COPYRIGHT vs. TRADEMARK vs. PATENT [external source]

Why this? here? you'll see ;)

"Some people confuse patents, copyrights, and trademarks. Although there may be some similarities among these kinds of intellectual property protection, they are different and serve different purposes.

What Is a Copyright?

Copyright is a form of protection provided to the authors of "original works of authorship" including literary, dramatic, musical, artistic, and certain other intellectual works, both published and unpublished. The 1976 Copyright Act generally gives the owner of copyright the exclusive right to reproduce the copyrighted work, to prepare derivative works, to distribute copies or phonorecords of the copyrighted work, to perform the copyrighted work publicly, or to display the copyrighted work publicly.

The copyright protects the form of expression rather than the subject matter of the writing. For example, a description of a machine could be copyrighted, but this would only prevent others from copying the description; it would not prevent others from writing a description of their own or from making and using the machine. Copyrights are registered by the Copyright Office of the Library of Congress.

What Is a Trademark or Servicemark?

A trademark is a word, name, symbol or device which is used in trade with goods to indicate the source of the goods and to distinguish them from the goods of others. A servicemark is the same as a trademark except that it identifies and distinguishes the source of a service rather than a product. The terms "trademark" and "mark" are commonly used to refer to both trademarks and servicemarks.

Trademark rights may be used to prevent others from using a confusingly similar mark, but not to prevent others from making the same goods or from selling the same goods or services under a clearly different mark. Trademarks which are used in interstate or foreign commerce may be registered with the Patent and Trademark Office. The registration procedure for trademarks and general information concerning trademarks is described in a separate pamphlet entitled "Basic Facts about Trademarks".

What Is a Patent?

A patent for an invention is the grant of a property right to the inventor, issued by the Patent and Trademark Office. The term of a new patent is 20 years from the date on which the application for the patent was filed in the United States or, in special cases, from the date an earlier related application was filed, subject to the payment of maintenance fees. US patent grants are effective only within the US, US territories, and US possessions.

The right conferred by the patent grant is, in the language of the statute and of the grant itself, "the right to exclude others from making, using, offering for sale, or selling" the invention in the United States or "importing" the invention into the United States. What is granted is not the right to make, use, offer for sale, sell or import, but the right to exclude others from making, using, offering for sale, selling or importing the invention.

(Excerpted from General Information Concerning Patents, U.S. Patent and Trademark Office website)

Some additional differences between a copyright and a trademark are as follows:

1. The purpose of a copyright is to protect works of authorship as fixed in a tangible form of expression. Thus, copyright covers: a) works of art (2 or 3 dimensional), b) photos, pictures, graphic designs, drawings and other forms of images; c) songs, music and sound recordings of all kinds; d) books, manuscripts, publications and other written works; and e) plays, movies, shows, and other performance arts.

2. The purpose of a trademark is to protect words, phrases and logos used in federally regulated commerce to identify the source of goods and/or services.

3. There may be occasions when both copyright and trademark protection are desired with respect to the same business endeavor. For example, a marketing campaign for a new product may introduce a new slogan for use with the product, which also appears in advertisements for the product. However, copyright and trademark protection will cover different things. The advertisement's text and graphics, as published in a particular vehicle, will be covered by copyright - but this will not protect the slogan as such. The slogan may be protected by trademark law, but this will not cover the rest of the advertisement. If you want both forms of protection, you will have to perform both types of registration.

4. If you are interested in protecting a title, slogan, or other short word phrase, generally you want a trademark. Copyright law does not protect a bare phrase, slogan, or trade name.

5. Whether an image should be protected by trademark or copyright law depends on whether its use is intended to identify the source of goods or services. If an image is used temporarily in an ad campaign, it generally is not the type of thing intended to be protected as a logo.

6. The registration processes of copyright and trademark are entirely different. For copyright, the filing fee is small, the time to obtain registration is relatively short, and examination by the Copyright Office is limited to ensuring that the registration application is properly completed and suitable copies are attached. For trademark, the filing fee is more substantial, the time to obtain registration is much longer, and examination by the Trademark Office includes a substantive review of potentially conflicting marks which are found to be confusingly similar. While copyright registration is primarily an administrative process, trademark registration is very much an adversarial process.

7. Copyright law provides for compulsory licensing and royalty payments - there is no analogous concept in trademark law. Plus, the tests and definition of infringement are considerably different under copyright law and trademark law."

Why this article? Well first of all cause is one of the most usefull and readable aricle on the internet [that's true] and second cause I had some problems with a tradmark and...the idea is that today I think that the first thing a blogger should do is to search trademarks or copyrights of their blog name, content ...well..everything. cause if don't do that, it might be a little dizzy. You know I mean you have to redesign, rewrite or delete or other stuff with your blog and in my opinion thats a nasty thing but hey these things happen. I thought that the trademark I used was dead so I used it on my blog. Well, my bad. So for all folks this is Wild-Voice....and so we'll remain ;). PEACE !


http://www.lawmart.com/forms/difference.htm

!Livecast Announcement - - - Live Transmission from Krefeld

[EN] Live Transmission from Krefeld [Germany]
The date: 1th (08:30 o'clock) & 2th (11:00 o'clock) November 2009

[ ENTER LIVECAST ]

[RO] Adunarea lunară - Noiembrie

Adunarea lunară în luna Noiembrie 2009 va avea loc la Cugir, adresa: Casa de Cultură, str. I. L. Caragiale nr. 5, Sâmbătă, 7 Noiembrie 2009, începând cu ora 10:30. Adunarea va fi transmisă pe acest site, pe pagina LIVECAST a acestui blog [link direct : >click aici< ]. Oricine este invitat!


powered by Wild-Voice & Freie Volksmission Krefeld
Copyright 2009 © Silver Sentinel. All rights reserved.

Parteneriatul Politică-Biserică, o afacere prosperă de 20 de ani

Statul laic român alocă anual, pentru culte, sume ce ar face invidios orice primar de localitate mică, fără utilităţi.

Zecile de milioane de euro date pentru construcţiile de biserici şi alte zeci de milioane care se duc pe salariile clericilor au atins anul acesta un vârf istoric, depăşind o sută de milioane de euro.

Suma poate nu pare exagerată, comparativ cu restul bugetului, dar sare în ochii unora care consideră că România s-ar moderniza mai bine cu bani cheltuiţi în şcoli, spitale sau cercetare, decât investind în acatiste şi construcţii religioase cu valoare arhitectonică îndoielnică.

Politicienii, care decid până la urmă destinaţia banilor din buget, au intuit încă din anii ’90 beneficiul întoarcerii cu faţa spre biserică, şi au rămas aşa până azi, cuprinşi cu precădere în campaniile electorale de pusee religioase.

Pretextul l-a constituit, aşa cum povesteşte întâiul liber cugetător al ţării, Ion Iliescu: “reacţia generală apărută după Revoluţie, în sprijinul bisericilor. Am privit-o ca pe un factor pozitiv, de echilibru, biserica trebuie să fie un factor de echilibru social!”.

Oarecum explicabil, însă, nu regimul Iliescu a fost cel mai darnic cu biserica, ci celelalte conduceri ţărăniste, liberale şi democrate ale ţării au plusat în conturile cultelor bani, terenuri şi înlesniri financiare.

Norma anuală de credinţă: 200 de biserici şi 10.000 de teologi

Factorul de echilibru a depăşit în timp aşteptările societăţii şi a cunoscut o expansiune fără precedent în istorie. În ultimii 20 de ani au fost înălţate peste 4.000 de locaşe de cult, 3.000 dintre ele fiind ortodoxe.

Numărul teologilor a explodat, de asemenea, de la 1.000 de absolvenţi cât scoteau cele patru facultăţi de teologie din ţară în 1989, la peste 10.000 câţi şcolarizează azi cele 30 de facultăţi de teologie. O extindere blamată chiar de anumite voci din sânul bisericii, care îşi exprimă public, dar destul de timid părerile, pe propriile bloguri.

Sumele alocate cultelor, de la bugetul naţional, au crescut şi ele corespunzător, de la 3 milioane de dolari anual până în 1998, la 10 milioane de dolari în 1999, 40 de milioane de euro în 2007, 100 de milioane de euro în 2008.

În toată ţara, cu precădere în oraşe, fiecare petic de pământ, fie spaţiu verde, fie curte de bloc, a fost exploatat cuvios pe principiul “biserica vine aproape de oameni”.

Ţara s-a umplut de şantierele noilor biserici, în timp ce vechile parohii de la ţară sărăcesc odată cu enoriaşii, iar pentru monumentele istorice statul face chete pe motiv că e prea sărac ca să le restaureze. Numai în Bucureşti biserica a primit 12 hectare de teren pentru construcţia de locaşe de cult şi pentru deja celebra Catedrală a Mântuirii Neamului.

În plus, fiecare primărie din ţară contribuie anual cu sume cuprinse între 1 milion şi 9 milioane de lei pentru plata lumânăreselor şi ţârcovnicilor din biserici.

Poate că lucrurile ar fi fost mai ponderate dacă ar fi venit într-adevăr nişte echilibru dinspre biserică. Aceasta a confundat, însă, rolul misionar cu nevoia funciară de extindere şi câştig, astfel că dorinţele bisericii s-au împletit fericit cu cele ale politicienilor. Un parteneriat, după cum spunea recent preşedintele Băsescu, de pe pragul bisericii din curtea Palatului Cotroceni, care a costat bugetul un milion de euro. “A win-win situation”, cum ar spune capitaliştii americani, o situaţie din care politicienii câştigă voturi în campanile, iar preoţii parohii noi şi influenţă.

Nae Ionescu: “Biserica noastră autocefală, ca o ciupercă la umbra statului politic”

Alăturarea bisericii de politică şi invers nu e, însă, un apanaj al democraţiei noastre moderne. Biserica a fost de-a lungul istoriei o prezenţă constantă alături de putere, excepţie făcând doar comunismul, când a fost interzisă construirea de locaşuri de cult, mulţi preoţi au făcut puşcărie ca să-şi apere credinţa, iar alţii au semnat pacte cu securitatea, pe care mai încearcă şi azi să le ascundă.

