Creat să trăieşti veşnic
Dumnezeu... a pus în inima lor...
gândul veşniciei
Eclesiastul 3.11
Cu siguranţă Dumnezeu nu a creat fiinţa umană să trăiască o zi!
Nu, nu, omul a fost creat pentru eternitate.
Abraham Lincoln
Viaţa nu este tot ce-i aici.
Viaţa pe pământ este doar un antrenament pentru viaţa adevărată. Tu vei petrece mult mai mult timp în cealaltă parte a morţii – în eternitate – decât aici. Pământul este locul de pregătire, grădiniţa, testarea pentru viaţa ta în veşnicie. Este pregătirea necesară înaintea meciului adevărat; încălzirea dinaintea întrecerii atletice. Viaţa asta este pregătirea pentru viaţa următoare.
Cel mult, tu vei trăi o sută de ani pe pământ, dar vei petrece pentru totdeauna în eternitate. Timpul tău pe pământ este, aşa cum a spus domnul Thomas Browne: „o paranteză mică în eternitate”. Tu ai fost creat să trăieşti veşnic.
Scriptura spune: Dumnezeu ... a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, (Eclesiastul 3.11). Tu ai un instinct înnăscut care tinde spre imortalitate. Aceasta pentru că Dumnezeu te-a proiectat, în imaginea Lui, să trăieşti veşnic. Când ne confruntăm cu eventuala moarte a cuiva întotdeauna o considerăm nenaturală şi nedreaptă. Raţiunea că noi am putea trăi veşnic este că Dumnezeu a implementat în circuitul creierului nostru această dorinţă!
Într-o zi inima va înceta să mai bată. Aceia va fi sfârşitul trupului tău şi a timpului tău pe pământ, dar nu va fi sfârşitul tău. Trupul tău este doar o rezidenţă temporară pentru spiritul tău. Scriptura numeşte trupul tău de pe pământ un „cort”, dar se referă la viitorul tău trup ca la o „casă”. Scriptura spune: Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână, ci este veşnică. (2 Corinteni 5.1).
Desigur că viaţa pe pământ oferă multe variante de ales, însă eternitatea oferă numai două: cerul şi iadul. Relaţia ta cu Dumnezeu, aici pe pământ, determină relaţia ta cu El acolo în veşnicie. Dacă tu înveţi să-L iubeşti pe Fiul lui Dumnezeu, Isus, tu vei fi invitat să petreci toată veşnicia cu El. Pe de altă parte, dacă tu refuzi dragostea Lui, iertarea Lui, şi mântuirea Lui, tu vei pierde veşnicia de parte de Dumnezeu pentru totdeauna.
C.S. Lewis a spus: „Sunt două feluri de oameni: unii care spun lui Dumnezeu ‘Fă Tu ce vrei cu mine’ şi acei la care Dumnezeu le spune ‘E în ordine, atunci ia-ţi soarta în mâini’. Tragic, mulţi oameni vor îndura eternitatea fără Dumnezeu pentru că au decis să trăiască fără El aici pe pământ.
Când tu vei înţelege că viaţa este mult mai mult decât aici şi acum, tu vei începe să trăieşti diferit. Vei începe trăind în lumina eternităţii, şi vei împleti frumos fiecare relaţie, misiune şi circumstanţe. Deodată multe activităţi, idei şi chiar probleme ce apar mai importante vor apare neînsemnate, meschine şi fără valoare în atenţia ta. Cu cât trăieşti mai aproape de Dumnezeu, apar mai puţine lucruri de rezolvat.
Când tu trăieşti în lumina eternităţii, valorile tale se schimbă. Vei folosi timpul tău şi banii tăi mai înţelept. Tu vei da o valoare înaltă la relaţii şi caracter în loc de faimă, ori bogăţie, ori realizări, ori chiar distracţie. Priorităţile vor fi reevaluate. A fi la modă cu tendinţele, modelele şi valorile populare nu va fi atât de important. Pavel a spus: lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Christos. (Filipeni 3.7).
Dacă timpul tău pe pământ ar fi viaţa ta întreagă, ai veni cu sugestia să o trăieşti imediat. Ai putea să uiţi că trebuie să fii bun şi cinstit, şi nu ţi-ar fi frică de nici o consecinţă al acţiunilor tale. Te-ai putea complace într-un egocentrism pentru că acţiunile tale, în final, nu ar avea nici o repercursiune. Dar – şi aceasta diferenţiază situaţia – moartea nu este sfârşitul tău! Moartea nu este lichidarea ta, dar este tranziţia ta în eternitate, deci acolo sunt consecinţe veşnice la ori ceea ce ai făcut pe pământ. Fiecare acţiune a vieţilor noastre loveşte o coardă ce va vibra în eternitate.
