Renasterea Imperiului Roman tot mai aproape?

Italia propune înfiinţarea unei armate europene

"Dacă ar exista o armată europeană, Italia ar putea trimite avioane, Franţa ar putea trimite tancuri, Marea Britanie ar putea trimite vehicule blindate şi, astfel am optimiza folosirea resurselor. Poate că nu vom ajunge imediat acolo, dar aceasta este idea unei armate europene"

"Dacă nu găsim o politică externă comună, există riscul ca Europa să devină irelevantă. Vom fi întrecuţi de G2, format din America şi China, adică axa Pacificului, iar axa atlantică va fi uitată. " (citeste tot articolul)

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Multa lume vorbeste si se intreaba acest lucru. Multe biserici sustin pe baza biblica aceasta, altii pe baza istoriei, altii nu cred in asa ceva. Renasterea Imperiului Roman. Este acest lucru posibil? Ce efecte va avea asupra ordinii mondiale existente? Incercam sa aflam in cele ce urmeaza atat din perspectiva politica cat si religoasa.


Europa, nordul Africii şi o parte a Orientului au fost unite politic sub autoritatea Romei.
De două mii de ani Imperiul Roman a rămas modelul „societăţii perfecte bazată pe
proprietatea privată“(Marx), modelul sistemului de menţinere şi instaurare a puterii, pe care
l-au aplicat în limita capacităţilor de care au dispus toate marile puteri dezvoltate ulterior.
În diferite forme, toţi cei care au vrut să domine lumea s-au declarat continuatorii
Romei.Germanii, cei mai loiali războinici ai Imperiului Roman, după desrtămarea acestuia
au fondat Sfântul Imperiu Romano–german. Statele Unite ale Americii în ultima jumătate
de secol se declară cel mai fidel urmaş. Prin megaconstrucţiile ce le ridică în ultimii ani,
fără precedent în istorie şi prin gândirea unui nou cod civil fundamentat pe opera lui
Justinian, China se raportează la simbolul etern al puterii. Imperiul colonial britanic a
dăinuit în timp pentru că a aplicat cel mai bine lecţia romană iar azi, când vor să recupereze
poziţia pierdută după război studiază cu asiduitate „modelul modelelor”. Toata omenirea are ca parametru Imperiul Roman!
Roma înseamnă cea mai mare putere militară a antichităţii, cea mai instruita si dotata armată. Legiunile romane sunt prima armată profesionistă din lume alcătuită din cei mai renumiti razboinici ai imperiului ce au dezvoltat cu maiestrie regulile razboiului
umiţi războinici ai imperiului ce au dezvoltat cu măiestrie regulile războiului.
Germanicii, tracii şi ibericii au adus victoriile prin care superputerea devenea tot mai intinsă, iar colonizarea asigurată de ei a impus latina vulgata ca limbă comună. Colonizarea asiduă dusă de metropolele europene a însemnat, înainte de toate,
exportul în întreaga lume a sistemului de drept roman. Prin intermediul său cuceritorii şi-au
legitimat puterea pe toate continentele, au organizat teritoriul şi societatea după propriile
interese, au obţinut monopolul schimburilor comerciale pe plan mondial şi au asigurat
creşterea spectaculoasă a statelor europene ce au devenit „împăratul împăraţilor”.
Friedrich Karl von Savigny spunea că dreptul roman şi religia creştină sunt factorii
de unitate pentru întreaga lume. Cu atât mai mult Europa are ca liant cele două componente
ale suprastructurii ce au determinat în mare măsură evoluţia comună şi dau compatibilitatea
de sistem necesară Uniunii.
Rămâne ca pildă pentru Uniunea Europeană şi toate greşelile sale ne
învaţă ce trebuie evitat. Universalismul imperiului şi al papalităţii rămân în istoria Europei,
chiar dacă feudalismul a adus divizarea teritorială şi supremaţia statului provenit din
gândirea Greciei antice. Fărâmiţată ulterior politic, religios şi lingvistic, Europa a ajuns la
jumătatea mileniului al doilea o mare putere militară, suveranităţi bine definite, cu o
economie solidă şi un aparat birocratic bine organizat.