Imediat după ’90 preoţii au revenit la putere, s-au implicat făţiş în politică, au căpătat mandate în parlament, în consiliile locale, au devenit primari, la fel cum se întâmpla înainte de perioada comunistă. Acest lucru n-a durat mult, preoţii fiind siliţi să aleagă între politică şi biserică.

Neoficial, însă, au rămas în continuare o castă foarte influentă în societatea românească, poate mai influentă decât clasa politică însăşi.

Într-un editorial scris în perioada interbelică, Nae Ionescu descrie – pornind de la cazul unui preot primar care şi-a ucis contracandidatul politic cu toporul - o situaţie care pare la fel de actuală şi azi: “Deci, vinovat este episcopul; dar nu personal. Ci prin sistem. Căci, în Biserica noastră autocefală, dar trăind ca o ciupercă la umbra statului politic şi politicianizant, chiar desemnările de episcopi se fac tot după indicaţiuni politice. Se poate, omeneşte vorbind, opune chiriarhul pretenţiilor oamenilor politici cari îi vor pe preoţi instrumente de stăpânire lumească a statului? E o glumă! Mi se pare că nu există Biserică în care să se poată număra aţâţi chiriarhi depuşi din scaun câţi avem noi; şi toţi din motive şi prin maşinaţii politice”.

Acolo unde oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu

Bomboana de pe coliva acestui parteneriat istoric între biserică şi politică se aşează întotdeauna în campania electorală. Politicienii se reped la pupat icoane şi făcut cruci mari exact în bisericile pe care le-au ctitorit din bani publici.

În timp ce mii de oameni se călcau pioşi în picioare la sfinţirea bisericii de la Cotroceni, acum două săptămâni, un alt candidat la preşedinţie, Mircea Geoană, se punea bine cu Dumnezeu în altă biserică restaurată tot pe banii statului – Biserica Evanghelică din Bistriţa. Cele două evenimente au marcat emblematic începutul unei campanii electorale în care politicienii aşteaptă de la preoţi răsplata atâtor fonduri pompate în biserică cu gândul nu la mântuirea păcatelor, ci la un loc veşnic în inimile votanţilor.

De aceea am ales această perioadă ca să vă prezentăm un serial despre modul în care biserica s-a extins în ultimii 20 de ani. Nu e vorba de un demers impotriva bisericii ortodoxe, aşa cum am fost acuzaţi chiar în timpul documentării.

E foarte adevărat, însă, că peste 80% din fondurile alocate de stat au ajuns la biserica ortodoxă şi cele mai multe construcţii sunt ale ei, la fel şi numărul cel mai mare de teologi.


MODEL. Indiferent de culoarea politică, aleşii noştri au văzut întotdeauna în biserică cel mai credibil suport electoral
Foto: Sorin Antonescu


Mai avem nevoie de alte biserici?

E vorba despre o întrebare pe care ministrul culturii, Toader Paleologu, a exprimat-o public în Parlament, când a constatat că jumătate din bugetul Ministerului Culturii se duce pe construcţia de biserici. “Mai avem nevoie să construim multe biserici?”. Multe voci din societate răspund că nu, ba chiar că statul ar trebui să procedeze ca alte ţări, şi să lase finanţarea cultelor strict pe mâinile credincioşilor.

Preoţii consideră însă că extinderea nu e suficientă şi că prezenţa unei biserici e necesară chiar acolo unde comunitatea nu o doreşte, pentru că asta înseamnă că acei oameni s-au îndepărtat de Dumnezeu. Iar o astfel de dispută se desfăsoară chiar acum undeva în sectorul 3, unde o comunitate de 500 de oameni se judecă cu primăria pentru că a permis construirea unei biserici în coasta blocurilor, pe unicul spaţiu verde care le rămăsese oamenilor în cartier.

În afară de preoţii care îsi susţin cauza, şi câţiva curajoaşi din societatea civilă care-şi asumă punctele de vedere, însă, puţini politicieni sau demnitari ai statului au acceptat să vorbească oficial despre acest fenomen, aşa cum l-a denumit Ion Iliescu.

Chiar obţinerea cifrelor oficiale privind finanţarea cultelor a fost dificilă, la fel şi motivarea acestora, pentru că, aparent, funcţionarilor publici le e mai frică de “Doamne Doamne”, decât de legea liberului acces la informaţii.

A vorbi despre biserică altfel decât în termeni pioşi, e tratat în mod ipocrit ca un păcat în societatea românească, deşi în intimitate există preoţi care îşi bârfesc superiorii, în presă au apărut numeroase cazuri de corupţie în sânul bisericii şi la vârful acesteia, sau chiar scandaluri sexuale.

“Într-adevăr s-au construit multe edificii după 1990, uneori de dimensiuni aşa, cam de catedrală în anumite locuri. A fost o acţiune conjugată şi o susţinere şi pe plan local şi pe plan naţional, foarte activă. A fost o stare de spirit de care nu puteam să nu ţinem seama … E adevărat, sunt şi foarte mulţi preoţi, dar sper să se echilibreze la un moment dat fenomenul… “
Ion Iliescu, fost preşedinte al României

Până şi ateul Ion Iliescu a ţinut să-şi nuanţeze un pic poziţia, după 20 de ani de liberă cugetare: “Dar am avut întotdeauna relaţii bune cu biserica, totuşi... Într-adevăr s-au construit multe edificii după 1990, uneori de dimensiuni aşa, cam de catedrală în anumite locuri. A fost o acţiune conjugată şi o susţinere şi pe plan local şi pe plan naţional, foarte activă. A fost o stare de spirit de care nu puteam să nu ţinem seama, mai ales după o perioadă ca aceea… în care s-a interzis construcţia de biserici, … bine, la noi nu au fost fenomele ca în Uniunea Sovietică, dar au mai fost şi demolări din cauza sistematizării… E adevărat, sunt şi foarte mulţi preoţi, dar sper să se echilibreze la un moment dat fenomenul… “.

sursa evz.ro

Pe poziţia de cercetare - Cercetare spirituală actuală

Am fost încurajat pentru o scriere liberă şi responsabilă prin faptul că astăzi nu mai poate fi acceptat orice aşa de simplu. Un exemplu cunoscut am putut afla din mass-media, în septembrie 1988. Era vorba despre „ Giulgiul de la Torino” . Sute de ani a fost socotit ca autentic şi a fost onorat ca o relicvă. Acum toată lumea a fost surprinsă cînd, după o cercetare în Anglia, în S.U.A. Şi Elveţia, toate ţările au ajuns, independent una de cealaltă, la un rezultat comun: pînza provine din evul mediu, şi în nici un caz nu poate fi pînza mortuară a lui Isus Hristos. Cu toate acestea oamenii au fost încurajaţi să venereze în continuare acest fals ca o relicvă şi să persiste în felul acesta într-o rătăcire evidentă.



În octombrie 1988, la o şedinţă a Parlamentului European din Strassbourg, deputatul dr. Ian Paisley din Irlanda de Nord a făcut un lucru pe care nu l-a mai îndrăznit nici un protestant de la Reformă încoace. El a arătat o pancardă cu titlul: „ Ioan Paul al-II-lea - Antihrist” , a provocat un tumult, protestînd împotriva venirii papei. Mass-media a relatat despre aceasta; cele mai multe ziare au publicat fotografia şi relatarea pe prima pagină. În ziua următoare puţini oameni au mai vorbit despre acest lucru, apoi fiecare a trecut la ordinea zilei. Doar există zilnic lucruri noi de transmis.

Din păcate s-a întîmplat ca învăţaţii şi laicii din toate timpurile să-L identifice pe Dumnezeu cu biserica, iar pentru că decepţia lor faţă de instituţia care se pretinde a fi a Lui a fost aşa de mare, mulţi s-au dezis de amîndouă. O concluzie tristă şi înşelătoare, căreia mulţi i-au căzut în cursă. Eu nu voi uita niciodată seara aceea dintr-un sat într-un chibuţ cca 15 km. depărtare de Ierusalim, în partea vestică. Ca ghid de călătorie, am adunat grupul după cină pentru un scurt serviciu biblic. S-au ataşat de grupul nostru şi mulţi alţi oaspeţi, printre care şi evrei. Pentru mine această prezenţă era plăcută. Eu am citit unele pasaje din Vechiul Testament şi am arătat împlinirea lor în Noul Testament. Deodată o femeie iudaică, emigrată din Varşovia, a exclamat următoarele: „ Eu am citit Testamentul Nou şi aş putea crede că Hristosul este Mesia al nostru, numai dacă El nu ar fi fost catolic. Pentru că polonezii, care sînt aşa de catolici, ne-au provocat atîta durere ”. Noi toţi am fost surprinşi. Apoi i-am explicat: „ Mesia nu a fost catolic. EL a fost Răscumpărătorul venit în trup. Nici Maria nu a fost catolică.” Ea nu a putut să înţeleagă.

Chiar pe teren religios, necunoştinţa este într-o asemenea stare de nedescris, că rămîi uimit. Creştinismul, fără o legătură vie şi personală cu Hristos, a devenit o religie care, după cum susţin unii, este un opium pentru popor. Această prezentare trebuie să denunţe şi să descopere ceea ce este nebiblic şi numit, pe nedrept, „ creştinesc” , iar legendele religioase să rămînă ceea ce sînt, indiferent cît de veche este originea lor.

Cînd este vorba despre credinţa în Dumnezeu şi planul Său cu omenirea, trebuie să consultăm Cartea tuturor cărţilor. Expresia unora: „ Eu nu cred în nimic şi pe nimeni! ” este corectă numai cu privire la oameni, dar nu poate fi aplicată şi Celui Atotputernic şi Cuvîntului Său. EL este şi rămîne Singurul credibil. Cuvîntul Său este adevăr împlinit, confirmat, de aceea El este absolutul nostru care se află deasupra îndoielilor noastre. EL nu este mort cum o susţin unii, El trăieşte, şi tot ce are viaţă trăieşte prin El. Cuvîntul Lui este astăzi, ca şi atunci, realitate vie.

