Drumul spre intelepciune [ devotion ]

Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. - Eclesiastul 12:13

Cineva a spus: " Un pesimist vede tunelul; un optimist vede lumina de la capatul tunelului; dar un realist vede tunelul, lumina de la capatul tunelului si tunelul urmator ". Scriitorul cartii Eclesiastul a fost un realist care a vrut ca si noi sa vedem viata asa cum este ea in realitate si s-o traim conform intelepciunii divine.

J.I.Packer, spune ca baza reala a intelepciunii este in primul rand, recunoasterea faptului ca o mare parte din ceea ce se intampla in lume este lipsit de sens. Atunci cand ne dam ochelarii care ne fac sa vedem totul in roz, vedem lipsa de finalitate, moartea care secera totul, raul care infloreste - pe scurt, pare ca si cum Dumnezeu ar fi pierdut controlul.

De indata ce ne oprim si punem intrebari cu privire la caile lui Dumnezeu, spune Packer, suntem gata sa invatam intelepciunea Lui, care inseamna a cunoaste ce trebuie sa facem atunci cand suntem completamente incurcati de tunelurile vietii, care par sa nu se mai termine. Si ce inseamna lucrul acesta ? Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui ( Ecles. 12:13 ). Sa ne inchinam Lui cu reverenta si sa nu-I spunem in rugaciune mai mult decat avem de gand sa infaptuim ( 5:1-7 ). Sa facem binele ( 3:12 ). Sa traim raspunzatori pentru faptele noastre ( 12:14 ). Sa ne bucuram de viata cand Dumnezeu ne da prosperitate ( 7:14 ). Sa muncim din greu ( 9:10 ) si sa ne bucuram de agoniseala noastra ( 2:24 ).

Drumul spre intelepciune este o atitudinen realista cu privire la viata si acceptarea ca exista intrebari fara raspuns. Drumul spre intelepciune nu inseamna sa primim o explicatie, a-L intreba pe Dumnezeu ce vrea sa facem - apoi sa facem prin credinta.

Dennis De Haan

Multe lucruri vad in viata

Care nu-s la locul lor;

Ajuta-ma ca voia Ta s-o fac

Prin harul Tau mantuitor. - Dennis De Haan

Cel mai nobil gand care se poate salaslui in mintea omului este responsabilitatea pe care o are fata de Dumnezeu. - Daniel Webster

Şmecher sau creştin

1. Crestinul, un smecher talentat sau?…

Cu siguranta fiecare suntem familiarizati cu subiectul ales in acest articol. Fiecare am fost impresionati sau dezinteresati de actorii sau smecherii talentati. Undeva in sinele nostru, fiecare dorim sa fim un smecher finut (si de success) insa este oare corect sa fim un crestin si in acelasi timp un smecher talentat? Biblic vorbind, Scriptura nu ne prezinta o astfel de mentalitate. Nu gasim in Cuvantul lui Dumnezeu promovarea unei imagini personale, ci mai degraba, Dumnezeu ne chema sa fim alaturi de cei care au nevoie de ajutorul nostru. A fi smecher inseamna a pretinde ca toata lumea sa priveasca doar spre noi, insa o astfel de maxima atentie ne readuce aminte de conotatia cuvantului idolatrie. Nu doar atat, a alege sa pretindem ca toata lumea trebuie sa priveasca spre tine, este un aspect extrem de costisitor. Pentru a-i impresiona pe oameni, mai intai, trebuie sa scoti la suprafata o imagine deosebita si uluitoare, astfel incat lumea chiar sa fie atrasa spre tine. O astfel de imagine nu poate fi realizata cu usurinta, iar pentru o persoana care doreste sa tinda spre aceasta tinta, ar trebui sa inteleaga pericolele emotionale si financiare. Asemenea, limbajul si atitudinea unei astfel de persoane va impresiona o persoana in mod negativ. Va aduceti oare aminte de astfel de incidente neplacute?

2. Nu te mai promova!

Pentru a fi smecher, asa cum am observat mai sus, inseamna a ne promova pe noi insine, iar o astfel de metoda ne directioneaza dinspre Dumnezeu spre noi insine. Desigur, asta este idolatrie, iar idolatria este periculoasa si daunatoare vietii tale. Costul idolatriei este despartirea de Dumnezeu si despartirea de oameni. Pentru a intelege mai bine despre ceea ce discutam, va invit sa calatoriti in cartea Proverbelor, deoarece in aceasta carte smecherul este considerat ca a fiind un nebun. Aceasta caracterizare este foarte aspra insa este foarte adevarata deoarece nebunul, in nebunia lui, afirma ca nu exista Dumnezeu, ci doar el insusi. Iata ca in aceasta etica, promovarea nebunului este mult mai importanta decat ceea a creatorului sau. Daca sunteti de acord cu imaginea de mai sus, atunci este corect sa luam atitudine asupra acestei etici prin a ne opri din aceasta nebunie. Trebuie sa incetinim din a cotinua sa ii impresionam pe oameni cu ceea ce avem sau ceea ce nu avem. Trebuie sa ne oprim din a veni la biserica cu mercedesul doar pentru a atrage atentia tinerei generatii. In practica, vorbim despre o mentalitate si un caracter ca nu va incerca sau continua sa promoveze imaginea noastra.