Europa comună a fost nu doar lumea ideilor, ci mai presus de toate a faptelor, a
marilor proiecte politice realizate de voinţe ce au mobilizat energiile şi resursele spre cele
mai îndrăzneţe orizonturi.

Încetarea Războiului Rece a dat compatibilitatea de sistem ce a permis extinderea construcţiei comunitare la
dimensiunile istorice ale spaţiului de cultură şi civilizaţie asimilat cu Europa, iar întreaga sa
moştenire dă premisa necesară construirii prezentului prin soluţii ce pot permite reafirmarea
sa ca lider mondial.
De fapt de la inceput acesta a fost si principalul scop al acestei organizatii mondiale, Uninea Europeana. Primul slogan sugereaza chiar acest lucru: unitatea mondiala--> putere mondiala (implicit). AStfel Uniunea Europeana a luat finta sub sloganul " Many tongues one voice" . Mai mult de remarcat este chiar cladirea Parlamentului European din Bruxell care are forma forma turnului Babel neterminat. Intr-un documentar realizat de o televiziune israeliana, intrebat fiind, un ziarist local din Bruxell a fost intrebat daca cunoaste insemnatatea arhitcturii acestei cladiri, raspunsul sau a fost prompt: Da. reperezinta turnul Babel. Desi arata ca o cladire inca in constructie aceasta este terminata si este chiar sediul ultramodern al Parlamentului European. Varianta moderna a Turnului Babel. De asemenea de remarcat este si simbolul ales de UE: o femeie calarind pe o fiara. Desi aparent aceasta ne duce cu gandul la legenda Europei aceasta nu are nici o legatura cu simbolul UE. De fapt asa cu arata si afisul infiintarii UE toate aceste lucruri ne duc cu gandul la un nou imperiu.
Femeia calarind pe fiara reprezinta de fapt Biserica Romano-Catolica controland noul Imperiu Roman, Uniunea Europeana cu autoritatea suprema din nou ca la inceput. Roma, mai exact Vaticanul. Acest simbol este prezent si pe moneda de 2 eur sau chiar pe timbre sau carti postale.




Majoritatea învăţătorilor Bibliei sunt de aceeaşi părere şi anume, că prin noţiunea „curva cea mare” este vorba despre biserica Romei care şade pe şapte munţi şi domneşte. Dintre toate bisericile care există, numai biserica Romei este un stat pământesc cu teritoriu suveran, o ţară independentă cu schimb de ambasadori, aşa cum este între naţiuni. În felul acesta, Vaticanul are la dispoziţie toate canalele diplomatice de legătură cu guvernele lumii. Papa este şi «şef de stat» şi de aceea el este primit cu onoruri militare la vizitele sale de stat.
Simbolul femeii care călăreşte pe fiară înseamnă clar: puterea religioasă are mâna asupra puterii lumeşti. Femeia necredincioasă ţine frâul în mâini şi dirijează puterea lumească pe care călăreşte. „Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.” Dacă cineva a vizitat vreodată visteriile Vaticanului, atunci ştie despre ce se vorbeşte aici. (2 Tes. 2; Ez. 28)
Împărăţia Romană mondială este de nedespărţit de biserica romană. În zilele lui Constantin ea a început ca biserică imperială, apoi a devenit biserică naţională şi pe urmă biserică de stat. Desfăşurarea religioasă s-a încheiat cu cea statală, şi din instituţia religioasă s-a format o structură statală, şi anume „ statul bisericesc” , care a existat peste veacuri. Nici o altă biserică, de la „ biserica din Răsărit” şi pînă la biserica anglicană mondială, nu are, în calitate de instituţie religioasă, caracter de stat. Biserica romană este în mod oficial un stat independent în cadrul altui stat, aceasta este puterea politică cea mai importantă pe pămînt. Vaticanul întreţine relaţii diplomatice cu peste 100 de ţări, aceasta înseamnă schimb de ambasadori cărora Sfîntul Scaun le-a dat denumirea de „ nunţiu” . De ce nu are astfel de relaţii diplomatice şi o altă biserică recunoscută? De ce numai biserica Romei? Pentru că aceasta este o formaţie politico-statală care, în sens spiritual, are menirea să răspundă de toţi cei care aparţin tuturor statelor.

