Preoţia sau primăria? "Oamenii Domnului" lasă sutanele pentru fotolii de consilieri și de primari

Preotii sunt gata să lase sutana pentru costum și cravată. Mai mulţi preoţi din ţară au anunţat că s-au decis sau că intenţionează să candideze pentru un post de consilier local, judeţean sau de primar, fie ca independenţi, fie din partea unor partide.

Şi asta chiar dacă Sinodul le interzice. Potrivit regulilor bisericești, slujitorii Domnului pot candida pentru un fotoliu în Consiliul Local sau Judeţean, doar ca independenţi şi doar după ce au binecuvântarea superiorilor din Biserică.

Unii preoţi s-au autosuspendat deja şi s-au înscris în diverse formaţiuni politice, aruncându-se în cursa electorală pentru alegerile locale din 5 iunie. Alţii, implicaţi în scandaluri sonore, precum sex cu minore, nu se feresc nici ei de bătălia electorală.

Spre exemplu, la Suceava, doi preoți candidează din partea PNL, părintele Paul Negoiță visează să devină primar al Buzăului, iar în Argeș, preotul-politician Emil constantinescu, implicat și într-un scandal de sex cu minore, vrea să fie membru al Consiliului Local.

Și la Cluj există un "om al Domnului" care vrea să fie edil, iar la Sibiu preotul Simion Săsăujan a trecut de partea PNL pentru a intra în Consiliul Local.

Preotii fac spectacole de stand-up comedy | Discursul unui fariseu, viral pe internet

Discursul unui preot din Sibiu, viral pe internet. Ce înseamnă ca soția să se supună soțului?


<< Constantin Necula, un preot din Sibiu, a cucerit internetul cu discursurile sale moderne, care seamănă cu un spectacol de stand-up comedy.
Cel mai recent discurs al său, despre viața în cuplu, a devenit viral.

„Cred că a te supune soțului nu înseamnă a-i mirosi ciorapii murdari și nici a-i admite toate mojiciile. Dacă cel mai bun prieten este cel care te apără pe tine de tine însuți, înseamnă că cea mai bună soție este cea care te apără pe tine de tine însuți”, a spus preotul, citat de Aradon.ro. 

„A te supune soțului nu înseamnă că dacă el vine beat acasă și îți vomită în bucătărie, tu ești obligată de fiecare dată să spui <> Nu. Îl pui pe tâmpit să spele pe jos”, a adăugat preotul, stârnind un val de râsete.>>


Lasand la o parte treaba cu prezentarea de stil stand-up comedy observam ca acest preot este un fariseu, un fatarnic si un mincinos care isi permite sa treaca peste cuvintele scrise in Biblie referitor la tema abordata de acest individ. In Biblie gasim scris urmatoarele:
Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor IN TOATE LUCRURILE. " (Efeseni 5:22-24)

Deci Scriptura spune ca femeia sa asculte de barbat in toate lucrurile. Odata ce te-ai casatorit cu el ai obligatia sa-l accepti asa cum este, sa-l accepti ca si cap al familiei si sa fii supusa acestuia in toate lucrurile. Dumnezeu spune ca a facut un ajutor potrivit pentru barbat. Daca sotia nu se intelege cu barbatul si nu este armonie si randuiala divina atunci inseamna ca cei doi nu sunt potriviti unul pentru celalalt iar ea sau el nu e un ajutor potrivit pentrul celalalt. A te supune sotului inseamna sa-l suporti si cand vine beat acasa si vomita. Daca nu poate avea loc aceasta supunere atunci acea casatorie nu este corecta si trebuie aplicat cuvintele scrise cu privire la aceste lucruri ( cand o femeie se poate desparti de barbat, cand un barbat poate sa-si lase sotia etc ).

Un nou pas spre unire: Papa propune stabilirea unei date unice pentru Paste

Paștele, celebrat în aceeași zi de catolici și ortodocși?

Paștele este cea mai importantă dată creștină, marcând învierea lui Iisus Hristos, dar data se modifică în fiecare an.Catolicii sărbătoresc Paștele în prima duminică după prima Lună Plină ce are loc după echinocțiul de primăvară (21 martie). Pentru ortodocși, care folosesc calendarul iulian, mai degrabă decât pe cel gregorian, această dată cade adesea o săptămână mai târziu.

"Trebuie să găsim un acord" pentru o dată comună, a spus Francisc, sugerând a doua duminică a lunii aprilie.

Constatând că fenomenul de Luna Plină se produce tot mai târziu în timpul anului, suveranul pontif a glumit: "În 60 ani riscăm să sărbătorim Paștele în luna august".

Papa Francisc a făcut această propunere vineri, 12 iunie, în cadrul întâlnirii cu participanții la cea de-a treia Reculegere mondială a preoților, organizată de Mișcarea Catolică Internațională de Reînnoire Carismatică și de Fraternitatea Catolică. 

Modul de calculare a datei Paştelui a fost stabilit în anul 325, de conciliul de la Niceea, condus de împăratul Constantin cel Mare. Însă bisericile, cea catolică şi cea ortodoxă, interpretează diferit regulile şi, de aceea, datele la care se stabileşte sărbătoarea diferă de cele mai multe ori.

Anul viitor, între Paştele Catolic şi cel ortodox va fi o diferenţă de cinci săptămâni. „Biserica Catolică este dispusă să renunţe la data determinată pentru Duminica Paştelui, adică în prima Lună plină după echinocţiul de primăvară”, a declarat Papa Francisc.

Sfarsitul tot mai aproape: Biserica Catolica la un pas de unire cu Biserica Ortodoxa dupa anuntul istoric facut de Papa

"Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari." "Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare roşu aprins, plină cu nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne. Şi femeia era îmbrăcată în roşu aprins şi vişiniu şi împodobită cu aur, pietre preţioase şi cu perle, având în mână o cupă de aur, plină de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o TAINĂ, BABILONUL CEL MARE, MAMA CURVELOR ŞI SPURCĂCIUNILOR PĂMÂNTULUI.'' Apocalipsa 17:1, 3-5



Papa Francisc a lansat duminică la Istanbul un apel ferm pentru unitatea Bisericilor Catolică și Ortodoxă, despărțite de un mileniu, arătând că victimele războaielor și tinerii cer ca acest pas istoric să fie făcut.

„Singurul lucru pe care îl dorește Biserica Catolică și pe care îl urmăresc ca Episcop al Romei (...) este comuniunea cu Bisericile Ortodoxe”, a asigurat Suveranul Pontif într-un mesaj citit în fața Patriarhului Ecumenic al Constatinopolului, Bartolomeu I, după ce au participat împreună la o liturghie.

De o importanță excepțională în mesaj este faptul că Papa a ținut să sublinieze că nu există nici o pretenție din partea catolicilor:

„Biserică Catolică nu dorește să impună nici o condiție, în afara celei a profesiunii de credință comune. Suntem gata că săutăm împreună modalitățile prin care să garantăm unitatea necesară a Bisericii în condițiile actuale.”

Francisc și-a continuat mesajul istoric:

„În lumea de astăzi se ridică cu putere voci pe care nu pytem să nu le auzim și care cer Bisericilor noastre să-și asume până la capăt condiția de discipoli ai Domnului nostru Iisus Hristos”.

Bisericile Catolică și Ortodoxă s-au separat în 1054, când Papa leon al IX-lea și Patriarhul Mihail I Celularie al Constantinopolului și-au aruncat reciproc anatema.

Printre diferențele care divizează cele două blocuri creștine se află celebrul Filioque (Catolicii susțin că Duhul Sfânt din Sfânta Treime purcede din Tatăl și din Fiul, în vreme ce Ortodocșii cred că acesta purcede doar din Tatăl), sau Primatul Papei (întâietatea, infailibilitatea și superioritatea față de ceilalți episcopi).

