Voia lui Dumnezeu cu privire la noi: cresterea in credinta [ O viata de biruinta ]

Adevarata crestere in credinta este recunoscuta in roada credintei si a Duhului Sfant ( vezi Iaon 15:1-8; Gal. 5:22 ). De cate ori ni se cere noua, in calitate de copii ai lui Dumnezeu, in mod special in epistolele apostolilor, sa crestem in credinta ! Cat de mult suntem avertizati sa ramanem in Domnul Isus Hristos si sa umblam prin Duhul ! De cate ori citim ca trebuie sa lepadam la cruce firea plina de nelegiuire a pacatului, felul desert de vietuire pe care-l mosteniseram de la parintii nostri si pe vechiul Adam ( Rom. 6-1-11; Efes. 4:22-24; Col. 3:5-9, 1 Pet. 1:18 )!

Depinde de decizia fiecarui credincios in parte daca el creste sau nu in credinta. Astfel, exista oameni care sunt credinciosi doar de zece ani, dar care se afla deja in starea de adulti in credinta ( Efes. 4:13 ). Pe de alta parte, se pot intalni in adunarea lui Isus Hristos credinciosi care, desi se afla pe calea credintei de ani sau zeci de ani, cresterea lor in credinta a stagnat inca de la inceputul ei. Ei au ramas copilasi si copii in credinta. Asa cum copii din viata pamanteasca cad si plang adesea, tot asa si acesti copilasi in credinta cad tot mereu in pacat. Ei umbla dupa lucrurile firii pamantesti; gandirea si umblarea lor se realizeaza mai ales in felul pamantesc si omenesc. Cate necazuri sunt in adunare din aceasta cauza ! Cum, intr-o familie, copii se pot hartui si certa neinduplecati, deoarece fiecare vrea sa se impuna, asa se hartuiesc si se cearta copii si minorii in credinta. Ei sunt incapatanati si impietriti, deoarece vechiul Adam, eul, mai este inca puternic in ei. Lor le lipseste smerenia si dragostea. Ei ii barfesc pe ceilalti credinciosi, deoarece le lipseste privirea duhovniceasca patrunzatoare si puterea launtrica de a purta sarcinile celorlalti. Ei sunt copilasi, minori in credinta. Ei sunt "cei slabi", despre care Pavel le scrie romanilor ( Rom. 14:1-2; 15:1-3 ). Cat de dureroasa era,  spre expemplu, starea credinciosilor din Corint ! Ei erau vizibil "prunci" si "lumesti", care, desi se laudau cu darurile Duhului si cu cunostintele lor inalte, cu toate acestea ei ramasesera copilasi, minori in credinta. Cu cat cineva este mai mult timp credincios si a crescut mai putin in credinta, cu atat sunt mai mari greutatile pe care le cauzeaza el. Cat de diferit ii descrie insa Ioan in prima sa epistola pe tinerii si pe parintii in credinta ( 1 Ioan 2:13-14 )! Ei au o adanca experienta in credinta si putere duhovniceasca sa-i poarte pe ceilalti. Ei nu se gandesc la ei insisi, ci mai intai la ceilalti si traiesc in smereniea si blandetea lui Hristos.

Starea normala in viata de credinta este deci o crestere directionata precis, continua, in Domnul, in harul Sau si in cunoasterea Sa: "Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez" ( Ioan 3:30 , vezi si 1 Pet. 2:2 ) ".. si credinta voastra merge mereu crescand .. " ( 2 Tes. 1:3 ). Acestea sunt versete centrale din nesfarsita bogatie a Sfintei Scripturi. A doua epistola a lui Petru incheie cu cuvintele : ".. ci cresteti in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru, Isus Hristos. A lui sa fie slava, acum si-n ziua vesniciei ! Amin " ( 2 Pet. 3:18 )

J.L , Evangelium Mission