Cel mai dăunător aspect al vieţii contemporane este gândirea superficială. Să produci cel mai mult în viaţă, tu trebuie să ai viziunea eternităţii continuu în mintea ta şi valoarea ei în inima ta. Viaţa este ceva mult mai mult decât aici şi acum! Astăzi un vârf al gheţarului plutitor este vizibil. Eternitatea este restul ce nu se poate vedea la suprafaţă.
Ce anume din noi va fi în eternitate cu Dumnezeu? Direct vorbind, capacitatea creierului nostru nu poate acoperi măreţiile şi minunile cerului. Este ceva cum ai încerca să descrii internetul la o furnică. Este inutil. Cuvintele nu au fost inventate ca să fie posibilă descrierea experienţei cerului. Scriptura spune: Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc (1Corinteni 2.9)
Oricum Dumnezeu ne-a dat crâmpeie ale eternităţii în cuvântul Său. Noi ştim că în acest moment Dumnezeu pregăteşte case veşnice pentru noi. În ceruri noi ne vom întâlni cu iubiţii noştri care au fost credincioşi, vom fi eliberaţi de toate bolile şi suferinţele, vom fi răsplătiţi pentru credincioşia noastră aici pe pământ, şi ni se va încredinţa lucrări ce le vom face cu bucurie. Noi nu vrem să ne înşelăm doar cu cununi pe cap cântând din harfe pe norii cerului. Noi ne vom delecta în părtăşia neîntruptă cu Dumnezeu, şi El se va delecta cu noi pentru totdeauna, veşnicia neavând sfârşit. Într-o zi Isus va zice: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. (Matei 25.34)
C.W. Lewis a prins conceptul eternităţii pe ultimele pagini ale Cronicelor lui Narnia, seria de şapte cărţi pentru copii: „Pentru noi acesta e sfârşitul tuturor acestor povestiri. ... Dar pentru ei a fost numai începutul adevăratei povestiri. Întreaga lor viaţă de pe acest pământ ... a putut fi acoperită de titlul paginii, acum la urmă, ei au început Capitolul Unu al Marii Povestiri, care nimeni pe pământ n-a citit-o, care merge în veşnicie şi în care fiecare capitol este din ce în ce mai bun.”
Dumnezeu are un scop cu viaţa ta pe pământ, dar nu se termină aici. Planul Lui implică mult mai mult decât cele câteva decenii pe care tu le vei petrece pe această planetă. Este mai mult decât „oportunitatea vieţii acesteia”. Dumnezeu îţi oferă o oportunitate dincolo de viaţa aceasta. Scriptura spune: sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie şi planurile inimii Lui, din neam în neam. (Psalm 33.11).
Singurul loc unde oamenii se gândesc la veşnicie sunt serviciile funerale, şi atunci superficial, gândind sentimental, bazat pe ignoranţă. Poate simţi că este oribil să te gândeşti la moarte, dar de fapt este nesănătos să trăieşti negând moartea şi ne considerând ceea ce este inevitabil. Numai nebunii ar merge prin viaţă nepregătiţi în faţa a ceea ştiu că se va întâmpla. Tu trebuie să te gândeşti mai mult la eternitate şi să nu o neglijezi.
Ai petrecut nouă luni în pântecele mamei tale unde n-a fost altceva decât pregătirea pentru viaţă, ca această viaţă să fie pregătirea pentru o altă viaţă. Dacă tu ai relaţie cu Dumnezeu, prin Isus, tu nu ai nevoie să-ţi fie frică de moarte. Este poarta spre eternitate. Dacă ar fi ultima oră a ta pe pământ, aia nu ar fi sfârşitul tău. În loc să sfârşeşti viaţa ta, ar putea fi ziua ta de naştere pentru eternitate. Scriptura spune: noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare. (Evrei 13.14).
Făcând o comparaţie a eternităţii, timpul nostru pe pământ este o clipită, dar cu consecinţe pentru veşnicie. Faptele acestei vieţi sunt destinul pentru cealaltă. Noi am putea fi plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, (2 Corinteni 5.6) Cu ani în urmă un slogan popular încuraja oamenii să trăiască fiecare zi ca „prima zi a restului vieţii lor”. De fapt, ar fi înţelept să trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima zi a vieţii tale. Matthew Henry a spus: „Se cuvine să fii activ în fiecare zi şi să te pregăteşti pentru ziua finală”.
Tradus şi prelucrat după cartea: The purpose driven life (What on earth am I here for?) – Rick Warren
No comments:
Post a Comment
Leave A Comment »