[EN] Ayatollah Makarem-Shirazi writes a letter to Pope Francis/ [RO] Marele Ayatollah Naser Makarem Shirazi i-a scris Papei.

"Papa e un dar al lui Dumnezeu adus unei umanităţii suferinde şi dezorientate. Poate că, graţie lui, din conlucrarea liderilor religioşi ai lumii va veni soluţia pe care liderii politici nu sunt capabili să o identifice." - Marele Ayatollah Naser Makarem Shirazi
http://wild-voice.blogspot.co.uk/2011/08/istoria-crimelor-papalitatii.html
http://wild-voice.blogspot.co.uk/2014/10/islamul-pruncul-nestiut-al-vaticanului_19.html
http://wild-voice.blogspot.co.uk/2011/08/biserica-catolica-mama-islamului.html
http://wild-voice.blogspot.co.uk/2009/06/antihristul-caracteristicile.html

[RO] În numele lui Allah, Eminenţei Sale Papa Francisc

Epistola, pornită din Qum (capitala religioasă a Iranului şiit) spre Vatican, nu prin ştafete călări, ci prin intermediul celor mai moderne reţele digitale, circumscrie un moment istoric: solidarizarea liderilor religioşi ai lumii împotriva terorii. 

Marele Ayatollah Shirazi, admirând faptul că Papa Francisc n-a pus niciodată semnul egal între Islam şi terorism, a simţit nevoia să-i scrie, declarând ritos că nu mai pot fi tolerate crimele în numele religiei.

Barbaria autotintitulatului Stat Islamic nu are nici o legătură cu credinţa musulmană, cum nu are legătură nici una dintre violenţele grupărilor teroriste. Ele au împins lumea în mijocul “celei mai grave crize a erei moderne” şi împotriva lor clericii sunt datori să lupte.

Naser Makarem Shirazi (ultimul e un cognomen care indică locul de origine – oraşul Shiraz)  e între ayatollahii conservatori din Qum, un mujtahid redutabil (expert în dreptul canonic), deloc dedat gesturilor spectaculoase. A simţit nevoia să-i scrie Papei Bergoglio, pentru că el însuşi a patronat câteva întâlniri ale teologilor Islamului şiit, în care au fost condamnate “vehement orice formă de violenţă, terorism şi crime împotriva unor oameni nevinovaţi, în numele religiei”, decretându-le drept ”non – islamice”. 

Marele Ayatollah i se adresează Suveranului Pontif cu formula cu care începe orice lucrare binecuvântată în Islam: Bismillah, ar-Rahman, ar-Rahim (În numele lui Allah, Milostivul, Îndurătorul). Shirazi vede în faptele şi vorbele lui Francisc omenitate, puntea, mâna întinsă.  

Papa e un dar al lui Dumnezeu adus unei umanităţii suferinde şi dezorientate. Poate că, graţie lui, din conlucrarea liderilor religioşi ai lumii va veni soluţia pe care liderii politici nu sunt capabili să o identifice.

[EN] Grand Ayatollah Naser Makarem-Shirazi wrote a letter to Pope Francis to appreciate his recent remarks in which he said “Islam is not terrorism.”

In the Name of God, the Most Beneficent, the Most Merciful 

To His Eminence Pope Francis, the Leader of the Catholic world,

I’m really delighted to have heard your comments during your last trip to Poland in which you stated “Islam is not terrorism” and further dismissed all divine religions of any form of violations or radicalism. Your wise stand regarding the religion of Islam and dismissing it of inhumane actions carried out by Takfiri groups such as ISIL is really admired.

It goes without saying that clear and strong positions taken by world’s religious leaders against the inhumane violations, especially those carried out under the name of religion in any part of the world, is a vital obligation.

I strongly condemned Takfiris’ vicious terrorist attack on the church in France which led to the cruel murder of a priest. As I’ve already said in my previous letter, I clearly declare, according to all Muslim scholars as well as the vast majority of Muslim community, Takfiri sects are non-Islamic and are considered as the world’s worst crisis in the present era. We’ve been warning the world of this great danger for years.

During last two years, two International conferences have been held in the holy city of Qom on the issue of Religious deviation and threats of Takfiri movements in which numerous prominent Islamic figures along and scholars from 80 different countries took part. During the events, all Islamic scholars unanimously condemned any form of violence, terrorism and murder of innocent people under the name of religion and announced such actions absolutely non-Islamic. They also warned those merciless, ignorant and murderer minorities that their path ends in hell!

Undoubtedly, the Takfiri terrorist groups would have been destroyed by now if it wasn’t for the arrogant powers’ support and helps to them.

As you have remarked, such violations have nothing to do with religions or denominations, rather they are originated form hegemonic government’s inferior materialistic objectives in order to collect illegitimate wealth. Fortunately, public awareness has been raised regarding radical and extremist behaviors and we can be hopeful that such actions finally come to an and.