Un om intelept nu isi va arunca averile sau intelepciunea la orice colt de strada, ci dimpotriva, va incerca sa imparta ceea ce are cu cei care au nevoie sau care sunt in cautarea acesteia. Astfel, ca si crestini, noi suntem indemnati sa nu ne promovam pe noi insine, ci pe Cristos, deoarece El este Cel care ne-a rascumparat din nebunia in care am crescut si in care ne-am inradacinat atat de confortabil.

3. Vrei sa fi un crestin autentic? Ajuta-ti aproapele!

Vreti sa va dati mari inaintea prietenilor dumneavoastra? Promovati-L pe Cristos (si ceea ce El a facut pentru tine). In acelasi timp, este crucial sa intelegem ca tot ceea ce avem ne-a fost dat cu un scop, de ai ajuta pe cei care au nevoie de o parte din ceea ce avem. Noi nu am primit doar pentru a pastra (fiind egoisti), ci am primit pentru a darui. Un smecher nu daruieste, ci iroseste!

Ce ar fi daca in loc sa ne infatisam inaintea prietenilor cu anumite obiecte (de ultima generatie sau racnet) – am alege sa-i ajutam pe cei care nu au nici o sansa de a se ingriji de nevoile personale sau emotionale. O astfel de actiune ne va ajuta sa intelegem cat de importanta este imaginea unui crestin intr-o societate sumbra si nemiloasa. Nu doar atat, dar atunci cand ajutam aproapele nostru, noi reflectam un adevar suprem, si anume, Dumnezeu este Cel care ne-a ajutat (si continua sa ne ajute) in tot ceea ce am facut. Fara Dumnezeu noi nu am experimenta nevoia de a ajuta sau de a fi un mijloc de binecuvantare pentru cei din jur. Vrei sa fi un crestin autentic? Ajuta-ti aproapele … iar mai apoi vei deveni un crestin autentic.

4. Fii un crestin intelept si nu un smecher 

Credeti-ma ca m-am saturat de acei crestini care vor sa fie smecheri pe seama altora. M-am saturat de cei care vin la biserica (cu toate fitusagurile) doar pentru a se ridica mai presus de altii, sau care prin imaginea pe care o promoveaza, aleg sa distruga credinta celor slabi. M-am saturat de prostia existenta intre cei care pretind ca sunt cineva … de cei care se lauda ca sunt cineva datorita eforturilor depuse de alte persoane … m-am saturat de cei care ies in fata bisericii pentru a canta sau a predica, iar mai apoi, nici nu sunt in stare sa se ingrijeasca de cei care sunt in nevoi. Nu m-am gandit ca Biserica lui Cristos este napastuita de idioti care doresc sa distruga imaginea lui Cristos si a Evangheliei Sale. A sosit vremea in care trebuie sa afirmam cu tarie ca astfel de lucruri sunt de proasta calitate si trebuiesc inlocuite cu cele care au calitate si modestie. Insa pentru a rectifica aceasta imagine este necesar sa ne intoarcem nu spre biserica, ci spre Cristos. Trebuie sa venim inaintea Acestuia pentru a ne marturisi pacatele. Trebuie sa ne departam de idolatria personala spre Cristos.

Vrei sa fi un smecher, aruncati atitudinea de nebun si idiot in focurile iadului si, mai apoi, arunca-te la picioarele Celui care a biruit moarte si care este intelepciunea lui Dumnezeu. Vrei sa fi smecher, aseaza-te in Cristos si acolo vei descoperi ca smecheria nu face parte din Imparatia lui Dumnezeu. Acolo vei descoprei ca Dumnezeu uraste nebunia si idiotismul omului necurat.

Vrei sa fi smecher? Distruge smecheria!

© mersulvremurilor.ro

link

Credinta în Creator (mărturisiri de credintă ale unor mari oameni de stiintă)

[...] " Majoritatea  oamenilor mari  de  stiintă  si-au  declarat  credinta,  trecând  peste  orgoliul  profesional.
Marele matematician  francez Cauchy  (1789-1857) spunea: “Eu sunt crestin, ca  toti marii astronomi, ca
toti marii  fizicieni si  toti marii geometri ai veacurilor trecute…Si dacă mi s-ar cere sa arat motivul, l-as arăta  cu  plăcere. S-ar  vedea că  convingerile  mele  sunt  rezultatul,  nu  al  unor  prejudecăti  ci  al  unei
cercetări adânci”.