Spre deosebire de Papa, Patriarhul Constantinopolului nu are putere reală asupra lumii ortodoxe, el având doar un rang onorific. Bisericile ortodoxe sunt autocefale, ele nu se subordonează unui Primat din afara țării.

Romania celor 18.300 de biserici

În România, bisericile apar ca ciupercile după ploaie, în vreme ce spitalele se închid sau ajung într-o stare deplorabilă. 

Potrivit statisticilor, în România sunt, la nivelul anului 2013, 18.300 de lăcaşuri de cult, 4.700 de şcoli generale şi 425 de spitale. De exemplu, în judeţul Sălaj, este o biserică la 475 de locuitori (460 de biserici), iar în judeţul Tulcea (), la extrema cealaltă, o biserică la 2.760 de locuitori (73 de biserici). Cu toate acestea, judeţul cu cele mai multe biserici din România este Cluj (833). În acelaşi timp, sunt judeţe în care este un pat de spital la 300 de persoane şi o şcoală la 3.000 de locuitori.

Judeţul Hunedoara are peste 600 de biserici, potrivit informaţiilor publicate de Secretariatul de Stat pentru Culte. Numărul lor a crescut după anul 1990, în timp ce numărul unităţilor de învăţământ s-a redus, o dată cu declinul demografic. În Hunedoara, potrivit statisticilor prezentate de Secretariatul de Stat pentru Culte, numărul bisericilor este de 629, cele mai multe fiind de cult ortodox. Deva înregistrează 17 biserici, Hunedoara are 19 biserici, iar Petroşani 12 biserici. Raportat la o populaţie de 480.000 de locuitori, în judeţ există un lăcaş de cult la 760 de locuitori. Numărul bisericilor a crescut după 1990.

Vasluiul este unul dintre judeţele cu cele mai puţine unităţi sanitare din ţară, însă fruntaş la număr de lăcaşe de cult. Nu mai puţin de 125.000 de vasluieni sunt nevoiţi să împartă un singur spital, în timp ce o biserică este arondată la fiecare 655 de locuitori.   În prezent în judeţul Vaslui mai sunt funcţionale doar trei spitale generaliste: Spitalul Judeţean de Urgenţă, Spitalul Municipal Elena Beldiman Bârlad şi Spitalul Municipal Dimitrie Castroianu Huşi. Acestora i se mai adaugă şi Spitalul de Psihiatrie de la Murgeni. 

Cele mai recente date statistice arată că judeţul Buzău are opt spitale, dintre care două sunt private. În schimb, în judeţ sunt un număr de 537 de biserici, distribuite în toate localităţile.

Cei 432.054 locuitori ai judeţului Buzău, potrivit ultimului recensământ, au la dispoziţie doar opt spitale în care pot primi asistenţă medicală. Este vorba despre Spitalul Judeţean de Urgenţă, cu secţiile exterioare - Maternitatea şi Boli Infecţioase, Spitalul CFR, secţie exterioară a spitalului Regionalei CF Galaţi, Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Sapoca, cu secţia exterioară de la Ojasca, Spitalul Municipal Râmnicul Sărat, Spitalul Orăşenesc Nehoiu, Spitalul de Boli Cronice Smeeni şi spitalele private SC Sf. Sava SRL Buzău şi SC Ecomed SRL Vintilă Vodă. 

Judeţul Neamţ este recunoscut pentru cea mai mare densitate de mănăstiri şi schituri ortodoxe din ţară. La o populaţie de 470.000 de locuitori, raportul este disproporţionat între lăcaşurile de cult existente în judeţ şi numărul de spitale sau de şcoli.   Conform datelor oficiale după ultimul recensământ al populaţiei (octombrie 2011), populaţia judeţului Neamţ era de 470.766 de locuitori, în scădere cu   83.750 de persoane faţă de anul 2002, când populaţia era de 554.516 locuitori.     Chiar şi cu această scădere înregistrată din cauze demografice (scăderea natalităţii, migraţia forţei de muncă, etc), judeţul Neamţ este al patrulea ca populaţie din regiunea Nord-Est, după Iaşi, Bacău şi Suceava, şi al 17-lea din ţară.

Oamenii din judeţul Constanţa sunt foarte credincioşi.  Cel puţin asta este senzaţia pe care o are cineva care aude că în ultimii 25 au fost construite aproape 100 lăcaşuri de cult. Paradoxal, nu au apărut decât trei spitale şi acelea sunt private. Statul nu a construit nicio unitate medicală nouă.   Populaţia judeţului Constanţa este în scădere. O dovedesc statisticile întocmite în urma recensămintelor organizate în ultimii 25 ani. Cifrele din 2011 indicau că în judeţ sunt 684.082 persoane. Paradoxal, numărul bisericilor şi mănăstirilor a crescut.  

Raportul numărului de şcoli, spitale şi biserici în Alba este net în favoarea lăcaşelor de cult. Statistic, în judeţ funcţionează în prezent circa 600 de biserici şi mănăstiri, 525 de unităţi şcolare şi doar 9 unităţi medicale. Zeci de şcoli s-au desfiinţat în ultimii 10 ani, precum şi 3 spitale.

Dacă în privinţa şcolilor şi unităţilor medicale statisticile sunt clare, în ceea ce priveşte bisericile şi mănăstirile din judeţul Alba situaţia este oarecum incertă. Un număr aproximativ indică existenţa a circa 600 de biserici şi mănăstiri, număr foarte ridicat în raport cu cel al şcolilor şi mai ales cu al spitalelor

În Vâlcea, opulenţa aşezămintelor monahale de zeci de milioane de euro contrastează puternic cu sărăcia lucie în care trăiesc vâlcenii din mai multe localităţi.  De exemplu, în Racoviţa-una din cele mai sărace localităti, sunt zece biserici şi mânăstiri. Patru din lăcaşurile de cult de aici au fost construite de afaceristul Frank Timiş, cunoscut şi ca părintele “Roşiei Montana”.   În Racoviţa, o comună cu 1 800 de locuitori, au fost construite începând cu 2008 nu mai puţin de patru mânăstiri, toate ctitorii ale omului de afaceri Frank Timiş. Lăcaşurile de cult au răsărit într-un timp record în satele Racoviţa, Gruiu Lupului, Blănoiu şi Copăceni, pe Valea Băiaşului.  

Judeţul Braşov are 428 de lăcaşuri de cult, 604 de unităţi de învăţământ şi 11 spitale funcţionale. Dacă în ultimii ani numărul şcolilor şi al spitalelor a scăzut, numărul de biserici a crescut.   Potrivit recensământului din 2011, judeţul Braşov are o populaţie de 549.217 locuitori cu 94.044 mai puţini decât erau în 1992.   În Braşov există 428 de lăcaşuri de cult dintre care doar 119 sunt clasificate ca monumente istorice şi au o vechime de peste 100 de ani. O treime dintre lăcaşurile de cult s-au construit după 1990. Acum, la Braşov există o biserică la 1283 de locuitori.

Datele statistice arată că judeţul Sibiu are doar 9 spitale, din care 6 sunt în municipiul reşedinţă de judeţ şi doar 3 în judeţ, la Mediaş, Agnita şi Cisnădie. În schimb, în judeţ sunt aproape 300 de biserici, de regulă cel puţin una în fiecare localitate.   Locuitorii judeţului Sibiu au la dispoziţie doar 9 spitale în care pot primi asistenţă medicală, iar 6 dintre acestea funcţionează în municipiul Sibiu. Este vorba despre Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, Spitalul de Pediatrie, Spitalul TBC, Spitalul de Neuropsihiatrie, Spitalul Militar şi Spitalul CFR. 

Aradul are un număr ridicat de biserici şi mănăstiri, însă nu acelasşi lucru se poate spune despre şcolile, grădiniţele sau spitalele existente pe raza judeţului.   Numărul lăcaşurilor de cult care există în judeţul Arad este de 631, conform datelor Ministerului Culturii. Având în vedere că populaţia judeţului este de 430.000, înseamnă că un lăcaş de cult deserveşte 681 de persoane.

