Sunt unii oameni care au trăit tragedii în viaţa lor şi Îl acuză pe Dumnezeu de neimplicare, predestinare sau inexistenţă.
Adevărul e că oamenii aceştia nu au primit nici 0,001% din ceea ce meritau să primească. Ei merită cel mai adânc loc al iadului şi cele mai cumplite blesteme pe pământ.
Tot ce au făcut din prima zi când au primit suflare a fost să-L ofenseze pe Dumnezeu în acelaşi mod în care o face şi diavolul.
Ei resping orice adevăr despre Dumnezeu dar atunci când nu mai pot să o facă cu succes ajung să-L acuze pentru viaţa lor blestemată trăită în plăcerile păcatului.
Aceştia nu se lasă cercetaţi de bunătatea Lui ci Îl acuză de răutate şi se răzvrătesc mai vârtos împotriva lui Dumnezeu.
Când lucrurile merg mai bine pentru ei, prin faptul că sunt binecuvântaţi, nu ştiu că aceste binecuvântări sunt blesteme care-i vor trimite în cel mai adânc loc al iadului.
Ei se lăfăiesc în starea lor, pe care o consideră bună, şi afirmă că puterea lor le-a produs acele lucruri.
Oamenii care acuză Divinitatea, indiferent de starea în care se află, până la a blestema, se află într-una dintre ultimile stării ale împietririi lor.
Posts
No comments:
Post a Comment
Leave A Comment »