De ce te plangi?

1. De ce te plângi când toţi lovesc în tine? Rămâi mereu o stâncă de granit, /: Un pom sădit chiar lângă drum, ştii bine, Când are rod de toţi este lovit. :/ 2. De ce te plângi când ai căzut pe cale? Eroii cad şi se ridică iar /: Căderea este-o parte-a vieţii tale De te ridici atunci devii un far. :/ 3. De ce te plângi când eşti în suferinţă? Tu eşti chemat să fii biruitor /: Un murmur doar, în drum spre biruinţă Te face laş şi e înjositor. :/ 4. De ce te plângi când marea se frământă Iar barca ta purtată e de val? /: Căci noi plutim spre patria cea sfântă, Vâslim mereu pe marea de cristal. :/ 5. De ce te plângi când nu mai e lumină Şi pentru-o clipă-n viaţă eşti învins? /: Eşti obosit şi calea ţi-e străină Priveşte acolo-n port e-un far aprins. :/ 6. De ce te plângi când bolta e pustie Şi norii grei umbresc cărarea ta? /: Căci sus, acolo-n patria divină, E numai zi, curaj, nu dispera. :/ 7. De ce te plângi când fraţii tăi de cruce Te-au părăsit cu tot ce-i omenesc? /: Căci pentru tine-un glas duios şi dulce Îţi spune azi: “Eu nu te părăsesc”. :/ 8. De ce te plângi când toţi te dau uitării? Tu eşti chemat lumină să răsfrângi /: Dar nu uita de nu răspunzi chemării, Tu eşti pierdut şi-atuncea poţi să plângi. :/

Zadarnicia - Anton Pann

Ani ca, zilele trec

Și minutele ca clipa,

Nu simțim cum să petrec

Tinerețele cu pripa.

Noi din zi în zi murim

Și ne pierdem din viață,

Ca musca ne amăgim

Si ne-necăm în dulceață.

Interesuri căutînd,

Trăim tot în neodihnă

Și ne hrănim griji păscînd,

N-avem un minut în ticnă.

Cu nădăjdi ne mîngîiem

Și ne îndulcim amarul,

Ne îmbătăm și iar bem

Pînă la drojdi păharul.

Am vrea pe plac să trăim,

Și să fim în fericire,

Iar orcît să dobîndim.

Murim în nemulțămire.

What is the world to me ? [ Hymn ]

What is the world to me,

With all its vaunted pleasure

When Thou, and Thou alone,

Lord Jesus, art my Treasure!

Thou only, dearest Lord,

My soul’s Delight shalt be;

Thou art my Peace, my Rest—

What is the world to me?

The world is like a cloud

And like a vapor fleeting,

A shadow that declines,

Swift to its end retreating.

My Jesus doth abide,

Though all things fade and flee;

My everlasting Rock—

What is the world to me?

The world seeks after wealth

And all that Mammon offers,

Yet never is content

Though gold should fill its coffers.

I have a higher good,

Content with it I’ll be:

My Jesus is my Wealth—

What is the world to me?

The world is sorely grieved

Whenever it is slighted

Or when its hollow fame

And honor have been blighted.

Christ, Thy reproach I bear

Long as it pleaseth Thee;

I’m honored by my Lord—

What is the world to me?

The world with wanton pride

Exalts its sinful pleasures

And for them foolishly

Gives up the heavenly treasures.

Let others love the world

With all its vanity;

I love the Lord, my God—

What is the world to me?

The world abideth not;

Lo, like a flash ’twill vanish;

With all its gorgeous pomp

Pale death it cannot banish;

Its riches pass away,

And all its joys must flee;

But Jesus doth abide—

What is the world to me?

What is the world to me?

My Jesus is my Treasure,

My Life, my Health, my Wealth,

My Friend, my Love, my Pleasure,

My Joy, my Crown, my All,

Conclusion: God Is the Gospel—

Now Let Us Sacrifice and Sing

My Bliss eternally.

Once more, then, I declare—

What is the world to me?

Georg Michael Pfefferkorn