Dintre aceste lăcaşuri de cult cam o treime aparţin cultului ortodox. În ceea ce priveşte Biserica Ortodoxă Arad, doar Protopopiatul Aradului are peste o sută de lăcaşuri de cult, cel al Ineului – 48, al Lipovei – 52 şi al Sebişului 14 lăcaşuri de cult subordonate.

Călăraşiul ocupă un loc fruntaş în topul localităţilor cu cele mai multe biserici, perioada de maximă înflorire fiind cunoscută în “epoca” fostului primar Nicolae Dragu, om cu frică de Dumnezeu şi deschis la pungă. Judeţul din inima Bărăganului e codaş însă la unităţi medicale: cinci spitale, dintre care unul de pshiatrie, funcţionează în toată zona.   În 2010, în plină criză financiară, Dragu a reuşit performanţa de a trece prin Consiliul Local o hotărâre prin care a dat din bugetul municipiului 925.000 lei pentru sprijinul a 12 parohii. „Eu cred că nu e rău să construim biserici, trebuie să contracarăm faptul că există 200 de baruri în Călăraşi”,  îşi justifica Dragu gestul la vremea respectivă.

O serie de statistici oficiale demonstrează încă o dată ceea ce ştiam deja. Ialomiţa se aliniază în rândul judeţelor ţării unde numărul bisericilor este mai mare decât al şcolilor sau spitalelor. Alte cifre arată mulţi dintre ialomiţeni sunt analfabeţi funcţionali, suferă de afecţiuni cronice, însă merg regulat să spovedească sau să se împărtăşească.   Pe site-ul biserici.org se regăsesc o serie de statistici oficiale cu privire la numărul monumentelor de cult existente în judeţul Ialomiţa. Potrivit sursei citate, în judeţ există un număr de 194 de biserici, 180 dintre acestea fiind de rit ortodox, restul de alte religii.

Al treilea cel mai populat judeţ din ţară, Prahova, are un raport disproporţionat între numărul de locuitori şi cel al spitalelor şi bisericilor care deservesc locuitorii. Aşa se face că judeţul are un spital la 42.383 de locuitori şi o biserică la 1.926 de persoane   Datele statistice din Prahova arată că judeţul este al treilea cel mai populat din ţară, cu o densitate importantă a populaţiei, după Bucureşti şi Iaşi.   Proporţia nu se menţine însă şi din punctul de vedere al distribuţiei serviciilor. Astfel, doar 18 spitale, majoritatea clasificate cu gradul V, cel mai scăzut din punctul de vedere al treptei de competenţe, asigură serviciile de sănătate pentru populaţie, ceea ce face ca proporţia locuitori / unităţi medicale să fie de un spital la 42.383 de locuitori.

La 1 februarie 2015, în judeţul Vrancea sunt 520 de şcoli, 402 biserici şi doar cinci spitale. Numai în Focşani, nuărul bisericilor este dublu cât al unităţilor şcolare.     La 1 februarie 2015, în Vrancea se regăsesc 520 de unităţi de învăţământ preuniversitar, respectiv grădiniţe, şcoli generale şi licee în care învaţă 51.193 de elevi, 8838 fiind preşcolari.   Totodată, în învăţământ predau 5000 de cadre didactice. Cu alte cuvinte, în medie fiecare şcoală este populată de aproximativ 100 de elevi şi zece cadre didactice.

Statistica comparativă pentru judeţul Iaşi arată că numărul de biserici nou-construite creşte de la un an la altul, în timp ce "populaţia şcolară" scade cu câteva mii de persoane anual.   Potrivit unei statistici realizate în cursul anului 2014, numărul total de biserici creştin-ortodoxe la nivelul judeţului Iaşi era de 637, în condiţiile unei populaţii totale de 858.200 de locuitori, dintre care aproximativ 730.000 de confesiune ortodoxă. Asta ar însemna că în judeţul Iaşi există câte o biserică la 1.146 de credincioşi majoritari.

"De unde această obsesie cu numărul de biserici? Ura este singura explicaţie" se arată pe site-ul Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului. Şi, totuşi, între şcoli, spitale şi biserici, ca mai toate judeţele, Argeşul stă cel mai bine la capitolul lăcaşe de cult. Avem doar un spital la 43.409 argeşeni, o unitate de învăţământ la fiecare 6.261 de persoane şi un lăcaş de cult la cca. 1.500  de locuitori.   Argeşul numără 102 unităţi de învăţământ preuniversitar (şcoli, grădiniţe şi licee) plus două universităţi, la 651.148 de persoane, cât numără populaţia judeţului. Statistic, aceste cifre se traduc printr-o unitate de învăţământ la fiecare 6.261 de persoane.  

Fără doar şi poate că numărul bisericilor care există în Maramureş nu poate concura cu cel al şcolilor şi al spitalelor care există în judeţ. Nici ca număr şi nici ca sume de bani care sunt alocate fie de la bugetul primăriei, fie de la Consiliul Judeţean. Există zone în Maramureş, cum este oraşul Borşa, unde există o adevărată competiţie între oameni pentru ridicarea de biserici.   La Borşa există în momentul de faţă un număr de 29 de biserici, la 27.000 de locuitori, biserici în care s-au investit milioane de euro. Episcopia Maramureşului şi Sătmarului numără un număr de 385 parohii rurale şi 88 urbane la finele lui 2014.

După 1990, construcţia de biserici ortodoxe a luat amploare. În Timişoara, numărul bisericilor s-a dublat de la Revoluţie şi până în prezent, fiind construite 12 lăcaşe de cult, plus alte şase capele.   Judeţul Timiş figurează în vârful clasamentului naţional când vine vorba de numărul de biserici. Există numai puţin de 641 de biserici. Numărul lor ar putea să inducă în eroare lumea, însă el se datorează şi numărului important de confesiuni. Înainte de unirea Banatului cu România, a existat un număr impresionant de biserici romano-catolice, reformate, lutherane, greco-catolice sau ortodoxe, moştenite din perioada administraţiei austro-ungare.

În judeţul Bacău, în ultimii 25 de ani, au luat fiinţă peste 150 de noi lăcaşuri de cult, în mare parte, ortdodoxe. Totodată, numărul elevilor şi al profesorilor, potrivit unor statistici, s-a redus cu peste 40%.   Băcăuanii s-au întors la „credinţă“, dacă este să luăm în considerare numărul mare de noi biserici înfiinţate. Potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte, judeţul Bacău are 666 de lăcaşuri de cult, majoritatea, ortodoxe, din care aproape jumătate s-au construit şi modernizat de la Revoluţie până în prezent.

(adevarul.ro)

Despre Pupatul moaștelor / Relics veneration

În Sfînta Scriptură, cultul moaştelor lipseşte cu desăvîrşire, chiar dacă în Vechiul Testament există cîteva referiri la osemintele unor oameni. În ceea ce priveşte Noul Testament, acesta nici măcar nu aminteşte de aşa ceva, ceea ce exclude orice comentariu pe această temă. (Cornel Filip, Păgânizarea creştinismului apostolic, Ed. Agape, Făgăraş, 2004, p. 149)

Numeri 19:13

Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, și nu se va curăți, pîngărește cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s’a stropit peste el apa de curățire, este necurat, și necurăția lui este încă peste el.

Isaia 38:18-19

Căci nu locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește,și cei ce s’au pogorît în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta. Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi.Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioși Ta.

Matei 23:27

Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentrucă voi sînteți ca mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sînt pline de oasele morților și de orice fel de necurățenie.