La vizitele papale totul decurge ca la vizitele unui şef suprem de stat, unde acesta trebuie să fie primit cu toate onorurile. Cînd Hristos a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu, S-a referit El oare la „ biserica romană” , pe care papii au ridicat-o în faţa ochilor lumii? Poate această putere mondială politică, economică şi religioasă să fie Biserica lui Hristos?

Conform celor văzute de proorocul Daniel în vedenii, aflăm că pînă la sfîrşitul acestei civilizaţii sînt prevăzute patru împărăţii mondiale. Ultima este Împărăţia Romană mondială (Dan. 2+7). Evoluţia acestor împărăţii mondiale este dovedită de istorie: împărăţia babiloniană a durat din 606-538 î. Hr., împărăţia mezilor şi a perşilor din 538-330 î. Hr.; a urmat apoi împărăţia greacă sub Alexandru cel Mare, care a durat din 330-30 î. Hr. Începînd cu anul 30 î. Hr., Împărăţia Romană mondială, care va dura pînă la sfîrşitul direct al acestei epoci, a preluat dominaţia. Aceste patru împărăţii au fost simbolizate în Daniel 7, prin patru animale. În proorocia biblică un animal simbolizează întotdeauna o putere, o împărăţie sau un domnitor care şi-a exercitat puterea (Dan. 7, 17+23).
În ultimii două mii de ani Roma şi-a exercitat puterea prin toate metodele posibile. Mai întîi în chip politico-păgîn, apoi în chip politico-păgîno- creştin . Fie de către împăraţi, fie, mai tîrziu, de către papi - întotdeauna s-a urmărit extinderea, întărirea şi restabilirea graniţelor acestei împărăţii. Aceasta se realizează cu toate mijloacele posibile. Toate celelalte împărăţii, pînă la „ imperiul britanic” , s-au destrămat şi au trebuit să se încadreze în dezvoltarea generală. Şi împărăţia sovietică a căzut, iar blocul răsăritean este reorganizat pentru ca această unică „ împărăţie mondială” să ia fiinţă. Această desfăşurare este socotită de către biserică o biruinţă contra comunismului, aşa cum s-a proclamat la Sinodul European de la Roma, în noiembrie/decembrie 1991. Decăderea bruscă a comunismului înseamnă progresul catolicismului mondial. Papii şi împăraţii îşi împărţeau puterea. Astăzi am numi aceasta „ joint-venture” sau „ power-sharing” . Ei au domnit parţial în împărăţia lor cu o brutalitate de nedescris. Împărăţia Romană mondială, compusă din puterea politică, economică şi religioasă, se ridică acum din nou înaintea noastră şi se extinde. O Europă unită a fost visul dintotdeauna al papilor, dar în profeţia din timpul sfîrşitului ea joacă cel mai mare rol.

Indiferent de forma de guvernare din diferitele ţări care au făcut parte din această Împărăţie Romană sau care fac parte acum - formele de stat şi de guvernare au venit şi au trecut, dar „ biserica imperială” a supravieţuit şi a rămas de fier. Pentru a se impune opiniei mondiale, Vaticanul va atrage şi va cuprinde toate celelalte religii instaurîndu-şi dominaţia ocrotitoare. Astăzi nu se mai aruncă blesteme şi nici nu mai este excomunicat careva, astăzi tuturor li se întind braţele. Papa primeşte în audienţă, în aceeaşi săptămînă, un politician din Israel şi pe şeful Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei; la el vin responsabilii politici şi religioşi din toate ţările, indiferent de aspectul ideologic sau politic. Toţi şi-au dat seama că fără o vizită făcută papei nu-şi găsesc respectul necesar nici măcar în propria lor ţară. În mod sigur preşedintele american George Bush a ascultat de consilierii săi cînd a vizitat Europa, în mai 1989, făcîndu-i, mai întîi, din politeţe, o vizită papei. Mihail Gorbaciov, ca mulţi alţii, a procedat la fel. Şi unirea Germaniei a fost hotărîtă acolo pe plan politic. După începutul unirii, în noiembrie 1989, cancelarul Helmut Kohl i-a mulţumit papei în mod oficial, din Berlin, pentru ajutorul lui puternic. Astfel se face politica mondială (Apoc. 17, 2+18).

