Inteleptii vs Nebunii [Round II : Strigarea intelepciunii]

Nu striga intelepciunea, si nu-si inalta priceperea glasul? Ea se aseaza sus pe inaltimi, afara pe drum, la raspintii, si striga linga porti, la intrarea cetatii, la intrarea portilor: „Oamenilor, catre voi strig, si spre fiii oamenilor se indreapta glasul meu . Invatati-va minte, prostilor, si inteleptiti-va nebunilor! Asculati, caci am lucruri mari de spus, si buzele mi se deschid ca sa invete pe altii ce este drept. Caci gura mea vesteste adevarul, si buzele mele urasc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sint drepte, n'au nimic neadevarat nici sucit in ele. Toate sint lamurite pentru cel priceput, si drepte pentru ceice au gasit stiinta. Primiti mai de graba invataturile mele decit argintul, si mai de graba stiinta de cit aurul scump. Caci intelepciunea pretuieste mai mult de cit margaritarele, si nici un lucru de pret nu se poate asemui cu ea. Eu, Intelepciunea, am ca locuinta mintea, si pot nascoci cele mai chibzuite planuri. Frica de Domnul este urirea raului; trufia si mindria, purtarea rea si gura mincinoasa, iata ce urasc eu. Dela mine vine sfatul si izbinda, eu sint priceperea, a mea este puterea. Prin mine imparatesc imparatii si dau voivozii porunci drepte. Prin mine cirmuiesc dregatorii, si mai marii, toti judecatorii pamintului. Eu iubesc pe ceice ma iubesc, si cei ce ma cauta cu totdinadinsul ma gasesc. Cu mine este bogatia si slava, avutiile trainice si dreptatea. Rodul meu este mai bun decit aurul cel mai curat, si venitul meu intrece argintul cel mai ales. Eu umblu pe calea nevinovatiei, pe mijlocul cararilor neprihanirii, ca sa dau o adevarata mostenire celor ce ma iubesc, si sa le umplu visteriile.

(Proverbe 8-1,21)