[EN] Anyone who touches a body of a person who has died, and does not purify himself, defiles the tabernacle of the LORD. That person will be cut off from Israel. He remains unclean because the water for impurity has not been sprinkled on him, and his uncleanness is still on him."  - Numbers 19:13

For the grave cannot praise you, death cannot sing your praise; those who go down to the pit cannot hope for your faithfulness. 
The living, only the living can thank You, as I do today; a father will make Your faithfulness known to children. - Isaiah 38:19

"What sorrow awaits you teachers of religious law and you Pharisees. Hypocrites! For you are like whitewashed tombs--beautiful on the outside but filled on the inside with dead people's bones and all sorts of impurity. - Matthew 23:27

Black Friday

Politizarea religiei

Sfintire cu..."preasfantul trafalet"

de Moise Guran

Într-o istorie mondială a inovațiilor, saltul de la bidinea la trafalet a fost probabil la fel de important ca trecerea de la mangealâc la roabă. Dacă nu știți ce e ăla mangealâc, de principiu să știți că e un par, ținut de capete de doi oameni, de regulă zidari, care cară pe el o greutate.

Imaginați-vă doar cât de elegantă trebuie să fi apărut roaba, condusă de un singur șofer, care transportă și mai mult, și cu un efort mai mic. Ei, cam așa și cu trafaletul… Probabil, cam toți ne-am îndeletnicit cel puțin o dată în viață cu el constatând, ce minune!, că nu lasă dâre de vopsea precum bidineaua, că e spornic și eficient, că, la fel ca roaba, e elegant și presupune un efort mai mic.

La zugrăvit… la ce altceva?! Ei bine, da și la miruit. N-a fost chiar așa o supriză în faptul că au făcut ocolul țării pozele cu Preafericitul Daniel, miruind cu un trafalet noile monitoarele și studiouri ale televiziunii deținute de Patriarhie.

În fond și acestea reprezintă, la fel ca roaba și trafaletul, o retehnologizare, un pas înainte într-o meserie. Noi, mirenii, ne-am amuzat, de fapt, de postura inedită în care preafericita mână bisericească, împodobită de sărbătoare, s-a îndeletnicit cu un biată unealtă miereană, cum este trafaletul.

N-a fost nimic rău în asta, chiar dacă n-au lipsit nici răutățile, ba chiar pozele și știrea au fost preluate și de BBC. Acum, la modul sincer și serios, odată cu dezvoltarea pe orizontală și pe verticală a catedralelor din țara noastră, tehnologia devine o necesitate și nu cred că ne-am mira dacă, în viitoarea Catedrală a Mântuirii, sunetul va fi dolby surround.

Adevărata problemă, de la care n-am mai înțeles, însă, nimic a fost oțărârea Bisericii Ortodoxe cum că Preafericitul NU ar fi folosit un trafalet la miruire. Chiar la noi la radio, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a ținut să precizeze că nu e vorba de obișnuitul trafalet, ci de o tijă de sfințire. Noi care știm ce e ăla trafalet, că na!, l-am folosit și noi la viața noastră, o ținem una și bună, în vreme ce Biserica insită că Patriarhul n-ar fi putut folosi un astfel de instrument mirean, de parcă trafaletul n-ar fi tot pentru oameni, ci ar fi vreun instrument decadent sau, Doamne-ferește!, un instrument al satanei.

Mi se pare mie că, propovăduitoare de milostenie, Biserica s-a cam poziționat în oarecare conflict cu munca, de vreme ce în acțiunea de sfinţire, Patriarhul nu putea folosi un instrument de zidărie. Ciudățenia e și mai mare dacă te gândești că Înaltpreafericitul Daniel a condus cea mai lucrativă Mitropolie, înainte de a deveni patriarh, iar în zilele noastre este destul de clar că Biserica Ortodoxă trece, sub conducerea sa, prin cea mai fericită perioadă financiară, una în care exact zidăria la cea mai mare catedrală din istoria neamului îi ocupă timpul.

De aceea, nu înțeleg unde e ofensa, iar dacă nu este, nu înțeleg de ce Patriarhia nu dă un comunicat în care să se precizeze ceea ce este evident pentru noi toți și anume faptul că tija de sfințire este, de fapt, un preasfânt trafalet, iar milostenia fără de muncă nici nu e morală că nici n-ar avea de unde.

http://www.biziday.ro/2014/06/17/galceava-mireanului-trafalet-cu-sfanta-tija/

Exista moaste "autentice"?!

Cel mai religios sat din lume

Localitatea prahoveana Valea Plopului nu are apa curenta sau canalizare, dar are o biserica la fiecare 10 familii, in total 28 de lacase de cult.

Toate cele 28 de biserici au fost ridicate de acelasi preot, care spune ca oamenii vin in numar mare la biserici pentru ca lacasele sunt aproape de casele lor. Prin “aproape” se intelege ca din orice punct al satului oamenii au de mers doar un minut pana la cea mai apropiata biserica.

In ciuda numarului neobisnuit de mare de biserici, preotul se gandeste sa mai construiasca si altele. In anul 2007, Jurnalul National scria ca satul Valea Plopului avea, la acea vreme, 26 de biserici. Media era atunci de o biserica la fiecare 11 familii din sat. Alte doua au fost construite intre timp.

Desi nu au apa curenta si canalizare, localnicii sunt multumiti, spunand ca “scutul” credintei i-a ferit de necazuri.

Christians in the Middle East [ external source ]

Of the eight million people or so living in Israel, around 20% are Arabs—of whom about 7% are Christian. Israel's Arab Christians, in other words, number only about 110,000 people, living mostly in tight communities in Jerusalem and the Galilee.

For all the solicitous attention paid to them by such international Christian organizations as the World Council of Churches, you would think they were a larger and more important group. Much of the Vatican's diplomacy—its occasionally adversarial relations with Israel, its Palestinian favoritism, its reluctance to condemn the Islamic dictatorships—derives from its belief that the ancient Christian communities of the Middle East are at risk, and that the best way to defend them is to be seen to side with Arabs against their perceived enemies.

Hard to say the Vatican is wrong about the first part. At the beginning of the twentieth century, large numbers of Christians still lived in their traditional Orthodox and Catholic communities, from the Holy Mountain of Mount Athos all the way around the Mediterranean—through Asia Minor, down the Levant, and across North Africa to Morocco. In 1914, they made up 25% of Ottoman Empire.

The next year the Turks began the systematic part of their slaughter of the Armenians, and the churches of the Middle East have been in catastrophic decline ever since. By 2001, Christians were down to less than 1% of the Turkish population. The recent news out of Egypt—thousands of Coptic Christians fleeing the country since March, with 28 killed and hundreds wounded in Cairo on October 9—is only the latest installment in the ongoing story of the dying of ancient Christianity in the Middle East. The single most dangerous thing in the world to be, right now, is a member of a Christian community in a Muslim country.

The second part of the Vatican's view of the Middle East, however—the idea that what is left of the Christians can be defended by trying to forge relations with Muslim extremists—has proved dangerously wrong, both as an understanding of the Christians' situation and as a strategy for helping them.

Pope Benedict XVI has spoken often and clearly about Islamists, linking their energetic primitivism to the postmodern ennui of European elites. The Vatican's international-affairs officers, however, have been slow to grasp the pope's message, and on they seem to tread on the tired, old paths, seeking in the dark woods of Muslim politics some way to preserve the last remnants of the world as it was.

Christians in Europe and America need to recognize that, of all the Middle Eastern countries, the one that has managed best at keeping its Christians is Israel. The nation's Arab Christian community is small, but for decades it has remained stable. Meanwhile, the birth this year of the Republic of South Sudan has the potential to alter some of the diplomatic landscape. Although the nation is more African than Arab, its emergence as an ethnically Christian nation—the first in the area since France tried to protect the Maronite Christians with the creation of Lebanon in the 1940s—may offer a refuge for threatened Christians throughout the Middle East.

