Showing posts with label obiceiuri. Show all posts
Showing posts with label obiceiuri. Show all posts

Monday, 25 December 2017

Does Christmas Make Jesus Happy?

With another Christmas season in full swing, have you ever wondered if the Christmas holiday actually makes Jesus happy? How can we know for sure?



It’s a time when families come together. Maybe you think of it as a time for hot chocolate, eggnog and ugly sweaters; for sharing meals and making memories; and for trading gifts and spreading joy. There’s no mistaking it: Christmastime is on the mind of a lot of people.
And with the Christmas season come all the popular traditions—the decorated trees, the mistletoe and wreaths, the gingerbread houses and the lights hanging from houses and trees. And at the center of it all, we find the Nativity scene—where wise men, angels and two awestruck parents stand gathered around a swaddled newborn. That newborn, supposedly, is Jesus Christ—the central figure of the Christmas season and, ostensibly, the reason for it all.
But is He really? And is all this what He wants?

Know your roots

These days, it’s not much of a surprise to hear that most modern-day Christian traditions have their roots in very unchristian practices. The trees, the wreaths, the lights, the gifts, the food and even the date of Dec. 25—all stem from pagan traditions that have nothing to do with Jesus Christ. They were incorporated into the celebration hundreds of years after Christ was born to make the transition from paganism to Christianity easier for new converts.
But does it really matter? The logic often goes like this: Sure, these traditions may have their roots in paganism, but that was all hundreds or thousands of years ago. Things are different today. The modern Christmas isn’t about the feasts of ancient pagan gods; it’s a celebration of the birth of Jesus Christ, the Son of God Himself.
There’s just one little problem: He doesn’t like any of it.

Standards for worship

It’s easy to assume that if our heart is in the right place, God is happy with whatever worship we offer. And while God does look at the heart (Hebrews 4:12), He also expects to be worshipped “in spirit and truth” (John 4:23)—and the truth is, there are certain ways He hates to be worshipped.
God expects to be worshipped "in spirit and truth."Thousands of years ago, as God was leading the nation of Israel into the Promised Land, He warned them against borrowing traditions from the pagan nations around them:
“When the LORD your God cuts off from before you the nations which you go to dispossess, and you displace them and dwell in their land, take heed to yourself that you are not ensnared to follow them, after they are destroyed from before you, and that you do not inquire after their gods, saying, ‘How did these nations serve their gods? I also will do likewise.’ You shall not worship the LORD your God in that way; for every abomination to the LORD which He hates they have done to their gods; for they burn even their sons and daughters in the fire to their gods.
“Whatever I command you, be careful to observe it; you shall not add to it nor take away from it” (Deuteronomy 12:29-32).
But Israel didn’t listen. Over the centuries, the nation borrowed from the religions around them, blending pagan traditions together with God’s commands. God was disgusted. He sent a prophet to tell them, “I hate, I despise your feast days” (Amos 5:21). Israel had added to and taken away from God’s Word, and the result was something God found abominable.
More than 2,000 years later, here’s the question we need to be asking ourselves: Has God’s stance on worship changed?

The unchanging God

God answers, “I am the LORD, I do not change” (Malachi 3:6). In the New Testament we read, “Jesus Christ is the same yesterday, today, and forever” (Hebrews 13:8). Either God feels as strongly about blending religions today as He did thousands of years ago or what He says means nothing. Since most who believe in God wouldn’t call Him a liar, then we’re left with an uncomfortable truth:
Christmas is offensive to God.
The Christmas holiday is noticeably absent from the pages of the Bible—because neither God the Father nor Jesus Christ ever commanded or sanctioned it.That’s not the kind of thing that’s easy to hear. There are many people around the world who keep Christmas with the very best of intentions, but if we take the Bible at its word, we have to conclude that the pagan origins of Christmas are still unacceptable to a God who desires to be worshipped in spirit and truth. The Christmas holiday is noticeably absent from the pages of the Bible—because neither God the Father nor Jesus Christ ever commanded or sanctioned it.
That leaves us with another question: If Christmas doesn’t make Jesus happy, what does? How are we supposed to worship God in a way that’s pleasing to Him?

The feasts of the Lord

If we’re willing to dig into the pages of the Bible, we’ll find that God answers that question very clearly. In the book of Leviticus, God reveals “the feasts of the LORD, which you shall proclaim to be holy convocations, these are My feasts” (Leviticus 23:2, emphasis added).
God’s feasts. His holy convocations. Not ours. Worshipping God in spirit and truth means worshipping Him on His terms, the way He asks to be worshipped.
In the verses that follow, God explains what some of those terms are: a weekly seventh-day Sabbath observance and seven annual festivals.
These festivals contain the blueprint for the very plan of God—a blueprint explaining who we are, why we’re here and what God has in store for humanity. The more we observe these feasts, the clearer that plan becomes. God’s feasts show us why the world is the way it is—and then they show us how God is going to fix it and how we can be part of the solution. They are filled with meaning and vision; and are designed to remind us of where we’re going and how to get there.
But we can’t have both. We can’t worship God the way He wants and the way we want. We can’t please God by mixing and matching His commands with the practices of other religions. Once we know what God wants from us, it’s up to us whether we’ll do something about it.
Christmas, at its core, is a patchwork of traditions and customs that God says He hates. It’s not a day He ever commanded us to keep—and despite the best intentions of those who keep it, it’s not a day that makes Him happy. If we’re willing to follow God where He leads, then His feast days have so much more to offer us. Jesus Christ told His disciples, “You are My friends if you do what I command you” (John 15:14, New American Standard Bible).

by  Jeremy Lallier

Tuesday, 1 March 2016

Sa nu combinam creștinismul cu paganitatea !

   Iubiti crestini haideti sa o rupem cu obiceiurile pagane si vrajitoresti mostenite din antichitate; iata ce zice Dumnezeu impotriva paganitatii in Tit2 : 11-13

11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat

12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,

13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Sa respectam Biblia!
              Iata o serie de obiceiuri pagane si vrajitoresti confirmate istoric si semnificatia lor reala: 



- sarbatorile de 1 martie (martisorul) si 8 martie (ziua mamei) semnifica inchinare la zeii Marte si Rhea chiar daca au radacini milenare recunoscute acestea sunt reminiscente ale unei credinte politeiste de care poporul nostru s-a dezis de aproape 2 milenii deci, a da si primi martisoare si a crede ca acestea rezolva unele probleme de protectie in fata unei divinitati, iubire, frumusete sau tinerete, e un obicei pagan provenit din politeism. 

