Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori!
Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui!
El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui si ale carui frunze nu se vestejesc: tot ce incepe, duce la bun sfarsit.
Nu tot asa este cu cei rai: ci ei sunt ca pleava pe care o spulbera vantul.
De aceea cei rai nu pot tine capul sus in ziua judecatii, nici pacatosii in adunarea celor neprihaniti.
Caci Domnul cunoaste calea celor neprihaniti, dar calea pacatosilor duce la pieire.
Posts
No comments:
Post a Comment
Leave A Comment »