The most interesting and least understood change in the region, however, is the growth over the last decade of an entirely new Christian population. At least 200,000—and possibly as many as half a million—non-Arab Christians now live in Israel. Some are asylum-seekers from Sudan and Eritrea. Others are illegal immigrants who have slipped in from Egypt and guest workers from Goa, South America, and the Philippines. Add in the Jewish converts and the immigrants from Russia, and their numbers start to look significant.

A first-rate piece of reporting by the Associated Press this week describes the emergence of these people as an identifiable group in Israel. They work in normal Israeli jobs, their children speak Hebrew, and they think of themselves as fully Israeli—in marked contrast to the local Arab Christians who feel a cultural tie to Palestinian Muslims and remain generally antagonistic to the State of Israel.

Israel is not alone. In the Italian publication Chiesa, Sandro Magister notes that, throughout the Gulf, the population of immigrant workers is expanding. Kuwait alone has 350,000 Catholics among its guest workers, mostly from the Philippines and India, and they have begun to create their own culture within the Islamic state.

Pressure from local priests is at least causing the Vatican to move, however slowly, toward rearranging local vicariates to match the reality of the new distribution of the Christian population. Many of the old churches of the Middle East belonged to the Eastern Orthodox forms of Christianity, and few of the new Christians are Orthodox—which leaves the Orthodox denominations of Europe and America unwilling to act. The World Council of Churches, too, dominated by the fading Mainline Protestant churches, still blunders along in its old tracks, refusing to see the changed world of Christianity across the region.

Nothing in the Middle East ever seems to work out quite the way one hopes. But surely there is something worth noting in the re-emergence of even a tiny Christian population in the region that is unmoved by the Arab hatred of Israel, the ancient tribal divisions, and the envenomed rhetoric that dominates the political scene.

Joseph Bottum is a contributing editor to the Weekly Standard and the author of The Second Spring: Words into Music, Music into Words.

Libertatea religioasă, criticată de SUA

Cu câteva ore înainte de semnarea acordului privind scutul, departamentul de Stat a publicat un Raport cu privire la Libertăţile Religioase, ce conţine o serie de critici la adresa României.

Raportul notează că administraţia SUA discută despre libertatea religioasă cu Guvernul României în cadrul angajamentului său de promovare a drepturilor omului.

"Administraţia SUA şi-a menţinut interesul în legătură cu temele legate de libertatea religioasă. Ambasada a menţinut un contact strâns cu o gamă largă de grupuri religioasă şi ONG-uri din ţară , inclusiv cu grupuri musulmane şi alte grupuri religioase minoritare pentru a monitoriza şi discuta despre libertatea religioasă. Ambasadorul şi alţi oficiali din cadrul ambasadei s-au întâlnit în mod constant şi au exprimat îngrijorări legate de libertatea religioasă cu lideri religioşi, cu oficiali guvernamentali. Ambasadorul, însărcinatul cu afaceri şi alţi oficiali din cadrul ambasadei şi-au exprimat în mod repetat îngrijorarea în legătură cu ritmul lent de restituire a proprietăţilor bisericii, mai ales ale Bisericii Greco-Catolice, în discuţiile cu oficiali guvernamentali", se arată în raportul citat de Mediafax.

"Ambasada a continuat să încurajeze reluarea dialogului între Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică menit reconcilierii şi rezolvării disputelor curente pe tema proprietăţilor. Oficiali SUA au continuat să pledeze în cercurile guvernamentale pentru un tratament corect şi egal în ceea ce priveşte chestiunile legate de restituirea proprietăţilor şi pentru aplicarea unui tratament nediscriminatoriu tuturor grupurilor religioase", se mai arată în raport.

De asemenea, notează raportul, oficialii americani de la ambasada din Bucureşti precum şi alţi oficiali guvernamentali americani au discutat cu oficiali ai Executivului de la Bucureşti "despre importanţa unei depline recunoaşteri a Holocaustului în ţară, îmbunătăţiri ale curiculei legate de Holocaust şi deplina implementare a recomandărilor formulate în 2004 de Comisia Wiesel".

Raportul notează însă că atât Constituţia cât şi celelalte legi şi politici naţionale protejează libertatea religioasă şi, în practică, Guvernul a consolidat protecţia astfel acordată.

Documentul mai arată că Guvernul a respectat în general libertatea religioasă atât legislativ cât şi în practică.

"Au existat informaţii privind abuzuri sau cazuri de discriminare bazate pe afilierea religioasă, credinţe sau practici. Au fost cazuri în care unii prelaţi ai Bisericii Ortodoxe au dovedit ostilitate faţă de membrii bisericilor neortodoxe şi au criticat activitatea de misionariat", se mai arată în raport.

Documentul notează că Biserica Greco-Catolică s-a plâns în continuare că autorităţile locale s-au opus în mod constant acordării unui permis de construire pentru o nouă biserică la Săpânţa. De asemenea, notează Departamentul de Stat a mai notat că bisericile Adventistă şi Baptistă au raportat situaţii similare la Bucureşti şi Bursuceni, Suceava.

"Puţini politicieni au sprijinit legi şi măsuri care ar nemulţumi Biserica Ortodoxă", se mai arată în document.

Printre neregulile semnalate, raportul menţionează că BNR a emis în luna iulie o monedă comemorativă cu Patriarhul Miron Cristea, fost conducător al Bisericii Ortodoxe Române în perioada 1925-1939 şi fost prim-ministru în perioada 1938-1939. Raportul notează că pe durata ocupării funcţiei de prim-ministru, Miron Cristea a fost responsabil pentru revizuirea legii cetăţeniei, prin care s-a retras cetăţenia unui număr de aproximativ 225.000 de evrei. "Mulţi dintre aceştia au murit ulterior în timpul Holocaustului. The United States Holocaust Memorial Museum, Institutul Naţional Elie Wiesel pentru Studierea Holocaustului în România şi alte organizaţii au cerut BNR să retragă moneda", notează documentul.

Raportul menţionează că Banca Naţională nu a retras din circulaţie moneda, argumentând, alături de BOR, că aceasta "nu ar trebui relaţionată cu scurta activitate ca prim-ministru a Patriarhului Cristea".

adevarul.ro

Cum au ajuns crestinii sa serbeze duminica

Arhiereul Calist Botosaneanul, episcop de Arges, in "Istoria bisericeasca" din 1902, pg. 55, declara: "Ziua in care crestinii savarseau cultul lor religios la inceput a fost sambata, mai tarziu duminica, zi de inchinare si bucurie, dupa cum zice si sfantul Atanasie al nostru: Sambata noi ne adunam laolalta nu ca sa iudaizam... ci ca sa ne inchinam lui Isus, Domnul Sabatului."Asadar, primii crestini au pastrat cu credinciosie ziua Sabatului.

Atunci cum de astazi, majoritatea crestinilor tin ziua intai, ziua duminicii, ca zi de odihna, si nu Sabatul?

In Sfanta Scriptura nu veti gasi nici o explicatie. Istoria politicii bisericesti clarifica nedumerirea aceasta.

Au existat trei cauze majore care au dus la o tranzitie lina de schimbare a Sabatului cu duminica :

1. Intentia crestinilor de a nu fi asimilati cu iudeii

Dupa primul razboi iudeo-roman, imparatul Vespasian (72 AD) desfiinteaza slujba de mare preot si Sinedriul si impune o taxa speciala, "fiscus iudaicus", exclusiv pentru vina de a fi iudei.

Dupa al doilea razboi iudeo-roman, imparatul Hadrian (135 AD) nimiceste cu desavarsire Templul, iar pe locul lui zideste in schimb un templu pagan, inchinat lui Jupiter Capitolinul. Prin decret, ii izgoneste pe iudei din Ierusalim, ba chiar ii urmareste prin imperiu si le impune o taxa si mai mare, un "capitatio". In intregul imperiu, a fi iudeu devenise sinonim cu ocara. Iar semnul distinctiv pentru evrei era... Sabatul.