Conform profeţiei biblice, după toate războaiele care au avut loc va fi proclamată o pace aparentă; duşmanii istorici vor deveni prieteni, ca să se împlinească ce este scris: „ Cînd vor zice: ‘Pace şi linişte!’ ” (1 Tes. 5, 3). Toată Europa este cuprinsă de o schimbare. În est şi în vest oamenii intervin pentru pace, ei au demonstrat cu lozincile „ Din săbii să facem pluguri” sau „ Pace fără arme” . În ultimul timp s-au realizat progrese mari la tratativele de pace. Această pace politică nu va fi declarată de nici un politician, ci de Antihristul, care va domni atunci şi care se va prezenta ca iniţiator şi ca mediator. în anul 1900, văzătorul rus Vladimir Soloviov a publicat renumita lui lucrare ‘Scurtă povestire despre Antihrist’ . El îl pune pe ‘omul viitorului’ să vorbească în faţa Congresului mondial al popoarelor următoarele cuvinte: ‘Popoare ale pămîntului! Pacea mea v-o dau vouă!’ şi încheie astfel: ‘Popoare ale pămîntului, făgăduinţele s-au împlinit. Pacea mondială veşnică este asigurată pentru că de acum înainte există pe pămînt o putere centrală care este mai tare decît celelalte puteri în parte sau în totalitatea lor şi de acum înainte nici o putere nu va îndrăzni să spună război, cînd eu zic pace. Popoare ale pămîntului! Pacea să fie cu voi!’ ” Astfel de cuvinte vor ieşi din gura căpeteniei religioase, care determină politica într-o mare măsură. Acest om nu va fi nici ateu, nici iudeu, nici musulman, nici budist, nici hindus. Este vorba despre un om încununat, care se consideră domnitor peste toată lumea.

Împlinirea profeţiei biblice nu este valabilă pentru China sau S.U.A., ci pentru „ Europa Unită” . Preotul Markmann scrie despre aceasta: „ După ultimul război, Vaticanul s-a luptat consecvent pentru o Europă nouă şi unită. Papa Paul al VI-lea a subliniat în mod deosebit gîndul unirii Europei. Deja predecesorii săi Pius al XII-lea şi Ioan al XXIII-lea s-au declarat pentru crearea unei Uniuni Europene cu caracter supranaţional. Paul al VI-lea sublinia că numai credinţa catolică este cea care a ‘realizat’ , Europa unită; aceasta ar putea contribui într-o măsură incomparabilă să insufle vitalitate spirituală acelei culturi comune fundamentale ce ar urma să dea viaţă unei Europe unite, din punct de vedere social şi politic. Necesitatea unirii Europei va deveni din zi în zi mai stringentă, a declarat el în 1963.”

Vaticanul a fost puterea iniţiatoare în elaborarea tratatelor romane. Deja în anul 1970 s-au deschis relaţiile diplomatice cu comisia Pieţei Comune din Bruxelles. Se va ajunge la o Europă unită. Mihail Gorbaciov, un om respectat în toată lumea, a subliniat, încă o dată, noţiunea „ construirea Casei Europene” , aşa cum a fost elaborată ea în tratatele romane în 1957. Politicienii renumiţi şi clericii au preluat deja aceste cuvinte, introducîndu-l în vocabularul lor. Toate vocile autoritare se exprimă cu hotărîre, în ultimul timp, pentru unitatea Europei întregi.

