“Statele Unite ale Europei” – o idee veche cât Europa
Preşedintele Traian Băsescu a surprins multă lume din România atunci când a vorbit despre Statele Unite ale Europei. În realitate, ideea este veche. Mai veche decât România modernă sau chiar decât bisericile pictate din nordul Moldovei.
Oficial, istoria Uniunii Europene începe cu Tratatul de la Roma din 1957. Semnatarii acestuia, şefii de guverne din Franţa, Germania Federală, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg sunt astăzi numiţi "părinţi fondatori". Puteţi vedea busturile lor - dacă nu s-or fi degradat cu totul - într-un scuar din Parcul Herăstrău din Bucureşti.
Dar ideea unei uniuni europene ( cu "U" mic) este chiar mai veche decât Statele Unite ale Americii.
Există însă o deosebire: dacă proiectul american a fost mai curând unul liberal şi civic, proiectul european s-a concentrat îndeosebi pe asigurarea păcii. Un deziderat milenar, pe care Europa l-a atins - parţial, dacă luăm în considerare războaiele din fosta Iugoslavie - de-abia în ultimii 65 de ani.
De fapt, ideea federală europeană nu este deloc nouă, ea este la fel de veche ca şi pietrele pe care le putem vedea astăzi în cetăţile greceşti. Platon a fost primul gânditor care a susţinut ideea păcii prin organizarea de confederaţii. În acea vreme, cetăţile grecesti dispuneau de instituţii religioase şi politice comune, care soluţionau diferenţele dintre cetăţi - Consiliul Amfitrionilor, un embrion al Consiliului European de azi.
În epoca romană, ideea păcii europene, Pax Romana, avea în vedere unificarea întregii Europe, dar sub dominaţia romană.
Apoi, una dintre ideile fundamentale ale creştinismului a constituit-o unitatea lumii creştine, bazată pe ideea universalismului creştin.
Unitatea europeană, în cadrul "nucleului dur" franco-german, a fost realizată pentru scurt timp sub Carol cel Mare (742/748 - 814). Cei care ajung în oraşul german Aachen, situat nu departe de graniţele ( azi, formale) cu Belgia şi Olanda, pot vedea minutata catedrală ctitorită de Carol cel Mare, unde este şi înmormântat.
Apoi, una dintre ideile fundamentale ale creştinismului a constituit-o unitatea lumii creştine, bazată pe ideea universalismului creştin.
Unitatea europeană, în cadrul "nucleului dur" franco-german, a fost realizată pentru scurt timp sub Carol cel Mare (742/748 - 814). Cei care ajung în oraşul german Aachen, situat nu departe de graniţele ( azi, formale) cu Belgia şi Olanda, pot vedea minutata catedrală ctitorită de Carol cel Mare, unde este şi înmormântat.
În evul mediu au apărut, în diverse perioade, tot felul de idei legate de unitatea europeană, ca soluţie pentru asigurarea păcii pe frământatul continent.
Marele poet italian Dante Aligheri, în „De monarhia", (1303), preconiza o soluţie de tip federalist a Europei.Dar şi numeroşi monarhi europeni luminaţi erau animaţi de aceleaşi idei ale unei federaţii europene.
În perioada modernă, J. J. Rousseau vedea o „republică europeană", ca o cale pentru asigurarea păcii şi emanciparea popoarelor.
Napoleon I a pus campania sa e cuceriri tot sub semnul unităţii europene. „În curând, în Europa se va forma cu adevarat un singur popor si fiecare, oriunde ar calatori, s-ar gasi tot timpul în patria comună", spunea el.
Napoleon I a pus campania sa e cuceriri tot sub semnul unităţii europene. „În curând, în Europa se va forma cu adevarat un singur popor si fiecare, oriunde ar calatori, s-ar gasi tot timpul în patria comună", spunea el.
Filosoful german Immanuel Kant lansează, primul, în 1785, ideea unei „Societăţi a Naţiunilor" pe baza unui „Stat de Drept" internaţional.
După primul război mondial, constituirea, la Geneva, a Societăţii Naţiunilor - al căerei preşedinte a fost, în două rânduri, strălucitul diplomat român Nicolae Titulescu - a marcat un prim pas important spre ideea europeană.
După primul război mondial, constituirea, la Geneva, a Societăţii Naţiunilor - al căerei preşedinte a fost, în două rânduri, strălucitul diplomat român Nicolae Titulescu - a marcat un prim pas important spre ideea europeană.
Şi gânditori romantici români, precum Nicolae Balcescu , Ion Ghica, Dumitru Brătianu , C. A. Rosseti, au susţinut la rândul lor aceaşi idée europeană.
La Congresului pacifist de la Paris din 1849, Victor Hugo a rostit celebrele cuvinte: „Va veni ziua când armele vor cadea din mâini si bombele tunurilor vor fi înlocuite cu cuvântul si cu dreptul de vot universal al popoarelor ... Şi va veni ziua când vom vedea două grupări uriaşe: Statele Unite ale Europei şi Statele Unite ale Americii dându-şi mâna prieteneasca peste ocean...".
La Congresului pacifist de la Paris din 1849, Victor Hugo a rostit celebrele cuvinte: „Va veni ziua când armele vor cadea din mâini si bombele tunurilor vor fi înlocuite cu cuvântul si cu dreptul de vot universal al popoarelor ... Şi va veni ziua când vom vedea două grupări uriaşe: Statele Unite ale Europei şi Statele Unite ale Americii dându-şi mâna prieteneasca peste ocean...".
La 7 septembrie 1929, la Geneva, în cadrul Societăţii Naţiunilor, primul ministru francez Aristide Briand a propus Adunarii generale să creeze nimic mai ăuţin decât o uniune federală europeană.Dar răspunsurile guvernelor au fost prudente, chiar negative.
Spre sfârşitul celul de-al doilea război mondial, Winston Churchill îi adreseaza ministrului de externe Anthony Eden un memorandum asupra „Statelor Unite ale Europei". Cu prilejul unei conferinte la Universitatea din Zürich, pe 19 septembrie 1946, Churchill propunea constituirea unor State Unite ale Europei, spunând: „Noi trebuie sa creăm ceva de genul Statelor Unite ale Europei. Primul pas este formarea unui Consiliu al Europei. Daca la început nu toate statele Europei vor să intre în Uniune, trebuie ca noi sa lucrăm pentru a alătura şi uni acele state care o doresc şi o vor."
Peste puţin mai mult de un deceniu, liderii a şase state europene puneau, la Roma, bazele Uniunii Europene de astăzi. Ce s-a întâmplat între timp, cunoaştem. Viitorul depinde de felul în care Europa va şti să răspundă actualei crize.
www.adevarul.ro
No comments:
Post a Comment
Leave A Comment »