Scriitorii romani (Pliniu, Tacitus, Suetoniu, Juvenal) afirmau ca Sabatul era semnul celei mai mari rusini, ca este o superstitie degradata. Crestinii, pentru ca tineau si ei Sabatul, erau omologati tot ca iudei . Din acest motiv, parinti bisericesti au cautat au cautat sa dezvolte o teologie anti-iudaica si anti-sabatica, in care sa inlocuiasca Sabatul cu oricare alta zi. La indemana le statea ziua amintitoare a invierii, ziua intai a saptamanii.

Iustin Martirul scrie (sec.II, dupa razboiul iudeo-roman) in "Dialoguri": "Dumnezeu a impus Sabatul asupra iudeilor ca o pecete a infamiei, spre a-i deosebi pentru pedeapsa in ochii romanilor".

In Didascalia , sau "Invatatura celor 12 apostoli" (sec. III), apare ideea: "Sabatul sa fie lepadat pentru ca este o parte a legii lui Moise".

Victorinus , episcop (in 304): "Sabatul se hotari o zi de post si tristete, pentru ca face pe crestini sa evite pazirea Sabatului impreuna cu iudeii." Acest citat confirma indirect ca, dupa aproape 300 de ani, crestinii tot tineau Sabatul biblic, dupa pilda Mantuitorului si a apostolilor...

Papa Silvestru , in jurul anilor 320, spunea fatis: "Sabatul este o zi de post pentru a arata dispret pentru Sabatul iudeilor".

Epifaniu (375 AD): "Inca de la Sixtus (papa, cca 135), au hotarat sa inlocuiasca sarbatorile iudaice cu altele, crestine." Din punct de vedere liturgic, episcopii au anulat orice fel de slujba in Sabat.

In 692, la Sinodul Trullan II , se interzice orice adunare sau serviciu de cult in ziua Sabatului chiar si in perioada postului. E inca o dovada ca, la data

aceea, biserica crestina pastra inca Sabatul pe scara mare.

2. Influenta gnosticismului

Gnosticii erau in mod special anti-iudaici.

Valentinus (150 AD) considera Vechiul Testament cu Sabatul vestigiile dumnezeului inferior si rau, numit Sabatum sau Demiurg, care a facut lumea in mod gresit si a instituit Sabatul. Hristos veni ca sa il invinga si sa elibereze lumea de Sabat.

Marcion (150 AD): "Intrucat Dumnezeul iudeilor a facut lumea si s-a odihnit in a saptea zi, noi trebuie sa postim in Sabat ca sa nu implinim cererile Dumnezeului evreilor."

Cand Marcion ereticul excomunicat a hotarat postul in Sabat, in biserica crestina nu se postea in acea zi. De unde au luat parintii bisericii postul in Sabat? Chiar de la gnostici.

Afrates (sec IV), in Homilia a 13-a: "Sabatul a fost instituit ca un rezultat al caderii in pacat." Sarmanul, nici macar nu cunostea raportul creatiunii din Genesa.

3. Cultul soarelui

In panteonul zeilor, se distinsese unul mai proeminent, zeul soare. La canaanitii vechi, se numea Baal; la greci, era Helios sau Apollo; la egipteni era Ra sau Serapis; la persani, era Mithra sau Demeter; iar la latini, era Sol.

Nero a fost primul cezar care a ridicat cultul soarelui mai presus de al altor zei. In jurul anului 60 AD, el ridica "Colosus Neroni", o statuie a soarelui, care insa purta chipul lui.

Trupele lui Vespasian (70 AD), cele care s-au intors de la nimicirea Ierusalimului, luasera obiceiul sirian de a se inchina spre rasarit, ca sa adore soarele-rasare.

Hadrian (135 AD) se identifica din nou cu cu soarele. A pus sa se bata monede cu chipul sau in felul soarelui. Deranjat ca in Roma altcineva era infatisat ca soare, adica Nero, Hadrian porunceste sa i se dea jos chipul "Colosului Neroni" si sa-i puna in schimb chipul sau.

Tertullian spunea, in jurul anilor 200, ca marele circ din Roma era consacrat soarelui. Aici se inchina tot poporul Romei, pentru ca socoteau ca, pentru un zeu atat de slavit cum este soarele, nu-i potrivit sa aiba alt acoperis decat cerul.

In 215, Caracala instaureaza cultul soarelui drept cult al imparatului. Intr-una din termele lui s-a descoperit o inscriptie: "Unul este zeul Serapis, Helios. El e stapanul universului." Cultul soarelui inghitise aproape toate celelalte zeitati, intr-un fel de ecumenism.

Pe timpul lui, numele lui Mitra se romanizeaza si devine Sol Invictus, soarele biruitor, invincibilul.

Imparatul Heliogabal , de origine siriana, introduce in jurul lui 220, drept cult oficial numai pentru Roma, cultul lui Sol Invictus.

Imparatul Aurelian , in 270, extinde cultul soarelui, Sol Invictus, drept cult oficial pentru intregul Imperiu Roman.

Constantin cel Mare , pana la moarte un adorator al lui Sol Invictus, impune pazirea "prea onoratei zi a soarelui" ca zi oficiala de sarbatoare in tot imperiul. Textul din "Corpus Juris Civilis", vol. III, reda legea promulgata la 7 martie 321 d.Hr.:

"Toti judecatorii, locuitorii oraselor si meseriasii sa se odihneasca in prea venerabila zi a Soarelui. Dar cei de la tara, sa se ocupe de agricultura neimpiedicati de lege, pentru ca uneori nici o alta zi nu este mai favorabila lucrarilor agricole."

Tranzitia lenta de la Sabat la "ziua Domnului":

Faza 1

La inceput, crestinii tineau doar ziua biblica de odihna, Sabatul .

Gabriel Rascaru Ieromonahul, in Liturgica Bisericii Ortodoxe , ed. 1876, pg. 94, scrie: "Sambata s-a serbat intrucat priveste ca Lege morala si in secolele primitive ale crestinismului".

Faza 2

Dupa razboaiele iudeo-romane, Sabatului i se alatura serbarea zilei intai a saptamanii .

Iustin Martirul , in prima parte a secolului II, este cel dintai care saluta aparitia zilei intai intre sarbatori, ca semn distinctiv al crestinilor (aniversarea invierii). El scria: "Noi veneram aceasta zi intaia, ne place de ea, pentru ca este ziua in care Dumnezeu a zis 'sa fie lumina'."

Tensiunea existenta in biserica crestina din primele cinci secole, intre fractiunea sabatistilor si anti-sabatistilor, este pregnanta in scrierile patristice:

Hyppolit din Roma (220 AD): "Chiar si astazi, unii poruncesc post in Sabat - o practica de care Hristos n-a vorbit, astfel ei dezonorand evanghelia".

"Constitutiile apostolice" (sec. III), cartea VII, sectiunea a II-a, cap. 23: "Paziti Sabatul si sarbatoarea zilei Domnului, fiindca prima este memorialul creatiunii, iar a cea de-a doua al invierii".

Origene (c.250): "Este potrivit pentru fiecare care este drept intre sfinti sa pastreze si sarbatoarea Sabatului. Care este intr-adevar serbarea Sabatului, cu exceptia a ceea ce a spus apostolul, zicand: 'Ramane sabatismus, adica tinere de Sabat, pentru poporul lui Dumnezeu' (Evrei 4:9)? Sa vedem ce fel de observare a Sabatului se asteapta din partea unui crestin. In ziua Sabatului nici una din faptele lumesti nu trebuie facuta, ci fiti liberi pentru lucrari spirituale, sa veniti la biserica, sa va dati urechea pentru citirea sfanta... aceasta este tinerea Sabatului crestin".