În toate timpurile au existat oameni care au avut de îndeplinit o însărcinare deosebită. În istoria omenirii se evidenţiază poeţi şi compozitori, regi şi împăraţi, soldaţi şi politicieni, pînă la unii oameni de stat din timpul nostru. Acelaşi lucru este valabil pentru ştiinţă şi cercetare. S-ar putea face liste întregi cu inventatori renumiţi, fără de care lumea de azi ar arăta cu totul altfel. Tot aşa au fost, în Vechiul şi la începutul Noului Testament, bărbaţi ai lui Dumnezeu care în viaţa lor au avut o însărcinare deosebită în decursul istoriei de mîntuire. În vremea post-apostolică, pînă la Conciliul de la Niceea (325 d. Hr.), la fel se evidenţiază anumite personalităţiŞi în timpul evului mediu au existat oameni care au avut un rol important în istoria bisericii. Cele mai cunoscute nume sînt ale celor ce s-au ridicat de la Reformă încoace.

Bărbaţii care au primit har de la Dumnezeu într-un mod deosebit au avut întotdeauna o însărcinare globală pentru toţi oamenii, care trece pe deasupra graniţelor religioase şi bisericeşti. Aceasta corespunde ultimei porunci misionare atotcuprinzătoare: „ De aceea mergeţi în toată lumea, şi învăţaţi toate neamurile” Cel ce este trimis cu adevărat de Dumnezeu vesteşte Cuvîntul lui Dumnezeu în concordanţă cu toţi proorocii şi apostolii. Cel ce prezintă aşa-zisele „ descoperiri” şi învăţături noi, care nu rezistă unei examinări cu Sfînta Scriptură, se descalifică automat. Dumnezeu nu se poate contrazice, şi nici nu poate să-şi schimbe planul. În tot ce se face şi se învaţă trebuie puse întrebările: „ Corespunde cu adevărat? Este scris aşa? ” sau: „ Ce spune Sfînta Scriptură? ”

Aici nu ne interesează închipuirile oamenilor, ci ceea ce a făcut Dumnezeu de cunoscut prin bărbaţii pe care i-a chemat El cu glas auzibil în slujba Sa. Aceştia au fost odată proorocii Vechiului Testament. Ei au vestit şi au proorocit desfăşurarea planului de mîntuire. Sarcina apostolilor era de a dovedi că proorociile date în vechime s-au împlinit. În cadrul chemării şi însărcinării lor, ei au contribuit, prin slujba lor, la facerea de cunoscut, într-un mod clar, a planului lui Dumnezeu, adică planul de mîntuire. În Sfînta Scriptură sînt reţinute aceste fapte, iar astăzi se vorbeşte Cuvîntul viu tuturor celor care se lasă sesizaţi prin Duhul Lui. Nu este necesar ca unul să tîlcuiască altuia; este suficient dacă credem toţi din inimă, şi anume, aşa cum spune Scriptura, încît fiecare să fie învăţat de Dumnezeu prin Cuvîntul Său (Isa. 54, 13; Ioan 6, 45). Aici nu este prezentată o părere a unei biserici sau comunităţi libere, nici a unei secte, ci poziţia lui Dumnezeu, aşa cum ne-a lăsat-o El în Cuvîntul Său.

Cine a cercetat istoria bisericii, ştie cît de diferit apreciază şi descriu istoricii aceleaşi epoci, persoane şi evenimente. Tema care ne stă în faţă nu constituie nimic nou. Ceea ce îl doare însă pe un creştin biblic este faptul că cercetările critice pun sub semnul întrebării chiar şi Noul Testament. Indiferent dacă părţi ale Noului Testament, evangheliile şi epistolele au fost scrise, mai întîi, în limba ebraică sau în cea aramaică sau în limba greacă, fiind constituite apoi într-un întreg unitar în limba greacă, acest fapt nu este decisiv pentru lucrarea în sine. Un lucru este sigur, Dumnezeu însuşi se face de cunoscut evreilor. Moise şi Aaron urmau să-i spună lui faraon: „ Domnul Dumnezeul Evreilor, ni S-a arătat ” (Exod 3, 18). Faptul că Isus Hristos nu a vorbit în limba greacă, ci în limba aramaică, adică în limba populară ebraică, este un lucru sigur; nu are importanţă dacă această limbă era cultă sau necultă - pentru acest lucru se pot certa oamenii culţi între ei. Pentru noi este important că Domnul înviat a vorbit tot evreieşte. Astfel o mărturiseşte Pavel: „ Am căzut cu toţii la pămînt; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?’ ” (Fap. 26, 14).

Chiar şi argumentul că ar fi circulat atunci şi alte epistole, nu devalorizează autenticul cu nimic. Desigur, au putut fi scrise şi alte epistole de către apostoli sau alţi scriitori în timpul primilor creştini. Luca ne informează deja în primul verset despre faptul că mulţi au încercat să descrie evenimentele. Desigur, au existat şi alţi cronicari. Numitele „ apocrife noutestamentare” au apărut mai tîrziu. Domnul însuşi a avut grijă ca în Noul Testament să ajungă numai ceea ce era scris după voia Sa şi conform însărcinării Sale, adică cele necesare nouă.

Important este ca noi să respectăm acest Cuvînt scris pentru noi ca fiind Cuvîntul lui Dumnezeu (1 Tes. 2, 13) şi să credem că toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu (2 Tim. 3, 16). Dacă în Noul Testament se foloseşte formularea: „ După cum spune Scriptura” sau „ Este scri...s” , înseamnă că este vorba despre Vechiul Testament. Dar Noul Testament este tot Scriptură Sfîntă, ambele părţi formează un întreg. În Luca 24, 44-45 putem citi: „ ... că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.‘ Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.’ ”

Domnul a mai zis: „ Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39). Apostolul Pavel cuprinde totul astfel: „ ...că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi ” (1 Cor. 15, 3-4).

Apostolul Petru se referă la Isa. 40, 8 şi aduce Cuvîntul din Vechiul Testament cu Cuvîntul din Noul Testament la un singur numitor: „ ...dar Cuvîntul lui Dumnezeu rămîne în veac Şi acesta este Cuvîntul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie ” (1 Pet. 1, 22-25). Noul Testament este de fapt rezultatul proorociei Vechiului Testament.

Dr. Clarence Larkin, o capacitate recunoscută pe plan internaţional, a dovedit, în cartea „ Dispensational Truth” , că la prima venire a lui Hristos s-au împlinit cu exactitate 109 proorocii din Vechiul Testament. Proorocia împlinită este confirmarea faptului că Biblia este de origine divină.

Cine doreşte să verifice sau să trateze o lucrare trebuie să se apropie de aceasta fără prejudecăţi şi aversiuni. Dacă teologul Carl Schneider scrie: „ Falsificările încep în vremea noutestamentară şi nu au încetat niciodată ”. (K. Deschner, Der gefälschte Glaube, pag. 20), atunci şi el are dreptate. Dar asta nu înseamnă că noi am avea un Nou Testament falsificat, ci înseamnă că oameni neînsărcinaţi au prezentat deja de atunci şi pînă azi învăţăturile lor răstălmăcite. Cuvîntul original rămîne totuşi, întotdeauna, Cuvîntul original, în ciuda tuturor răstălmăcirilor, la care ne vom mai referi. Ce vor acele speculaţii în legătură cu epistolele falsificate ale lui Petru, care au ajuns pînă la umplerea măsurii cu observaţiile impertinente: „ ... cartea sfîntă, Biblia, este plină de relatări false.” ? (K. Deschner, Der gefälschte Glaube, pag. 20). Aceasta este o pretenţie nemaiauzită şi, pe deasupra o minciună răutăcioasă. Aici scriitorul se referă la oameni învăţaţi care au efectuat deja o lucrare premergătoare. Este o neruşinare în a-i suspecta pe scriitorii Noului Testament de falsificări, prezentîndu-i astfel pe ei ca înşelători, iar pe credincioşii biblici ca pe nişte înşelaţi! Prin astfel de manevre de inducere în eroare nu poate fi întunecat adevărul, care străluceşte mereu.

Desigur că cei patru evanghelişti au fost bărbaţi simpli. Faptul că relatările lor au ieşit, în parte, diferenţiate, dovedeşte numai că ei nu au copiat unul de la celălalt. Fiecare a scris aşa după cum a fost călăuzit, după cum a auzit sau a trăit, sau după cum au relatat alţii. Ceea ce contează sînt faptele dovedite, şi nu apariţiile însoţitoare.

Dr. Konstantin Rösch, teolog catolic şi traducător al Bibliei, a ilustrat diversitatea celor patru evanghelii prin cele patru făpturi: leul, viţelul, omul, vulturul, aşa cum sînt descrise în Apoc. 4, 6-8 şi în alte locuri. Ireneu le-a desemnat deja în creştinismul primar ca simboluri pentru cele patru evanghelii. Biblia este, într-adevăr, scrisă parţial într-un limbaj metaforic şi simbolic. Matei poartă faţa unui om, Marcu cea a unui leu, Luca a unui viţel, iar Ioan a unui vultur. În Ezechiel 1 ni se relatează despre cele patru făpturi că toate acestea aveau chipul unui om (vers. 5), iar sub aripile lor se aflau mîini de om (vers. 8). Fiecare făptură avea patru feţe, dar se prezintă numai cu una. Fiecare Evanghelie descrie, în detaliu, aceeaşi apariţie a Răscumpărătorului, însă fiecare are un alt chip. Deşi fiecare făptură apare cu o altă faţă, totuşi în interior sînt toate la fel. Tot aşa este şi cu cele patru evanghelii: înspre interior, în miezul problemei, toate sînt la fel, însă una arată înspre Domnul mai mult ca Fiu al Omului; cealaltă subliniază puterea Sa divină - în simbolul Leului, care este considerat ca rege între animale; a treia Îl prezintă ca pe un purtător de poveri; a patra Îl caracterizează ca pe un vultur, care se ridică în sfere divine.

