă-te creştine, fii treaz, te pocăieşte

Ridicăte-n picioare, spre cer voios porneşte.

Deşteaptă-te creştine, din viaţa de păcat,

Fii cu luare-aminte la tot ce El te-a învăţat.

Deşteaptă-te creştine, nu fii nepăsător,

Lucrează pentru Domnul şi pentru-al Său popor.

Deşteaptă-te creştine, ridică fruntea sus,

Să mergi cu-avânt spre ceruri, priveşte la Isus.

Acum cât mai e vreme, acum cât mai e har,

Tezeşte-te din moarte, priveşte la Calvar.

O ultimă strigare, îţi face azi Isus:

DEŞTEAPTĂ-TE CREŞTINE, ŢINTEŞTE S-AJUNGI SUS!

de Flory Patru

STELLAR KART-A LOVE SONG

You are Lord, Lord of my life
Every day I lift you up high
I praise to you Lord, my God and my King
You reign in me for eternity
This is a love song to You
A song of praise to you lord
I kneel before your glorious throne
To show that I am yours alone
Hallelujah, I love You...Hallelujah, I love You...Hallelujah, I love You.

Nu numai sa vorbesc...

Nu numai sa vorbesc de Tine,
Isuse, si de- al Tau Cuvant,
ci viata Ta sa fie-n mine,
cum ai trait-o pe pamant!...

Isus, Isus doresc sa fie
viata Ta in viata mea,
in totul tot sa-Ti seaman Tie,
si chipul Tau sa-l vezi in ea!...

Nu sa vorbesc despre credinta,
ci credincios sa fiu oricand
a Ta blandete si umilinta,
si gandul Tau sa-L am in gand.

Nu sa vorbesc despre nadejde,
ci s-o traiesc din plin, mereu,
sa-mi dea incredere-n primejdie,
si pace sufletului meu.

Nu sa vorbesc despre iubire,
ci mult mai mult vreau sa iubesc,
si nici de-a Ta oranduire
numai sa stiu - ci s-o traiesc.

Nu sa vorbesc despre lumina,
ci pretutindeni sa lumin,
sa am viata-n veci senina,
asa cum Tu esti de senin!

Nu numai ceruri viitoare
sa fie-n vorba-mi zi de zi,
un cer si-o sfanta sarbatoare
sa am in viata chiar aici!...

de Nicolae Moldoveanu