Cât de departe suntem de dictonul “Crede si nu cerceta”, folosit tocmai de cei care nici nu credeau,
nici nu cercetau! Binot, fizician si astronom francez, vorbea despre prietenul  lui (Cauchy), astfel:  “L-am
văzut  străduindu-se să  facă  bine  în  jurul  lui, cu o  liniste plină de  încredere, pe care numai o credintă
adâncă o poate da. Fericit acela  în care Dumnezeu a voit astfel să unească bogătiile geniului cu acelea
ale inimii” .

Si iată si o declaratie a lui Faraday (1791-1867) - fondator al teoriei electromagnetismului - citată
de Pasteur la un discurs de receptie: “Cunoasterea si respectul lui Dumnezeu pătrund în mintea mea prin
căi tot asa de sigure ca acelea care ne conduc la adevărurile de ordin fizic”.

A.M.Ampere  (1775-1837)  -  un  alt  fondator  al  electromagnetismului  -  îsi  compusese  singur  o
rugăciune pe care o repeta zilnic: “Dumnezeule! Îti multumesc că m-ai creat, răscumpărat si iluminat cu
lumina Ta divină…Îti multumesc iarăsi de a mă fi readus la Tine după rătăcirile mele: eu simt că Tu vrei
ca eu să trăiesc pentru Tine si ca toate clipele vietii mele să-ti fie Tie consacrate”.

Iar  dr. N.C.Paulescu  (1869-1931),  profesor  si  fiziolog  român  (descoperitorul  insulinei),  spunea:
“Evanghelia Domnului Iisus Hristos este suprema  treaptă a stiintei. Nu numai că eu cred în Dumnezeu,
dar stiu cu certitudine că este Dumnezeu”.

  Copernic, Kepler, Galilei, Descartes, Bacon, Pascal, Leibniz, Newton, au fost credinciosi declarati.
La fel au fost unii mari astronomi (Laplace, Herschell, etc), mari matematicieni (Euler, Cauchy, Hermite
etc.),  mari  chimisti  (Lavoisier,  Berzelius,  Berthelot,  Gay-Lussac,  Thenard  etc.), mari  fizicieni  (Volta,
Ampere,  Faraday, Maxwell, William  Thomson  adică  Lordul  Kelvin  etc.).  Dar să  nu-l  uităm  pe marele
Einstein  (1879-1955).  Iată  chemarea  lui,  adresată  tuturor  oamenilor:  “Avem  o  religie  capabilă să
ferească  lumea de  toate relele sociale. Orice om are datoria sfântă să  facă  tot ce poate pentru  triumful
acestei religii”.

Pentru  ineditul  ei, să  inserăm  aici  si  o  declaratie  a  unui  om  politic,  fost  presedinte  al  SUA, W.
Wilson: “Datorită  citirii  regulate  a Bibliei  am  primit,  prin  bunătatea  lui Dumnezeu, ajutorul necesar,
care mi-a  îngăduit să  trec printr-o serie  lungă de mari  încercări, fără a da  înapoi. Sunt 14 ani de când
am  luat  acest  obicei  si  nu-l  pot  recomanda  îndeajuns  tuturor.  Însă  trebuie să  citim  sub  privirea  lui
Dumnezeu si să cerem ajutorul ca să pătrundem gândurile Sale. Deplâng pe cei ce nu citesc Biblia zilnic.
Ei se lipsesc astfel de un izvor nesecat de putere spirituală”.

Deci Dumnezeu există. Este si concluzia marilor oameni de stiintă, marilor căutători. Cine nu crede
trebuie să cerceteze pe cont propriu. Asa a făcut  si generalul englez Lew Wallace. El a vrut să scrie o
carte  în care să arate că Hristos n-a existat  iar crestinismul este absurd. După câtiva ani de documentare
anticrestină a început să scrie cartea. Dar când a ajuns la capitolul 4 si-a dat seama că Hristos a existat si că
a  fost  mai  mult  decât  un  personaj  istoric.  La  50  de  ani  generalul  a  îngenunchiat  prima  dată  pentru
rugăciune si a cerut lui Iisus Hristos să fie Mântuitorul său. A revizuit cartea si a terminat-o. Este vorba de
celebrul roman “Ben-Hur” (lucru curios: generalul si Ben-Hur seamănă!).

Mărturisirile de mai sus sunt ale oamenilor mari,  întelepti, angajati  în cunoasterea  lumii materiale.
Dar  asta  nu-i  împiedică  pe  multi  contemporani  de-ai  nostri să  spună  “Numai  prostii mai  cred”. Să  le
amintim cuvintele psalmistului: “Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu” (Ps.14, 1)." [...]