Dacă un evanghelist relatează despre un lucru, iar altul nu relatează despre acel lucru, sau dacă altuia i s-a părut ceva mai important decît celuilalt, este puţin important. Dacă un evanghelist scrie că Domnul a hrănit patru mii de oameni cu şapte pîini, iar celălalt scrie că El a hrănit patru mii de bărbaţi cu şapte pîini, fără a socoti femeile şi copiii, atunci amîndoi au dreptate. Numai că unul dintre ei a intrat mai mult în amănunte. Dacă unul relatează că au fost vindecaţi doi orbi în Ierihon, iar celălalt spune că a fost vindecat un singur orb, atunci din nou au amîndoi dreptate. Unul din evanghelişti era prezent cînd s-a întîmplat, celălalt a întîlnit doar pe unul din cei vindecaţi şi a relatat despre aceasta. Un evanghelist relatează că cei doi tîlhari care au fost răstigniţi împreună cu Isus, L-au batjocorit (Mat. 27, 44), celălalt spune că cel din dreapta Sa, a strigat din adîncul său: „ Doamne, adu-ţi aminte de mine” (Luca 23, 39-42), şi din nou ambele relatări sînt corecte. Mai întîi au batjocorit amîndoi, apoi unul a recunoscut în ultimul moment, cine era Cel ce a fost răstignit lîngă el, şi L-a implorat.

Chiar şi expresia: „ Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” este, ca şi multe altele, înţeleasă greşit de critici. După concluziile lor, Isus ar fi trebuit să fie, după moartea Sa, vreo cîteva zile în cer, deşi Scriptura spune că El a coborît în locurile de jos. Ei nu au înţeles că locul celor sfinţi, pînă la răstignire şi pînă la intrarea în acţiune a Noului Legămînt, nu era sus, ci jos. În Luca 16 ni se relatează cu claritate că locul celor fericiţi şi al celor nefericiţi era despărţit doar printr-o prăpastie şi niciunul nu putea trece în domeniul celuilalt. Toţi aceia care îşi puseseră nădejdea lor în Răscumpărătorul făgăduit au fost reţinuţi ca într-o închisoare, iar apoi au înviat împreună cu Hristos, conform textului din Mat. 27, de la vers. 52. Abia după acest moment, paradisul, locul celor fericiţi, nu mai este jos, ci sus. Hristos a coborît şi a luat cu Sine pe toţi prizonierii care au crezut în venirea Lui, odată cu înălţarea Sa (Ef. 4, 8-10).

Nu există nici o discrepanţă nici dacă un evanghelist relatează că la înviere au fost prezenţi doi îngeri care au vorbit femeilor (Luca 24, 4), în timp ce celălalt spune că numai unul a stat acolo (Mat. 28, 2; Mar. 16, 5), chiar dacă ei sînt arătaţi odată în mormînt şi altă dată în afara mormîntului. De fapt ambele relatări sînt adevărate. În interior s-a arătat unde a zăcut Domnul. În exterior s-a arătat evenimentul vestirii despre învierea Sa. Astfel s-au petrecut lucrurile la faţa locului. Chiar dacă au fost prezenţi doi îngeri, totuşi numai unul a fost vorbitorul şi astfel el a fost amintit în mod deosebit de scriitorul următor. Au existat, slavă Domnului, nu numai aşa numiţii critici, ci au existat şi bărbaţi renumiţi, care ne-au arătat armonia Scripturilor într-un mod convingător. Dintre aceştia face parte dr. C. I. Scofield, un învăţat recunoscut pe plan internaţional şi un traducător al Bibliei, care a scris o introducere extraordinară la cele patru evanghelii.

Criticii nu au înţeles deloc caracterul profetic al Noului Testament. Astfel ei îl acuză pe Pavel, de exemplu, că el s-ar fi înşelat în aşteptarea sa în legătură cu venirea Domnului, pentru că el a scris: „ ... noi cei vii, care vom rămînea pînă la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, ...şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tes. 4, 15+17). Pavel trebuia să scrie la timpul prezent, pentru că Duhul Sfînt, care lucra în el, ştia desfăşurarea viitoare a lucrării de mîntuire, la fel şi durata acesteia. Întregul Nou Testament este astfel cuprins, încît în tot timpul harului este valabil ceea ce este predicat şi ceea ce trebuie crezut, pînă la ultima generaţie, cînd se împlinesc textele corespunzătoare parusiei (revenirii) lui Hristos. Acelaşi Pavel scrie şi despre sine: „ şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în «ziua aceea», Domnul, Judecătorul cel drept”(2 Tim. 4, 6-8). Dealtfel au existat în toate timpurile oameni care au aşteptat venirea Domnului în vremea lor. Cine nu a făcut-o nu va avea parte de prima înviere, pentru că el nu a purtat nici o speranţă în sinea sa Şi Martin Luther a crezut că sfîrşitul este aproape şi a socotit că în vremea sa este venirea Domnului. El l-a numit pe Antihrist chiar „ hristosul sfîrşitului” . El a scris astfel: „ În anul acesta 1540, numărul anilor ajunge exact la 5.500. Din cauza aceasta este de aşteptat sfîrşitul lumii, pentru că al şaselea mileniu nu se va încheia, aşa cum nu s-au încheiat nici cele trei zile ale lui Hristos în mormînt.” (H. Heinz, Zwischen Zeit und Ewigkeit, pag. 137). Cel ce a purtat o speranţă vie în sine a aşteptat venirea lui Hristos. Aşa este şi azi. Există oameni care, pe baza proorociilor biblice împlinite, aşteaptă cu tărie venirea lui Isus în această generaţie.

Apogeul criticii marcate de orbire îl constituie falsa afirmaţie după care profeţia lui Hristos: „ Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta pînă se vor întîmpla toate aceste lucruri ” (Mat. 24, 34), ar fi dat greş. Prin aceasta El S-a referit la evrei ca neam, şi nu ca generaţie. Neamul evreiesc, în ciuda urii şi uciderilor care au avut loc în decursul veacurilor, şi-a menţinut existenţa, aşa cum s-a stabilit în planul de mîntuire al lui Dumnezeu şi aşa cum a spus Isus. Chiar şi citatul: „ Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel pînă va veni Fiul omului” (Mat. 10, 23) a fost înţeles cu totul greşit, iar proorocia respectivă a fost confundată cu venirea Sa. N-a venit El, ca Fiu al Omului care umbla în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur, la Ioan pe insula Patmos, în prestanţa Sa regală, adică în toată maiestatea Sa regească? „ ...Capul şi părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.” (Apoc. 1, 14-15). Deci totul s-a împlinit literal, aşa cum a spus Isus. Cu ajutorul Cuvîntului lui Dumnezeu poate fi răsturnat orice argument care este adus pentru a pune Cuvîntul sub semnul întrebării.

Nu Isus şi apostolii, ci criticii apologeţi şi exegeţii biblici sînt cei care s-au înşelat în decursul istoriei bisericii. Pînă în zilele noastre ei vorbesc şi scriu ceea ce le-au pus în gură predecesorii lor, care, la rîndul lor, au căzut în capcana înşelăciunii, fără să-şi dea seama de aceasta. Astfel ei îşi arată ignoranţa în ceea ce priveşte planul de mîntuire al lui Dumnezeu. Ei încearcă să prezinte cu convingere partea istorică, adică desfăşurarea greşită în cadrul creştinismului, în special în cel al bisericii universale, însă greşesc deplorabil cînd este vorba de Cuvînt şi de lucrurile din Împărăţia lui Dumnezeu. Ca creştin biblic nu poţi accepta totul tăcînd, dacă oamenii, care nu au nici un acces la Sfînta Scriptură şi la planul ascuns de mîntuire care ne-a fost descoperit, pun totul sub semnul întrebării şi vorbesc de cel mai mare fals, văzînd numai contradicţii peste contradicţii, după ce le-au răstălmăcit cum au vrut.

Nu este nevoie de o dovadă istorică pentru existenţa lui Isus Hristos, pentru că El este centrul istoriei de mîntuire şi nu al unei istorii compuse de oameni. Dacă Josephus sau un alt istoric a scris sau nu despre El, nici nu stă în discuţie. Apostolii şi proorocii au făcut-o, pentru că ei erau însărcinaţi direct; aceştia sînt vrednici de crezare şi este de-ajuns. Eu îi cred pe cei care au fost de faţă, cînd s-au întîmplat lucrurile supranaturale pe care ni le-au relatat. De la naşterea lui Isus şi pînă la înălţarea Sa, au existat martori adevăraţi, care au văzut şi au auzit. Dar azi, ca şi atunci, nu se spune nimic dacă Dumnezeu face ceva supranatural pe pămînt. Pentru faptul că aceste lucruri nu se întîmplă în cadrul bisericilor instituite şi al religiilor, acestea nici nu ajung în public. Pentru cel credincios există destule mărturii, iar de martorii falşi care se prezintă mai tîrziu, nu trebuie să asculte nimeni.

Dacă criticii istorici bisericeşti vorbesc despre o credinţă falsificată şi manipulată, atunci nu poate fi vorba de Biserica primară şi de istoria apostolilor, adică de creştinismul primar şi de întregul Nou Testament. Credinţa manipulată şi falsificată, învăţăturile şi dogmele sînt acelea care nu corespund cu Sfînta Scriptură, şi care au apărut mai tîrziu.



>>> Citeste cartea acum <<<


extras din Crestinismul Traditional de Ewald Frank

INTERVIU CU VLADIMIR PUSTAN [External Source]

Te-ai intrebat de ce a predicat Vladimir Pustan intr-o biserica ortodoxa? Te-ai intrebat de ce poarta barba? Alfa acestea de la el!




Interviu realizat de Radio Hope!