- ziua indragostitilor (sfantul Valentin) semnifica inchinare la zeul Lupercus, iar „casatoriile” oficiate cu acest prilej sunt o hula in fata lui Dumnezeu si o blasfemie la adresa Cuvatului lui Dumnezeu privind legamantul de casnicie 

- Dragobetele e o sarbatoare pagana similara sf. Valentin dar tipica plaiurilor noastre mioritice cu care ne laudam si nu putem renunta la ea pentru ca face parte din „tezaurul” nostru folcloric atat de apreciat de turistii straini


- Obiceiurile de a manca sau a bea in cinstea unui om sau a unui eveniment, a face cinste cuiva cu bautura sau mancare, a inchina paharul urand "noroc" sau "sanatate", a ciocni paharul, a "inalta" paharul, a toasta, sunt obiceiuri oculte pagane, iata ce zice Biblia:"Dar pe voi, cari părăsiţi pe Domnul, cari uitaţi muntele Meu cel sfînt, cari puneţi o masă Norocului (Sau: Gad.), şi umpleţi un pahar în cinstea Soartei (Sau: Meni.), vă sortesc săbiei, şi toţi veţi pleca genunchiul ca să fiţi junghiaţi; căci Eu am chemat, şi n-aţi răspuns, am vorbit şi n-aţi ascultat, ci aţi făcut ce este rău înaintea Mea, şi aţi ales ce nu-Mi place."

- Obiceiul de a ura "noroc" sau "sanatate" unei persoane care stranuta e un obicei din Roma antica (in cultura Romei se credea in eliberarea sufletului prin stranut , rolul urarii fiind un ajutor in pastrarea sufletului) ; unii crestini ureaza "Domnul sa te binecuvanteze" unei persoane care stranuta dar trebuie sa stim ca nu avem voie sa "crestinam" un obicei vrajitoresc deci solutia corecta e sa renuntam la obiceiurile vrajitoresti. 

- bradul impodobit semnifica inchinare la zeul Baal 

- obiceiul de a da si primi cadouri de 24-25decembrie nu are legatura cu nasterea lui Isus ci semnifica inchinare la zeul Baal si cultul Saturnaliilor;

- nasterea lui Isus nu se numeste Craciun; Craciunul e numele unei sarbatori pagane (putem sa-L sarbatorim pe Isus si sa ne amintim de nasterea Lui dar fara sa combinam asta cu obiceiuri pagane) dar ziua de 25 Decembrie este sarbatoarea pagana a Zeului Soare (Sol Invictus la romani)

- obiceiuri de iarna precum coronita pusa pe usa sau in casa, nuielusa de Mos Nicolae si umblatul cu capra sunt obiceiuri pagane chiar cu tenta demonica (putem canta cantece despre nasterea lui Isus dar nu avem voie sa combinam aceste cantece cu obiceiul pagan al mersului cu capra, despre care si necrestin sa fii si tot sesizezi latura satanica a dansurilor si strigaturilor specifice obiceiurilor de anul nou si Boboteaza) 

- jertfirea porcului de Ignat (20 decembrie) e un ritual demonic (cei care cred ca avem voie sa mancam carne de porc pot sa o faca dar fara sa asociem asta cu ritualuri demonice de jertfire si mai ales consumul sangelui (sangerete), ca sa nu mai amintim faptul ca toate acestea au devenit ocazii de chef, betii si dezmat.

- sarbatoarea Revelionului semnifica inchinare la zeul Ianus si provine din antichitatea greco-romana; sarbatoarea Revelionului nu are legatura cu Biblia si nu are origine in sarbatorile evreilor din Biblie deoarece calendarul evreiesc e diferit de calendarul actual iar sarbatorile Biblice evreiesti nu au nici o legatura cu zeul Ianus si nici cu cultura antica greco-romana; 

- folosirea de artificii si petarde de revelion e un obicei vrajitoresc si demonic (focul, zgomotul, fumul, tipetele si sperieturile)

- in 24 iunie se “sarbatoresc” Sanzienele (sarbatoarea soarelui si a dragostei), cea mai mare sarbatoare pagana a anului si, culmea, admisa, chiar cu numele ei, in calendarul crestin-ortodox. Ea marcheaza inceputul verii, pentru ca pe 21 iunie este solstitiul de vara sau inceputul verii astronomice. Soarele se afla pe bolta in cel mai inalt punct deasupra Ecuatorului, iar pe pamant este ziua cea mai lunga si noaptea cea mai scurta.

- jocurile olimpice sunt deschise chiar si in prezent printr-un ritual demonic incluzand altarul, focul olimpic, templul zeitei Hera, rugaciune la zeul Apollo, preotese pagane

    Cele ce urmeaza sunt credinte false si sperante sau rugaminti pagane care nu au nimic in comun cu Biblia, sunt simple traditii si obiceiuri imprumutate din paganism si acceptate in ziua de azi ca fiind, vezi Doamne, atat de incetatenite, ca nu se poate renunta la ele, sunt considerate placute dar apar in momente cand trupul, sufletul si credinta trebuie sa se indrepte pe un sens unic : Dumnezeu.

- obiceiul rochiei albe de mireasa semnifica un viitor influentat numai de decizii corecte 

- voalul miresei semnifica protectia fata de rau 

- obiceiul domnisoarelor si cavalerilor de onoare semnifica ferirea de spirite rele 

- obiceiul folosirii buchetului miresei reprezinta alungarea spiritelor rele specifice magiei negre

- aruncarea buchetului miresei semnifica transmitere de noroc – norocul nu exista ci exista doar vointa sfanta a lui Dumnezeu 

- obiceiul "tortului miresei" semnifica fertilitate si era specific epocii politeiste

- obiceiul de a arunca confetti (orez, grau, bucatele de hartie colorate) semnifica fertilitate in traditia romana din peninsula Italica

- obiceiul lunii de miere semnifica dorinta de a naste un baiat 

- obiceiul de a arunca petale de trandafir semnifica credinciosie 

- ziua mortilor (1noiembrie) semnifica un festival pagan al mortilor transformat apoi in satanista sarbatoare de Halloween de care toti comerciantii profita si tinerii poarta danturi vampiriste, se drogheaza, se imbata si au comportamente diavolesti. 

- coroana pentru morti semnifica un sacrificiu iar florile pentru morti semnifica o jertfa draceasca

- haine negre de doliu semnifica ferirea de spirite rele ce bantuie in preajma mortului 

- sarbatorirea zilei de nastere semnifica apararea de spirite rele in traditia politeista a Romei antice (vezi zilele de nastere a impatatilor romani)

- tortul de zi de nastere si obiceiul lumanarilor pe tort semnifica inchinare la zeita Artemis 

- a opri ceasurile in casa unui mort e un obicei vrajitoresc 

- gestul si expresia de a bate in lemn semnifica alungarea raului si nu are nici un sens biblic crestin. Cand bati in lemn te rogi la ceva necunoscut , dar Domnul Dumnezeu unde este?

