De ce te plangi?

1. De ce te plângi când toţi lovesc în tine? Rămâi mereu o stâncă de granit, /: Un pom sădit chiar lângă drum, ştii bine, Când are rod de toţi este lovit. :/ 2. De ce te plângi când ai căzut pe cale? Eroii cad şi se ridică iar /: Căderea este-o parte-a vieţii tale De te ridici atunci devii un far. :/ 3. De ce te plângi când eşti în suferinţă? Tu eşti chemat să fii biruitor /: Un murmur doar, în drum spre biruinţă Te face laş şi e înjositor. :/ 4. De ce te plângi când marea se frământă Iar barca ta purtată e de val? /: Căci noi plutim spre patria cea sfântă, Vâslim mereu pe marea de cristal. :/ 5. De ce te plângi când nu mai e lumină Şi pentru-o clipă-n viaţă eşti învins? /: Eşti obosit şi calea ţi-e străină Priveşte acolo-n port e-un far aprins. :/ 6. De ce te plângi când bolta e pustie Şi norii grei umbresc cărarea ta? /: Căci sus, acolo-n patria divină, E numai zi, curaj, nu dispera. :/ 7. De ce te plângi când fraţii tăi de cruce Te-au părăsit cu tot ce-i omenesc? /: Căci pentru tine-un glas duios şi dulce Îţi spune azi: “Eu nu te părăsesc”. :/ 8. De ce te plângi când toţi te dau uitării? Tu eşti chemat lumină să răsfrângi /: Dar nu uita de nu răspunzi chemării, Tu eşti pierdut şi-atuncea poţi să plângi. :/

Paradoxuri

Paradoxuri Credinciosul vede lucruri care nu se văd deloc Și câștigă-ntotdeauna când renunță la: ”Eu pot!” Stăpânește multe lucruri, bogății imense are, Neavând nimic aici, prețios sau de valoare. Înălțat creștinul este doar atunci când e smerit, Iar odihnă el primește doar sub jug divin primit. Liber este când e rob Legii Duhului de viață, Și trăiește când e mort, iar din rău mereu învață. El domnește când slujește și ajunge înțelept, Când nebun e pentru lume și-are raiu-n al lui piept. Viața el de și-o urăște, o câștigă pentru cer, Biruiește-atunci când pierde din ego-ul său de fier. Cinstea lui este rușinea, când mereu batjocorit; O comoară își adună în tărâmul mult dorit. Nu se laudă, având putere, ci cu multe slăbiciuni Și devine tot mai tare când e slab – e pus pe culmi. Strălucește când renunță la lumină – faima lui, Și când pofta și dorința credincios le pune-n cui. Repede, frumos el crește și e tot mai credincios, Când domol cu Domnul merge sau pe bancă de stau jos. Minunată este viața de creștin și bucuros; Credinciosul înțelege planul sfânt și glorios! Tot ce pare că-i ciudat, imposibil sau pe dos Este logic și posibil doar când ești al lui Cristos! Autor: Oana Vidican

Ce-i viata ta?

Zadarnicia - Anton Pann

Ani ca, zilele trec

Și minutele ca clipa,

Nu simțim cum să petrec

Tinerețele cu pripa.

Noi din zi în zi murim

Și ne pierdem din viață,

Ca musca ne amăgim

Si ne-necăm în dulceață.

Interesuri căutînd,

Trăim tot în neodihnă

Și ne hrănim griji păscînd,

N-avem un minut în ticnă.

Cu nădăjdi ne mîngîiem

Și ne îndulcim amarul,

Ne îmbătăm și iar bem

Pînă la drojdi păharul.

Am vrea pe plac să trăim,

Și să fim în fericire,

Iar orcît să dobîndim.

Murim în nemulțămire.

Un lucru cer..sa locuiesc in casa Ta mereu

 Un lucru cer de la tine 

Şi-l doresc fierbinte

Aş vrea să locuiesc

în casa ta mereu

Un lucru cer de la tine 

Şi-l doresc fierbinte

Aşa vrea ca să privesc 

Frumuseţea chipului tău 

Bunătatea şi dreptatea 

Mă înconjoară în templul tău

Fericirea şi îndurarea

Mă vor însoţi mereu

Un lucru cer de la tine 

Şi-l doresc fierbinte

Aş vrea să locuiesc 

în casa ta mereu

Un lucru cer de la tine 

Şi-l doresc fierbinte

Aşa vrea ca să privesc 

Frumuseţea chipului tău

/:Bunătatea şi dreptatea 

Mă înconjoară în tempulul tău

Fericirea şi-ndurarea

Mă vor însoţi mereu:/

/:Da, fericirea şi-ndurarea 

Mă vor însoţi în toate 

Zilele vieţii mele

Şi voi locui în casa Domnului 

Pană la sfărşitul zilelor:/x3

Ce-i viata ta? (Costache Ioanid)

Ce-i viata ta? E o penita

Cu care scrii mereu pe-un drum.

Si-apoi la ultima portita

Tot ce-ai scris tu ca pe-o tablita,

Nu se mai sterge nicidecum.

Si vorbe-n vant si fapte rele

Raman pe veci ca-ntr-un album.

Pazit e scrisul tau de stele.

De-ai pune mari intregi sa-l spele,

Nu se mai sterge nicidecum.

In ceasul greu de judecata

Iti vei citi intregul drum.

Si vei zbucni in plans deodata.

Dar nici o slova-nlacrimata

Nu se mai sterge nicidecum.

N-o poate sterge decat sange,

Dar sange sfant si nu oricum.

Ce inger trupul sau va frange?

Si-astfel, ce-ai scris, oricat ai plange,

Nu se mai sterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare

Ca tu sa scapi din foc si fum!

Prin El trecutul tau dispare.

Dar daca azi nu-I ceri iertare,

Nu se mai sterge nicidecum.

Isus pe lemn rabda arsita.

Isus e pretul tau acum.

Prin El esti alb ca lamaita.

Si tot ce-a scris candva penita

Nu se mai sterge nicidecum…