Ignatiu (c. 300), in Epistola catre Magnezieni , scria: "Sa nu mai tinem Sabatul in felul iudeilor, ci sa serbam Sabatul spiritual, bucurandu-ne in meditatie cu privire la Lege. Si dupa fiecare sarbatoare de Sabat, fiecare prieten al lui Hristos sa pastreze si sarbatoarea zilei Domnului..."

Grigorie de Nisa (331-396), in De Castigatione , scria: "Bisericile din Asia, dupa obiceiul lor, tin ambele zile: Sabatul si duminica. Cu ce fel de ochi priviti voi duminica, voi care dezonorati Sabatul? Nu stiti ca aceste doua zile sunt surori?"

Epifanie din Constantia (c.380), in Marturisire de credinta : "In unele locuri, crestinii tin adunari si in Sabat".

Ioan Cassian (c. 395) Cele 12 carti

: "In afara slujbelor de seara si noapte, nu exista servicii divine publice printre calugarii din Egipt, cu exceptia zilelor de Sambata si Duminica, cand se intalnesc impreuna in ceasul al treilea, pentru Sfanta Cina".

Asterius din Amasea (c. 400), in Homilia 5 : "Este minunat pentru crestini... ca echipa acestor doua zile vine impreuna; vorbesc despre Sabat si ziua Domnului... Caci, ca mame si doici ale bisericii, ele aduna poporul, pune peste ei preoti ca instructori, si face pe toti - ucenici si invatatori - sa poarte de grija pentru suflete".

Socrates Scolasticul (anul 430 d. Hr.) scrie: "Desi aproape toate bisericile din lume celebreaza sfintele taine in Sabat (!), totusi crestinii din Roma si din Alexandria, din pricina unei oarecare traditii, au incetat sa mai faca lucrul acesta in Sabat".

Sozomen , 430 d. Hr.: "Oamenii din Constantinopol si de pretutindeni se aduna impreuna si in Sabat... lucru care niciodata nu este pazit la Roma." (Istoria bisericeasca VII, 19).

Faza a 3-a

Favorizarea duminicii si eliminarea Sabatului .

Recunoasterea oficiala a crestinismului ca religie de stat, intr-un imperiu care avea disperata nevoie de un element liant pentru crearea unitatii atator elemente centrifuge, s-a dovedit o salutara manevra politica. Aceasta a pregatit drumul spre o mare jonctiune: doar peste cateva decenii, crestinismul, uitand treptat de inaltele sale idealuri spirituale si devenind tot mai popular, se va intrepatrunde cu paganismul de baza, absorbind si adoptand practicile lui stravechi.

Eusebiu din Cezarea (325), prelat si ministru in acelasi timp, o cumulare deloc biblica la curtea lui Constantin cel Mare, relua argumentul lui Iustin Martirul, zicand "noi ne bucuram de ziua intai pentru ca e ziua cand Domnul a facut lumina..."

La 6 martie 321, imparatul Constantin cel Mare decreteaza prima lege duminicala : "Toti magistratii si populatia care locuieste la orase sa se odihneasca in venerabila Zi a Soarelui (Dies Solis)."

Silvestru , episcopul Romei in timpul lui Constantin cel Mare, schimba numele primei zile a saptamanii, denumind-o "Ziua Domnului".

La 366, Conciliul de la Laodicea decreteaza oficial transferarea sfinteniei Sabatului asupra duminicii , zicand: "Crestinii sa nu iudaizeze stand nelucratori Sambata, ci sa lucreze in ziua aceea... Si daca totusi sunt gasiti iudaizand, sa fie anatema!" (C. Hefele, Istoria conciliilor bisericii , vol. II, pag. 316).

In 386, Sinodul din Aquilea recunoaste schimbarea oficiala a lui "Dies Solis" (ziua soarelui) in "Dies Dominica" (Ziua Domnului, duminica).

Ieronim din Betleem , prin anul 400, scria: "Daca ziua intai e numita ziua soarelui de catre pagani , noi o admitem ca atare cu voie buna, fiindca in aceasta zi a aparut lumina si a rasarit Soarele neprihanirii noastre".

Nu toti au privit evenimentele la fel.

In jurul anului 200, Tertullian , in Despre idolatrie , cap.14, scrie in repetate mustrari si avertismente despre adoptarea de catre crestini a sarbatorilor pagane.

Papa Leon I , prin 450, decreteaza anateme crestinilor care in ziua intai serbau soarele, si nu pe Isus. Daca filosofii crestini transfigurau semnificatia zilei soarelui, vulgul ramasese la datinile stravechi pana astazi. Inchinarea spre rasarit, catre soare, a modelat ulterior si asezarea bisericilor, cu altarul spre rasarit, pentru continuitatea inchinarii precrestine.

In rapoartele Conciliului din Trent (al Contrareformei), sta scris: "In sesiunea din 18 ianuarie 1562, orice ezitare a fost pusa deoparte. Gaspar de Fosso, arhiepiscop de Reggio, a tinut o cuvantare in care a declarat: 'Traditia sta deasupra Scripturii. Autoritatea bisericii , in consecinta, nu poate fi subordonata fata de autoritatea Scripturii , caci biserica... a schimbat Sabatul in Duminica, nu prin porunca lui Hristos , ci prin propria ei autoritate '..."

J.A. Neander , in Istoria religiei crestine si a bisericii , pg. 186, scrie: " Sarbatorirea duminicii a fost doar o sarbatoare omeneasca si a fost departe de intentia apostolilor de a stabili o alta porunca in aceasta privinta. Departe de ei si de biserica primara apostolica gandul de a transfera legile legate de Sabat asupra duminicii".

A. Weigall , Paganismul in crestinismul nostru , pg.145: "Pazirea de catre noi a duminicii este derivata in mod vizibil din mithraism. Argumentul ca duminica a fost aleasa din pricina invierii nu gaseste suficient suport"... Iar la pg.148: "Deoarece Mithra era invocat ca Dominus (Domn), duminica trebuie ca a fost 'ziua Domnului' cu multa vreme inainte de timpurile crestine."

Stephen Keenan , in Catehismul doctrinal (editia a III-a americana, 1876, pg.174), la intrebarea: "Aveti vreo dovada ca Biserica Catolica are putere sa instituie sarbatori?", raspunde: "De n-ar fi avut aceasta putere, ea n-ar fi putut face ceea ce toti oamenii religiei moderni accepta; anume ea n-ar fi putut substitui pazirea Sabatului zilei a saptea cu duminica zilei intai a saptamanii, o schimbare pentru care nu exista nici o autoritate scripturistica !"

Romani rataciti in credinta. Secretele sectelor care vand "minuni"

Multi il cauta si il gasesc pe Dumnezeu acolo unde i se face mai multa reclama. Si de reclama, mai ales in zilele noastre, nu ducem lipsa. Dar cine sunt cei care se joaca de-a Dumnezeu cu destinele oamenilor?

Odata cu castigarea libertatii, Romania a devenit un fel de magazin in care oricine poate gasi secte mici si mari, miscari spirituale, credinte in absolut si predicatori imbibati de patos care spun acelasi lucru: ca ei pot sa scape omul de orice suferinta.

Fanatism religios, lideri charismatici, secte care promit vindecari miraculoase contra cost si credinte exotice la care romanii apeleaza cand se simt pierduti, iar credintele stramosesti nu le mai spun nimic.

In Romania sunt recunoscute oficial 18 culte si exista numai 15 asociatii religioase inregistrate la Ministerul Culturii si al Cultelor. Pe langa ele, in secret sau la lumina zilei, prospera zeci de secte care functioneaza sub paravanul fundatiilor care pretind ca ofera ajutor spiritual. In fapt, castiga bani grei din naivitatea si disperarea oamenilor grav bolnavi care ar face orice ca sa traiasca.

Spre exemplu, la Mosuni, un catun de langa Targu Mures, oamenii asteapta o rezolvare miraculoasa pentru suferinta lor si nu ies din cuvantul preotului. Totul este organizat in detaliu. Daca te doare ceva trebuie sa parcurgi anumiti pasi, sa platesti, sa iei daruri si sa tii post ca sa ajungi in fata parintelui.