- verigheta si obiceiul de a impodobi degetul inelar de la mana stanga semnifica legarea sufletului femeii specific civilizatiilor antice politeiste

- obiceiul de a vopsi oua si obiceiul "iepurasului" semnifica inchinare la zeita Astarteea, denaturarea completa a credintei, zapacirea completa si complexa a bietilor copii in perioada sfintelor sarbatori pascale, chiar daca le denumim: Comemorarea mortii Domnului Isus sau Sarbatoarea Invierii Domnului Isus

-obiceiul de a saruta mana doamnelor precum si salutul "sarut mana" e un obicei de inchinare idolatra in fata femeii provenita din epoca antica a matriarhatului familial. Stim ca azi, conform Bibliei femeia e supusa barbatului (barbatul este protectorul femeii) si nu invers.

- obiceiul de a da jos palaria in fata unui om semnifica servitute (inchinarea nu are loc decat in fata Domnului Dumnezeu si nicidecum in fata altor oameni sau obiecte. De fapt oamenii se vor mai inchina doar la revenirea Domnului Isus, pana atunci pauza: ne rugam, credem, ne pocaim dar nu ne inchinam in fata vreunui om sau obiect


- Rusaliile (din latină rosalia) (corect Sarbatoarea Cincizecimii), cunoscute si drept Pogorârea (coborârea) Sfântului Duh (Sfântului Spirit), sunt o sărbătoare crestină importantă, prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile după Pasti. De Rusalii este comemorată coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Isus din Nazaret. Potrivit scrierilor Noului Testament (Faptele Apostolilor 2, 1-11) acest eveniment a avut loc în ziua rusaliilor evreiesti (Savuot), la 50 de zile de la învierea lui Isus din Nazaret. De aceea sărbătoarea crestină mai poartă denumirea de Cinzecime (în latină Pentecostes, în franceză Pentecôte, în germană Pfingsten, în maghiară Pünkösd etc.). La 50 de zile dupa Pasti, poporul roman serbeaza, timp de trei zile sau o saptamina (diferentieri zonale), Rusaliile.  Acestea sint personaje feminine (cvasi)malefice a caror existenta se petrece mai ales in vazduh, vara si in padure. Similar Ielelor, cu care uneori sunt confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza in aer sau pe pamint, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat (acolo iarba este arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, "luat de Rusalii".  Remediul magic-ritual impotriva acestor boli il ofereau, in sudul tarii si in Moldova, Calusarii.  Rusalii, latina Rosalia = sarbatoarea trandafirilor, constind in depunerea de trandafiri - rosae - pe morminte; rusaliile - femei fabuloase din categoria Ielelor, in mitologia romaneasca, fiicele lui Rusalim imparat; potrivit credintei populare, Rusaliile le iau oamenilor mintile. Acest mit - sarbatoare pagina - , a fost suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala (Pascha rosata sau Domenica rosarum) a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor cind casele sint imbodobite cu ramuri verzi. Sarbatoarea este legata de abundenta vegetala a verii. Caderea Rusaliilor este un dans frenetic cu prabusiri in somn hipnotic, practicat in Duminica Rusaliilor de femeile romance din zona Timoc, insa acesta este considerat mai degraba un caz izolat de datina locala. In Dobrogea romanizata, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfirsitul primaverii, sarbatoare tinuta de credinciosi in relatie directa cu pomenirile din cultul mortilor.  Iele, fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sint descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice  Sarbatoarea Cincizecimii (ce corespunde cu pogorarea Duhului Sfant) e Biblica si nu trebuie confundata cu sarbatoarea Rusaliilor care e o sarbatoare vrajitoreasca pagana din cultura Romei antice. Rusaliile nu sunt Biblice. Rusaliile au fost introduse in crestinism si combinate cu Cincizecimea de catre cultele greco-catolic si ortodox. Aceste 2 culte si deasemenea si cultul romano-catolic (ce au origine comuna) au introdus in crestinism multe elemente vrajitoresti pagane. Cuvantul Rusalia provine din latinescul Rosalia insemnand "ghirlanda de trandafiri" si denumeste festivalul roman al trandafirilor asociat cu cultul mortilor. Rusaliile nu apar in textele originale ale Bibliei si nici in diferite traduceri ale Bibliei in latina, engleza, germana, italiana, franceza. Cuvantul Rusalii a fost combinat fraudulos cu sarbatoarea Biblica a Cincizecimii. Deci: Cincizecimea si pogorarea Duhului Sfant sunt Biblice si sunt diferite de sarbatoarea nebiblica a Rusaliilor.


- In acelasi mod evenimentul Biblic al intrarii Domnului Isus in Ierusalim a fost combinat fraudulos cu sarbatoarea vrajitoreasca pagana a Floriilor ce provine din cultura Romei antice. Sarbatoarea Floriilor semnifica inchinare la zeita Flora si nu trebuie confundata cu evenimentul Biblic al intrarii Domnului Isus in Ierusalim. Floriile nu apar in textele originale ale Bibliei si nici in diferite traduceri ale Bibliei in latina, engleza, germana, italiana, franceza.

- Trebuie deasemenea de semnalat amploarea pe care a capatat-o in lumea moderna sarbatoarea demonica cunoscuta sub numele de Halloween (sarbatoarea tuturor sfintilor). Departe de a fi o simpla joaca asa cum unii o privesc, aceasta manifestare pagana este un pericol duhovnicesc deoarece se adreseaza in mod special copiilor, pe care-i familiarizeaza cu vrajitoria si ocultismul.


- Chiar daca ni se pare ridicol si ciudat sa renuntam la obiceiurile vrajitoresti si pagane cu care ne-am obisnuit si care fac parte din cultura contemporana, daca studiem istoria vom gasi exemplul martirilor care mai degraba s-au lasat omorati decat sa practice obiceiurile pagane; trebuie sa o rupem cu paganatatea nu sa o reciclam; noi trebuie sa biruim lumea nu sa preluam obiceiurile lumesti; crestinii moderni nu au primit aprobarea de la Dumnezeu sa practice obiceiurile pagane; conform Bibliei trebuie s-o rupem cu paganatatea; Biblia e valabila in continuare si pentru crestinii moderni; mai acceptam noi Biblia?
         Sa nu combinam Crestinismul cu paganatatea; cei ce vor sa contrazica sau sa batjocoreasca ar fi bine sa ia seama ca aceste materiale sunt fundamentate si Biblic si istoric; sa dam aceste materiale la cat mai multi credinciosi! Dumnezeu sa fie laudat! Dumnezeu sa va iubeasca pe toti!

isus-revine.blogspot.com

Friday, 30 October 2015

The Pagan Roots of Halloween / Should Christians Celebrate Halloween?

