Paradoxuri

Paradoxuri Credinciosul vede lucruri care nu se văd deloc Și câștigă-ntotdeauna când renunță la: ”Eu pot!” Stăpânește multe lucruri, bogății imense are, Neavând nimic aici, prețios sau de valoare. Înălțat creștinul este doar atunci când e smerit, Iar odihnă el primește doar sub jug divin primit. Liber este când e rob Legii Duhului de viață, Și trăiește când e mort, iar din rău mereu învață. El domnește când slujește și ajunge înțelept, Când nebun e pentru lume și-are raiu-n al lui piept. Viața el de și-o urăște, o câștigă pentru cer, Biruiește-atunci când pierde din ego-ul său de fier. Cinstea lui este rușinea, când mereu batjocorit; O comoară își adună în tărâmul mult dorit. Nu se laudă, având putere, ci cu multe slăbiciuni Și devine tot mai tare când e slab – e pus pe culmi. Strălucește când renunță la lumină – faima lui, Și când pofta și dorința credincios le pune-n cui. Repede, frumos el crește și e tot mai credincios, Când domol cu Domnul merge sau pe bancă de stau jos. Minunată este viața de creștin și bucuros; Credinciosul înțelege planul sfânt și glorios! Tot ce pare că-i ciudat, imposibil sau pe dos Este logic și posibil doar când ești al lui Cristos! Autor: Oana Vidican