„ Papa face apel pentru o ‘Europă fără graniţe’ . Papa a chemat la construirea unei ‘Europe fără graniţe’ care să nu-şi tăgăduiască rădăcinile creştine. Acest ‘Proiect al unei Europe fără graniţe’ îl încredinţează mamei lui Dumnezeu, Maria, a spus el, luni, în faţa a cca 6.000 de oameni în Covadonga în Asturia, ultima staţie a călătoriei sale de trei zile în Spania.”

Vaticanul, prin organizaţiile lui, joacă cel mai important rol în unirea Europei pe plan politic şi religios. Fără el nu poate fi gîndită profeţia pentru timpul sfîrşitului. Strategia lui s-a schimbat total după cel de-al doilea război mondial, acum este fără violenţă, dar scopul a rămas acelaşi. Cel de-al doilea război mondial este, după unii cunoscători ai fenomenului, o încercare de a crea, prin forţă militară, o Europă catolică.

Şi în faţa realităţilor care demonstrează că obiectivul politic al bisericii mondiale a rămas acelaşi, trebuie ca procesele din trecut să fie un avertisment pentru viitor. Aşa-zisul „ Sfîntul Imperiu Roman de origine germană” constă din putere religioasă şi politică. Această formulare îşi are îndreptăţirea în măsura în care Vaticanul s-a folosit, într-un mod cu totul deosebit, de germani pentru atingerea scopurilor sale. Şi în procesul de unificare al Europei, Germania este din nou „ locomotiva întregului tren” , placa turnantă est-vest. Istoricii, fie din înţelepciune, fie din teamă de biserică, n-au descris acest delicat capitol religios sau l-au încredinţat hîrtiei numai aluziv.

Înaintea celui de-al doilea război mondial, Vaticanul s-a concentrat asupra Germaniei, care a devenit tot mai puternică. Episcopii catolici, care şi-au manifestat solidaritatea cu Adolf Hitler, în martie 1933, la conferinţa din Fulda, au spus, în 1945, ceva cu totul deosebit şi au introdus o strategie nouă pentru a ajunge la ţinta secretă a unei Europe unite pe plan politic şi religios.
"Ceea ce nu s-a reuşit cu puterea războiului va deveni realitate în scurt timp pe calea diplomatică. "

În „ Lexiconul pentru teologie şi biserică” , Herder scrie, pe înţelesul tuturor, despre Conciliul Vatican II, referitor la tema „ Ecumenismul şi unirea” , temă despre care toţi ar trebui să ia cunoştinţă:
„ În urma ereziilor din trecut, care au fost întreprinse de ambele părţi, fraţii unui popor creştin au mers în diferite părţi, iar drumurile lor s-au despărţit. În duhul pocăinţei şi al ispăşirii tuturor creştinilor se va întîmpla ca toţi să fie uniţi într-o singură casă părintească ”.

„ Creştinii trebuie să formeze un front comun împotriva ateismului şi împotriva comunismului pătrunzător ”.

„ Toate părţile echivalente ale bisericii ar trebui să crească împreună sub un singur Cap, care nu este nici oriental şi nici occidental, ci este părintele tuturor” .

„Orientalii trebuie să ştie că dacă vor să se ataşeze şi să-şi reocupe locul, nu trebuie să li se ceară reîntorşilor mai mult decît este nevoie, adică să devină membrii ai bisericii. Fără a tăgădui ereziile, ei trebuie să depună într-o formă simplă o mărturie referitoare la credinţa care cuprinde şi recunoaşterea unirii bisericii. Orientalilor li se va recunoaşte dreptul disciplinei lor proprii. Închinările lor sînt valabile, şi ei au voie să le practice în continuare."