Are the specific customs of Halloween related to pagan beliefs?

Since Halloween itself originated in paganism, it is not surprising that its customs are related to pagan belief. According to theEncyclopaedia Britannica,
In ancient Britain and Ireland, the Celtic Festival of Samhain was observed on October 31, at the end of summer…. The souls of the dead were supposed to revisit their homes on this day and the autumnal festival acquired sinister significance, with ghosts, witches, goblins, black cats, fairies and demons of all kinds said to be roaming about. It was the time to placate the supernatural powers controlling the processes of nature. In addition, Halloween was thought to be the most favorable time for divinations concerning marriage, luck, health, and death. It was the only day on which the help of the devil was invoked for such purposes.

Halloween symbols, customs, and practices undoubtedly have had a variety of influences upon Western culture throughout history. However, in early American history, Halloween was not celebrated due to America’s strong Christian heritage. It was not widely observed until the twentieth century. Initially, it was practiced only in small Irish Catholic settlements, until thousands of Irish migrated to America during the great potato famine and brought their customs with them. To some degree, our modern Halloween is an Irish holiday with early origins in the Celtic winter festival. Interestingly, in American culture, the rise in popularity of Halloween also coincides roughly with the national rise in spiritism that began in 1848.

Irish Holiday

Ireland is the only place in the world where Halloween is actually a national holiday (celebrated with fireworks); children are even released from school for the week.
Among the modern customs and practices of Halloween, we can note numerous probable or possible influences, some of which follow.

Where did the jack-o’-lantern originate?

The carved pumpkin may have originated with the witches’ use of a collection of skulls with a candle in each to light the way to coven meetings. But among the Irish, who, as noted, prompted the popularization of Halloween in America, the legend of “Irish Jack” explains the jack-o’-lantern. According to the legend, a stingy drunk named Jack tricked the devil into climbing an apple tree for an apple, but then cut the sign of a cross into the trunk of the tree to prevent the devil from coming down. Jack then forced the devil to swear he would never come after Jack’s soul. The devil reluctantly agreed.
Jack eventually died, but he was turned away at the gates of heaven because of his drunkenness and life of selfishness. He was sent to the devil, who also rejected him, keeping his promise. Since Jack had no place to go, he was condemned to wander the earth. As he was leaving hell (he happened to be eating a turnip), the devil threw a live coal at him. He put the coal inside the turnip and has since forever been roaming the earth with his “jack-o’-lantern” in search of a place to rest. Eventually, pumpkins replaced turnips since it was much easier to symbolize the devil’s coal inside a pumpkin.

How did the tradition of trick-or-treating begin?

There are several ancient practices that point to this tradition. One possibility is from the notion that ancient witches had to steal the materials needed for their festivals. The Druids may have believed that witches held this day to be special, something clearly true for modern witches.

The idea of trick-or-treating is further related to the ghosts of the dead in pagan, and even Catholic, history. For example, among the ancient Druids, “The ghosts that were thought to throng about the houses of the living were greeted with a banquet-laden table. At the end of the feast, masked and costumed villagers representing the souls of the dead paraded to the outskirts of town leading the ghosts away.”
As already noted, Halloween was thought to be a night when mischievous and evil spirits roamed freely. As in modern poltergeist lore, mischievous spirits could play tricks on the living—so it was advantageous to “hide” from them by wearing costumes. Masks and costumes were worn to either scare away the ghosts or to keep from being recognized by them:
In Ireland especially, people thought that ghosts and spirits roamed after dark on Halloween. They lit candles or lanterns to keep the spirits away, and if they had to go outside, they wore costumes and masks to frighten the spirits or to keep from being recognized by these unearthly beings.

Where did Halloween costumes originate?

Besides the reasons given above, Halloween masks and costumes were used to hide one’s attendance at pagan festivals or—as in traditional shamanism (mediated by a witch doctor or pagan priest) and other forms of animism—to change the personality of the wearer to allow for communication with the spirit world. Here, costumes could be worn to ward off evil spirits. On the other hand, the costume wearer might use a mask to try to attract and absorb the power of the animal represented by the mask and costume worn. According to this scenario, Halloween costumes may have originated with the Celtic Druid ceremonial participants, who wore animal heads and skins to acquire the strength of a particular animal.
An additional layer of tradition explaining the origin of Halloween costumes comes from the medieval Catholic practice of displaying the relics of saints on All Saints’ Day: “The poorer churches could not afford relics and so instituted a procession with parishioners dressed as the patron saints; the extras dressed as angels or devils and everyone paraded around the churchyard.”
Going from door to door seeking treats may result from the Druidic practice of begging material for the great bonfires. As we will see later, it is also related to the Catholic concept of purgatory and the custom of begging for a “soul cake.”
As for the “trick” custom of Halloween, this is related to the idea that ghosts and witches created mischief on this particular night. For example, if the living did not provide food, or “treats,” for the spirits, then the spirits would “trick” the living. People feared terrible things might happen to them if they did not honor the spirits. The Druids also believed that failure to worship their gods would bring dire consequences. If the gods were not treated properly in ritual, they would seek vengeance. This was therefore a day of fear. Further, some people soon realized that a mischievous sense of humor, or even malevolence, could be camouflaged—that they could perform practical jokes on or do harm to others and blame it on the ghosts or witches roaming about.

What’s the significance of fruits and nuts at Halloween?

Halloween traditions often involve fruit centerpieces, apples, and nuts. Three of the sacred fruits of the Celts were acorns, apples, and nuts, especially the hazelnut, considered a god, and the acorn, sacred from its association to the oak. Fruits and nuts also seem to be related to the Roman harvest feast of Pomona, apparently the goddess of fruit. For example, in ancient Rome, cider was drawn and the Romans bobbed for apples, which was part of a divination that supposedly helped a person discover their future marriage partner.

How did we get the tradition of telling ghost stories?

It became a natural expression of Halloween to tell ghost stories when dead souls were believed to be everywhere, and good, mischievous, and evil spirits roamed freely. These stories further originated as a personal expression of these beliefs.

