Sfintirea are termen de garantie?

"… niciodata nu am inteles ce inseamna sa sfintesti ceva. Pot intelege ca un om a fost sfant prin prisma faptelor sale, dar nu pot intelege cum am gasit un corp… nu stim al cui e dar … pentru ca arata bine ne-am hotarat sa-l sfintim. Momentul asta nu-l inteleg: cum un lucru profan devine brusc sfant pentru ca asa vrea muschiul nostru. Poate apa aia vrea sa fie ceai, si nu fixativ in parul unei babe. Ea de ce nu are un cuvant in toata actiunea asta?!

Poate ca sunt eu romantic (yeah, right), dar am crescut cu impresia ca pentru a te imbunatati si pentru a evolua in directia spirituala in primul rand trebuie sa vrei, trebuie sa cauti, pe urma sa treci anumite incercari pe care vreun sfant Myagi ti le pune in fata.

Ce ne da noua dreptul sa siluim o bucata de sfoara sa fie in primul rand cruciulita si pe urma Sfanta Cruciulita? 

Nu inteleg cum noi suntem mici si pacatosi, dar cand ne suparam si unul dintre barbatii nostri imbracati in rochie (nu, nu Conchita)(trebuie valorificate cioacele pana nu expira) spune o formula magica-  POC! Tot Universul se opreste, si obiectul afectiunii noastre de moment trece in catalogul celor sfinte.Aparent putem face asta! Cu mult exercitiu alesii nostri pot ordona unui obiect sa devina sfant, pot dirija prin trupul lor Harul Divin.

Mai am o problema: termenul de garantie al sfinteniei. Daca o cruciulita este sfintita si  -purtand-o cu mine- nu ma ataca vampirii – de ce casa trebuie sfintita in fiecare an? Atat dureaza sfintenia? Atunci ar trebui sa scrie pe cruciulita “a se aduce la sfintit inainte de 3 a treia 2015 (dupa Christos)”. Adica … asta explica de ce mi-am rupt mana in accident desi aveam o cruciulita sfintita: Sfintenia era expirata, nu mai avea destula mana si -deci- nu mai eram sub protectie divina, deci nu mai putea sa ma pazeasca.

Cum de Puterea Divina rezista vampirilor, lui Scaraotchi, dar nu si timpului?! Daca e asa… Dumnezeu la cat timp isi reimprospateaza puterile? Daca nu e atent si doarme prea mult … poate sa ramana nesfant?

Nu cred ca jolly jokeru’asta divin ajuta la ceva, nu cred ca Dumnezeu este obligat de formula aia magica sa sufle peste masina mea, si cred ca nu poti intra in Rai daca ai fost un nimic spiritual, un prapadit de clasa – oricate cruciulite si lantisoare sfintite ai la parbriz.

Dar … daca totusi ar fi asa …. am o idee de a purifica lumea:

Hai sa strangem o turma mare de preoti si -punand ler de la ler si har de la har- sa sfintim oceanul planetar? Pam Pam: salvare instant; Just add water! "(Sursa: pesleau.ro )

------------------------------------------------------------------------------

 Sfintirea adevarata nu o da un preot, nici un presedinte, nici Papa de la Roma, nici nu se poate cumpara. Sfintirea nu se aplica unor oase ca apoi sa fie pupate si sa se transfere sfintire. Nu. Ceea ce face pe un om sfant este Cuvantul lui Dumnezeu care odata crezut ne sfinteste. .Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.(1Petru 1:16).

De fapt sfintirea aceasta nu e selectiva in functie de cati bani ai, cat de des mergi la biserica, cate milostenii ai facut etc. Noi suntem deja sfintiti..asa ne spune Biblia: "către sfinţii care sunt în Colose, fraţi credincioşi în Cristos: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru." - 1 Col. 1:2

De asemenea un lucru, un obiect nu poate fi sfintit si nici nu este sau va fi sfant. O masina sfintita nu va fi mai noua, sau mai buna ca una "nesfintita". Ea se va strica negresit la un moment dat. Dar  Dumnezeu binecuvinteaza. El ne-a binecuvantat in toate lucrurile.  Niste moaste , niste oase pupate la refuz ( fie ele si de animale, mai nou ) nu te vor ajuta cu nimic. Este o iluzire si o minciuna; o manipulare .

Asadar cred ca e just sa ne intrebam: Ce ne da noua dreptul sa siluim o bucata de sfoara sa fie in primul rand cruciulita si pe urma Sfanta Cruciulita? Nu cruciulita in sine, nici chiar crucea de la Golgota nu ne- ar fi folosit la ceva. Conteaza actiunea intamplata acolo, jertfa care a avut lor pentru iertarea omenirii, pentru un nou inceput, fara pacat, rascumparati prin sange.

