O Doamne Mare / Oh Mighty Lord

O, Doamne mare, când privesc eu lumea

Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt,

Şi fiinţele ce-mpodobesc natura

Cum le-ntreţii cu braţul Tău cel Sfânt:

(:Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor,

Ce mare eşti!

Ce mare eşti!:)

Privirea când mi-o-nalţ şi văd minunea:

Mulţimea astrelor ce-alerg pe cer,

Măreţul soare cât şi blânda lună

Ca mingi de aur plutind prin etern…

Când întâlnesc pe Domnul-n Cartea sfântă,

Şi când zăresc mulţimea de-ndurări,

Pe-ai Săi aleşi cum i-a iubit întruna,

Şi i-a condus prin binecuvântări…

Şi-L văd pe Isus pe pământu-aceesta

Ca serv, dar plin de dragoste şi har.

Zăresc în duh amara-I suferinţă

Şi mântuirea ce mi-o dă în dar.

Când mă apasă sarcini mari şi grele,

Când sufletu-mi e trist pân-la mormănt,

El se apelacă plin de mângâiere

Şi-mi ia tot chinul de-orice legământ.

Când Domnul bun mă va chema la Sine

Şi când voi sta uimit în faţa Sa,

Privind la Domnul sfânt al veşniciei,

Căzând la tronu-I mare mă voi închina.