What about Halloween?
Should you and I be involved in the celebration of Halloween?
Finding the answer to this question has been an interesting journey in itself. I interviewed several people and then researched what many leading Christian writers, authors and spokesmen have written about the subject. I also searched various websites such as christianitytoday.com, focusonthefamily.org, and cbn.com to read what others might be saying. What I found was an agreement on the origins of Halloween, but a mixture of recommendations about allowing our children to participate in this super-charged media driven holiday.
The origins of Halloween are Celtic in tradition and have to do with observing the end of summer sacrifices to gods in Druidic tradition. In what is now Britain and France, it was the beginning of the Celtic year, and they believed Samhain, the lord of death, sent evil spirits abroad to attack humans, who could escape only by assuming disguises and looking like evil spirits themselves. The waning of the sun and the approach of dark winter made the evil spirits rejoice and play nasty tricks. Believe it or not, most of our Halloween practices can be traced back to these old pagan rites and superstitions.
But what about today? Perhaps we can still learn from history. In the fourth century, Christians attempted to co-opt the holiday by celebrating the lives of faithful Christian saints the day before Halloween. This was a conscious attempt to provide an alternative and re-focus the day away from ghouls, goblins, ghosts, witches and other “haunted” experiences. Since that time many Christians have decided to allow their children to dress in more “innocent” costumes of pumpkins, princesses, Superman or as a cowboy. Part of this is due to the simple reality that in today’s Western culture it is nearly impossible to “avoid” Halloween.
Just before reaching a conclusion on the subject, I was struck with the thought that I ought to further my search and find out what Wicca, the official religion of witchcraft, has to say about Halloween. Perhaps they viewed the day as a simple fun and innocent neighborhood activity?
“Shock” is the only word to describe what I found. Halloween is a real, sacred day for those who follow Wicca. In fact, it is one of two high and holy days for them. The Celtic belief of spirits being released is current, along with the worship of Samhain (the lord of death) – both are promoted as something to embrace on that day. There is no question in my mind that to those who believe and follow the practices of witchcraft, Halloween represents an opportunity to embrace the evil, devilish, dark side of the spiritual world.
So after discovering this, what is a reasonable conclusion? As Christians you and I are placed in this world to be a light in a world of darkness. There is no lasting benefit to ignore a holiday that exists around us, but it also does harm to celebrate Halloween as it has originated and grown over the centuries.
My suggestion? Christians should be teaching their children (age appropriately) that:
  • there is a spiritual world filled with goodness from God and evil from Satan (Eph. 2:1-10);
  • life with Christ has power over darkness (I John 4:4); and
  • those who celebrate Halloween either are unaware of its roots, or are intentionally promoting a world where evil is lauded and viewed as an ultimate power.
To counter the evil influence of Halloween, we need to join together and celebrate the reality of the heroic efforts of Christian saints over the evil in their day. Many leaders in the past -- and present -- have fulfilled the mandate of destroying the works of the devil through their sacrificial commitment to Christ and His Kingdom.
Too, rather than “hide” in the face of evil, we should unabashedly and boldly create an alternative that is positive and uplifting; that celebrates good over evil and the triumph of God over Satan. We need to provide an environment that also makes room for heaps of fun while using the day as a “teachable moment” to celebrate God’s protection, provision and purpose for our lives.
(by John Ankerberg,John Weldon, Dillon Burroughs, Elliott Watson) cbn.com

Thursday, 25 December 2014

De ce sarbatoresc creștinii Crăciunul pe 25 decembrie?

Potrivit traditiei populare, Craciunul se sarbatoreste pe 25 decembrie pentru a celebra nasterea lui Iisus Hristos. Cu toate acestea, nu exista nicio consemnare in Biblie sau intr-o alta sursa istorica ce sugereaza ca Mantuitorul s-a nascut cu adevarat la aceasta data.

Acest lucru ridica o importanta intrebare - de ce se sarbatoreste Craciunul pe 25 decembrie?, scrie Ancient-Origins.

De fapt, alegerea acestei date isi are radacinile in traditiile persane si pagane. Enciclopedia Catolica admite ca "nu exista nicio luna din an stabilita de autoritati pentru nasterea lui Iisus".

Cu toate acestea, sunt mai multe motive care sugereaza ca Iisus cel mai probabil nu s-a nascut in decembrie.

Primul argument provine din Evanghelia dupa Luca 2:8, unde se precizeaza ca in momentul nasterii lui Iisus "in tinutul acela erau pastori care stateau pe camp si-si pazeau turma facand noaptea straja".

Multi savanti sunt de acord ca acest fapt ar fi fost improbabil in luna decembrie, cand pastorii si-ar fi tinut turmele la adapost in timpul lunilor friguroase de iarna.

Al doilea argument pe care il gasim in Biblie este acela ca Iosif si Maria au calatorit la Betleem pentru a se inregistra cu ocazia recensamantului roman (Luca 2:1-4). Cu toate acestea, in acele vremuri asemenea proceduri nu au avut loc iarna, cand temperaturile scadeau frecvent sub limita inghetului, iar drumurile erau intr-o stare precara.

Sarbatori pagane

Asadar, cum pare improbabil ca Iisus sa se fi nascut pe 25 decembrie, se pune intrebarea logica de ce sarbatoarea Craciunului se tine la aceasta data. Raspunsul ne duce inapoi spre sarbatorile romane pagane ale solstitiului de iarna.

Doua sarbatori au avut loc, in special, in jurul datei de 25 decembrie - Saturnalia si nasterea zeului Soarelui, Mithra (conform Enciclopediei Catolice).

Saturnalia incepea pe 17 decembrie, iar mai tarziu ea s-a extins cu festivitati pana pe 25 decembrie.

Adeptii cultului lui Mithra, care a devenit popular printre militarii din Imperiul Roman in secolele I-IV d.Hr., se crede ca au sarbatorit nasterea sa pe 25 decembrie.

Fuziunea pagano-crestina

Dupa ce regele Constantin s-a convertit la crestinism in secolul al IV-lea d.Hr., a fost o adevarata provocare pentru el sa convinga un popor de pagani sa imbratiseze aceasta credinta.

Prin urmare, se poate sa se fi decis ca nasterea lui Iisus sa se sarbatoreasca intr-o data care avea deja o semnificatie sacra.(ziare.com)

Crăciunul asadar nu mai are nimic in comun cu nașterea Domnului si are origini pagane.