Asadar tpate lucrurile merg incet dar sigur spre o noua ordine mondiala, un nou imperiu mondial guvernat de autoritatea religioasa, Biserica Catolica, cu un conducator suprem, mondial, Papa, Sfantul Pontif. Statele Unite ale Americii va ceda la urma putera fiarei dintai cum spune Scriptura adica Uniunii Europene ( Apocalipsa 17:13)

[„ Aici este mintea plină de înţelepciune. - Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia. Sunt şi şapte împăraţi ...” Oraşul cu cei şapte munţi, care se mai numeşte „ cetatea eternă ”, are un renume mondial. Oraşul este fixat geografic. Pe lângă aceasta, cele şapte capete ne îndrumă înspre dezvoltarea deja înfăptuită şi totodată spre cele şapte ţări vestice puternic industrializate, conducătoare. Numai al optulea conducător este tainic; el face parte de cei şapte şi este numit aici fiară, pentru că este vorba despre exercitarea puterii lumeşti.

„Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la pierzare .” (vers. 11).

Acest text este tainic şi în acelaşi timp clar. Aici este vorba despre cel mai mic şi mai important stat în cadrul unui stat din Europa Unită. În orice caz, toţi domnitorii vor pune în acelaşi timp şi în acelaşi ceas puterea şi stăpânirea lor la dispoziţia acestui domnitor, chiar la sfârşitul timpului de sfârşit. „Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor .” (vers. 12-13). Aşa după cum aceste şapte capete arată spre rolul conducător al ţărilor occidentale, tot aşa şi cele zece coarne arată spre Europa Răsăriteană.

„Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui .” (vers. 14).

În legătură cu ultima mare bătălie, statele est-europene, mai ales Rusia, se vor vedea înşelate de această putere mondială religioasă şi se vor mânia grozav împotriva bisericii Romei. „Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca, şi o vor arde cu foc. Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu .” Ei vor lucra împreună numai atâta timp până când se va împlini Cuvântul lui Dumnezeu. În Rusia nu va dispare definitiv comunismul. Statele est-europene vor colabora numai atâta timp până când se va împlini profeţia biblică pentru timpul sfârşitului. Ele au fost rânduit e pentru a distruge oraşul „etern”.

În ultimul verset din cap. 17 ni se confirmă încă o dată faptele în legătură cu această instituţie religioasă mondială: „şi femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.” Există într-adevăr numai un oraş pe pământ , construit pe şapte munţi, din care se exercită puterea religioasă şi politică asupra domnitorilor religioşi şi politici din întreaga lume.] . Daca acest lucru este benefic sau nu atat din punct de vedere politic cat mai ales religios judecati voi insiva. (Cititi detaliat Apocalipsa 13; 17; Daniel 7)

Citeste si : --->


Destinul imperial al omenirii - de la Sumer si Babilon la Europa Unita (citeste articolul)

„Un fel de mare republica impartita in mai multe state“ – definea Europa, in secolul al XVIII-lea, Voltaire. Pe 19 septembrie 1946, Winston Churchill, insotit de fiica sa, intra in Marele Amfiteatru al Universitatii din Zürich; discursul pe care-l pregatise vorbea despre datoriile Frantei si Germaniei fata de Europa comuna. „Care este remediul?“ – se intreba el dupa trecerea in revista a consecintelor razboiului. „Sa refacem textura Europei, sau a celei mai mari parti a ei, si sa-i cream un edificiu in care ea sa traiasca in pace, securitate si libertate. Trebuie sa cladim un fel de State Unite ale Europei.“

"Marea provocare a prezentului european este insertia statelor din estul continentului in structura europeana pusa la punct in ultimele decenii. Cu o economie intrata sub semnul unei planificari care nu va putea sa multumeasca pe toata lumea daca va dori sa fie realmente eficienta, cu o Constitutie unica, cu o forta armata comuna si cu un Parlament european cu atributii legislative generale, Uniunea Europeana se profileaza a fi competitorul cel mai probabil al Statelor Unite pe scena mondiala.

S-ar putea spune ca Imperiul se va intoarce acasa – adica in Europa."



Bibliografie
http://drept.ucv.ro/RSJ/Articole/2008/RSJ4/C01BiancaPredescu.pdf
http://86.125.63.19/citeste/161:344/Creştinismul_Tradiţional.html
http://86.125.63.19/citeste/2:52/Apocalipsa_o_carte_cu_şapte_peceţi.html