::: Raspunsuri :::

Doina Marcu

cind Domnul a predicat in fata oamenilor nu i-a intrebat ce religie au ..El ia iubit pe toti si le-a lasat un singur mesaj …POCĂITI_VĂ… am toata stima pentru fr. Pustan el a dus mesajul Evangheliei si intr-o alta biserica…foarte bine am auzit care a fost invitatia preotului Cristian…veniti sa ne rugam impreuna…si s-a dua …de ce l-am critica?…bine ar fi să ne avem bine toate cultele ,toti avem acelas Dumnezeu….Domnul să vă binecuvinteze


2009 august 24
Daniel

Fratele Vladimir Pustan a predicat la mii de pocaiti, (neoprotestanti) probabil ca putini au pus in practica mesajul transmis, cei mai multi au ramas la fel. Oare nu Domnul l-a trimis si la cei care au nevoie de Cuvantul Sau si care se pot schimba. Daca un Pastor trebuie sa predice doar in cladirea unde se aduna membrii aceleiasi comunitati atunci acel Pastor este un Pastor al comunitatii si nu un trimis al Domnului. Isus nu a predicat doar in Sinagoga,


2009 august 25
Daniela Stefanide

Fratele Vladimir Pustan este un autentic SLUJITOR al DOMNULUI, care si-a pus viata la dispozitia lui DUMNEZEU.DUMNEZEU,vorbeste oamenilor din bisericile unde predica acest OM -VLADIMIR PUSTAN. ROMANIA,are URGENTA TREBUINTA de OAMENI ca FRATELE VLADIMIR PUSTAN,care sa aiba CURAJ,ENTUZIASM,PASIUNE si nu in ultimul rand DRAGOSTE ,pentru a duce MESAJUL IUBIRII,al IERTARII, ROMANILOR.ESTE vrednic de CHEMAREA pe care i-a facut-o DUMNEZEUL CEL VIU SI ADEVARAT.DOAMNE, te rog fierbinte in numele DOMNULUI ISUS HRISTOS, BINECUVINTEAZA ROMANIA,BINECUVINTEAZA-L pe FRATELE VLADIMIR PUSTAN,in toata lucrarea la care l-ai chemat,pentru ca NUMELE TAU sa fie INALTAT mai presus de orice nume.


2009 septembrie 6
Ciupe Livia

Vladimir Pustan?
Un om rar,scolit la scoala vietii,un filozof al vremii noastre,un vestitor al Cuvintului de care nu te plictisesti ,un cititor cu o cultura vasta..un scriitor de carti pe care le citesti fara suflare..un om smerit..un om deosebit…atit cit il percep eu..un ”om” intre oameni daruit de D-zeu cu multe daruri..un om care are Viata.
Un om prin care Dumnezeu vorbeste atit de minunat ..de ce sa nu vorbeasca la toate confesiunile?..au ce invata!


2009 septembrie 19
marian curescu

se va mai naste in secolul acesta un V P ? Dumnezeu sa-l binecuvinteze si sa-i dea putere sa vesteasca pe DOMNUL ISUS in toata lumea si chiar si in BIS ortodoxe


2009 octombrie 19
Silver Sentinel

asta nu inseamnaca trebuie sa faca compromisuri cu necredinciosii si sa mearga sa respecte ritualurile lor. daca vrea sa asculte cuvantu sa vina ei in adunare nu invers. [ by the way nu Domnul a mers la ei ci ei au venit la Isus oriunde era el;). ]

Numeri 16:21 “Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă.”

1 Corinteni 5:7 Mătura��i aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit

2 Corinteni 6:14 Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?

2 Corinteni 6:15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?

2 Corinteni 6:16 Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: “Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”

2 Corinteni 6:17 De aceea: “Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.

Isaia 52:11 “Plecaţi, plecaţi, ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului!

Evrei 13:13 Să ieşim dar afară din tabără la El, şi să suferim ocara Lui.
… etc. …

{ Un om rar,scolit la scoala vietii,un filozof al vremii noastre,un vestitor al Cuvintului de care nu te plictisesti ,un cititor cu o cultura vasta..un scriitor de carti pe care le citesti fara suflare.. >> oare de asta avem voie? de oameni scoliti, de filosofi? Pavel a lepadat toata stiinta, tot ce a invatat la picioarele lui |Gamaliel. Apostolii ce scoala aveau? Erau toti pescari,etc. Moise a plecat din Egipt lasand in urma totul. De astfel de oameni avem nevoie. --> “Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” Amin. Peace!

1. 
   
   2009 octombrie 20

   dany

   Silver Sentinel acum vorbind sincer tu chiar crezi ca faptul ca ortodoxi isi fac cruce este pacat? ca se inchina la anumite chesti zic si eu e pacat ca isi fac chip cioplit….. dar faza ca isi face cruce eu sincer nu vad niciun pacat in chestya asta …de multe ori noi penticostali baptisti etc…. trecem pe langa locul sfant de inchinare pe langa adunare si parca o tratam asa cu o indiferenta mare…parca am trece pe langa o casa al unui vecin pe care nici nu-l salutam nici nu ne uitam cu drag suntem indiferenty…in schimb ei ori de cate ori trec pe langa biserica sau in anumite circumnstante isi fac cruce ..poate cu o teama poate cu un sentiment care le vibreaza inima ca trece pe langa locul sfant de inchinare…sau poate pt uni din obisnuitza…… si chiar daca ar fi acest lucru un pacat vreau sa iti spun ca fratele Vladimir Pustan este om ….. am vazut si eu la sts la unele persoane textul vorbim de credintza dar faptele ne da de gol…. si era bagat predica lui ca si-a facut cruce…… ma durut atat de mult pt ca am zis ok poate e pacat faptul ca si-a facut cruce…dar el nu este om? el nu are dreptul sa greseasca? si in schimb cele mai multe ispite si incercari le au conducatori sau predicatori si ei ar trebuii sustinuti si daca a gresit cu ceva sa ne rugam pt ei sa ii sprijin pt ca pe langa ca sunt si ei oameni ei au de luptat mult cu multe probleme…. EU zic ca Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem ca nu suntem pe acest pamant pt a ne judeca noi…. sau a ne da noi cu parerea daca a pacatuit sau nu….. Domnul sa ramana cu noi si sa Binecuvinteze pe fratele Vladimir si sa ne vedem in locasul din cer cu toti! AMIN
2. 
   
   2009 octombrie 21

   zxcv

   Pentru cei care sustin actiunea fratelui Pustan:
   1.De ce nu mergeti si voi in biserici ortodoxe sa ascultati predici ale preotilor ortodocsi si sa va faceti cate cruci vreti(e mai usor s-o faci decat s-o duci in spate)
   2.De ce nu sunt invitati preotii ortodocsi in bisericile evanghelice sa predice , sa-si faca cruce si sa ne invete calea mantuirii?
   3.Fr Pustan sa nu uite ca in postura sa este deja un model pentru altii.Daca el,cel scolit,face asa,inseamna ca stie ce face si de ce sa nu fac si eu cel foarte nescolit asa:sa-mi fac semnul crucii oprindu-ma in fata bisericii, cand intru in adunare,cand ne ridicam la rugaciune,cand se termina adunarea,etc; cineva trebuie sa lamureasca problema asta cu facutul crucii: ori nu trebuie,ori e interzis,ori trebuie sa facem semnul crucii si toti care nu facem semnul acesta suntem condamnati;
   4.Traim in vremea in care apar inovatiile in credinta nou testamentala:
   - vestirea evangheliei in mod neconventional: un campionat de fotbal crestin,o formatie de rock crestin si hip-hop,drumetie crestina,tabere crestine,etc
   - la o biserica din Arad se practica urmatorul sistem de serviciu divin:
   “Dumincă: orele 10-12 ora de rugăciune, părtăşie , cafea şi studiu biblic”
   [pe cand o gustare ,un suc ,un mic intre partasie si studiu biblic?]
   Si toate aceste inovatii se diversifica exponential pentru ca se lasa intunericul.
3. 
   
   2009 octombrie 21

   dany

   ZXCVZXCV fratele Pustan nu a mers in biserica sa asculte ci a mers in biserica ortodoxa sa vesteasca cuvantul Domnului oamenilor care i l-au cerut oamenilor care nu stiu adevarata fericire adevarata credinta si acest lucru ar trebui foarte apreciat.. ce crezi ca ar trebui sa stea fratele pustan sa tot vorbeasca bisericilor in continu?aceasi chesti si noi bisericile tot sa nu ascultam?? Dumnezeu asta vrea?? asta cere?? Dumnezeu cere ca sa vestim cuvantul Lui acolo unde este nevoie . de ce Dumnezeu a vestyt cuvantul si cu talhari cu cei mai neimportanti oameni si le-a vestit cuvantu??… de ce nu a stat doar in biserica si a zis haida la mine talhare. omule rau sa vezi ce fain e la noi la bise;) Dumnezeu a mers EL si le-a vorbit si le aratat adevarata credinta adevarata lege…adevarata fericire si dragoste… nu a zis vedeti oamenilor ca avem program in cort haideti acolo sa vedeti fericirea….;) ZXCV incearca sa te uiti si sa ma uit la barna din ochiul nostru.. si intreabate tu, ce ai facut pt Domnul eu ce am facut pt Domnul? cand Dumnezeu ii mustra pe oameni oamenilor le placea sau le zicea acest om a venit sa ne aduca o invatatura gresita sa aduca neintelegere intre noi….. poate Vladimir pustan sa fie cel mai pacatos om …pot eu sa fiu cel mai pacatos om…. dar nu oameni au dreptul sa judece ci Dumnezeu . ea ce este bun din acest mesaj si ce este rau lasa unde este…. incearca sa nu critici nimic…sa iei ceea ce crezi ca este pt tine restul alungal..din predica la fel ceea ce tie nu iti place si crezi ca nu este bine nu te uita la ea si nu o lua pt tine iar ce vezi ca este buna puneo in gandul tau in inima ta si Dumnezeu sa ne ajute la acest lucru
4. 
   