In conclusion, I pray to God almighty for your success in spreading kindness, peace and spirituality in the world.

Yours faithfully,
 Naser Makarem-Shirazi,
Qom, Iran
August 20, 2016

Un nou pas spre unire: Papa propune stabilirea unei date unice pentru Paste

Paștele, celebrat în aceeași zi de catolici și ortodocși?

Paștele este cea mai importantă dată creștină, marcând învierea lui Iisus Hristos, dar data se modifică în fiecare an.Catolicii sărbătoresc Paștele în prima duminică după prima Lună Plină ce are loc după echinocțiul de primăvară (21 martie). Pentru ortodocși, care folosesc calendarul iulian, mai degrabă decât pe cel gregorian, această dată cade adesea o săptămână mai târziu.

"Trebuie să găsim un acord" pentru o dată comună, a spus Francisc, sugerând a doua duminică a lunii aprilie.

Constatând că fenomenul de Luna Plină se produce tot mai târziu în timpul anului, suveranul pontif a glumit: "În 60 ani riscăm să sărbătorim Paștele în luna august".

Papa Francisc a făcut această propunere vineri, 12 iunie, în cadrul întâlnirii cu participanții la cea de-a treia Reculegere mondială a preoților, organizată de Mișcarea Catolică Internațională de Reînnoire Carismatică și de Fraternitatea Catolică. 

Modul de calculare a datei Paştelui a fost stabilit în anul 325, de conciliul de la Niceea, condus de împăratul Constantin cel Mare. Însă bisericile, cea catolică şi cea ortodoxă, interpretează diferit regulile şi, de aceea, datele la care se stabileşte sărbătoarea diferă de cele mai multe ori.

Anul viitor, între Paştele Catolic şi cel ortodox va fi o diferenţă de cinci săptămâni. „Biserica Catolică este dispusă să renunţe la data determinată pentru Duminica Paştelui, adică în prima Lună plină după echinocţiul de primăvară”, a declarat Papa Francisc.

Sfarsitul tot mai aproape: Biserica Catolica la un pas de unire cu Biserica Ortodoxa dupa anuntul istoric facut de Papa

"Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari." "Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare roşu aprins, plină cu nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne. Şi femeia era îmbrăcată în roşu aprins şi vişiniu şi împodobită cu aur, pietre preţioase şi cu perle, având în mână o cupă de aur, plină de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o TAINĂ, BABILONUL CEL MARE, MAMA CURVELOR ŞI SPURCĂCIUNILOR PĂMÂNTULUI.'' Apocalipsa 17:1, 3-5



Papa Francisc a lansat duminică la Istanbul un apel ferm pentru unitatea Bisericilor Catolică și Ortodoxă, despărțite de un mileniu, arătând că victimele războaielor și tinerii cer ca acest pas istoric să fie făcut.

„Singurul lucru pe care îl dorește Biserica Catolică și pe care îl urmăresc ca Episcop al Romei (...) este comuniunea cu Bisericile Ortodoxe”, a asigurat Suveranul Pontif într-un mesaj citit în fața Patriarhului Ecumenic al Constatinopolului, Bartolomeu I, după ce au participat împreună la o liturghie.

De o importanță excepțională în mesaj este faptul că Papa a ținut să sublinieze că nu există nici o pretenție din partea catolicilor:

„Biserică Catolică nu dorește să impună nici o condiție, în afara celei a profesiunii de credință comune. Suntem gata că săutăm împreună modalitățile prin care să garantăm unitatea necesară a Bisericii în condițiile actuale.”

Francisc și-a continuat mesajul istoric:

„În lumea de astăzi se ridică cu putere voci pe care nu pytem să nu le auzim și care cer Bisericilor noastre să-și asume până la capăt condiția de discipoli ai Domnului nostru Iisus Hristos”.

Bisericile Catolică și Ortodoxă s-au separat în 1054, când Papa leon al IX-lea și Patriarhul Mihail I Celularie al Constantinopolului și-au aruncat reciproc anatema.

Printre diferențele care divizează cele două blocuri creștine se află celebrul Filioque (Catolicii susțin că Duhul Sfânt din Sfânta Treime purcede din Tatăl și din Fiul, în vreme ce Ortodocșii cred că acesta purcede doar din Tatăl), sau Primatul Papei (întâietatea, infailibilitatea și superioritatea față de ceilalți episcopi).

Spre deosebire de Papa, Patriarhul Constantinopolului nu are putere reală asupra lumii ortodoxe, el având doar un rang onorific. Bisericile ortodoxe sunt autocefale, ele nu se subordonează unui Primat din afara țării.

