Cresterea in credinta are loc prin infrangerea celui rau si prin despartirea de lume [ O viata de biruinta ]

Ioan scrie in prima sa epistola ca noi, copii lui Dumnezeu, trebuie sa biruim lumea ( 1 Iaon 4:4, 5:4), apoi adauga: " Copilasilor, paziti-va de idoli ! " ( 1 Ioan 5:21 ). Nu poate avea loc nici o crestere in credinta fara despartirea de firea pacatoasa a lumii acesteia si de toti idolii ei. De aceea, copii lui Dumnezeu sunt chemati la o veghere deosebita. Biruinta are loc intotdeauna in lumea " din afara " si in cea " dinauntru ". Referitor la lumea " din afara ", cu toate poftele si placerile ei trecatoare, poetul spune pe buna dreptate:

" Placerile din lume ca spume le cunosc,
produc amaraciune, si chin far-de-folos ! "

Insa mai exista si lumea " dinauntru ", in inima noastra, in " vechiul nostru Adam ". Conform Romamni 7:1-25, in noi locuieste, ca si mai inainte, legea pacatului, astfel ca noi facem intotdeauna raul, pe care, de fapt, nu vrem sa-l face, si nu facem binele, pe care vrem sa-l facem. Noi trebuie sa biruim prin puterea Duhului Sfant si sa ne intarim in omul " dinauntru ". Atunci vom avea parte si de o adevarata crestere.

Daca, prin pacat, exista in viata credinciosului obstacole si piedici, el nu poate creste in credinta. Cercul alb din inima sa ramane in acelasi stadiu, in timp ce partea intunecata din inima lui se impietreste si mai mult prin pacat : incepe impietrirea ( vezi Evr. 3:7,8,13 ). Cel nascut din nou poate fi de 40 sau chiar de 50 de ani credincios, dar, din punct de vedere duhovnicesc, el mai este inca un copil. Din pacate multi credinciosi " se opresc " la aceasta treapta a cresterii, ei raman copii in credinta. Intalnesti dupa ani de zile astfel de frati si surori si constati cu mahnire ca ei n-au crescut deloc. Uneori, anumite obstacole au facut imposibila, zeci de ani, cresterea in viata de credinta a copiilor lui Dumnezeu.

Cauza principala este aceea ca ei abia mai citesc Biblia si/sau n-aplica in viata lor Cuvantul lui Dumnezeu citit. Ei traiesc in neascultare fata de Dumnezeu si se hranesc cu firea, cu natura acestei lumi. Multi copii ai lui Dumnezeu isi otravesc, pentru un timp lung, vita de credinta, in mod special prin consumul massmediei moderne. Prin aceasta intunericul, negrul pacatului din viata lor este aprovizionat permanent si este intarit " omul vechi ". Prin pacat inima devine din ce in ce mai impietrita si mai dura. Consecinta acestor lucruri nu se lasa asteptata, credinciosul nu mai poate creste in credinta. El ramane la treapta de copil si nu mai progreseaza.

In concluzie, trebuie sa spunem ca obstacolele pe calea cresterii in credinta sunt pacatele, lipirea de pacat, lipsa despartirii voite de natura lumii si eul mandru si arogant, care nu este socotit rastignit impreuna cu Hristos ( Rom. 6:1-11 ). Cine se preda insa pe deplin Domnului Isus Hristos si moare fata de propriul sau eu, acela va creste prin Duhul si se va intari. Un astfel de credincios creste incet si continuu spre un tanar in credinta si spre fiul, respectiv fiica lui Dumnezeu ( 1 Ioan 2:13,14; 2 Cor. 6:18 ).

Das Leben im Sieg, Evangheliums Mission