Conflict între stiintă si credintă,  

între întelepciunea omenească si cea dumnezeiască* 

Ioan Cismileanu 

©Wild-Voice 2010

Inteleptii vs Nebunii [Round II : Strigarea intelepciunii]

Nu striga intelepciunea, si nu-si inalta priceperea glasul? Ea se aseaza sus pe inaltimi, afara pe drum, la raspintii, si striga linga porti, la intrarea cetatii, la intrarea portilor: „Oamenilor, catre voi strig, si spre fiii oamenilor se indreapta glasul meu . Invatati-va minte, prostilor, si inteleptiti-va nebunilor! Asculati, caci am lucruri mari de spus, si buzele mi se deschid ca sa invete pe altii ce este drept. Caci gura mea vesteste adevarul, si buzele mele urasc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sint drepte, n'au nimic neadevarat nici sucit in ele. Toate sint lamurite pentru cel priceput, si drepte pentru ceice au gasit stiinta. Primiti mai de graba invataturile mele decit argintul, si mai de graba stiinta de cit aurul scump. Caci intelepciunea pretuieste mai mult de cit margaritarele, si nici un lucru de pret nu se poate asemui cu ea. Eu, Intelepciunea, am ca locuinta mintea, si pot nascoci cele mai chibzuite planuri. Frica de Domnul este urirea raului; trufia si mindria, purtarea rea si gura mincinoasa, iata ce urasc eu. Dela mine vine sfatul si izbinda, eu sint priceperea, a mea este puterea. Prin mine imparatesc imparatii si dau voivozii porunci drepte. Prin mine cirmuiesc dregatorii, si mai marii, toti judecatorii pamintului. Eu iubesc pe ceice ma iubesc, si cei ce ma cauta cu totdinadinsul ma gasesc. Cu mine este bogatia si slava, avutiile trainice si dreptatea. Rodul meu este mai bun decit aurul cel mai curat, si venitul meu intrece argintul cel mai ales. Eu umblu pe calea nevinovatiei, pe mijlocul cararilor neprihanirii, ca sa dau o adevarata mostenire celor ce ma iubesc, si sa le umplu visteriile.

(Proverbe 8-1,21)

Inteleptii vs Nebunii [Round I : Inchinatorii la idoli]

"Cei ce fac idoli, toti sunt desertaciune, si cele mai frumoase lucrari ale lor nu slujesc la nimic. Ele insele mărturisesc lucrul acesta: n- au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca sa ramana de rusine.
Cine este acela care sa fi facut un dumnezeu sau sa fi turnat un idol, si sa nu fi tras niciun folos din el?
Iata, toti inchinatorii lor vor ramane de rusine, caci insisi mesterii lor nu sunt decat oameni; sa se stranga cu totii, sa se infatiseze, si tot vor tremura cu totii si vor fi acoperiti de rusine.
Fierarul face o secure, lucreaza cu carbuni, si o fatuieste şi-i da un chip cu lovituri de ciocan, si o lucreaza cu puterea bratului; dar, daca-i este foame, este fara vlaga; daca nu bea apa, este sleit de puteri.
Lemnarul intinde sfoara, face o trasatura cu creionul, fatuieste lemnul cu o rindea si-i insemneaza marimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca sa locuiasca intr-o casa.
Isi taie cedri, goruni şi stejari, pe care si-i alege dintre copacii din padure. Sadeste brazi, şi ploaia ii face sa creasca.
Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el ii ia şi se incalzeste cu ei. Ii pune pe foc, ca sa coaca paine, si tot din ei face si un dumnezeu caruia i se inchina, isi face din ei un idol şi ingenuncheaza inaintea lui!
O parte din lemnul acesta o arde in foc, cu o parte fierbe carne, pregateste o friptura si se satura; se si incalzeste si zice: „Ha! Ha! m-am incalzit, simt focul!”
Cu ce mai ramane insa face un dumnezeu, idolul lui. Ingenuncheaza inaintea lui, i se inchina, il cheama si striga: „ Mantuieste-ma, caci tu esti dumnezeul meu!”
Ei nu pricep si nu inteleg, caci li s-au lipit ochii, ca sa nu vada, şi inima, ca sa nu inteleaga.
Niciunul nu intra in sine insusi, si n-are nici minte, nici pricepere sa-si zica: „Am ars o parte din el in foc, am copt paine pe carbuni, am fript carne si am mancat-o: si sa fac din cealalta parte o scarba? Sa ma inchin inaintea unei bucati de lemn?”
El se hraneste cu cenusa, inima lui amagita il duce în ratacire, ca sa nu-si mantuiasca sufletul si sa nu zica: „N- am oare o minciună in mana?” -[Isaia 44,9-20]