   2009 octombrie 21

   Silver Sentinel

   [" de ce nu a stat doar in biserica si a zis haida la mine talhare. omule rau sa vezi ce fain e la noi la bise;) Dumnezeu a mers EL si le-a vorbit si le aratat adevarata credinta adevarata lege…adevarata fericire si dragoste… nu a zis vedeti oamenilor ca avem program in cort haideti acolo sa vedeti fericirea…"] <—cred ca ai inteles gresit situatia…vezi tu.. nu Isus a mers la talhari. Isus se afla acolo pentru un alt scop…pentru noi, ca sa ne scape pe noi de pacate. dimpotriva Domnu a ingaduit ca acel talhar sa ajunga si acolo si sa treaca prin acea stiuatie tocmai pentru a se intalni cu Isus si a fi mantuit;).

   Cat priveste pe respectivul frate V. Pustan.. intradevar e bine ca a vestit si nu a ascultat numai ( sa nu uitam ca putin aluat dospeste intreaga plamadeala) insa vestirea lui a fost total alta fata de o evaghelizare de exemplu. nimic care sa supere, nimic de invatatura (by the way invatatura este aceasi odata cu legea cultelor..cu mici variatiuni la care inca se mai dau dispute..neimportante zic eu. in rest trinitate, botez, etc coincid 100% ;) ), doar morala, conduita si lucruri care gadila intr-un mod placut urechile ascultatorilor , nimic folositor pt mantuire… Scopul: cautarea de noi adepti pt biserica. aducerea a cat mai multi sub semnul fiarei, sub aceasta semnatura data in cartea unei biserici si nu in cartea vietii Mielului, nu aducerea omului la Hristos ( Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.- Matei 11:28 –nu la o biserica ci la Hristos)

   Va intrebati de a facut Vladimir Pustan totusi acest gest…simplu: o religie mondiala, ecumenism, uniti toti sub un singur cap..suveranul pontif…the Pope. Fiicele se intorc incet la sanul mamei–Biserica Catolica
5. 
   

   Silver Sentinel

   [ "4.Traim in vremea in care apar inovatiile in credinta nou testamentala:
   - vestirea evangheliei in mod neconventional: un campionat de fotbal crestin,o formatie de rock crestin si hip-hop,drumetie crestina,tabere crestine,etc
   - la o biserica din Arad se practica urmatorul sistem de serviciu divin:
   “Dumincă: orele 10-12 ora de rugăciune, părtăşie , cafea şi studiu biblic”
   [pe cand o gustare ,un suc ,un mic intre partasie si studiu biblic?]
   Si toate aceste inovatii se diversifica exponential pentru ca se lasa intunericul. ] <—- tu char crezi ca asa lucreaza Dumnezeu? chiar vezi asta un lucru benefic? oare care-i scopul acestor inovatii? unul singur–noi adepti..cati mai multi. si sa-ti zic cum e cu treaba asta. am un prieten care merge la biserica baptista doar pentru astfel de lucru. acolo exista deja un asa zis club al tinerilor. in subsolul adunarii este o sala de jocuri..tenis si alte activitati. daca ai stii cum se desfasoara lucrurile cu adevarat… s-apoi noi noi trebuie sa ne intoarcem la inceput la starea initiala..la cei dintai crestini..la apostoli…lucrurile trebuie sa fie reasezate din nou..credinta originala..adevarata credinta…nu o religie…nu o secta..apostolii nu erau baptisti sau penticostali sau ortodocsi..ei se numeau simplu crestini..dupa numele Lui…mireasa trebuie sa treaca pe numele mirelui…Isus Hristos. n-avem nevoie de alte titluri. noi suntem baptisti prin faptul ca suntem botezati, noi suntem penticostali prin primirea duhului sfant. etc, dar nu ne numim baptisti…nu ramanem aici. nu ne oprim pe cale. toate acestea au fost treziri spirituale la timpul lor. dar noi nu ne oprim aici la o invatatura la botez sau la vorbirea in limbi , la sabat sau alte lucruri, nu ne cramponam si ne tinem cu dintii de o invatatura si de acolo gata. mergem inainte cu descoperirea propasim pe cale…spre desavarsire
   
6. Silver Sentinel

   Pentru Dani —-> http://wild-voice.blogspot.com/2009/07/inteleptii-vs-nebunii-round-i.html (de meditat putin;) ) + porunca a doua din exod 20 pentru inceput:)

2009 octombrie 21
dany

app ai inteles gresit nu vorbeam de talharul de pe cruce ci de talhari din ziua aceea de pacatosi la care Dumnezeu le vestea Evaghelia… ok vrea sa te intreb ceva religia penticostala a fost de 2000 de ani?? sau de catyva anisori doar?? pana cand sa incepem noi religia penticostala sau alta religie oameni erau in pacat?? acei oameni din trecut nu sunt mantuiti? nu aveau religii bune?? eu vreau sa iti zic ca la biserica mergi pt Domnul….si nu pt altceva poti sa mergi la noi la penticostali si sa nu ai nicio traiere cu Dumnezeu sau poti sa faci invers;)…… app nu vreau sa ma contrazic cu nimeni…am o singura chestye sa iti zic si la alte provocari numai raspund… cand ai ascultat o predica de a lui vladimir pustan ai invatat si lucruri bune??

-daca raspunsul tau este da atunci incheiem discutia aici pt ca eu asta am vrut sa va fac sa intelegeti ca nu trebuie condamnat nimeni de noi Dumnezeu are judecata SA pt tot poporul.. pt ca eu cred si sunt convins ca trebuie sa luam din predica si din orice doar ce este bun..ce este rau il alungam
– ce fratele pustan a facut bine si a vorbit bine ..ia ca pt sufletul tau o hrana acest lucru iar ce a facut rau si a vorbit rau nu trezi repede sa te crezi mai sfant si sa ii vezi viata lui…uitate la a ta;) si e destul nu ne-a chemat Dumnezeu judecatori in lume ;) ci sa ne patram viat ptEL si sa fim ai Lui


2009 octombrie 21
dany

NU RELIGIA MANTUIE OMUL CI CREDINTA NOASTRA PERSONALA


2009 octombrie 21
Silver Sentinel

“NU RELIGIA MANTUIE OMUL CI CREDINTA NOASTRA PERSONALA” <– Amin la asta | Iacov 1:27 Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume. Amin. La restul o sa raspund main incolo. cand o sa am timp;) Doar asa in treacat. ..nu. toate aceste religii au aparut dupa aceea. concilii, treziri etc. nici una nu are in ziua de azi ca baza, cum spune scriptura temelia apostolilor si a prorocilor ci au temelii pe tertulian, atanasiu, constantin, traditii si obiceiuri etc;) . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

sursa: crestintotal.ro

Interviu cu: Proconsul [External source]

Felicitari pentru melodie

CrestinTotal: Cum v-ati intors la Domnul? sau este doar o melodie? Ce sau cine v-a facut sa alegeti drumul acesta?

Proconsul: Ne-am intors la Domnul pentru ca ne-a ales El. Nu este doar o melodie, sunt chiar vreo sase melodii. Mai avem putin si concretizam un disc. Ne dorim sa ajungem sa slujim doar Domnului si sa si traim din asta, impreuna cu famiile noastre si consideram acesta un inceput.

CrestinTotal: Daca da care a fost motivul intoarcerii voastre?

Proconsul: Motivul intoarcerii noastre a fost frica aparuta in fata posibilitatii ca noi sa pierdem mantuirea. Fara mantuire, faptele noastre ar fi ramas moarte.

CrestinTotal: De ce melodia aceasta e dedicata Lui Dumnezeu?

Proconsul: Totul porneste de la o adanca recunostinta fata de binecuvantarea absoluta si totala, pe care Domnul a revarsat-o asupra noastra si asupra familiilor noastre. Si, pentru ca muzica este un dar nobil pe care Domnul ni l-a dat, tot prin muzica ii si raspundem.

CrestinTotal: Pe viitor va mai ganditi sa mai compuneti cantari de genul acesta?

Proconsul: Cu ajutorul Domnului, dupa cum am zis si mai sus, vrem nu numai sa facem un disc intreg de inchinare, dar sa si ajungem sa traim numai din muzica inchinata Domnului. Dar acest lucru nu implica numai intoarcerea tuturor colegilor nostri, ci presupune si o dezinhibare a publicului din Romania, care inca nu a inteles ca Domnul poate fi laudat oriunde, oricum si prin orice fel de muzica dar mai ales ca trebuie sa plateasca atunci cand merge la un spectacol sau cand vrea sa asculte muzica acasa. Ma refer aici si la cei care descarca muzica de pe net fara sa plateasca!

CrestinTotal: Cine a scris versurile de la melodia “Sunt al Tau””…si in ce momente??

Proconsul: Versurile sunt scrise de Dragos, impreuna cu sotia lui, Carmen Dinca si, evident, pentru ca sunt versuri de inchinare, sunt insuflate de Domnul.

CrestinTotal: Credeti ca noua melodie va avea un impact mai mare asupra publicului decat cele de pana acum?

Proconsul: Cu siguranta impactul va fi mai mare, chiar daca nu ne dam seama imediat, pentru ca orice lucrare asezata din inima la picioarele Domnului va avea roade.



CrestinTotal: V-ati intrebat vreo secunda daca Acel pentru care dedicati aceasta melodie exista cu adevarat?

Proconsul: Nu. Nu punem niciodata la indoiala faptul ca Dumnezeu exista, la fel cum nici voi nu va indoiti acum de existenta acestui interviu.

CrestinTotal: Daca v-ar chema cineva la o seara de tineret ati canta? Ati fost vreodata la o biserica evanghelica?

Proconsul: Am cantat deja de mai multe ori si in biserica, unui public restrans, dar si la evanghelizari, unde publicul era mult mai numeros.

CrestinTotal: Ce muzica va place sa ascultati. De ce? Aveti o trupa/artist preferat/melodie preferata?

Proconsul: Ca stil muzical ne plac foarte mult pop-rock-ul, rock-ul soft si jazz rock-ul. Dar ne place in general muzica buna, cu mesaj inteligent si constructiv. Ascultam si muzica de inchinare, insa nu cunoastem inca toata miscarea. Ne plac Delirious, Michael W. Smith, Jars of Clay si altii.

