Cautam o biserica ?

„Ce căutăm, ce dorim noi în acest sens?
Să facem o cernere a lucrurilor esențiale dintre cele generale.
Căutăm o biserică națională, romană, anglicană, grecească, olandeză (reformată), etc? Căutăm o biserică denominațională, metodistă, baptistă, episcopală, luterană, presbiteriană, independentă, etc? Căutăm o biserică ”liberă” sau ”de stat”, nedenominațională, interdenominațională? Căutăm o biserică ”deschisă” sau ”exclusivistă”? Căutăm o biserică cu anumite caracteristici particulare, moduri de practică, formă și comportament? Căutăm ”o biserică nou-testamentală” sau biserici cu anumite lucruri luate din Noul Testament care o constituie? Căutăm o catedrală sau o clădire simplă, mare sau mică? Are biserica căutată de noi un interior anume: fie el simplu, modest sau împodobit? Își îndreaptă Dumnezeu privirea din ”Locașul Ceresc” spre astfel de lucruri, le caută El? Dorește El așa ceva? Îl interesează aceste lucruri câtuși de puțin? Este El impresionat de podoabe și ornamente; de pompa și procesiunea desfășurării? Îl impresionează pe Atotputernicul îmbrăcămintea și veșmintele noastre preoțești și sacerdotale, robele, vestaliile, sutanele și turbanele? Privește El la toate acestea cu admirație și uimire? Le acordă atenție sau pur și simplu le ignoră? Și dacă totuși privește la ele nu o face oare plin de compătimire, poate chiar distrându-Se de ce vede? Bietele ființe omenești care se joacă de-a biserica și de-a serviciile religioase asemenea copiilor din vremea lui Isus care jucau în piețe pentru nunți și înmormîntări! Este vreun lucru din toate acestea sau toate laolaltă care să atragă privirea ”Celui care șade în cer”? (Psalm 2:4).”
„ Dumnezeu și Cerul nu sunt interesați de acel lucru care poartă numele de Biserică și nici bisericile locale ca atare. Dumnezeu și Cerul sunt interesați de Cristos, de natura Sa, natură cerească: în Duh și-n adevăr, în viață veșnică, în purtare și comportament ; în valori și caracter, în autoritate și luptă; în biruință asupra păcatului, asupra lui Satan și asupra lumii. Fără-ndoială, nu este vorba de o așezare în termeni geografici, ci ”oriunde doi sau trei sunt adunați laolaltă în Numele Meu, acolo sunt și Eu.” Asta se poate întâmpla pe vapor sau în avion și nici una, nici cealaltă nu sunt așezări fixe. Cristos poate să fie în Efes sau Laodicea sau în orice alt loc, dar Cel care definește Biserica este Cristos, nu locul! Cristos poate să Se afle într-o adunare, într-un clădire, într-o denominațiune cu toate astea cei de-acolo, luați ca întreg, să nu se afle în Cristos. Noi pe El Îl căutăm. Când ne strângem, la El ne strângem. EL este Terenul; ne adunăm pe El.Față de o bună parte din ”creștinism” și din”creștinătate” trebuie să ne-nchidem ochii deliberat, să ”nu le cunoaștem potrivit cărnii”, preocuparea noastră fiind Cristosul din oameni. ”Părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său”. Dacă nu-L putem găsi în oameni, atunci acolo nu există părtășie cerească.”
„”Temelia Bisericii” trebuie să fie Cristos, doar Cristos; El trebuie să hotărască toate lucrurile și să fie răspunsul tuturor problemelor ”bisericii” noastre. Să ne grăbim să adăugăm că această scrisoare ne arată cât de valoroasă este exprimarea corporativă a lui Cristos oriunde ar fi ea. Aceste valori (strângerile laolaltă) sunt pentru credincios și lumea din jurul său. Asemenea strângeri sunt legate de prezența lui Cristos ca Trup, ca protecție și acoperire, ca zidire și maturitate; ca înrădăcinare și temeinicie; ca putere spirituală și ascendență; ca funcționare reciprocă și slujire; ca mărturie și impact asupra teritoriilor satanice și modului de gândire al îngerilor. În această scrisoare, toate astea se raportează la o adevărată expresie a lui Cristos. Dacă întrebăm: ”Poate să existe o asemenea expresie?” răspunsul nostru este: ”Da, chiar dacă nu este perfectă și desăvârșită, poate să existe într-o măsură vitală”.



Sursa: T.Austin Sparks, Misiunea, scopul şi mesajul lui Cristos în scrisoarea către Efeseni.