Preotul nu are nici o putere, nici un drept de decizie. Totul vine de sus prin oameni ai lui D-zeu, dar acei oameni au pus in practica intodeauna ceea ce le-a fost transmis de Sus. Nu de la sine putere se decide cine si ce este sfant.

Ceea ce sfinteste D-zeu ramane sfintit in veci iar ceea ce binecuvanteaza D-zeu ramane binecuvantat in veci. Ce primim de la Dumnezeu e vesnic; pentru ca tot ce e in lumea aceasta este pieritor dar Dumnezeu e vesnic si El ne-a promis si noua viata vesnica alaturi de El

Sfintire cu..."preasfantul trafalet"

de Moise Guran

Într-o istorie mondială a inovațiilor, saltul de la bidinea la trafalet a fost probabil la fel de important ca trecerea de la mangealâc la roabă. Dacă nu știți ce e ăla mangealâc, de principiu să știți că e un par, ținut de capete de doi oameni, de regulă zidari, care cară pe el o greutate.

Imaginați-vă doar cât de elegantă trebuie să fi apărut roaba, condusă de un singur șofer, care transportă și mai mult, și cu un efort mai mic. Ei, cam așa și cu trafaletul… Probabil, cam toți ne-am îndeletnicit cel puțin o dată în viață cu el constatând, ce minune!, că nu lasă dâre de vopsea precum bidineaua, că e spornic și eficient, că, la fel ca roaba, e elegant și presupune un efort mai mic.

La zugrăvit… la ce altceva?! Ei bine, da și la miruit. N-a fost chiar așa o supriză în faptul că au făcut ocolul țării pozele cu Preafericitul Daniel, miruind cu un trafalet noile monitoarele și studiouri ale televiziunii deținute de Patriarhie.

În fond și acestea reprezintă, la fel ca roaba și trafaletul, o retehnologizare, un pas înainte într-o meserie. Noi, mirenii, ne-am amuzat, de fapt, de postura inedită în care preafericita mână bisericească, împodobită de sărbătoare, s-a îndeletnicit cu un biată unealtă miereană, cum este trafaletul.

N-a fost nimic rău în asta, chiar dacă n-au lipsit nici răutățile, ba chiar pozele și știrea au fost preluate și de BBC. Acum, la modul sincer și serios, odată cu dezvoltarea pe orizontală și pe verticală a catedralelor din țara noastră, tehnologia devine o necesitate și nu cred că ne-am mira dacă, în viitoarea Catedrală a Mântuirii, sunetul va fi dolby surround.

Adevărata problemă, de la care n-am mai înțeles, însă, nimic a fost oțărârea Bisericii Ortodoxe cum că Preafericitul NU ar fi folosit un trafalet la miruire. Chiar la noi la radio, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a ținut să precizeze că nu e vorba de obișnuitul trafalet, ci de o tijă de sfințire. Noi care știm ce e ăla trafalet, că na!, l-am folosit și noi la viața noastră, o ținem una și bună, în vreme ce Biserica insită că Patriarhul n-ar fi putut folosi un astfel de instrument mirean, de parcă trafaletul n-ar fi tot pentru oameni, ci ar fi vreun instrument decadent sau, Doamne-ferește!, un instrument al satanei.

Mi se pare mie că, propovăduitoare de milostenie, Biserica s-a cam poziționat în oarecare conflict cu munca, de vreme ce în acțiunea de sfinţire, Patriarhul nu putea folosi un instrument de zidărie. Ciudățenia e și mai mare dacă te gândești că Înaltpreafericitul Daniel a condus cea mai lucrativă Mitropolie, înainte de a deveni patriarh, iar în zilele noastre este destul de clar că Biserica Ortodoxă trece, sub conducerea sa, prin cea mai fericită perioadă financiară, una în care exact zidăria la cea mai mare catedrală din istoria neamului îi ocupă timpul.

De aceea, nu înțeleg unde e ofensa, iar dacă nu este, nu înțeleg de ce Patriarhia nu dă un comunicat în care să se precizeze ceea ce este evident pentru noi toți și anume faptul că tija de sfințire este, de fapt, un preasfânt trafalet, iar milostenia fără de muncă nici nu e morală că nici n-ar avea de unde.

http://www.biziday.ro/2014/06/17/galceava-mireanului-trafalet-cu-sfanta-tija/