Da, ni se cere sa ne bucuram intotdeauna, caci un duh mahnit e uscaciunea oaselor. Sa aruncam toate ingrijorarile in bratele Tatalui ceresc, caci El insusi poarta grija noastra.
De multe ori insa ne ingrijoram mai mult de viata noastra si ii dam lui Dumnezeu ce ramane...Ii punem la tron rebuturile noastre, primul ceas din zi, fuseriti de somn si ultima ora, imbatati de oboseala.
Frate/ Sora, ingrijoreaza-te daca stai mai mult in oglinda si mai putin in rugaciune.
Ingrijoreaza-te daca mai mult te plangi, decat sa canti spre cer cu multumiri.
Te ingrijoreaza daca vorbesti mai mult cu oamenii si mai putin cu Dumnezeu.
Fii chinuit de ingrijorare daca sufletul nu-ti tanjeste dupa Cer.
Ingrijoreaza-te daca inima nu ti-e plina de dragoste, caci acolo nu locuieste Dumnezeu.
Lasa-te macinat de ingrijorarea unor genunchi neobisnuiti cu rugaciunea.
Ingrijoreaza-te de casa ta din cer.
Ingrijoreaza-te cand inima ti-e mahnita si posaca.
Creste in ingrijorare atunci cand sufletul nu-ti tanjeste dupa sfintenie.
No comments:
Post a Comment
Leave A Comment »