Saturday, 19 April 2014

Christians mark Good Friday in Jerusalem

Christians in Israel commemorated the crucifixion of Jesus Christ in Good Friday prayers and processions through Jerusalem’s Old City on Friday.
Thousands of Christian pilgrims filled the cobblestone alleyways of the Old City on Friday along the Via Dolorosa, Latin for the “Way of Suffering.”
They carried wooden crosses and followed the 14 stations ending at the ancient Church of the Holy Sepulchre. Tradition says the church was built on the site where Jesus was crucified, buried and resurrected.
The Easter holiday and Jewish Passover coincide this year.
According to the Gospels, Jesus ate his last supper — some say a Passover meal — hours before he was betrayed. Christians believe Jesus was crucified on Good Friday and resurrected on Easter Sunday.
Israeli police meanwhile limited access to Jerusalem’s flashpoint Al-Aqsa mosque compound on the Temple Mount, fearing more unrest after days of clashes.
Police spokesman Micky Rosenfeld said men under the age of 50 were barred, but there were no restrictions on women.
Dozens of Palestinians were wounded in clashes with police at the site on Wednesday and Sunday after Jewish visitors were allowed onto the compound.
timesofisrael.com

Friday, 24 January 2014

Critica la adresa societatii | Cronica unei zile de 24 ianuarie

In fiecare an, in data de 24 ianuarie, romanii de pretutindeni sarbatoresc Unirea Principatelor Romane din 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. O zi istorica de altfel pentru Romania dar care a ramas in memoria tuturor doar ca un obicei sub numele de Hora Unirii.
In cultura romaneasca traditionala avem de-a face cu un tip de sincretism,  o împletitura intre doua practici ( in general una pagana si una crestina) care se imbina armonios. Crestinismul a facut intotdeauna acest compromis, de a absorbi mentalitati, practici si obiceiuri pagane pentru se extine si a se răspândi mai rapid.
Astfel prin aceste împrumuturi se pierde adevaratul sens al unei sarbatori sau al unui eveniment crestin,  din pacate.
La fel se intampla si cu acest eveniment din 24 ianuarie. Avand la inceput un mesaj simplu, pur istoric, aceasta manifestare este acum asociata cu multiple elemente pagane cum ar fi arderea bradului sau dansul si cantatul in jurul aceluiasi brad. Mai mult, inaintea deschiderii acestui eveniment se tine întotdeauna si o slujba religioasa facand din acesta si o sărbătoare religioasa.
Am asistat si eu la aceasta " sarbatoare " sa suprind indeaproape trasaturile acestui obicei.
Ziua festiva incepe cu concerte de muzica populara. Aproape de caderea serii, oamenii, cu mic cu mare incep sa se adune in piața, centru sau in functie de locatia aleasa de primarie a bradului sau pomului ce va fi " sacrificat ". Tați cu copii pe umeri, tineri sau batrani, toti se indreapta intr-un singur gand spre locul cu pricina mai ceva ca la un concert sau meci de fotbal. ( Ma intreb cand va fi o asemenea multime de oameni la fel de dispusa pentru a merge la o biserica? Cred ca niciodata. Dar la concerte sau orice alt fel de manifestatii merg cu gramada indiferent ca ploua, e frig sau orice alte probleme ar putea exista. Pentru ei e o mandrie sa fie prezenti acolo, sa fie vazuti. Nu se mai tine cont de religie sau credinta,  dimpotriva protestantii si " pocaitii" sunt primi la astfel de manifestatii.
Incepe popa, continua primarul, apoi se da drumul la destrabalare. Cu vinul intr-o mana, cu berea in cealaltă, cu muzica la maxim, incepe dansul si practicile pagane. Multi dintre cei prezenti, fara sa-si dea seama, practica o inchinare la idoli. Toti privesc hipnotizati la lemnul care arde in vapaia focului pagan. Cred ca la fel de entuziasmata privea si multimea adunata la rastignirea lui Isus. Si pentru ei era un eveniment la fel de important.
Focul se stinge incet iar oamenii încep sa plece acasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si isi vor continua apoi seara ca si cum ar fi iesit de sub o hipnoza. Dar cu ceva au rămas de acolo: cu o multumire de sine, cu o mandrie ca eul lor a fost satisfacut.
Oare daca le-ar cere Dumnezeu, ca pe vremea lui Moise sa se uite la sarpele de arama ca sa traiasca ar face asta?  Oare cati din acesti oameni privesc la crucea lui Isus,  la rastignirea Lui si la faptul ca El, Isus Hristos si-a dat viata pentru noi. Ne facem sarbatori care ne convin si veneram orice ne este placut pretinzand ca Domnul are nevoie sau este voia Lui. Dar Dumnezeu nu are nevoie de nimic din toate acestea.
Plec si eu spre casa si revin un pic mai tarziu pentru a vedea urmarile acestui eveniment.
Era cum mi-am imaginat: ramasita de brad ( acum doar un ciot )  privea neputinciasa la multimea de gunoaie ce imprejmuia locul ritualului. Cat de imperfect a ajuns omul si cat de neputincios e idolul lui.
Auzim discursuri despre progres, despre unire, despre libertate dar uităm despre viaţa de zi cu zi a celui de lângă noi, ne lăudăm că luptăm pentru omenire, dar uităm de omul concret, cerem drepturi peste drepturi şi facem, pasămite pentru a ajuta aşa-numitele pături defavorizate, documente şi rezoluţii interminabile în cadrul unor reuniuni festiviste, unde se cheltuie bani din care s-ar putea hrăni un sat întreg timp de mai multe săptămâni.
Cat de usor ne lăsăm amagiti si purtati de orice val invatatura. Ne avantam cu capul înainte fara a gandi sau a intreba daca e bine sau nu.
Omul, avand libertatea de a alege a alterat, a stricat tot ce a atins. Gandurile lui sunt indreptate numai la rau. Fara Dumnezeu omul nu e nimic.
Mai putem noi sa participam la astfel de evenimente cand stim ca nu se cuvine sa fim acolo? Toate zilele sunt ale Domnului deci ce sarbatori putem avea noi?
Ori cu lumea ori despartiti de lume. Nu putem face compromisuri. Dumnezeu sa ne ajute sa stim cand sa spunem Nu si nu- ul nostru sa fie Nu si da-ul nostru sa fie Da si amin.

Tuesday, 31 December 2013

Ar trebui creştinii să ia parte la petrecerile de Anul Nou?