Critica la adresa societatii | Cronica unei zile de 24 ianuarie

In fiecare an, in data de 24 ianuarie, romanii de pretutindeni sarbatoresc Unirea Principatelor Romane din 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. O zi istorica de altfel pentru Romania dar care a ramas in memoria tuturor doar ca un obicei sub numele de Hora Unirii.
In cultura romaneasca traditionala avem de-a face cu un tip de sincretism,  o împletitura intre doua practici ( in general una pagana si una crestina) care se imbina armonios. Crestinismul a facut intotdeauna acest compromis, de a absorbi mentalitati, practici si obiceiuri pagane pentru se extine si a se răspândi mai rapid.

Astfel prin aceste împrumuturi se pierde adevaratul sens al unei sarbatori sau al unui eveniment crestin,  din pacate.
La fel se intampla si cu acest eveniment din 24 ianuarie. Avand la inceput un mesaj simplu, pur istoric, aceasta manifestare este acum asociata cu multiple elemente pagane cum ar fi arderea bradului sau dansul si cantatul in jurul aceluiasi brad. Mai mult, inaintea deschiderii acestui eveniment se tine întotdeauna si o slujba religioasa facand din acesta si o sărbătoare religioasa.
Am asistat si eu la aceasta " sarbatoare " sa suprind indeaproape trasaturile acestui obicei.

Ziua festiva incepe cu concerte de muzica populara. Aproape de caderea serii, oamenii, cu mic cu mare incep sa se adune in piața, centru sau in functie de locatia aleasa de primarie a bradului sau pomului ce va fi " sacrificat ". Tați cu copii pe umeri, tineri sau batrani, toti se indreapta intr-un singur gand spre locul cu pricina mai ceva ca la un concert sau meci de fotbal. ( Ma intreb cand va fi o asemenea multime de oameni la fel de dispusa pentru a merge la o biserica? Cred ca niciodata. Dar la concerte sau orice alt fel de manifestatii merg cu gramada indiferent ca ploua, e frig sau orice alte probleme ar putea exista. Pentru ei e o mandrie sa fie prezenti acolo, sa fie vazuti. Nu se mai tine cont de religie sau credinta,  dimpotriva protestantii si " pocaitii" sunt primi la astfel de manifestatii.
Incepe popa, continua primarul, apoi se da drumul la destrabalare. Cu vinul intr-o mana, cu berea in cealaltă, cu muzica la maxim, incepe dansul si practicile pagane. Multi dintre cei prezenti, fara sa-si dea seama, practica o inchinare la idoli. Toti privesc hipnotizati la lemnul care arde in vapaia focului pagan. Cred ca la fel de entuziasmata privea si multimea adunata la rastignirea lui Isus. Si pentru ei era un eveniment la fel de important.
Focul se stinge incet iar oamenii încep sa plece acasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si isi vor continua apoi seara ca si cum ar fi iesit de sub o hipnoza. Dar cu ceva au rămas de acolo: cu o multumire de sine, cu o mandrie ca eul lor a fost satisfacut.

Oare daca le-ar cere Dumnezeu, ca pe vremea lui Moise sa se uite la sarpele de arama ca sa traiasca ar face asta?  Oare cati din acesti oameni privesc la crucea lui Isus,  la rastignirea Lui si la faptul ca El, Isus Hristos si-a dat viata pentru noi. Ne facem sarbatori care ne convin si veneram orice ne este placut pretinzand ca Domnul are nevoie sau este voia Lui. Dar Dumnezeu nu are nevoie de nimic din toate acestea.

Plec si eu spre casa si revin un pic mai tarziu pentru a vedea urmarile acestui eveniment.
Era cum mi-am imaginat: ramasita de brad ( acum doar un ciot )  privea neputinciasa la multimea de gunoaie ce imprejmuia locul ritualului. Cat de imperfect a ajuns omul si cat de neputincios e idolul lui.

Auzim discursuri despre progres, despre unire, despre libertate dar uităm despre viaţa de zi cu zi a celui de lângă noi, ne lăudăm că luptăm pentru omenire, dar uităm de omul concret, cerem drepturi peste drepturi şi facem, pasămite pentru a ajuta aşa-numitele pături defavorizate, documente şi rezoluţii interminabile în cadrul unor reuniuni festiviste, unde se cheltuie bani din care s-ar putea hrăni un sat întreg timp de mai multe săptămâni.
Cat de usor ne lăsăm amagiti si purtati de orice val invatatura. Ne avantam cu capul înainte fara a gandi sau a intreba daca e bine sau nu.
Omul, avand libertatea de a alege a alterat, a stricat tot ce a atins. Gandurile lui sunt indreptate numai la rau. Fara Dumnezeu omul nu e nimic.

Mai putem noi sa participam la astfel de evenimente cand stim ca nu se cuvine sa fim acolo? Toate zilele sunt ale Domnului deci ce sarbatori putem avea noi?
Ori cu lumea ori despartiti de lume. Nu putem face compromisuri. Dumnezeu sa ne ajute sa stim cand sa spunem Nu si nu- ul nostru sa fie Nu si da-ul nostru sa fie Da si amin.