Devotiunea si exaltarea credinciosilor amintesc de bisericile primitive, de primii crestini care isi guvernau viata dupa magie, mister si inexplicabil.

In fiecare saptamana, un simplu preot de tara reuseste sa adune in jurul sau mii de oameni. Bolnavi incurabili il cauta, iar cei care ii sunt aproape, ucenicii, il divinizeaza.

Cu acatistul facut in care explici de ce necaz vrei sa scapi si cu darurile mergi in biserica si le lasi la sfantul altar. In functie de gravitatea problemei ti se cere sa cumperi un numar de lumari care in general variaza de la 50 la cateva sute.

Si asa zisii "preoti" brazilieni reusesc sa seduca cu usurinta mii de romani disperati in Capitala. Biserica universala este creatia unor brazilieni, iar predicile sunt pline de patos si atrag multimile.

Biserica Universala nu face parte dintre cultele recunoscute in Romania si nu are personalitate juridica. In schimb, are filiale in toata tara si multa putere. Cu ce isi racoleaza adeptii, in special oameni foarte simpli? Cu promisiunea unei minuni.

Brazilienii isi fac reclama la un popular post de televiziune si au intruniri zilnic. Tin slujbe de vindecare pentru boli incurabile sau promit ca redreseaza firme nenorocite de criza. Sambata se tine slujba pentru rezolvarea lucrurilor imposibile.

Minunile se intampla numai daca platesti. Cat? A zecea parte din salariu sau din pensie, bani pentru care brazilienii au produs si plicuri tipizate.

© www.stirileprotv.ro

Cardinalul Schonborn: “Dialogul catolic-ortodox trebuie sa fie un dialog al iubirii”

Fiara din Apocalipsa 13 prinde din ce in ce mai mult contur. Anthristul isi continua planul sau diabolic cu a abilitate identica cu cea din Eden cand sarpele a amagit-o pe Eva. Balaurul cel mare i-a dat toata puterea acestui supraom. Cand e vorba de religie Ecumensim e cuvantul magic cel mai des folosit. Iata asadar ca toate ficele se intorc incet dar sigur la sanul mamei lor Biserica Catolica, mama curvelor si spurcaciunilor( Apoc. 17). Cand este vorba de politica atunci Uniunea Europeana se remarca tot mai mult ca fiind de fapt renasterea Imperiului Roman. Daca cineva isi inchipuie ca Antihristul va prelua puterea prin razboi sau alte mijloace de acest gen se inseala.  Toate aceste lucruri se vor intampla prin viclesug, intr-un mod pasnic. Cine se crede singurul infailibil de pe acest pamant? Cui ii cad totii presedintii si toata lumea la picioare. De ce pentru prima data in istorie Regina Angliei merge in urma Papei contrar protocolului? De ce tot mai multi anglicani se convertesc la catolicism? Aceasta e puterea. Toti locuitorii pamantului i se vor inchina si va amagi pe locuitorii pamantului prin semnele pe care le va face. Se va aseza in templul cel sfant dandu-se drept Dumnezeu. Va rosti hule impotriva lui Dumnezeu si a numelui sau ( Apoc.13). Roma se implica tot mai mult in problemele politice modiale. De ce atat de mult interes pentru Ierusalim? Papa face tot mai multe vizite si tot mai multe compromisuri chiar si cu musulmanii amagindu-i cu aceasta pace si aducand-ui sub semnul fiarei sub tutela romano-catolica.
Dupa capitolul Biserica Anglicana, iata mai jos un nou pas importat,  dialogul catolic-ortodox:

<<<  [Este un articol postat pe site-ul Arhidiecezei Catolice din Viena. El arata clar cum de fapt acest dialog catolic-ortodox are un scop precis *(unirea, a-dogmatica), altul decat cel declarat *(problemele doctrinare), pentru ca un dialog sincer si transparent nu are un scop mai inainte stabilit si nu presupune "inlaturarea" niciunui obstacol in calea atingerii lui, ci confruntarea (chiar polemica), apararea propriei cauze si marturisirea neconditionata a adevarului. - dan.camen.]

Stephanscom.at/ 25 septembrie 2010


La finalul întâlnirii de la Viena a Comisei internationale mixte de dialog teologic intre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa, duminica – 26 septembrie, au avut loc două slujbe, prima fiind tinuta la Catedrala catolica “Sf. Ştefan”, iar cea de-a doua la Catedrala ortodoxă greacă. “Viena s-a dovedit a fi o punte între Est şi Vest“, a declarat şeful delegaţiei catolice, cardinalul Kurt Koch.

Desi tema Comisiei a fost Rolul Episcopului Romei în comuniunea Bisericii din primul mileniu, scopul a fost, de fapt, eliminarea obstacolului principal in calea unirii celor doua biserici: diferenta de opinie cu privire la posibila pozitie a papei intr-o biserica unita.


Dialogul iubirii

Cardinalul Schonborn a spus membrilor Comisiei, reuniti la slujba tinuta la Catedrala “Sf. Stefan”, ca dialogul ecumenic “trebuie sa fie in primul rand un dialog al iubirii”. “Cooperarea dintre Apostoli”, între care Petru a fost primul, constituie, de fapt, “prototipul de cooperare pe care o si căutăm“. Această interacţiune a fost determinată de un “primat al dragostei”. Într-un efort de a redescoperi unitatea religioasa, bisericile au fost “interconectate unele cu altele pe parcursul drumului [dialogului/ n.m.]“.

Iubirea a fost începutul dialogului

Cel de-al doilea serviciu religios a avut loc la Catedrala ortodoxa greaca. In cadrul acestuia, cardinalul Schonborn a rostit urmatoarele: “Acest primat al dragostei a facut posibil dialogul iubirii de la începutul dialogului între catolici şi ortodocşi”, referindu-se la intalnirea istorica dintre Papa Paul al VI-lea si Patriarhul Ecumenic Athenagora, care s-a soldat cu ridicarea anatemelor.

Referindu-se la tema de anul acesta a dialogului, cardinalul Schonborn a spus ca “a fost clar pentru toate părţile că episcopul Romei a fost primul dinaintea celorlalţi episcopi”. În al doilea mileniu relatia dintre cele doua biserici a fost definita de cardinal drept o perioada in care fiecare biserica a fost “străina una fata de cealalta, adesea ostile”. “Numai în secolul 20 a existat din nou o mişcare intensă îndreptată faţă de celălalt”.

Cardinalul Kurt Koch a mulţumit tarii gazde şi Fundaţiei “Pro Oriente” pentru aportul adus mişcarii ecumenice. Viena s-a dovedit a fi “o punte de legătură între Est şi Vest“, astfel încât “sperăm că va fi motorasul dinlauntrul Comisiei“ – a spus Koch.  >>>

 Citeste si :
 Mitropolitul Ilarion Alfeyev: “Niciun progres în dialogul catolic-ortodox de la Viena”
Biserica Ortodoxa Rusa spune ca nu au existat noutati in discutiile Comisiei pentru dialog catolic-ortodox de la Viena
Ortodoxia la Est de Vest 
Comunicatul de la finalul întâlnirii Comisiei Mixte pentru Dialog Teologic de la Viena
The Man of Sin 
Antihristul - Caracteristicile Antihristului 
Din culisele primelor cinci concilii ecumenice 
Renasterea Imperiului Roman tot mai aproape? 
Anglicans and Catholics attempt to bridge divide 
Vatican cardinal blames Christians over 'Islamisation' of Europe 
Pretenţiile nefondate ale papilor 
Vizita Papei Benedict al XVI-lea in Marea Britanie. Antihristul isi ia rolul in serios 
Ecumenical dialogue 

theologhia.wordpress.com