„DUPĂ-AMIAZA de dinaintea Anului Nou este neobişnuit de liniştită“, a spus Fernando, un medic din Brazilia. „Apoi, a doua zi, începând de la ora 11 dimineaţa, vin încontinuu pacienţi înjunghiaţi sau împuşcaţi, adolescenţi răniţi în accidente rutiere şi soţii bătute. În general, unul dintre factorii responsabili de toate acestea este alcoolul.“
Având în vedere cele de mai sus, nu e de mirare că, într-un ziar brazilian, prima zi a anului este numită ziua internaţională a mahmurelii. O agenţie de ştiri europeană a spus că „Anul Nou este o sărbătoare pentru adepţii ocazionali ai hedonismului“ şi „o nouă rundă a eternei lupte dintre om şi alcool“.
Este adevărat că nu toţi oamenii sărbătoresc Anul Nou bând în exces şi comiţând acte de violenţă. De fapt, mulţi au amintiri plăcute despre această ocazie. „Când eram copii, abia aşteptam să vină Anul Nou“, a spus Fernando, citat la începutul articolului. „Jucam o mulţime de jocuri şi mâncam şi beam tot felul de bunătăţi. La miezul nopţii ne îmbrăţişam, ne sărutam pe obraz şi ne uram «La mulţi ani!».“
În mod asemănător, mulţi spun că petrec de Anul Nou fără să cadă în vreo extremă. Totuşi, creştinii trebuie să analizeze originea şi semnificaţia acestei sărbători larg răspândite. Contravin petrecerile de Anul Nou învăţăturilor Bibliei?
Obiceiuri din trecut
Petrecerile de Anul Nou nu sunt de dată recentă. Unele inscripţii antice arată că ele se ţineau în Babilon încă din mileniul al III-lea î.e.n. Fiind sărbătorit la mijlocul lunii martie, Anul Nou era un eveniment foarte important. În The World Book Encyclopedia se spune că oamenii credeau că, „la acea dată, zeul Marduk decidea destinul ţării pentru anul următor“. La babilonieni, sărbătoarea Anului Nou ţinea 11 zile şi includea jertfe, procesiuni şi rituri ale fertilităţii.
Un timp, la romani anul începea tot în luna martie. Totuşi, în 46 e.n., împăratul Iulius Caesar a stabilit prin lege ca ziua de 1 ianuarie să fie data la care să înceapă anul. Această zi era deja închinată lui Ianus, zeul începuturilor, iar acum avea să marcheze şi prima zi a anului la romani. Deşi s-a schimbat data, atmosfera de carnaval a rămas. La 1 ianuarie, oamenii „se dedau la excese“, se spune în Cyclopedia de McClintock şi Strong, „şi la diverse practici superstiţioase păgâne“.
Chiar şi în prezent, ritualurile superstiţioase ocupă un anumit loc în cadrul petrecerilor de Anul Nou. De exemplu, în unele zone din America de Sud, mulţi întâmpină noul an stând pe piciorul drept. Alţii sună din corni şi aruncă petarde. Cehii au obiceiul ca de Anul Nou să mănânce supă de linte, iar slovacii bagă sub faţa de masă bani sau solzi de peşte. Aceste ritualuri, menite, după părerea celor ce le practică, să alunge ghinionul şi să garanteze prosperitatea, nu fac decât să perpetueze credinţa antică potrivit căreia trecerea de la un an la altul este un timp pentru hotărârea destinelor.
Punctul de vedere al Bibliei
Biblia îi sfătuieşte pe creştini ‘să umble decent, . . . nu în chefuri şi în beţii’* (Romani 13:12–14; Galateni 5:19–21; 1 Petru 4:3). Întrucât petrecerile de Anul Nou sunt în general caracterizate chiar prin acele excese pe care le condamnă Biblia, creştinii nu trebuie să ia parte la ele. Aceasta nu înseamnă că creştinii sunt persoane care strică cheful altora. Dimpotrivă, ei ştiu că Biblia le spune în repetate rânduri închinătorilor adevăratului Dumnezeu să se bucure, iar aceasta din numeroase motive (Deuteronomul 26:10, 11; Psalmul 32:11; Proverbele 5:15–19; Eclesiastul 3:22; 11:9). Biblia afirmă, de asemenea, că mâncarea şi băutura însoţesc deseori bucuria. — Psalmul 104:15; Eclesiastul 9:7a.
Totuşi, după cum am văzut, sărbătorile de Anul Nou îşi au rădăcinile în obiceiuri păgâne. Închinarea falsă este necurată şi detestabilă în ochii lui Dumnezeu, iar creştinii resping practicile care au asemenea origini (Deuteronomul 18:9–12; Ezechiel 22:3, 4). Apostolul Pavel a scris: „Ce asociere are dreptatea cu nelegiuirea? Sau ce părtăşie are lumina cu întunericul? În plus, ce armonie există între Cristos şi Belial?“ Pe bună dreptate, Pavel a adăugat: „Încetaţi să mai atingeţi lucrul necurat“. — 2 Corinteni 6:14–17a.
Creştinii sunt, totodată, conştienţi că participarea la ritualuri superstiţioase nu garantează fericirea şi prosperitatea, ci atrage dezaprobarea lui Dumnezeu (Eclesiastul 9:11; Isaia 65:11, 12). În plus, Biblia îi sfătuieşte pe creştini să fie moderaţi şi să dea dovadă de stăpânire de sine (1 Timotei 3:2, 11). Bineînţeles, nu ar fi potrivit ca cineva care pretinde că respectă învăţăturile lui Cristos să ia parte la o petrecere caracterizată prin excese.
Indiferent cât de atrăgătoare şi de plăcute ar fi petrecerile de Anul Nou, Biblia ne spune ‘să încetăm să mai atingem lucrul necurat’ şi „să ne curăţăm de orice întinare a cărnii şi a spiritului“. Celor ce ascultă de aceste sfaturi Dumnezeu le oferă cu căldură următoarea garanţie: „Eu vă voi primi. . . . Eu vă voi fi tată, iar voi îmi veţi fi fii şi fiice“ (2 Corinteni 6:17b—7:1). Într-adevăr, celor ce îi sunt loiali el le promite binecuvântări şi prosperitate pentru eternitate. — Psalmul 37:18, 28; Revelaţia 21:3, 4, 7.
www. wol.jw.org

[Notă de subsol]
Când Pavel a vorbit despre „chefuri şi . . . beţii“ e posibil să se fi referit şi la cei care luau parte la petrecerile de Anul Nou, întrucât acestea erau foarte răspândite în Roma secolului I.

Sunday, 29 December 2013

Templul lui Isus sau templul lui Moş Crăciun?