CrestinTotal: Ce reactii au cei din bransa voastra ca e inedit, puteti risca sa fiti marginalizati pentru aceasta melodie?

Proconsul: Noi nu suntem primii muzicieni de pe main stream care inchina piese Domnului. Din cate stim noi, au facut-o altii inaintea noastra si ii admiram pentru asta. Insa noi s-ar putea sa fim primii in Romania, care incearca sa duca totul la alt nivel, ajungand sa cante exclusiv Domnului. Asa ca pana acum nu ne-am lovit de reactii adverse, ci doar de o stare de mirare.

CrestinTotal: Odata ce e lansata melodia, inseamna ca v-ati asumat riscul, cunoscand pentru ce o faceti, cand spui “sunt al tau” cu toata convingerea, nimic nu te opreste sa o si dovedesti, ba chiar e o onoare?! Ce parere aveti?

Proconsul: Niciun om nu are aparatul cu care sa masoare credinta si devotamentul fata de Domnul. Toate vor fi judecate la venirea Lui. Deci, acum nu trebuie sa dovedim nimic oamenilor, pentru ca asta ar insemna sa ne laudam.

CrestinTotal: Care este cea mai mare teama a voastra?

Proconsul: Ne ingrozeste ideea ca vreun apropiat de-al nostru nu va fi mantuit.

CrestinTotal: Pentru cine vreti sa cantati in urmatorii 15 ani?

Proconsul: Noi am cantat intotdeauna muzica de dragoste pe ritmul careia oameni s-au indragostit, si-au declarat iubire vesnica, s-au casatorit si chiar au facut copii. Este o onoare pentru noi. Ne dorim sa cantam tot publicului nostru, care ne-a iubit timp de 10 ani si fara de care nu am fi putut ajunge aici. Insa ne mai dorim ca de acum incolo, acest public sa ne urmeze pe Drumul cu Sens Unic.

CrestinTotal: Practic, cu ce difera Proconsul din lume fata de Proconsul care canta pentru Domnul?

Proconsul: Chestia asta cu Proconsul din lume si Proconsul care canta pentru Domnul are in sine o judecata! Domnul Isus nu a voit scoaterea noastra din lume ci ca noi sa avem in lume un comportament si o stare care sa il evidentieze pe EL si slava Lui! In rest, muzica vine de la aceeasi Sursa, suntem aceeasi trupa, aceeasi muzicieni si vom avea aceleasi concerte live, cu sound-ul cu care publicul nostru s-a obisnuit. Proconsul sau cel putin o parte din el (pe care o dorim cat mai mare) canta pentru Domnul de fiecare data!

CrestinTotal: Care sunt proiectele pe care le-ati facut si de care va pare rau? Si care sunt proiectele de viitor?

Proconsul: Nu ne pare rau de nimic. Incercam sa invatam din greseli. Inafara de concertele noastre si turnee, ne dorim ca macar o data pe an sa organizam un spectacol-eveniment, la care sa participe nume mari din muzica crestina.

CrestinTotal: In final am sa va rog sa transmiteti un mesaj tuturor vizitatorilor blogului www.crestintotal.ro

Proconsul: “Mila voiesc, nu jertfa” – jertfa este Isus Hristos.

Interviu realizat de Iacob Emanuel pentru CrestinTotal.ro

Un general britanic i-a apărare Israelului

În valul de acuzaţii şi condamnări a Israelului, generat de raportul Goldstone, este de remarcată şi o acţiune care se opune acestui curent, şi anume poziţia adoptată de fostul şef al contigentului britanic în Afganistan, generalul Richard Kemp, care i-a adresat lui Alex Van Meeuwen, preşedintele Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, o scrisoare de pledoarie pentru Israel. În acest mesaj, Kemp se prelevează de lunga sa experienţă militară în Afganistan, Bosnia, Macedonia şi Irlanda de Nord, precum şi de participarea sa la Războiul din Golf, dar şi de activitatea desfăşurată în cadrul forţelor anti-teroriste, pentru a afirma că "armata israeliană şi-a luat forte multe precauţiuni în cursul ultimei operaţiuni din Fâşia Gaza pentru a proteja viaţa civililor în zonele de luptă, precauţiuni pe care nici o altă armată din lume nu le-a luat vreodată".
Generalul Kemp reaminteşte "că Israelul a trebuit să facă faţă unor inamici care, în mod deliberat, s-au plasat în zone civile locuite, folosindu-se de propria lor populaţie ca scuturi umane". El insistă asupra faptului că "Hamas, asemenea Hezbollah, s-a specializat în arta de a utiliza şi înşela media, folosindu-şi oamenii pentru a dezinforma sau inventa fapte care acuză imediat Israelul de comiterea de crime de război".
Rare sunt ocaziile în care un ofiţer superior al unei armate străine, în special al uneia care aprţine unei ţări ce practică o politică externă ostilă Israelului, a mers atât de departe în favoarea armatei israeliene. "Adevărul este că armata israeliană a luat măsuri excepţionale pentru a avertiza populaţia civilă de iminenţa unui atac, fie prin milioane de afişe împrăştiate din avioane fie prin sute de mii de apeluri telefonice, în unicul scop de a preveni sau reduce pierderi civile inutile", specifică generalul britanic în scrisoarea sa. Kemp menţionează de asemenea că "importante acţiuni ale armatei israeliene, care ar fi putut da lovituri serioase Hamas, au fost anulate în ultimul moment datorită prezenţei civililor în zonele vizate".
Richard Kemp recunoaşte de asemenea "că au avut loc erori care au costat viaţa civililor, la fel cum s-a întâmplat şi trupelor britanice sau americane", dar menţionează "că în orice caz, o eroare involuntară nu poate fi calificată drept crimă de război".
Referindu-se la operaţiunea militară israeliană în Fâşia Gaza, generalul Kemp atribuie întreaga responsabilitate a morţii civililor, mişcării Hamas "care în mod deliberat şi cinic a ales să lupte printre şi în mijlocul civililor palestinieni, cu intenţia de a-i sacrifica".
Generalul Richard Kemp îşi încheie astfel scrisoarea: "Domnule preşedinte, Israelul nu avea altă alegere decât să-şi apere proprii cetăţeni faţă de terorismul şi rachetele Hamas", menţionând din nou: "Nici o altă armată din lume nu a luat atâtea măsuri pentru a limita perderile civile în tabăra duşmanului". (Anima News)

Parisul şi Londra cer Israelului propria sa anchetă

Marea Britanie şi Franţa au cerut Israelului, acuzat de raportul Goldstone de crime de război în timpul ultimei intervenţii, de iarna trecută, în Fâşia Gaza, să declanşeze propria sa anchetă "independentă şi transparentă" privind aceaste evenimente.
Premierul britanic Gordon Brown şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy au trimis o scrisoare în acest sens primului ministru israelian Beniamin Netaniahu, din care preşedenţia franceză a făcut publice câteva extrase.
Cei doi încearcă să dezamorseze un diferend privind raportul comisiei independente de anchetă condusă de Richard Goldstone, care menţionează de asemenea crimele de război comise de Hamas în timpul acestui conflict.
Guvernul israelian respinge în bloc acest raport aprobat vineri de Consiliul pentru drepturile omului al ONU (CDH), sub presiunea ţărilor arabe, fără să ţină cont de dorinţa Uniunii Europene de a revizui textul rezoluţiei, conform Israelului.
Reamintim că Franţa şi Maria Britanie s-au numărat printre ţările care s-au abţinut să participe la votarea acestei rezoluţii.
"Suntem conştienţi de faptul că raportul Goldstone reprezintă o problemă sensibilă pentru Israel şi pentru palestinieni", subliniază Nicolas Sarkozy şi Gordon Brown în scrisoarea adresată premierului israelian.
Pentru a surmonta acest blocaj, care ameninţă să anuleze orice reluare a procesului de pace israeliano-palestinian, cei doi sugerează organizarea de discuţii internaţionale privind raportul, pentru "a încuraja o ameliorare a situaţiei pe teren".
Ei cer Israelului să înceapă, la rândul său, o anchetă "independentă şi transparentă" asupra eveniemntelor din Fâşia Gaza, "al căror rezultat va fi împărtăşit cu noi".
Paralel, ei propun ca Israelul să asigure un acces mai larg în Fâşia Gaza, în special prin deschiderea punctelor de trecere transporturilor umanitare. Cei doi reiau cererea cu privire la oprirea colonizării israeliene în teritoriile palestiniene, cerând reluarea negocierilor de pace. (Anima News)

Proconsul - Sunt al tau [melodie crestina?]

Circula zvonul cu PROCONSUL s-au pocait ! Acum au un nou single dupa cel ”PENTRU TINE ISUSE” . PROCONSUL afirma ca totusi e adevarat. Cineva i-a provocat intr-o emisiune sa faca o melodie crestina. Pentru a asculta melodia CLICK AICI

.:: Proconsul - Sunt al tau ::.

Credeam ca-s cineva..
Cum nu sa mai vazut
Tot mereu ceva spuneam
Sa vreau chiar si mai mult.

Banii mi-au condus sufletul vandut
Ca pot fii salvat nici nu am crezut

Ref:Ai venit, mai salvat, mi-ai dat dragostea
Mai luminat si mi-ai schimbat inima
Doar eu stiu ca tu esti raspunsul meu
Pe tine totdeauna te-am cautat
Sunt al tau......

Puteam sa fac orice
Dar inima n-aveam
Tot ce-i rau ma atragea
Si incet incet pieream

Dar cand te-am gasit
Mai eliberat
Si inapoi mi-ai dat
Sufletul curat

Ref:Ai venit, mai salvat, mi-ai dat dragostea
Mai luminat si mi-ai schimbat inima
Doar eu stiu ca tu esti raspunsul meu
Pe tine totdeauna te-am cautat (mereu)
Sunt al tau......(*3)

-= Versuri trimise la www.versuri.ro de Miteca =-
Crestintotal.ro

Livecast - Free Christian Live Streaming Service

[EN] English

!!! Wild-Voice Blog new section is now available. LIVECAST - Free Christian Live Streaming Service. Live streams from from Krefeld Freie Volksmission, Zurich, Cugir, Credo TV, Cezareea TV, amd others..
Go to LIVECAST Section and start watching now !