“Minunata” şi bine cunoscuta melodie “Santa Claus is coming to town” (Moş Crăciun vine în oraş): primele versuri spun “mai bine ai grijă, mai bine nu a-i plânge; îţi spun eu de ce: Moş Crăciun vine în oraş”. Acestea nu sunt veşti bune. Acestea sunt veşti rele. 
 Nici un strop din Scriptură în aceste versuri. Dar avem veşti mult mai bune. Veşti pentru păcătoşi; veşti bune. 
Toată lumea îşi petrece vacanţa-concediul păcătuind. Toată lumea! 
Aşa că dacă acest Moş Crăciun ar ştii ce faci, ai fii pierdut. Şi eşti pierdut! Suntem pierduţi astfel. 
Însă poţi să alegi: templul lui Isus sau templul lui Moş Crăciun. 
Isus nu îţi spune “mai bine ai grijă, mai bine nu ai plânge”; El nu spune asta! El spune “oricine vine la Mine, NU îl voi izgoni afară!” Acestea sunt veşti bune! Aceasta este vestea bună  pe care o poţi primi!

 www.totalschimbat.ro

Nu lua, nu gusta, nu te atinge..?

Cand e vorba de crestini, foarte multa lume confunda doua lucruri total diferite: "nu ai voie" si "nu e bine".
Nici o biserica sau o religie nu iti poate interzice un lucru sau altul. Dar am observat ca persista aceasta idee gresita atat in relatia cu cei necredinciosi cat si cu cei din diferite culte sau denominatiuni. 

Nu spune nimeni ca nu ai voie sa mananci sau sa bei ce doresti. S-a inteles total gresit. Nu actiunea sau continutul conteaza si rezultatul sau consecinta. Daca bei, teoretic nu e rau, dar rezultatul acestei actiuni va fi unul rau ( betie, acte savarsite sub influenta alcoolului, pangarirea trupului, etc ). La fel, poti sa mananci cat vrei si ce vrei dar sunt sanse ca rezultatul sa fie unul negativ ( imbuibare, imbolnavire, lacomie, etc. ).
 Nu ce intra spurca pe om ci ce iese.( Matei 15:10-11,17-20 ). 

Poti sa asculti ce muzica vrei dar comportamentul tau, psihicul tau, starea ta va fi conforma cu aceasta. Poti sa te imprietenesti cu cine vrei dar acest lucru va avea desigur urmari pozitive sau negative.
Rezultatul asocierii fiilor lui D-zeu cu fetele oamenilor a fost idolatria ( desi acolo era o porunca ). E inevitabil sa nu apara pacatul si tocmai de aceea e bine sa fim cumpatati in toate lucrurile si atenti la purtarea noastra ( si sa respectam indrumatorul, indreptarul crestinului, care este Biblia ).

Coloseni 2:7-8, 16-17, 20-23.
"fiind inradacinati si ziditi in El, intariti prin credinta, dupa invataturile care v-au fost date, si sporind in ea cu multumiri catre Dumnezeu.
Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos."

"Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat,
care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos."

"Daca ati murit impreuna cu Hristos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea:
"Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!"?
Toate aceste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti,
au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti."

Thursday, 26 December 2013

...despre luminite stridente, brazi impodobiti.. si Disneyland

Pe cand ma gandeam si eu, alaltaieri, ca in sfarsit vom intra in normalitate si ca anul acesta vecinii nu o sa-si mai cocoteze pe balcoane, acoperisuri, geamuri sau pe garduri tot felul de instalatii luminoase, coronite, braduleti, globuri, etc., imi dau acum seama ca m-am inselat, din nou.
Nu e anul schimbarii..nu acesta.
Au fost doar prinsi mai nepregatiti ca anul trecut si de aici intarzierea ( falsa mea speranta ). Poate 2014 ?

Acum e bine. E frumos pe strada mea. Seamana a Disneyland. Se ia un GPS ( volum maxim ), se inchide ochii si se purcede spre destinatie( sperand ca nimeresti casa ). Ai si varianta clasica... daca vrei sa ajungi acasa hipnotizat, cu dureri de ochi si vedere incetosata.

Las in urma casele, inca neninse, si ma opresc pentru cateva minute ca sa privesc luminitele multicolore ce se zareau la toate geamurile blocurilor. Primele ganduri care mi se infiripa in minte sunt: amalgam de culori, kitsch* ieftin si strident, haos total. Oare cand vom scapa de toate aceste obiceiuri pagane si fara sens ? E secolul 21 totusi..
Stim cu totii ce se colinda mai nou de craciun: cantece si colinde antisemite sau cu tematici necrestine. In loc sa amintim de nasterea lui Isus si scopul venirii lui Hristos noi impodobim brad si cinstim acea bucata de lemn cantand "O, brad frumos" si alte colinde care nu au nici o origine biblica sau crestina.
"Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” - 1 Imparati 18:21

Cititi cu atentie pasajul urmator:

"Caci obiceiurile popoarelor sunt desarte. Taie un lemn din padure; mana mesterului il lucreaza cu securea; il impodobeste cu argint si aur, si ei il tintuiesc cu cuie si ciocane ca sa nu se clatine.
Dumnezeii acestia sunt ca o sperietoare de pasari intr-un ogor de castraveti si nu vorbesc; sunt dusi de altii, pentru ca nu pot sa mearga. Nu va temeti de ei, caci nu pot sa faca niciun rau si nu sunt in stare sa faca niciun bine.
Toti laolalta sunt prosti si fara minte, stiinta idolilor nu este decat desertaciune, e lemn! 
Ei aduc din Tarsis foite de argint si aur din Ufaz; mesterul si mana argintarului le pun in lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite in albastru si in purpura, toate sunt lucrate de mesteri iscusiti. 
Atunci se arata omul cat este de prost cu stiinta lui, si orice argintar ramane de rusine cu chipul lui cioplit; caci idolii lui nu sunt decat minciuna si nu este nicio suflare in ei; sunt un lucru de nimic, o lucrare inselatoare, si vor pieri, cand va veni pedeapsa." - Isaia 3-5, 8-9, 14-15

© Florin Cojan
 

------------------------------------
* pleonasm intentionat
Kitsch= este un termen care provine din limba germană și denotă stil prost, de prost gust, deseori în legătură cu diletantism artistic. De obicei kitsch se folosește în legătură cu obiecte pseudo-artistice de prost gust, față de stiluri cu adevarată valoare artistică și estetica sofisticată.
         = este cea mai largă categorie sau gen artistic, reprezentând arta simplificată ieftin și adesea produsă în serie, care apelează la stridență, artificiu, zgomot și pompă pentru a reține atenția, pentru a zgâlțâi simțul, pentru a satisface fără probleme și consecințe, pentru a fi fără prea multă bataie de cap sau filozofie.



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


FOLLOW US

Follow us by:


::: Wild-Voice.Blogspot.com :::



Copyright © Wild-Voice 2019 .All rights reserved




Creative Commons License