[RO] Romana

!!!Blogul Wild-Voice a lansat sectiunea LIVECAST
Urmareste in direct transmisiuni din adunari locale, emisiuni crestine, sau adunari lunare, conferinte biblice, etc. Fii la curent cu realitatea crestina.
Intra acum la sectiunea Livecast. Conecteaza-te la sursa. Fii la curent cu realitate crestina.

wild-voice.blogspot.com
Powered by Silver Sentinel. I Power Blogger
Copyright © 2009. Wild-Voice. All rights reserved

Din culisele primelor cinci concilii ecumenice

> Cauzele si inceputul declinului crestinatatii <

La primele cinci concilii ecumenice ale bisericii crestine au fost stabilite jaloanele dogmelor teoretice, valabile pâna in zilele de azi. Conciliile au avut loc la Niceea (325), Constantinopol (381), Efes (431), Calcedon (451) si din nou la Constantinopol (553). Toate aceste patru localitati se gasesc in Turcia: Niceea si Calcedon nu departe de Istambul (fostul Constantinopol), Efes in partea vestica a Anatoliei.

Conciliul 1 din Niceea (anul 325)

Convocat de imparatul roman Constantin cel Mare (306-337), in scopul consolidarii imperiului roman cu ajutorul noii religii crestine, pe cale de extindere cu succes in Europa, nordul Africii si Asia Mica. In spatele convocarii celor 318 episcopi a stat lupta pentru putere intre Constantin cel Mare, autoproclamat Pontifex Maximus (episcop universal) si episcopi. Parerile imparatului Constantin cel Mare au trebuit sa fie acceptate fara impotrivire de catre toti episcopii. Pâna la acea data, teza general acceptata de biserica catolica era ca Dumnezeu si Isus nu sunt fiinte identice, ci numai asemanatoare. Constantin cel Mare a obligat membrii conciliului sa accepte teza unitatii indisolubile intre Isus si Dumnezeu.

Conciliul 2 din Constantinopol (anul 381)

Convocat de imparatul Theodosius I (347-395) in anul 381. Theodosius I a declarat crestinismul drept religie oficiala de stat, ordonând distrugerea tuturor vechilor asezaminte de cult pagâne. La acest conciliu Theodosius I a avut un cuvânt greu de spus: episcopii prezenti au trebuit sa accepte introducerea notiunii de Trinitate (Sf.Treime) (identitatea de fiinta intre Dumnezeu, Isus si Sf.Spirit).

Conciliul 3 din Efes (anul 431)

Convocat la cererea co-împaratilor romani Valentianus III (425-455, împarat al partii de vest a imperiului, cu sediu la Roma) si Theodosius II (408-450, împarat al partii de est, cu resedinta la Constantinopol). La conciliul al 3-lea, desfasurat sub patronajul acestor 2 împarati, s-a pus problema in ce calitate trebuie privita Maria: drept Christotokos (Mama lui Cristos cel lumesc) sau Theotokos (Mama lui Dumnezeu, Mama Fiului lui Dumnezeu). Conciliul a hotarât recunoasterea Mariei drept Theotokos, eliberând-o de orice pacat pamântesc. In spatele deciziei a stat însa Pulcheria (sora mai mare a împaratului Theodosius II), nu reprezentantii clericali (papa sau episcopii).

Conciliul 4 din Calcedon (anul 451)

Formal, conciliul al 4-lea a fost convocat de împaratul bizantin Marcianus (396-457), în realitate de aceiasi Pulcheria, care, dupa moartea lui Theodosius II (450) s-a casatorit cu împaratul Marcianus. Pulcheria a dat tonul si la conciliul al 4-lea, in pofida împotrivirii fatise a multor episcopi. Conciliul a proclamat, sub presiunea Pulcheriei, dubla natura - divina si umana - a lui Isus, precum si primatul papei de la Roma (împuternicit cu managementul unic al treburilor clericale mondiale).

Conciliul 5 din Constantinopol (anul 553)

Convocat de imparatul bizantin Justinian I (483-565), de fapt de sotia sa Theodora (497-548), co-regenta imperiului roman de est (împreuna cu Justinian I). Unul din telurile lor, urmarite cu intransingenta, a fost eradicarea pagânismului prin orice mijloace si crestinizarea fortata a maselor. Conciliul al 5-lea a ramas in istorie drept conciliul de aclamare si ovationare a perechii imperiale Justinian I si Theodora. Justinian a ordonat, înaintea începerii conciliului, arestarea papei Vigilius (537-555) care sustinea alte puncte de vedere. La conciliu i-a obligat pe episcopi sa aprobe, sub aclamatii unamime la comanda, toate tezele religioase propuse de perechea imperiala: declararea neautenticitatii multora dintre tezele initial acceptate de biserica, in special cele ale lui Origenes (185-254), teza reincarnarii etc (in total au fost pronuntate 15 anateme).


http://www.crestinul.ro/concilii.htm

SCRISOARE CIRCULARĂ Septembrie 2009

Autor: Ewald Frank

Limba:

slovenský Descărcaţi în format PDF (5.8 MB)


italiano Citiţi în direct Descărcaţi în format PDF (338 kB)



deutsch Descărcaţi în format PDF (2.85 MB)


english Descărcaţi în format PDF (1.9 MB)



romana Descărcaţi în format PDF (1.75 MB)

The I Heart Revolution

Powered by Silver Sentinel

STELLAR KART-A LOVE SONG

You are Lord, Lord of my life
Every day I lift you up high
I praise to you Lord, my God and my King
You reign in me for eternity
This is a love song to You
A song of praise to you lord
I kneel before your glorious throne
To show that I am yours alone
Hallelujah, I love You...Hallelujah, I love You...Hallelujah, I love You.

The Promise of a Prophet [ Chapter VI:The Pillar Of Fire ]

Brother Branham often describes a Pillar Of Fire that vindicated his Ministry. It was present at his birth, was seen by thousands on the bank of the Ohio River, and seemed to follow him everywhere he went. It was in 1950 that the Lord gave both believers and unbelievers alike infallible proof that this Pillar of Fire was with the prophet.

The night was shrouded in controversy at the Sam Houston Coliseum. Brother Branham was leading a healing revival that was sweeping the land. The blessings of the Lord Jesus were pouring out like rain upon the spiritual fields of wheat. But the great signs and wonders did not come without criticism. Like always, the enemy raised up an adversary. The two forces met in Houston Texas, and the Angel of the Lord Himself came down to fight the battle.


Thousands were already present to witness the countless miracles that followed this man of God. A day earlier, a group of local ministers challenged the prophet to a debate over divine healing, but the challenge fell to the prophet’s loyal old companion, Reverend F.F. Bosworth. The many skeptics were championed by one local Baptist minister – a vocal critic of divine healing. The information of the debate was leaked to the newspapers, which quickly published the headlines, “The theological fur will fly at 7 p.m. today in the Sam Houston Coliseum.”

The skeptic hired a professional photographer, Ted Kipperman of Douglas Studios, to document the debate with six glossy photos. That evening, the photos were taken with Brother Bosworth standing modestly as the skeptic posed in intimidating positions; one time with his finger thrust into the humble old man’s face.

When the debate began, Brother Bosworth quickly proved the certainty of divine healing with the Scriptural evidence and then, to leave no question, asked for all that had been healed of their infirmities to rise. Thousands rose to their feet. After those that were healed took their seats, he asked if all those healed by divine healing that were members in good standing of this man’s denomination would stand. Three hundred rose to proudly display the mercy that Lord Jesus had shown them.

The challenge then came from the skeptic. “Let that divine healer come forth. Let him perform.” Brother Bosworth made it clear that Jesus was the only divine healer, but the challenges would not stop. Finally, Brother Bosworth invited Brother Branham to the platform. He accepted the invitation and took the platform amid shouts of support.
52-0726
Experiences


The prophet, filled with the Holy Ghost, gave the following response:
Then I said, "But I can't--can't heal no one." But I said, "This I do say. When I was a baby born up in the state of Kentucky, according to my own dear mother, and which has been vindicated through my life," I said, "there was a Light came in the room of that little old huddle there, where it was at, no floor in it, didn't even have a window, they just had a little old thing for a window there, like a little door, and they pushed it open about five o'clock in the morning, and this Light circled in just as it was breaking day." I said, "Since that time, It's been with me. It's an Angel of God. He met me in person a few years ago. Down through my life, He told me things that's happened, and I have told them just as He told me. And I challenge anybody at any place, to go to the city where I was raised, or anywhere else, that a statement has ever been made in the Name of the Lord, but what come just exactly the way it said it would."



After he said those words, the Holy Spirit fell upon the platform, and the excited photographer snapped a picture. Brother Branham left the platform with the simple, yet prophetic statement: “God will testify. I shall say no more.”

Mr. Kipperman’s associate quickly went to work developing the photographs for the next morning’s news. He noticed something odd as he drew the first photograph from the developing solution. It, like the next five photographs, was blank. He grabbed his heart and fell forward when he pulled the last print from the solution. There, on that last photograph, was the Pillar of Fire in a visible form resting over the head of God’s prophet, William Marrion Branham.

The children of Israel witnessed the Pillar of Fire leading Moses, and the people of this modern day have witnessed that same Pillar of Fire leading another prophet.


The photograph was quickly copyrighted by Douglas Studios and turned over to George J. Lacy, Examiner of Questionable Documents for the U.S. F.B.I., who authenticated the picture with his expert opinion, “The light struck the lens of the camera. The supernatural being was there.” The following is the official document produced by Mr. Lacy:

[ Chapter I ]

[ Chapter II ]

[ Chapter III ]

[ Chapter IV ]

[ Chapter V ]




http://branham.org/content/AboutUs/williambranham_pg3.aspx